TEHNICI DE TRANSFORMARE: METODA INTROSPECŢIEI

Această metodă meditativă a fost revelată de Ramana Maharishi. Metoda introspecţiei – ATMAVICHARA (căutarea Sinelui) – urmăreşte să ofere ”răspunsul” la întrebarea fundamentală: ”CINE SUNT EU”. Pe măsura practicii, răspunsul se revelează în mod inefabil, întrucât sunt create condiţiile adevăratei reamintiri de SINE. Mintea devine calmă şi tăcută. Nu mintii i se cere să ofere răspunsul la această întrebare. Mintea nu poate să ofere răspunsul din simplul motiv că natura Sinelui Divin, transcende natura minţii. Mintea nu poate cuprinde adevărata Realitate a Sinelui Divin (atman), care o integrează dar care o şi transcende totodată.  Mintea căutătorului spiritual nu poate ”face” nimic altceva decât să se ”retragă” şi să lase loc Revelaţiei Adevărului – Prezenţei Pure şi Luminoase a Inimii Spirituale,  a Sinelui Divin.   Astfel este atinsă starea de YOGA – conştiinţa stării reale de unitate şi libertate.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: TRANSFIGURAREA CELUILALT PORNIND DE LA UN …TRANDAFIR

Aici este prezentată o tehnică de transfigurare care se poate realiza în doi, fiecare adoptând pe rând rolul de a transfigura şi de a fi transfigurat de celălalt.

Rezultatul: deschidere sufletească, iubire, bunătate, empatie. Toate acestea şi multe altele se revelează gradat în sufletul luminat de frumuseţe al celor doi.

TEHNICI DE TRASFORMARE: A SUFLA ASUPRA TĂCIUNILOR INIMII

Îmi amintesc cum a început acest blog. Unele persoane ce nu puteau participa la cursuri sau la diferitele activităţi ale Centrului au solicitat materiale şi suport pentru ghidare. Am dat curs acestei cereri.

Mai mult decât atât, s-a structurat şi posibilitatea de a putea asimila unele cursuri de Yoga on-line pe platforma site-ului MENTORYOGA.

Deşi pe acest blog, asa cum vedeţi, sunt oferite cu generozitate foarte multe cunoştinţe şi informaţii practice, vă putem spune cu certitudine, că doar citirea lor nu este nicidecum suficientă în sensul deschiderii efective către experienţa spirituală personală. S-a demonstrat de-a lungul timpului că cei care au integrat practic modalităţile sistemului Yoga şi au avut parte, cel puţin o perioadă de timp, de o ghidare personală au putut continua apoi singuri ceea ce au început.

În acest proiect ne-am asumat să venim în întâmpinarea aspiraţiilor dumneavoastră de cunoaştere şi autocunoaştere şi vă oferim această oportunitate de a comunica şi a aprofunda experienţa spirituală prin practica Yoga.

Există multe site-uri cu informaţii în domeniul spiritualităţii. Sunt mai puţine cele care asigură platforme de ghidare si dirijare asistată a practicii.

Un alt aspect important pe care doresc să-l subliniez  şi care s-a remarcat din experienţa de până acum, este că oamenii au adeseori tendinţa să confunde faptul de a citi, a se informa şi documenta cu efectiva realizare şi abilitate de a pune în practică. Cu alte cuvinte, deşi sunt mulţi care citesc despre Yoga, deşi sunt interesaţi şi aproape convinşi că practica acesteia îi poate tranforma, sunt destul de puţini cei care fac efectiv trecerea de la lectură, la nivelul practicii, ei crezând în mod naiv că o simplă citire a unor învăţături le-ar aduce şi experienţe spirituale semnificative.  ÎN SPIRITUALITATE TRECEREA DE LA TEORIE LA PRACTICĂ FACE TOATĂ DIFERENŢA. A pune în practică presupune a avea puterea de a trece de la percepţia exterioară de natură receptivă a unei învăţături la o atitudine solară, activă, conştient asumată,  de a experimenta direct acea învăţătură.

Iată de ce, pe acest blog ca şi pe site-ul MENTORYOGA am urmărit să facilităm prezentarea mai multor aspecte spirituale într-o manieră orală, liberă oferind chiar şi ghidare pentru anumite tehnici şi metode yoghine de trasformare.

În acest clip vă prezint o altă metodă meditativă care poate produce o profundă interiorizare şi trezirea acelui ”foc” al deschiderii inimii.

Pentru o mai bună experienţă vă sugerez să folosiţi căşti şi să daţi curs ghidării meditative.

MODALITATI DE RECENTRARE SUFLETEASCA

Un extras mai lung din seria modalitatilor de trezire si recentrare sufleteasca prezentate in cadrul Seminarului consacrat trezirii si dinamizarii armonioase a centrului de forta Anahata Chakra.

Multi oameni se confrunta cu dificultati in existenta de zi cu zi. Multi isi dau seama si in ce consta impactul perturbator al problemelor si necazurilor, stiind sa descrie cu acuratete simptomele si sa indice cauzele declansatoare ale acestora in registrul manifestarii lor fizice, psihice si mentale. De nenumarate ori, in sedintele de consiliere si ghidare am sesizat aceste aspecte. Mai mult decat atat, sunt persoane cu mult bun simt care stiu ca ar trebui sa faca ceva pentru contracararea unor astfel de situatii si, de asemenea, am intalnit multe persoane care stiau si cam ce ar trebui facut pentru a readuce starea de echilibru si armonie in existenta lor. Si… cu toate acestea… pot sa va spun ca, dificultatea transformarii reale si eficiente rezida in faptul – foarte simplu, de altfel – că … uitam. Uitam sa aplicam, uitam de necesitate, de motivatie, uitam de intelegerile noastre anterioare, pur si simplu …uitam. Experimentam astfel o suis generis discontinuitate a constiintei.

Ceea ce este redat in acest clip pune foarte mult accent pe necesitatea creeri unui ”protocol” interior care sa redeclanseze si apoi sa faca posibila recentrarea si restructurarea fiintei in planul constientei de sine. Am facut, de asemenea, mai multe corelatii pentru a crea un sistem de reprezentare menit sa va ajute sa gasiti maniera personala de a pune in aplicare metodele descrise. 

TEHNICI DE TRANSFORMARE – TREZIREA SUFLETULUI

O procedeu respirator care poate produce trezirea sufletului prin integrarea simultana a unei tehnici de respiratie si de vizualizare creatoare. Acesta a fost prezentat in cadrul Seminarului consacrat aprofundarii modalitatilor teoretice si practice de trezire si dinamizare armonioasa a celui de al patrulea nivel energetic controlat de centrul de forta Anahata Chakra.

DESPRE ARTA CONCENTRARII MENTALE

După aceasta invitatie, in urmatorul clip va amintesc cateva lucruri despre ce implica starea de concentrare. Starea de ”con-centrare” este in primul rand o stare de a fi ”cu centrare”, cu alte cuvinte de a te identifica si regasi o perioada de timp ca fiinta centrata asupra a ceea ce vrei sa percepi sau sa cunosti. Evident ca daca ”obiectul” cunoasterii tale este chiar propria ta fiinta, vei ajunge sa recunosti necesitatea con-centrarii interioare. Mentinuta si asumata constient aceasta duce, in fazele mai avansate de practica la o cunoastere revelatoare cu privire la ”cine suntem”.  In toate celelalte situaţii, in care vom face dintr-un ”obiect exterior” punctul de centrare se obtine de asemenea o cunoastere profunda asupra sa. 

Numai practicantii concentrarii mentale stiu cum sa produca acest rezultat al obtinerii unei cunoasteri cel putin semnificative, daca nu chiar revelatoare cu privire la fiinta, fenomenul, procesul sau realitatea aleasa ca ”obiect” al identificarii prin concentrare. Aceasta implica insa intotdeauna disciplina in antrenament.

DESPRE A FI CONSTIENT

Pentru noi răsare doar acea zi de care suntem conştienţi.

Henry David Thoreau, Walden

Ce este conştientizarea?

Conştientizarea este actul care defineşte la modul esenţial natura umană şi poate deveni prin antrenament o atitudine constantă care exprimă trezirea conştiinţei de sine. Aceasta determină fundamental structurarea acelui univers interior care conduce la a trăi viaţa în armonie cu tine însuţi şi cu lumea exterioară. A urmări să devenim conştienţi se referă la căutarea a ceea ce suntem cu adevărat şi la punerea unor întrebări revelatoare cu privire la viziunea noastră asupra lumii şi la locul nostru în cadrul acesteia, precum şi la trezirea unei stări de apreciere conştientă a fiecărui moment pe care îl trăim. Dar mai presus de orice, conştientizarea se referă la a fi în contact cu realitatea.

Din perspectiva spiritualităţii orientale, starea de veghe obişnuită apare ca fiind extrem de limitată, semănând din multe puncte de vedere mai degrabă cu un vis decât cu o stare de luciditate. Meditaţia ne ajută să ne trezim din această somnolenţă caracterizată de automatisme şi inconştienţă, fapt care ne permite să ne trăim viaţa având acces la toate posibilităţile noastre conştiente şi inconştiente. Înţelepţii, yoghinii şi maeştrii zen au explorat sistematic acest teritoriu, de mii de ani. Ei au învăţat astfel un lucru care ar putea fi extrem de benefic în lumea occidentală modernă, în sensul renunţării la tendinţa noastră culturală orientată spre a controla şi a supune natura din care facem parte integrantă, în loc să o onorăm cu respectul pe care i-l datorăm. Experienţa colectivă a acestor maeştri sugerează că prin investigarea introspectivă a naturii noastre lăuntrice, şi în particular a naturii minţii noastre printr-o observare de sine atentă şi sistematică, noi putem trăi o viaţă caracterizată într-o mai mare măsură de bucurie, armonie şi înţelepciune. În plus, ne poate oferi o viziune asupra lumii complementară celei predominant reducţioniste şi materialiste, care predomină la ora actuală în gândirea şi în instituţiile occidentale. Această viziune nu este neapărat „orientală” sau mistică. De pildă, Thoreau a înţeles acest lucru încă din anul 1846, când a descris cu multă pasiune în New England această problemă a stării noastre obişnuite de conştiinţă, inclusiv nefericitele ei consecinţe.

Capacitatea de a fi conştient este considerată însăşi temelia meditaţiei budiste. În esenţă, ea reprezintă un simplu concept, dar puterea ei sălăşluieşte în punerea ei în practică şi în aplicaţiile sale. A fi conştient înseamnă să fii atent într-o anumită manieră particulară: să îţi focalizezi atenţia asupra momentului prezent, în mod deliberat şi fără a-l judeca în mod critic. Acest tip de atenţie conduce treptat la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei şi la acceptarea realităţii prezente. Ea ne ajută să înţelegem că viaţa noastră se derulează moment cu moment. Dacă nu suntem în întregime prezenţi în majoritatea acestor momente, riscăm nu numai să ratăm aspectele cele mai importante ale vieţii noastre, dar şi să nu realizăm plenitudinea şi bogăţia tuturor posibilităţilor de creştere şi de transformare care ni se deschid în cale.

O focalizare redusă a atenţiei asupra momentului prezent conduce inevitabil la apariţia altor probleme, datorate acţiunilor şi comportamentelor noastre inconştiente şi automate, generate de multe ori de temerile şi de nesiguranţa noastră, cu rădăcini extrem de adânci în subconştient. Dacă nu vom încerca soluţionarea lor, aceste probleme vor tinde să se acumuleze în timp, putând conduce în cele din urmă la un blocaj generalizat şi la o ruptură totală de realitate. Astfel, ne putem pierde treptat încrederea în capacitatea de a ne redirecţiona energiile către o mai mare împlinire şi fericire personală, sau chiar către o stare de sănătate mai bună.

A fi conştient reprezintă o cale simplă, dar extrem de eficientă, prin care ne putem debloca, intrând din nou în contact cu înţelepciunea şi cu vitalitatea noastră. Ea reprezintă o cale prin care ne putem schimba în mod deliberat direcţia către care ne îndreptăm şi calitatea vieţii, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu familia, cu munca şi cu planeta în ansamblul ei, dar mai presus de orice, cu noi înşine ca persoană individuală.

Secretul acestei căi – care stă la baza budismului, taoismului şi yogăi, şi pe care o regăsim inclusiv în opera unor mari gânditori precum Emerson, Thoreau şi Whitman sau în înţelepciunea unor mistici creştini – constă în aprecierea momentului prezent şi în dezvoltarea unei relaţii intime cu el, prin stabilirea unui contact permanent cu el, dublat de atenţie şi de discernământ. Această atitudine reprezintă extrema opusă celei prin care viaţa este considerată un dat şi luată aşa cum este.

Obiceiul de a ignora momentele prezente în favoarea celor care vor veni cândva conduce inevitabil la o incapacitate de a sesiza şi de a înţelege reţeaua influenţelor prezente care ne determină viaţa. Aceasta include incapacitatea de a ne înţelege propria minte, ca să nu mai vorbim de influenţa acesteia asupra percepţiilor şi acţiunilor noastre. Ea ne limitează dramatic perspectiva asupra individualităţii noastre, dar şi asupra relaţiilor care ne unesc cu celelalte persoane şi cu lumea în ansamblul ei. În mod tradiţional, religia a fost dintotdeauna domeniul unor asemenea introspecţii cu caracter spiritual, dar a fi conştient nu are aproape nimic de-a face cu religia, decât dacă înţelegem acest concept în sensul său cel mai profund, acela de cale prin care omul încearcă să descopere misterul cel mai profund al vieţii, inclusiv inter-relaţia sa vitală cu tot ceea ce există.

Atunci când ne angajăm atenţia într-o manieră deschisă, fără a cădea pradă propriilor noastre preferinţe şi antipatii, opinii şi prejudecăţi, proiecţii şi aşteptări, în faţă ni se deschid noi posibilităţi şi avem astfel şansa de a ne elibera de obstacolele pe care ni le ridică adeseori în cale inconştienţa.

Îmi place să mă gândesc la puterea de a fi conştient ca la o artă a vieţii trăită în mod conştient. Nimeni nu trebuie să fie budist sau yoghin pentru aceasta. De altfel, cine cunoaşte cât de cât budismul ştie că cel mai important lucru pe această cale este să fii tu însuţi şi să nu încerci să devii ceva ce nu eşti. În esenţă, budismul se referă la intrarea în contact cu propria natură profundă şi cu manifestarea liberă a acesteia. El propovăduieşte trezirea interioară şi perceperea realităţii exact aşa cum este aceasta. Însuşi cuvântul „Buddha” înseamnă „cel care s-a trezit, ajungând să îşi cunoască adevărata natură interioară”.

Altfel spus, conştientizarea nu intră în nici un fel de conflict cu credinţele sau cu tradiţiile de orice fel – fie ele religioase sau ştiinţifice – şi nu îşi propune să convingă pe cineva de o anumită dogmă sau de un alt sistem de convingeri, bazat pe o altă ideologie. Ea reprezintă o simplă modalitate pragmatică de a intra în contact cu propria plenitudine a fiinţei printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare şi de acţiune conştientă. Practica lucidităţii nu reprezintă un proces analitic, rece şi raţional, care exclude sentimentele. Esenţa ei este apreciativă, delicată şi liniştitoare. Altfel spus, este o practică „a inimii”, realizată cu ”inimă” şi care conduce către Inima întregii creaţii care este Dumnezeu.

Simplu, dar nu uşor

Deşi este simplu să fii conştient, nu este întotdeauna uşor. Conştientizarea presupune un efort conştient şi foarte multă disciplină, aceasta fiind singura modalitate prin care putem înfrânge forţele care se opun ei, respectiv obişnuinţele noastre inconştiente şi automatismele noastre, care sunt extrem de insidioase. Ele sunt atât de puternice şi atât de greu de conştientizat încât învingerea lor şi focalizarea atenţiei asupra momentelor prezente nu pot fi realizate fără un angajament interior susţinut şi fără o anumită disciplină. Din fericire, această disciplină oferă satisfacţii foarte mari, întrucât ne pune în contact cu numeroase aspecte ale vieţii noastre de care în mod normal nu suntem conştienţi, fiind, cum s-ar spune, invizibile pentru noi.

În plus, a fi conştient este o activitate care iluminează şi eliberează. Iluminează în sensul că ne permite să vedem mai clar realitatea din jurul nostru, ajutându-ne astfel să înţelegem mai profund diferite domenii ale vieţii noastre cu care până acum nu ne-am aflat în contact, sau pe care nu doream să le conştientizăm. În această categorie poate intra întâlnirea faţă în faţă cu anumite emoţii profunde – cum ar fi durerea, tristeţea, mânia şi teama – pe care nu le manifestăm sau nu le acceptăm întotdeauna în mod conştient. Această practică ne poate ajuta de asemenea să apreciem într-o mai mare măsură anumite sentimente precum bucuria, pacea şi fericirea, care de multe ori trec pe lângă noi aproape nebăgate în seamă. Pe de altă parte, este o practică eliberatoare în sensul că ne conduce către noi modalităţi de a ne simţi bine în pielea noastră şi în mijlocul acestei lumi, şi ne poate elibera de capcanele în care cădem atât de frecvent. Este totodată şi o tehnică ce amplifică puterea personală, întrucât starea de a fi conştient îţi deschide numeroase canale care fac legătura cu rezervoarele profunde ale creativităţii, inteligenţei, imaginaţiei, clarităţii, fermităţii şi înţelepciunii noastre lăuntrice.

Majoritatea oamenilor nu realizează că mintea lor gândeşte în permanenţă. Fluxul continuu de gânduri care emană din mintea noastră nu prea ne permite acele momente de respiro absolut necesare contemplării şi introspecţiei. În acest fel, noi pierdem adeseori din vedere acele mici momente atât de preţioase în care pur şi simplu existăm, fără a alerga şi a acţiona în permanenţă. Cele mai multe dintre acţiunile noastre nu sunt asumate în mod conştient, ci sunt determinate de toate aceste gânduri şi impulsuri comune care ne trec tot timpul prin minte, ca un râu agitat, ca să nu spunem ca o cascadă. Dacă ne lăsăm prinşi de acest torent, el ne va scufunda şi ne va târî în locuri în care nu dorim să ajungem, fără măcar să ne dăm seama încotro ne îndreptăm.

Meditaţia este procesul care ne permite să învăţăm cum putem ieşi de sub influenţa acestui torent, cum ne putem aşeza pe malul său, ascultându-l şi privindu-l, pentru a-i folosi apoi energia astfel încât să fim ghidaţi, şi nu terorizaţi de el. Acest proces este perfect posibil, dar nu se întâmplă de la sine, în mod magic. El necesită foarte multă energie. Ceea ce noi numim „practică” sau „practica meditaţiei” este de fapt efortul de a dezvolta în mod conştient capacitatea noastră de a fi în momentul prezent. (extras din lucrarea Meditatia – Arta de a fi constient – J.K. Zinn)

¤

Întrebare: Cum pot corecta o situaţie neplăcută care se manifestă în întregime sub nivelul conştientului meu?

Nisargadatta: Fiind cu tine însuţi… observându-te în viaţa de zi cu zi, cu o atenţie maximă şi cu intenţia de a o înţelege, nu de a o judeca, acceptând total ceea ce apare indiferent ce turnură ia aceasta. În acest fel, vei încuraja ieşirea la suprafaţa conştiinţei a impulsurilor ascunse în straturile ei adânci, îmbogăţindu-ţi astfel viaţa şi conştiinţa cu energiile lor captive. Aceasta este marea operă a conştientizării; ea înlătură obstacolele şi eliberează energiile prin înţelegerea naturii vieţii şi a minţii. Inteligenţa este poarta către libertate, iar atenţia vigilentă este mama inteligenţei.   Nisargadata Maharaj, „I Am That”

NEUROSTIINTA SI STIMULAREA CREIERULUI

Sunt prezentate unele descoperiri si modul in care se procedeaza in domeniul stimularii creierului cu ajutorul dispozitivelor de tip BRAIN MACHINE si BIO-FEEDBACK. Aceste tehnologii pot produce modificarea pattern-ului activitatii cerebrale, sincronizarea emisferelor cerebrale si in felul acesta pot fi induse noi stari mentale prin folosirea unui mediu imbogatit de stimulare neuro-cerebrala. La randul sau, creierul isi poate creste uluitor parametrii de functionare determinand atingerea unor performante mentale. 

CUM SA NU NE RUGAM

In lipsa unei practici adecvate, nu este intotdeauna usor de ajuns la aceasta veritabila putere a rugaciunii. De multe ori se trece prin faze intermediare, care nu pot fi considerate o autentica rugaciune, nu pentru ca ele nu ar avea cel putin pe moment anumite efecte, ci pentru ca ele nu apar dintr-un plin al sufletului si inimii si reprezinta mai mult o nevoie de moment. Fara a minimaliza nici efectul acestora, ca posibile etape catre o stare interioara autentic inaltatoare, de natura sa ne apropie de Dumnezeu, este bine sa cunoastem aceste forme partiale de rugaciune si sa evitam sa ramanem doar la ele, ceea ce ar fi o greseala. Iata, in aceasta directie, clasificarea pe care o face William Carr Peel in cartea sa “Cum raspunde Dumnezeu cand omul se roaga”, cu privire la modul inadecvat de a ne ruga, lipsit de sinceritate sau de o deschidere sufleteasca reala:

1. Rugaciunea de tip “Sunt in criza – ajuta-ma!”

 Este cazul celor ce se roaga numai in situatii de urgenta, atunci cand se confrunta cu necazuri, uitand in restul timpului aproape complet de aceasta modalitate spirituala de regasire. Nu este nimic rau in a ne ruga atunci cand trecem prin momente grele, dar este o mare greseala sa uitam de sprijinul primit imediat ce ne simtim mai bine sau am depasit momentul dificil. Aceasta arata ca intelegerea noastra asupra vietii si relatia noastra cu Dumnezeu sunt inca firave… Pentru a schimba acest mod de raportare la Dumnezeu este in primul rand necesar sa nu uitam sa ii multumim cu recunostinta cat mai des pentru ceea ce ne ofera si sa nu uitam sa ne rugam pentru cei apropiati sau pentru oricine simtim ca are nevoie de aceasta. Acest mod de a actiona ne va face sa fim mai cuprinzatori sufleteste si sa ne extindem timpul rugaciunii si asupra unor momente ce nu privesc doar nevoile noastre. A ne ruga si pentru altii poate sa constituie pentru unele persoane o cale de vindecare sufleteasca rapida, prin amplificarea compasiunii si a atentiei. In plus, intr-una dintre miraculoasele aparitii ale Fecioarei Maria de la Fatima, Ea afirma: “Multe fiinte sunt sortite sa ajunga in infern tocmai pentru ca nu au pe nimeni care ar putea sa se roage pentru ele.”

2. Rugaciunea “sablon”

 Este rugaciunea facuta cu convingerea ca numai anumite formulari precise pot ajunge la Dumnezeu si ceea ce nu intra in aceste canoane este fie considerat un pacat, fie nu va fi ascultat de Dumnezeu. Nici aici, greseala nu este aceea de a folosi anumite formule precise de rugaciune, ci rigiditatea sufleteasca si micimea launtrica ce ne poate face sa credem ca numai asa este corect si orice alt fel de abordare a relatiei cu Tatal Ceresc prin rugaciune este eronata. Aceasta etapa se depaseste simplu prin purtarea unui gen de dialog interior liber cu Dumnezeu, in care ii impartasim bucuriile si suferintele noastre, chiar fara a-i cere absolut nimic. Aceasta ne va deschide si incalzi sufletul astfel ca formulele rigide care pana atunci erau un fel de invocatie stearpa pentru noi, vor deveni pline de forta si viata, datorita incalzirii inimii si trezirii sufletului.

   3. Rugaciunea de tip “examen” – proba orala

 Cei ce se roaga astfel il percep pe Dumnezeu in mod asemanator unui profesor de facultate care tine cont de numarul de pagini de Biblie pe care le rasfoim pentru a ne permite astfel „sa trecem anul”. In viziunea acestora, cu cat sunt rostite mai multe cuvinte si cu cat formularea este mai bine argumentata si docta, cu atat Dumnezeu va raspunde mai repede. Cei ce doresc sa depaseasca acest mod steril de a se ruga trebuie sa invete in primul rand sa savureze linistea, sa taca si sa isi invete totodata mintea sa fie mai tacuta, lasand inimii rolul de a comunica cu Dumnezeu. Rostind (cu glas tare sau doar in gand) putine cuvinte, dar foarte incarcate de emotie interioara si aspiratie, urmate apoi de o pauza de profunda tacere interioara in care ecourile rugaciunii pot fi constientizate ca reverberand in intreaga fiinta, se poate ajunge la profunzimi nebanuite ale acestei modalitati de comunicare cu Dumnezeu.

   4. Rugaciunea de tip „troc”

 Fie ca este formulata clar in acest sens sau are doar ca substrat dorinta de a obtine cu orice pret un anumit avantaj, acest tip de rugaciune se traduce in genul: “Doamne, sa facem o intelegere. Daca tu raspunzi rugaciunii mele si imi oferi ceea ce eu iti cer, atunci eu voi face la randul meu cutare lucru (voi da bani saracilor, voi dona pentru biserica, voi renunta la fumat, etc.)”. Acest gen de rugaciune prezinta o greseala de abordare si arata in mod surprinzator chiar o lipsa de credinta in Dumnezeu. De ce? Pentru ca inainte de toate iubirea si credinta, precum si intuirea puterii divine, exclud trocul si presupun abandonarea dorintelor care de multe ori pot fi de genul “vreau casa” sau masina, avantaje, pozitie sociala, prieteni etc. Exista insa si o alta posibilitate, de data aceasta pozitiva, in care vizam un scop pur spiritual, cum este cazul vindecarii de obiceiuri nefaste, de invidie, gelozie sau orgoliu, caz in care Dumnezeu ne poate raspunde cu repeziciune in masura in care suntem dispusi cu adevarat sa ii oferim “in schimb” efortul nostru de transformare si actiunile orientate in sensul ajutorarii altor oameni.

5. Rugaciunea de tip combativ

 Este caracteristica fiintelor orgolioase care ajung nu arareori sa se supere pe Dumnezeu pentru ca, desi l-au rugat in numeroase randuri, el nu le-a raspuns la cererile lor insistente. Ei tind atunci intr-un mod prostesc sa Il “traga la raspundere” pe Dumnezeu pentru ca nu le-a raspuns in modul in care ei au dorit aceasta. Pentru cei ce se afla intr-o astfel de situatie e necesar sa inteleaga ca, asa cum afirma un intelept, Dumnezeu nu va raspunde niciodata intrebarilor prost puse si nici cererilor ce nu sunt in acord cu armonia divina. Pe de alta parte, sunt numerosi cei care considera ca nu li s-a raspuns, dar de fapt ei nu au stiut sa identifice si sa inteleaga raspunsul pe care l-au primit, pentru ca nu era cel pe care ei il asteptau.

Fara indoiala ca se poate scrie extrem de mult pe tema modului de a ne ruga, a felului in care Dumnezeu ne poate ajuta sau a modului in care poate sa apara vindecarea. Toate acestea, la fel ca si relatarile care ne infioara si ne emotioneaza prin caracterul lor de revelatie si de contact cu puterile divine, nu ne sunt insa de un real folos decat intr-un singur caz: acela in care ele ne mobilizeaza pentru a incerca si a reusi sa traim in fiinta noastra aceasta realitate a comunicarii cu Tatal Ceresc prin rugaciune sincera. Odata ce am trait intens in intreaga fiinta aceasta emotie a raspunsului divin, nu vor mai exista ezitarile, indoiala sau suspiciunea vor fi risipite, iar existenta noastra poate sa capete o dimensiune noua, in care simtim ca traim mai adevarat, mai plini de iubire, deschisi fata de ceilalti si in primul rand fata de aceasta lume spirituala care este permanent prezenta in noi. Un intelept oriental afirma ca aceasta lume a spiritului la care rugaciunea ne permite sa accedem este, pentru cei ce o simt, cu mult mai reala decat cele mai solide si concrete obiecte ale acestei lumi. Si sa nu uitam ca … un gram de practica a rugaciunii inimii valoreaza cat …o tona de teorie.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: MEDITATIA BUNATATII PLINA DE IUBIRE

Nici un om nu este in intregime o insula;

Orice om este un fragment dintr-un continent,

Este o parte integranta dintr-un ansamblu.

Daca o bucata de pamant dispare in mare,

Europa devine mai mica.

Este ca si cum ar disparea un promontoriu,

Sau locuinta ta, ori a prietenilor tai.

Moartea fiecarui om reduce o parte din mine,

Caci eu sunt implicat in intreaga umanitate.

De aceea, nu trimite niciodata pe cineva sa afle pentru cine bat clopotele.

Clopotele bat pentru tine.

John Donne, Meditatia XVII

Noi rezonam atat de usor cu necazurilor celorlalti oameni pentru ca suntem cu totii interconectati. Suntem simultan un intreg si o parte dintr-un intreg mai mare; de aceea, putem schimba intreaga lume daca ne schimbam pe noi insine. Este bine sa credem acest lucru.  Daca eu devin in acest moment un centru din care emana bunatate si iubire, intreaga lume capata un nucleu in plus de bunatate si iubire (aparent minor, dar in nici un caz nesemnificativ) care lipsea cu o clipa mai devreme. Astfel, aceasta schimbare imi este benefica mie, dar si restului lumii.

Probabil ai observat ca nu intotdeauna te manifesti ca un centru din care emana bunatate si iubire, nici macar fata de tine insuti. Dimpotriva, in societatea in care traim putem vorbi de o adevarata epidemie a lipsei de incredere in sine si a pretuirii de sine. La o conferinta cu Dalai Lama tinuta la Dharamsala in anul 1990, un psiholog american a incercat sa-i puna maestrului o intrebare legata de absenta pretuirii de sine. A fost nevoie ca intrebarea sa-i fie tradusa lui Dalai Lama de mai multe ori in limba tibetana (desi engleza maestrului este destul de buna), pentru simplul motiv ca acesta nu putea intelege conceptul occidental de „absenta a pretuirii de sine”. Cand in sfarsit a inteles despre ce este vorba, el s-a intristat vizibil la auzul faptului ca un numar atat de mare de americani cad prada unor sentimente atat de profunde de aversiune fata de sine si de neadaptare.

Tibetanii nu cunosc practic asemenea sentimente. Desi se confrunta cu problema grava a refugiatilor care fug din calea opresiunii chineze si care traiesc in saracia specifica lumii a treia, ei nu stiu ce inseamna absenta pretuirii de sine. Cine stie insa ce se va intampla cu generatiile lor viitoare, dupa ce vor intra in contact cu asa-zisele „tari dezvoltate”. Poate ca noi ne-am dezvoltat prea mult din punct de vedere exterior si prea putin din punct de vedere launtric si, cu toata bogatia noastra, noi suntem cei care traim in saracie.

 Unul din pasii pe care ii putem face pentru a iesi din aceasta saracie este meditatia bunatatii pline de iubire. La fel ca in orice alt tip de meditatie, cel mai bun inceput suntem chiar noi insine. Tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem inimile in fata bunatatii, a acceptarii si a iubirii. Pare simplu, dar nu este intotdeauna. Va trebui sa ne reamintim sa facem acest lucru din nou si din nou, la fel ca atunci cand ne focalizam asupra respiratiei in timpul meditatiei in postura sezand. Mintea nu este dispusa sa accepte foarte usor aceasta deschidere in fata iubirii de sine, din cauza ranilor pe care le ascundem cu totii in profunzimile fiintei noastre. Merita totusi sa incercam, macar experimental, sa ne deschidem in fata acceptarii si iubirii de sine, la fel ca o mama care isi strange la piept copilul speriat sau ranit, cu o iubire neconditionata si fara nici o rezerva.

Te poti deschide in fata iertarii de sine, eventual si a iertarii celorlalti? Este posibil sa te simti fericit in clipa de fata? Este in regula sa te simti bine? Ai vreun motiv sa fii fericit in momentul prezent?

Iata cum trebuie sa se desfasoare meditatia bunatatii pline de iubire. Nu confunda insa cuvintele care descriu practica cu practica propriu-zisa. La fel ca intotdeauna, ele nu fac decat sa indice directia:

Incepe prin a te centra in postura de meditatie si focalizeaza-ti atentia asupra respiratiei. In continuare, de la nivelul inimii sau al abdomenului, invita sentimentele si iubirea sa radieze pana cand ele iti vor umple toata fiinta. Lasa-te mangaiat de propria constiinta, ca si cum ai fi un copil care merita sa fie iubit si tratat cu bunatate. Incarca-ti constiinta cu energia plina de iubire a unei mame, dar si cu energia plina de iubire a unui tata. Lasa-te rasfatat de aceasta iubire parinteasca si de aceasta bunatate de care poate ca nu ai avut suficient parte pe vremea cand erai copil. Scufunda-te in aceasta energie a bunatatii pline de iubire, inspir-o si expir-o, ca si cum ar fi o sursa de lumina si de caldura dupa care ai tanjit multa vreme si care acum iti sta in sfarsit la dispozitie.

Invita sentimentele profunde de pace si de acceptare sa fie prezente in tine. Unii oameni prefera sa rosteasca din cand in cand afirmatii-forta, de genul: „Imi manifest intentia sa ma eliberez de ignoranta, de lacomie si ura, sa nu mai sufar niciodata, sa fiu fericit”. In realitate, aceste cuvinte au scopul de a trezi in ei sentimentele de bunatate si de iubire. Ei isi exprima astfel dorinta de a avea parte de tot ce are viata mai bun de oferit, intentia lor constienta de a se elibera in momentul prezent (macar in acest moment) de toate problemele lor, generate de multe ori chiar de ei insisi, datorita temerilor si incapacitatii lor de a-si aduce aminte.

Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, mangaindu-te si implinindu-te, poti ramane in aceasta stare o perioada indefinita. Poti bea din acest izvor de apa vie, te poti imbaia in el, regenerandu-te si hranindu-te. Acest exercitiu se poate dovedi un instrument profund vindecator pentru trup si pentru minte.

Poti merge chiar mai departe. Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, poti directiona aceasta energie in exterior, catre oricine doresti. De pilda, poti incepe cu membrii cei mai apropiati ai familiei tale. Daca ai copii, focalizeaza-te asupra imaginii lor la nivelul ochiului mintii si al inimii. Vizualizeaza-le sinele superior, binecuvanteaza-i si doreste-le sa nu sufere inutil, sa isi gaseasca propria cale in aceasta lume, sa experimenteze iubirea si acceptarea in viata lor. Poti continua apoi cu sotia sau cu sotul, cu celelalte rude, cu parintii etc.

Daca luam cazul parintilor, iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre ei indiferent daca mai traiesc inca sau au murit. Trimite-le un gand bun, doreste-le sa nu se simta izolati si sa nu sufere, iubeste-i. Daca te simti capabil si ti se pare ca acest lucru te-ar putea elibera de o povara, gaseste un loc in inima ta si iarta-i pentru toate limitarile lor, pentru temerile lor, pentru actiunile gresite si suferinta pe care ti-au cauzat-o. Aminteste-ti in aceasta directie celebrul vers din poezia lui Yeats: „Pai, ce altceva ar fi putut face, dat fiind ca este asa cum este?”

Poti merge chiar mai departe. In continuare, iti poti directiona energia bunatatii si iubirii catre toti oamenii, nu numai catre cei pe care ii cunosti, dar si catre cei pe care nu ii cunosti. Nimeni nu poate sti in ce masura va beneficia umanitatea in urma acestui demers, dar este absolut sigur ca tu vei beneficia, in sensul rafinarii si expansiunii corpului tau emotional. Acest proces te va ajuta sa te maturizezi, cu atat mai mult daca iti vei directiona energia bunatatii si a iubirii catre acei oameni cu care nu te intelegi bine, pe care ii antipatizezi sau pe care ii respingi, care te-au amenintat sau te-au ranit. La fel de bine iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre grupuri intregi de oameni, catre toti cei oprimati, care sufera, care traiesc in regiuni afectate de razboi, de violenta si ura – stiind ca nu sunt diferiti de tine, ca si ei au persoane pe care le iubesc, sperante si aspiratii, nevoi de adapost, hrana si pace. Poti expansiona apoi si mai mult energia bunatatii pline de iubire, directionand-o catre intreaga planeta, cu toate splendorile si ranile ei tacute, catre mediul inconjurator, catre rauri si paraie, catre atmosfera pamantului, catre oceane, paduri, plante si animale, la nivel colectiv sau individual.

Practic, nu exista limite naturale ale practicarii bunatatii pline de iubire in meditatie sau in viata de zi cu zi. Procesul este sinonim cu o realizare continua, din ce in ce mai plenara, a interconexiunilor care ne unesc pe toti. Este manifestarea directa si consecinta acestei realizari. Daca ne putem deschide pentru o singura clipa catre iubirea unui copac, a unei flori, a unui caine, a unui loc, a unei persoane sau catre iubirea de sine, putem descoperi in acel moment toti oamenii, toate locurile, intreaga suferinta si intreaga armonie. Acest tip de practica nu isi propune sa schimbe ceva sau sa conduca la un rezultat concret, desi la prima vedere poate parea ca asa stau lucrurile. El nu face altceva decat sa reveleze realitatea care este intotdeauna prezenta. Iubirea si bunatatea exista chiar acum, in momentul prezent, undeva sau in cineva; de fapt, pretutindeni. De regula, capacitatea noastra de a le percepe este ingropata undeva, in adancurile fiintei noastre, sub temerile si ranile pe care le-am suferit, sub lacomia si ura noastra, sub cramponarea noastra disperata de iluzia ca suntem separati si izolati.

Prin deschiderea interioara in fata acestor sentimente, in timpul practicii, noi ne dilatam si transcendem granitele propriei ignorante, la fel cum, prin yoga, transcendem granitele rezistentei opuse de muschii, ligamentele si tendoanele noastre, si la fel cum, in toate formele de meditatie, transcendem granitele ignorantei din inimile si din mintile noastre. Desi pare uneori dureros, procesul de intindere corporala si de dilatare in planul constiintei ne permite sa crestem, sa ne transformam, si astfel sa schimbam intreaga lume.

¤

”Religia mea este bunatatea”

Dalai Lama

¤

Practica!

Intra in contact cu sentimentul bunatatii pline de iubire, in timpul practicii tale meditative. Incearca sa depasesti toate obiectiile pe care ti le aduce mintea, toate motivele pentru care nu merita sa fii iubit sau acceptat. Considera toate aceste obiectii simple ganduri efemere (nu o realitate imuabila). Scufunda-te in caldura si in acceptarea bunatatii pline de iubire, ca si cum ai fi un copil pe care mama sau tatal sau il tine in brate. Dupa ce te-ai stabilizat in aceasta stare de constiinta, directioneaza energia bunatatii si a iubirii catre alte persoane si catre intreaga lume. Nu exista nici o limita in aceasta directie, dar la fel ca in cazul oricarei alte practici, si aceasta se aprofundeaza si se amplifica numai prin perseverenta, la fel cum cresc plantele dintr-o gradina ingrijita cu iubire. Nu incerca sa ajuti in acest fel pe cineva sau intreaga planeta. Limiteaza-te sa te concentrezi constient asupra lor, sa ii apreciezi, sa le doresti tot binele din lume, sa te deschizi in fata durerii lor printr-o atitudine plina de bunatate, compasiune si acceptare. Daca, in urma acestui proces, simti impulsul interior de a actiona concret, schimbandu-ti comportamentul in aceasta lume, manifesta-ti iubirea, bunatatea si luciditatea prin toate actiunile tale.

(extras din lucrarea “Meditatia – arta de a fi constient” de Jon Kabat-Zinn aparuta la Editura KAMALA)

TEHNICI DE TRANSFORMARE: SOARELE DIMINETII

O nouă dimineaţă ! Nu a mai fost niciuna ca ea, deşi memoria încearcă să ne convingă de contrariu. Şi totuşi! Aceste clipe de acum nu au putut fi trăite niciodată. Ele sunt unice si irepetabile. Până acum, nu au existat. Şi fiecare zori de zi este o pagină albă pe care fiecare dintre noi scrie mai mult sau mai putin conştient şi … inspirat … cartea vieţii sale. Literele compun cuvintele care, la rândul lor, formează propoziţiile şi frazele care îmbracă lumea subtilă a gândurilor ce poartă speranţele şi fricile noastre, dorurile şi dorinţele noastre, iubirile şi visele noastre. 

Şi dacă lucrurile ar sta aşa, am putea oare deveni … mai buni … scriitori? 

Ce-ar fi sa incercăm?

Dimineaţa, la trezire, să petrecem câteva minute întins pe pat. Ne întindem ca şi cum am vrea să salutăm cu tot corpul această nouă zi (doar este …unică … nu?). Ne bucurăm de prospeţimea dimineţii, de razele soarelui. Simţim viaţa curgând prin trupul nostru. Ne observăm  cu mai multă atenţie ca altă dată respiraţia, corpul şi starea minţii. Suntem, cu alte cuvinte, mai conştienti de noi, acum,  în clipele dimineţii.  Şi  ne bucurăm că trăim, ne bucurăm de această simplă certitudine: existenţa clipei de acum unită cu existenţa noastră. ”Ce minune că sunt!”.

Dar ATENŢIE ! Nu lăsaţi norii minţii să întunece clipele însorite ale dimineţii. Nu, în nici un caz, nu daţi curs în această nouă şi unică dimineaţă tiparului mental vechi : să lăsaţi GRIJILE  VIITOARE ale zilei să vă fure savoarea şi frumuseţea clipei de ACUM. 

Coborâm din pat încet, observând schimbarea centrului de greutate în timp ce ne ridicăm. Călcăm atent, conştientizăm presiunea tălpilor pe sol. Extindem această stare de conştienţă în timpul diferitelor activităţi matinale. Fiecare din experienţele senzoriale ale clipelor de  dimineaţă este o parte a trezirii şi fiecare poate fi întâmpinată cu o încruntare sau cu un zâmbet. De aici începe stabilirea felului în care vom trăi acea zi: trişti sau fericiţi, pesimisti sau optimisti, entuziaşti sau pasivi.

Un scriitor bun are mai multe variante şi va alege pentru romanul său ceea ce doreşte să producă ca efect!

Prin urmare, vom reacţiona ca de obicei, poate stresaţi şi nervoşi sau agresivi  la orice apare în calea noastră sau vom privi evenimentele cu seninătate? Vom lăsa grijile să ne domine ziua chiar din clipele dimineţii sau ne vom aminti ţelurile noastre înalte? Ceea ce apare zilnic în calea noastră nu poate fi controlat în totalitate de noi, dar modul în care răspundem evenimentelor vieţii depinde doar de noi.

În toate tradiţiile spirituale se recomandă ca dimineaţa, imediat după trezire, să realizăm anumite exerciţii meditative pentru a începe ziua într-un mod profund spiritual. Există numeroase variante ale acestei tehnici, fiecare dintre noi o poate adapta în funcţie de specificul şi înclinaţiile sale.

Este bine să nu mâncăm înainte de această tehnică, deoarece procesul digestiei poate îngreuna apariţia stărilor spirituale profunde.

Tehnica meditativă: Alegem un loc liniştit, curat şi aerisit, unde să nu fim deranjaţi. Ne aşezăm pe sol, într-o postură de meditaţie şi ne relaxăm global, urmărind să eliminăm tensiunile interioare şi gândurile secundare. Timp de câteva minute respirăm calm, profund. Menţinem ochii închişi.

Ne imaginăm apoi un soare deasupra capului, care emană o intensă lumină alb-strălucitoare, caldă şi hrănitoare. Ne lăsăm treptat inundaţi de această lumină frumoasă, de sus în jos: lumina ne inundă mai întâi capul, simţim cum ochii, creierul, urechile, gura sunt pătrunse gradat de această lumină strălucitoare. Lăsăm apoi lumina să ne inunde gâtul şi umerii, să risipească încordarea din braţe, încheieturile mâinilor, palme. Fiecare celulă din braţele noastre este acum plină de lumină.

Treptat, lăsăm lumina să coboare în zona pieptului, simţim cum fiecare organ fizic este purificat de această strălucire caldă… Lumina pătrunde apoi în zona spatelui şi mai jos, în zona abdominală… Conştientizăm eliminarea tensiunilor musculare şi armonizarea energiilor din aceste zone. Lăsăm apoi gradat lumina să coboare spre picioare şi tălpi…

Acum, fiecare celulă a corpului nostru este plină de lumină… Fiecare celulă trăieşte fericită bucuria contopirii cu această lumină solară… Conştientizăm starea de dilatare uşoară în afara corpului fizic, starea de purificare şi înălţare sufletească, linişte şi calm profund…

Conştientizăm în continuare lumina din fiinţa noastră şi rămânem în această stare de linişte oricât de mult timp dorim … Simţim că în esenţă suntem alcătuiţi din lumină. Expansionăm gradat această lumină în întregul Univers… Cuprindem în fiinţa noastră acum mult dilatată, tot ceea ce ne înconjoară, obiectele, fiinţele, şi trăim fericiţi complet unificaţi în acest ocean de lumină solară care impregnează totul…

Revenim apoi gradat la conştiinţa corpului fizic, respirăm profund şi deschidem ochii. Privim acum ziua care ne aşteaptă cu încredere şi fericire, privim lumea cu ochi de lumină… Simţim că astăzi este ZIUA, o zi cum nu a mai fost … şi ne bucurăm să o trăim. Complet deschişi,  plini de candoare şi iubire…

ŞI MÂINE … VA FI O NOUĂ ZI.

SĂ ÎNVĂŢĂM ÎNSĂ SĂ O TRĂIM PE CEA DE AZI PENTRU A NE BUCURA DE CEA DE MÂINE.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: SESIZAREA MOMENTULUI PREZENT

Sesizarea momentului prezent

Cea mai buna modalitate de a simti momentul prezent este sa fii atent. Asa dezvoltam puterea de a fi constienti. A fi constient inseamna a fi treaz, a sti ce faci. Dar cand incepem sa ne focalizam asupra gandurilor noastre, se intampla adeseori sa redevenim in scurt timp inconstienti, adica sa trecem din nou pe pilot automat. Aceste momente de inconstienta sunt generate frecvent de insatisfactia pe care o simtim in legatura cu momentul prezent, din care se naste dorinta arzatoare de a schimba aceasta realitate. Nu este greu sa remarci singur aceasta tendinta a mintii tale de a scapa de momentul prezent. Incearca sa-ti focalizezi atentia asupra unui obiect oarecare o perioada oricat de scurta de timp. Vei constata ca nu este usor sa fii constient daca nu iti reamintesti in permanenta ca trebuie sa ramai lucid. Putem face asta reamintindu-ne constant sa fim atenti la ceea ce privim, la ceea ce simtim, la ceea ce suntem. Este atat de simplu… sa iti verifici capacitatea de a fi atent, de a-ti sustine luciditatea o perioada cat mai lunga de timp (alcatuita dintr-un sirag neintrerupt de momente fara timp), de a fi aici, acum. Aminteste-ti mereu de respiratie Pentru a ramane mereu in prezent, te poate ajuta o modalitate de a te ancora in momentul prezent si de a readuce mintea inapoi cand tinde sa o ia razna. Respiratia serveste foarte bine in acest sens si poate deveni unul din cei mai utili aliati. Prin contemplarea ei constienta, ne aducem aminte ca ne aflam aici si acum si putem astfel sa devenim constienti si de alte lucruri care se petrec in jurul nostru. Putem sa ne folosim de respiratie pentru a simti momentul prezent. Este uimitor cat de putini oameni cunosc acest lucru. La urma urmelor, respiratia exista intotdeauna in momentul prezent, chiar sub nasul nostru. Fiind omniprezenta in viata noastra, ai fi tentat sa crezi ca multi oameni stiu sa se foloseasca de ea. Exista chiar expresii populare care atesta conexiunea dintre momentul prezent si respiratie, cum ar fi: „Nu am avut timp nici sa respir” (sau „sa-mi trag respiratia”). Pentru a-ti folosi respiratia in scopul dezvoltarii capacitatii de a fi constient, racordeaza-te pur si simplu la ea, la senzatiile pe care ti le provoaca. Ce simti atunci cand suflul iti patrunde in corp? Dar atunci cand el il paraseste? Asta-i tot. Tot ce trebuie sa faci este sa iti constientizezi respiratia, sa respiri constient de faptul ca respiri. Asta nu inseamna ca trebuie sa respiri profund sau sa te fortezi in vreun fel, sa simti ceva special ori sa te intrebi daca practici corect tehnica. Nici macar nu trebuie sa te gandesti la respiratie. Trebuie doar sa devii constient de felul in care se deplaseaza ea in interiorul si in afara plamanilor tai, in mod natural. Aceasta tehnica nu trebuie practicata vreme indelungata pentru a deveni constient de momentul prezent. Constientizarea se produce practic instantaneu; este suficienta o singura clipa pentru a-ti schimba obiectul atentiei. In schimb, acumularea acestor momente de luciditate, clipa de clipa, respiratie dupa respiratie, conduce in timp la o adevarata revolutie. Practica! Recunoaste inflorirea momentului prezent in meditatia ta zilnica, daca o faci. Trezeste-te dimineata devreme, iesi afara si contempla cu luciditate si atentie stelele, luna si lumina rasaritului cand apare. Urmareste sa simti racoarea aerului care incepe sa se incalzeasca usor; sa simti aceste senzatii in aceeasi stare de atentie si de focalizare. Constientizeaza faptul ca lumea din jurul tau doarme. Atunci cand privesti stelele, aminteste-ti ca te uiti cu milioane de ani in urma. Trecutul este prezent aici si acum.

TEHNICA TRANSFORMARII PRIN POZITIVAREA SUBCONSTIENTULUI

Nota: Va reamintesc ca pentru a primi unele materiale, tehnici si prelegeri postate pe acest blog este necesar ca in prealabil sa fiti inscrisi. Prin urmare, va rog subscrieti pentru a beneficia de accesul la toate posturile acestui blog.

Asa cum v-am promis celor care va ocupati de domeniul dezvoltarii personale si celor care sunteti deja pe o cale spirituala va prezint in cele ce urmeaza o tehnica de transformare foarte eficienta bazata pe anumite principii spirituale precise. Stiu ca unei prelegeri de 1 ora ii este greu sa ii gasiti timp. Dar am preferat sa nu impart clipul in mai multe bucati pentru cursivitate si pentru a putea urmari cat mai atent etapele acestei tehnici de transformare care poate fi aplicata de catre oricine, in orice directie pozitiva si-ar propune. Fie ca este vorba de imbunatatirea sanatatii, dezvoltare personala, cultivarea anumitor calitatii sau atitudini pozitive, de comunicare, relationare sau de integrare in sfera sociala, aceasta metoda ne poate ajuta sa producem o modificare in sens pozitiv in planul cauzelor care, de multe ori ne conditioneaza din subconstient determinand efecte nedorite. Odata inteles mecanismul acestei tehnici vom recunoaste faptul ca nimic nu se obtine din nimic si vom fi determinati sa actionam intr-un sens precis pentru a produce noile conditii pe care ni le dorim. Culmea nebuniei este, asa cum spunea un psiholog, sa crezi ca lucrurile se vor schimba continuand sa fii si sa actionezi in acelasi mod. Nu, ele nu se vor schimba in sensul dorit de noi decat numai daca intelegem ca in primul rand noi suntem cei care trebuie sa ne transformam. Pe fondul acestei transformari launtrice in bine, actiunea noastra in anumite directii va produce evident alte efecte, de asta data pozitive.

INTUITIA – POARTA CATRE ALTE LUMI

“Totii marii oameni sunt inzestrati cu intuitie. Ei stiu, fara analize, fara rationamente ce este important pentru ei sa stie. Un adevarat conducator nu are nevoie de teste psihologice sau de referinte, pentru a-si alege subordonatii. Un bun judecator, fara a intra in detaliile argumentelor legale, chiar pornind de la premise eronate, este capabil sa dea o sentinta corecta. Un mare om de stiinta merge in mod instinctiv pe calea care conduce catre descoperire.” (Alexis Carrel, “Omul, acest necunoscut”)

De cate ori nu am avut senzatia ca o voce interioara ne sopteste sa facem un anumit lucru, desi aparentele nu lasau sa se intrevada necesitatea realizarii acelui lucru, ulterior dovedindu-se ca am actionat corect?

Cu totii am auzit indemnuri cum ar fi “asculta-ti inima”, “asculta-ti vocea interioara”, “ai incredere in ghidul tau interior”. Dar cati dintre noi fac acest lucru cu adevarat? Toti oamenii sunt inzestrati cu intuitie, dar aceasta poate fi mai mult sau mai putin dezvoltata. Nu numai marile genii si inventatorii celebri au intuitii. Si noi putem trai asemenea stari de “patrundere” in realitatea invizibila, iar tot ce avem de facut este sa ne dezvoltam aceasta inzestrare minunata ascunsa in fiinta noastra. La intrebarea cum am putea face acest lucru raspunsul este mai simplu decat v-ati putea astepta. Pentru a ajunge sa beneficiem de ghidarea intuitiei noastre pur si simplu trebuie sa fim deschisi si suficient de increzatori ca o putem face. Din perspectiva spirituala acest ”al saselea” simt se poate manifesta numai daca nu ii obstaculam noi insine manifestarea. Si, din acest punct de vedere, ceea ce ar trebui sa ne preocupe este cum am putea face sa nu blocam manifestarea acestei ”voci interioare”. Mai mult decat atat, desi, de multe ori simtim intuitiv cam cum ”stau” lucrurile intr-o anumita conjunctura, ratiunea si logica (mecanisme deja fortificate subconstient) preiau controlul şi ne orienteaza intr-o alta directie.

Iata cateva recomandari care puse in practica ar putea permite manifestarea si perceperea frecventa a ”ghidului” nostru interior, a vocii intuitiei noastre:

1. Urmariti o constanta actiune de purificare a constitutiei fizice, energetice, psihice si mentale a fiintei.

2. Integrati constient, in fiecare zi, momente de interiorizare, de reculegere, de meditatie, rugaciune sau introspectie. Ganditi, vorbiti si actionati mereu la modul pozitiv.

3. Controlati din ce in ce mai mult nivelul instinctual al personalitatii. Nu va mai lasati sedusi atat de usor de diferitele dorinte.

4. Folositi momente constiente de STOP pentru a percepe, pentru a asculta acest mesaj interior intuitiv.

5. Treziti aceasta sensibilitate superioara a sufletului facand apel la tot ceea v-ar putea inspira in acest sens; de la plimbarile in natura pana la muzica si lecturile de ”suflet”

6. Evitati toate conjuncturile care genereaza conflict si agresivitate. Invatati sa dominati emotiile negative ale maniei si furiei.

7. Reduceti ritmul vietii. Opriti aceasta atitudine de a alerga mereu dupa cate ceva.

8. Creati constient momente de pace, de liniste si relaxare in care sa va bucurati de propria fiinta, ambianta si semeni.

9. Incepeti sa recunoasteti ca viata are un sens numai daca dumneavoastra i-l veti da. Aveti incredere ca multe lucruri depinzand de dumneavoastra, chiar pot fi modificate. Poate ca unele evenimente nu le putem schimba. Dar, in mod categoric, putem modifica felul in care noi le percepem, modul in care reactionam la ele.

10. Deschideti-va de la zi la zi, mai mult, si mai mult, fata de propria fiinta si totodata fata de Universul exterior. Invatati sa ascultati ”soaptele inimii” si mesajele uneori misterioase ale lumii. Invatati sa-i ascultati pe oameni in liniste si pace.

11. Adeseori nu putem auzi aceasta voce interioara intrucat suntem ”bruiati” de zgomotul propriei minti si al mintii altora. Invatati sa cresteti puterea de interiorizare si de concentrare a mintii dumneavoastra.

12. Atunci cand este ”hranit” corespunzator sufletul va va arata mereu si mereu directia buna,  si o va face adesori prin acest ”bun simt” care va deveni nu a doua natura, ci va exprima din ce in ce mai mult realitatea naturala a ceea ce deja sunteti: O fiinta inzestrata cu daruri si calitati divine.  

NOTA: Evident aceste recomandari sunt doar cateva din orientarile pe care le putem integra constient in viata noastra pentru a produce trezirea si manifestare puterii de perceptie intuitiva. Sa nu uitam ca pe masura ce fiinta isi creste frecventa de vibratie in planul constiintei specifica centrilor superiori de forta Anahata, Vishuddha, Ajna si Sahasrara, ea devina spontan deschisa fata de planurile subtile putand sa integreze constient ”mesajele” tainice ale acestor lumi.

Poarta catre alte lumi

Intuitia este definita drept o cunoastere spontana, profunda si instantanee a realitatii, proces care nu depinde de ratiunea obisnuita. Este capacitatea de a percepe sau de a cunoaste lucrurile, adevarul, in mod direct, fara ajutorul mintii logice. Cuvantul “intuitie” provine din latinescul “intueri”, care inseamna “a vedea inauntru”. Intuitia pura este o poarta catre spiritualitate, iar dezvoltarea ei este un pas necesar pentru maturizarea interioara a omului.

Intuitia este o modalitate de cunoastere care ne ofera un nivel de informatii care in mod obisnuit sunt inaccesibile partii analitice, logice si rationale a creierului. Ea reprezinta un instrument deosebit de valoros atunci cand ii cunoastem si ii dezvoltam limbajul caracteristic. Intuitiile clare ne ofera o perspectiva esentiala si extrem de valoroasa asupra propriei noastre persoane, asupra prietenilor, societatii si lumii in general. Dar mai important decat acest lucru, ea ne ofera ghidarea necesara pentru cunoasterea de sine, pentru trezirea sufletului.

De ce este important sa ne ascultam intuitia? Actionand in conformitate cu ghidarea noastra interioara, putem avea acces la o cunoastere superioara a lumii. Ea ne deschide calea catre o noua viziune asupra vietii noastre, viziune care porneste din inima. Intuitia ne ajuta sa descoperim linistea in mijlocul haosului, sa traim in armonie, sa ne linistim gandurile si ne da incredere pentru a actiona si a ne imbunatati viata. Ea ne conduce catre sufletul nostru.

Dezvoltarea intuitiei este la fel ca dezvoltarea oricarei alte inzestrari, indiferent ca dorim sa cunoastem un nou program de calculator sau sa devenim un muzician desavarsit. Cu cat ne folosim mai mult intuitia, cu atat mai multe intuitii vom avea.  Ea poate deveni a doua noastra natura. Pe masura ce ne antrenam pentru dezvoltarea intuitiei, putem ajunge la ceea ce se numeste “cunoasterea instantanee”. Al saselea simt devine astfel activ, real, si putem avea incredere in el pentru luarea deciziilor importante, cat si in viata cotidiana.

Forme ale intuitiei

Intuitia se poate manifesta in numeroase moduri: imagini, viziuni simbolice, vise, semne pe care le intelegem ca raspunsuri la cautarile noastre. De exemplu, un manager care este impresionat mai ales de imagini, poate “vedea”  solutia la problema sa printr-o serie de imagini referitoare la acea problema.

Impresiile intuitive se pot manifesta, de asemenea, ca emotii, sentimentul de “a sti” in mod direct, senzatii de rece sau de cald in corp sau un sentiment de bine interior. De exemplu, un terapeut poate “simti” care este tratamentul bun pentru pacientul sau.

O alta cale de a primi informatii este cea verbala. Putem auzi cuvinte clare in minte care sa ne ghideze sau raspunsul la intrebarile noastre ne poate fi dat sub forma unor metafore sau simboluri. De exemplu, putem “auzi” indemnul interior sa o luam la stanga, desi nu ne propusesem acest lucru, si astfel sa ne intalnim exact cu persoana de care avem nevoie pentru rezolvarea unei probleme.

Intuitia nu este acelasi lucru cu perceptiile extrasenzoriale, desi uneori se poate folosi de acestea. O persoana care are experiente extrasenzoriale, cum ar fi telepatia sau clarviziunea, nu este neaparat intuitiva. Si unele animale pot avea perceptii extrasenzoriale, dar cu toate acestea nu le putem numi intuitive. Experientele extrasenzoriale sunt numai o extindere a perceptiilor obisnuite, senzoriale, in timp ce intuitia reprezinta un nivel mai profund de constiinta, superior mintii logice.

Pentru a intelege mai bine ce este intuitia, este necesar mai intai sa intelegem ca fiecare fiinta umana are mai multe niveluri de constiinta, cum ar fi cel al corpului fizic, natura emotionala, natura mentala, etc. Intuitia este capacitatea de a percepe ceea ce este dincolo de corp, emotii si minte. Ea este activa si usor de trezit la unii oameni, in timp ce altii nu o simt absolut deloc.

Aplicatii practice

1. In evaluarea situatiilor in care este necesara luarea deciziilor

Intuitia este deosebit de utila in situatii cum ar fi:

- mutarea intr-o noua locuinta sau   intr-un alt oras: putem simti daca este bine sa cumparam o anumita casa sau nu.

- asocierile in afaceri

- casatoria

- acceptarea sau respingerea unor ocazii: cum ar fi promovarile, calatoriile, etc.

2. In relatiile interpersonale

Intuitia ne poate ajuta sa simtim in mod profund o alta persoana, dincolo de comportamentul ei aparent sau de parerile altor oameni. Putem simti daca o persoana minte sau daca spune adevarul.

3. In intelegerea legilor naturale

Logica isi are limitarile ei. Pentru intelegerea legilor profunde ale naturii, intuitia este necesara pentru a putea sintetiza. Numeroase descoperiri in chimie, fizica, matematica si in alte domenii stiintifice au fost atribuite intuitiei.

4. In intelegerea adevarurilor spirituale

Intelegerea adevarurilor profunde ale religiei si spiritualitatii necesita o viziune care transcende gandirea logica.

“Nu exista cai logice catre aceste legi, numai intuitia care se sprijina pe o intelegere simpatetica a experientei  poate ajunge la ele.” - Albert Einstein

INFLORIREA SUFLETULUI

Suflul vital al vietii noastre are aceeasi natura esentiala cu Suflul Divin – creator al tuturor lucrurilor fizice si subtile. De aceea, respiratia noastra ne mentine in legatura cu Dumnezeu. Prin fiecare inspiratie, primim in fiinta noastra darul vietii, iar fiecare expiratie ne reuneste cu intreaga creatie. Chiar si dupa asa-numita “moarte”, continuam sa existam tot prin transferurile, de aceasta data mult mai subtile, de energie dintre noi si restul lumii. Respiratia ne influenteaza foarte mult intreaga viata. Un om sanatos respira am­plu, calm, profund, iar cel bolnav – intr-un mod slab si plapand. Cel fericit isi traieste fericirea prin fiecare respiratie, cel anxios abia indrazneste sa isi dea seama ca respira. Exista o stransa si directa legatura intre energia respiratiei, fizicul, psihicul si mentalul nostru. De aceea, yoga – stiinta complexa a vietii – a dezvoltat un intreg sistem de tehnici care au un foarte bogat fundament teoretic si filozofic, prin care energia prana-ei este folosita pentru transformarea si spiritualizarea fiintei umane. Se spune despre un mare intelept ca nu isi invata discipolii, timp de 20 de ani, decat sa respire. Numai Occidentul considera ca este simplu si banal sa respiri – tocmai pentru ca aici, in Occident, oamenii nu stiu sa respire corect. Tehnica pe care o prezentam in continuare se adreseaza in special celor care stiu sa priveasca o floare inflorind si aspira sa isi simta sufletul fericit, linistit si curat. Tehnica propriu-zisa Cel mai bine ar fi sa realizati aceasta tehnica de respiratie in mijlocul naturii, intr-o padure, o poienita, pe malul marii… Dar se poate practica la fel de bine si acasa, cu conditia sa fiti intr-o camera foarte bine aerisita. Daca o faceti in camera asezati-va pe un scaun, cu fata catre nord, mentineti spatele drept, capul in prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii inchisi. Relaxati-va global – fizic, psihic, mental. Eliminati, pe cat posibil, orice fel de ganduri, preocupari interioare, griji. Relaxati acum piciorul stang, de jos in sus, apoi piciorul drept; bratul stang, de la varful degetelor pana la umar, apoi, la fel, bratul drept; relaxati global trunchiul de jos in sus; gatul, muschii din zona capului. Constientizati acum relaxarea corpului fizic. Apropiati usor palmele intre ele, la nivelul pieptului; degetele se ating intre ele, palmele le mentineti relaxate, dar apropiate una de alta. Imaginati-va acum un boboc frumos de floare, in dreptul pieptului. Poate fi orice floare doriti: un lotus, un trandafir, o lalea, un crin… Vizualizati cat mai bine bobocul de floare, de culoare galben-aurie. Respirati 3-5 minute de voie, calm, linistit: inspirati pe nas, cat mai amplu, si expirati pe gura. Urmariti sa simtiti cat mai profund frumusetea bobocului de floare, stralucirea lui aurie si directionati energia preluata prin respiratie in zona pieptului, central. Treceti acum la o alta etapa, in care respiratiile vor fi insotite si de retinerea suflului pe vid, respectiv pe plin. Inspirati profund pe nas, duceti de asemenea energia in zona pieptului si vizualizati cum, odata cu inspiratia, floarea aurie se deschide. Corelati inspiratia cu miscarea foarte lenta a palmelor care, ramanand lipite la baza, ajung totusi in finalul inspiratiei sa fie cu degetele departate, asemenea unei flori deschise. Degetele sunt relaxate, usor indoite, pentru a semana cat mai mult cu petalele unei flori inflorite. Ramaneti apoi nemiscati, in retentie pe plin, si vizualizati cat mai bine floarea acum inflorita, frumoasa, plina de viata si de stralucire. Expirati apoi usor pe gura; corelati expiratia cu inchiderea florii si apropierea lenta a degetelor, care ajung in finalul expiratiei sa fie din nou lipite intre ele. Ramaneti intr-o scurta retentie pe vid si reluati apoi respiratia in acelasi mod. Realizati 7 astfel de respiratii in care, de fiecare data, corelati vizualizarea deschiderii si a inchiderii florii cu inspiratia si expiratia. Cu fiecare inspiratie, vizualizati cum floarea voastra se deschide din ce in ce mai mult si simtiti gradat cum chiar sufletul vostru se umple de fericire si bucurie de a trai. In final, lasati incet palmele pe genunchi, ramaneti cu ochii inchisi si continuati sa va simtiti sufletul inflorit si fericit, ca si cum frumusetea si stralucirea aurie a florii vizualizate s-a transferat sufletului vostru. Deschideti apoi usor ochii, priviti in jurul vostru si pastrati in suflet fericirea pe care acum o regasiti oglindita in tot ceea ce va inconjoara.

CONCENTRAREA MENTALA ÎN YOGA (DHARANA) – Ep.2

În acest clip continui să prezint aspectele legate de dezvoltarea capacităţii de concentrare.

ABC-UL TRANSFORMARII CU AJUTORUL EMOTIILOR NEGATIVE

Orice emotie “negativa” este, de fapt, un semnal de actiune necesara si imediata pentru a ne depasi,  pentru a ne elibera potentialitatile interioare inalte, pentru a debloca resurse benefice, pentru a ne pune in armonie cu interiorul si exteriorul nostru. Ele semnaleaza intotdeauna ocazii, sanse de transformare ce ne vor conduce catre o situatie mai buna, catre o noua stare de implinire, de fericire.

MESAJUL GENERAL al unei emotii negative este: Ceea ce realizam in acest moment NU FUNCTIONEAZA (nu este benefic pentru noi sau pentru ceilalti, nu este armonios in general).

Recomandări:

– ori sa ne modificam modul in care percepem si interpretăm situatia;

- ori sa ne modificam modul in care actionam.

Este important sa fim constienti ca, in general, orice AMANARE a acestei actiuni va duce in timp la  amplificarea suferintei pana la pragul la care vom decide sa schimbam ceva.

Oamenii folosesc, in general, trei modalitati de a rezista schimbarii si de a evita aceste semnale:

1) DISPERSIA (CONSUM ENERGETIC INUTIL) – vorbirea, tipatul, furia, plansul, sexualitatea fortata, eforturile fizice, etc.

2) BLOCAREA (CONSTIENTA SAU INCONSTIENTA) – inchistare, depresie, pierderea apetitului, boli, oboseala extrema,etc.

3) DISTRACTIA (DISTRAGEREA) – droguri, alcool, excese alimentare, cumparaturi, jocuri de noroc, televizor, vizionarea de filme fara sens, etc.

Oricat de uimitor ar parea, putem deveni plini de entuziasm doar prin schimbarea imediata a punctului de vedere, prin focalizarea asupra sensului benefic al oricarei situatii si, in cazul situatiilor care ne tensioneaza, a lectiei pe care acestea o reprezinta si care, odata asimilata, ne va face IN MOD SIGUR mai buni, mai puternici, mai intelepti.

PASUL 1: OBIECTIVAREA PROBLEMEI – Raspundeti cu sinceritate la intrebarea: CE simt, acum, cu adevarat, in legatura cu aceasta situatie?

PASUL 2: APRECIATI SITUATIA – Fiti recunoscatori ca ati primit semnalul si ca urmeaza sa transformati ceva in viata voastra pentru a trai  mai bine si mai armonios.

PASUL 3: INCADRAREA SENTIMENTULUI IN UNA DINTRE CELE 10 CATEGORII PRINCIPALE

SI ACTIUNEA IMEDIATA!

EMOTIA  NEGATIVA (CE simt?)	MESAJUL (DE CE simt asa ?)	SOLUTIA (CUM sa fac?)	INTREBARI AJUTATOARE	EMOTIA POZITIVA
DISCONFORTUL	“Ceva nu este chiar in regula”.  Modul in care percepeti lucrurile este eronat sau actiunile realizate nu au rezultatele asteptate	a)  In primul rand, trebuie sa va schimbati  starea de moment pentru a putea evalua corect situatia  b) Clarificati ceea ce doriti c)  Redefiniti-va actiunile d) Actionati in noul mod pana cand va simtiti confortabil.	a) Cum as fi (sta, misca, privi, respira, gandi)  daca m-as simti foarte confortabil?  b) Ce imi doresc de fapt acum? c) Cum as putea sa actionez acum ca sa obtin ce imi doresc  si sa ma si simt mai bine?	IUBIRE SI CALDURA INTERIOARA
TEAMA (FRICA)	”Pregateste-te pentru ceva care se va petrece in curand”.   ATENTIE! Nu cautati sa negati frica sau sa uitati de ea si in nici un caz, nu ramaneti focalizati doar asupra posibilitatii ca ceea ce se va petrece sa aiba un rezultat negativ.	a) Analizati situatia  b) Evaluati care sunt actiunile necesare pentru a va pregati, pentru a face fata situatiei in cel mai bun mod posibil sau pentru a schimba conjunctura respectiva. c) Daca totusi ramane o anumita teama, trebuie folosit si antidotul fricii: pur si simplu alegeti, luati decizia ferma sa aveti incredere ca datorita pregatirii anticipate, rezultatul va fi benefic.	a) De ce imi este teama ca ar putea sa nu fie bine?  b) Cum pot sa ma pregatesc pentru a actiona astfel incat sa fie cat mai bine? c) Cum ma simt (stau, ma misc, respir, gandesci) stiind ca voi fi pregatit si totul va fi cat se poate de bine pentru mine?	INCREDERE SI CURAJ
A  FI  RANIT  IN AMORUL PROPRIU	“Asteptarile voastre nu au fost implinite, rezultand pierderea increderii intr-o persoana.”  ATENTIE! Nu uitati ca, in general, orice actiune are la baza  o intentie pozitiva	a) Renuntati la falsa perceptie ca celalalt a intentionat sa va raneasca.   b) Reevaluati situatia pentru a constata daca exista cu adevarat ceva de pierdut . c) Schimbati-va modul de a comunica si clarificati cu tact si deschidere ceea ce s-a petrecut si ce semnificatie a avut pentru fiecare. Atentie! Evitati sa presupuneti ca pentru toti situatiile au aceleasi semnificatii.	a) Oare a actionat asa  doar ca  sa ma raneasca pe mine?  b)  Este cu adevarat potrivit ceea ce simt acum, fata de aceasta persoana, in aceasta situatie? c) Pentru mine aceasta situatie inseamna… daca nu am inteles corect, te rog sa imi spui ce ai intentionat  tu de fapt?	INTELEGERE, DESCHIDERE CATRE COMUNICARE SI IERTARE
MANIA (FURIA)	“O regula importanta din viata voastra a fost incalcata de altcineva sau chiar de voi insiva.”  ATENTIE! Mania se amplifica si daca este blocata in interior si daca este exteriorizata. Este necesar sa cautam solutii in interiorul nostru, care sa aduca armonia intre noi si ceilalti si nu doar sa punem conditii celorlalti.	a) Realizati ca este posibil sa interpretati gresit situatia, ca poate cealalta persoana chiar nu a stiut “regula” care pentru voi era atat de importanta. ATENTIE! Evitati sa presupuneti ca “ar fi trebuit sa stie”!  b) Acceptati faptul ca regulile voastre nu sunt in mod obligatoriu regulile celorlalti. Uneori aceste reguli trebuiesc negociate. c) Refocalizati-va pe o stare pozitiva, constructiva.	a) Oare celalalt chiar stia in acel moment cat este de important pentru mine?   b) Oare celalalt accepta acest lucru care este atat de  important pentru mine? c) “Ce pot sa invat din aceasta situatie?”, “Cum pot sa comunic mai bine celuilalt regulile mele astfel incat sa stie dinainte ca sunt importante pentru mine?”, “Cum ar trebui sa imi imbunatatesc modul de a actiona pentru ca celalalt sa nu mai aiba ocazia sa imi incalce aceste reguli?”	PASIUNE CONTROLATA   CU LUCIDITATE
FRUSTRAREA	”Mintea noastra ne spune ca ceva din viata noastra ar putea fi mai bine, dar ne simtim blocati”.  Frustrarea este un semnal de supra-excitare. Este clar ca, pentru moment, actionam in mod neeficient.	FLEXIBILITATE  a) Descoperirea (si aplicarea!) unor noi moduri de a face fata situatiei. b) Gasirea unui model care a reusit intr-o situatie similara. c) Schimbati-va focalizarea de la rezultatul asteptat, la a aprecia ceea ce puteti invata din aceasta situatie, in asa fel incat efortul de a o depasi sa aiba totdeauna asociata si placerea.	a) Cum pot sa actionez acum chiar  mai eficient? b) Cum procedeaza “X”si reuseste atat de bine? Ce pot sa fac si eu chiar acum, ca sa am rezultate mai bune? c) Ce pot invata din aceasta situatie in asa fel incat data viitoare sa actionez si mai bine?	SOLARITATE, DETERMINARE SI DARUIRE
DEZAMAGIREA	“Sentimentul doborator de a fi coplesit, parasit, de a suferi o pierdere definitiva, uneori doar a propriilor asteptari despre cum ar fi trebuit sa se desfasoare anumite evenimente”.  “Nu poti fi dezamagit decat in situatia in care in prealabil te-ai amagit” ATENTIE! Este o emotie foarte distructiva, deci trebuie inlocuita repede cu stari constructive.	a) Reanalizati-va asteptarile pentru a verifica daca nu au fost cumva nerealiste.  b) Descoperiti imediat ce puteti invata din aceasta situatie astfel incat in viitor sa nu se mai repete. c) Daca situatia nu s-a incheiat inca, este necesar sa dezvoltati (si sa aplicati!) un nou plan mult mai eficient . d) Stabiliti-va un nou tel, ceva care sa va inspire chiar mai mult, ceva catre care sa faceti imediat progrese. e) Folositi antidotul dezamagirii: atitudinea optimista cu privire la ceea ce se va petrece in viitor, indiferent de ceea ce s-a petrecut in trecut.	a) Oare chiar aveam toate motivele sa cred ca asa vor decurge lucrurile?   b) Ce am inteles acum, din aceasta situatie, si voi aplica data viitoare astfel incat sa nu ma mai amagesc? c) Ce pot sa fac de acum inainte ca sa indrept lucrurile? ATENTIE! Orice a doua sansa incepe prin a NU mai repeta greseliel anterioare! d) Care este in acest moment, cel mai  important lucru pe care trebuie sa il realizez, incepand chiar de acum? e) Oare cat de bine ma voi simti data viitoare cand, avand deja aceasta experienta, totul va fi mult mai bine?	FLEXIBILITATE PLINA DE OPTIMISM
VINOVATIA	“Ati violat unul sau mai multe din cele mai inalte si importante din propriile voastre standarde de viata”.  Sentimentul de vinovatie este cel mai puternic ultimatum pe care il primim din partea constiintei noastre pentru a ne schimba comportamentul. ATENTIE! Vinovatia nu poate fi negata sau uitata si nici nu are rost sa ne lasam coplesiti de ea. Singurul ei scop este actiunea imediata si decisiva pentru schimbare.	a) Fiti constient ca tocmai ati violat un standard critic, a carui acceptare este deplina in viata dumneavoastra. Constientizati pe deplin valoarea acelui standard pentru voi insiva.  b) Daca intradevar acest standard va este esential, asigurati-va ca acest comportament nu se va mai repeta niciodata in viitor. Doar in acest caz sentimentul de vinovatie a servit scopului sau si va veti si putea ierta cu adevarat.	a) “De unde am acest standard?”;  “De ce este atat de important?”; “Ce inseamna daca il respect sau daca nu il respect?”  b) Cum voi actiona de acum inainte pentru a nu mai incalca niciodata acest principiu atat de important pentru mine?”	INCREDERE IN SINE, AUTOAPRECIERE
SENTIMENTUL DE A FI INADECVAT	“Nu aveti in prezent nivelul de cunostinte si/sau abilitatile necesare pentru a realiza ceea ce credeti ca ar trebui sa fiti capabili sa faceti”.  Aveti nevoie de mai multe informatii, mai multa intelegere, strategii mai bune, instrumente sau capacitati mai bune sau doar mai multa incredere.	a) Aflati daca este cu adevarat cazul sa va simtiti astfel. ATENTIE! Amintiti-va ca nu sunteti perfecti, dar puteti fi din ce in ce mai buni.  b) Decideti sa realizati imbunatatiri imediate intr-o problema sau o zona specifica a acelei probleme. c) Gasiti un model, pe cineva care se descurca foarte bine in acea situatie si invatati de la el.	a) Oare chiar este atat de grav ca nu reusesc inca? Chiar acum pot sa ma pregatesc pentru a actiona mai bine data viitoare!  b) Cum pot sa imbunatatesc chiar acum ceea ce fac? c) Cum procedeaza “X” si reuseste atat de bine? Ce pot sa fac si eu chiar acum, ca sa am rezultate mai bune?	BUNA DISPOZITIE; DETASARE; EGALITATE
A  FI COPLESIT	“Este necesar sa reevaluati ceea ce este mai important in viata voastra”.  Va simtiti coplesiti deoarece incercati sa sustineti prea multe lucruri dintr-o data sau incercati sa schimbati totul peste noapte.	a) – Decideti ce este cel mai important sa realizati in viata si focalizati-va asupra acelui aspect.  b) Scrieti in ordinea prioritatilor cele mai importante scopuri ale vietii voastre. c) Alegeti-l pe cel mai accesibil si actionati imediat in acest sens. d) Focalizati-va totdeauna doar pe aspectele pe care le puteti controla, pe rand, pas cu pas	a) Care este cel mai important lucru din viata mea?  b) Care sunt alte lucruri importante pentru mine acum?( CE?, DE CE? – in ordinea prioritatilor) c) Ce pot sa fac chiar acum? Cum pot sa fac acest lucru? d) Ce depinde de mine si pot sa fac chiar acum cat mai bine?	POFTA  DE VIATA,  ENERGIE DEBORDANTA
SINGURATATEA	“Aveti nevoie de o relatie (conexiune) cu ceilalti oameni”.   ATENTIE! Relatiile dintre oameni se pot realiza in diferite moduri, fiecare are ceva propriu de oferit si de primit	a) – Realizati ca va pasa de ceilalti si va doriti sa aveti relatii cu ceilalti, sa oferiti si sa primiti ceva de la alti oameni.   b) Identificati exact tipul de relatie – conexiune de care aveti nevoie – poate fi mai profunda sau mai superficiala, mai scurta sau de durata. c) Actionati imediat in sensul restabilirii comunicarii cu ceilalti.	a) Oare cat de bine m-as simti sa fiu impreuna cu cineva drag?  b) Ce imi doresc  sa primesc si  sa ofer? (detalii cat mai concrete) c) Cum (si cu cine) pot sa comunic chiar acum?	EXPANSIUNE, COMUNICARE SI DARUIRE

DIFERENTA CARE CONTEAZA

Va intreb:

Care este diferenta dintre a avea si a nu avea SUCCES?

Care este diferenta dintre a putea si a nu putea?

Care este diferenta dintre a face si a nu face?

Care este diferenta care conteaza pentru calitatea vietii, pentru A FI sau A NU FI FERICIT?

Toata diferenta care conteaza este data de:

• felul in care traim sau nu constient,

• felul in care comunicam sau nu cu noi insine si cu intregul univers

• actiunile pe care le intreprindem.

Contrar parerii multora dintre noi, ar trebui sa ne reamintim ca: NU PRIN CEEA CE NI SE INTAMPLA SE SEPARA ESECUL DE SUCCES.

Ideea Forta: Ceea ce conteaza este felul in care percepem si ceea ce facem legat de ceea ce ni se intampla.

“Lucrurile nu se schimba; noi ne schimbam” – Henry David Thoreau

Idee forta: Daca cineva poate face ceva in lumea asta atunci si voi puteti, daca va dirijati resursele

interioare exact in acelasi fel si sunteti dispus sa platiti pretul in timp si efort.

Este exact ca o auto-modelare a voastra pentru a putea reusi in orice a fost realizat si de catre altcineva.

Exemplu: Daca vreti sa aveti succes, nu trebuie decat sa copiati modelul acelora care au reusit deja cu adevarat. Puteti incepe cu o intrebare: Cum anume si-au folosit corpul, energiile mintea si spiritul si ce actiuni au intreprins pentru a obtine rezultatele pe care le admirati si le doriti la randul vostru?

Exista 3 ingrediente fundamentale care trebuiesc transpuse in viata constient pentru a reproduce orice forma de desavarsire umana:

Primul: Sistemul de convingeri

Ceea ce crede o persoana, ceea ce considera ca este posibil sau imposibil determina intr-o mare masura ceea ce poate sau nu poate face aceea persoana.

Al doilea: Modul in care cineva isi organizeaza gandurile (sintaxa mentala)

Al treilea: Felul in care folosim propria fiziologie (cum respiram, cum mentinem pozitia corpului, expresia fetei, natura si calitatea miscarilor). Toate acestea determina starea in care va aflati si care, la randul, ei determina calitatea si multitudinea reactiilor comportamentale pe care le aveti.

Puterea starii

“Mintea este aceea care face rau sau bine, care te face fericit sau nefericit, bogat sau sarac.” – Edmund Spencer

Aminteste-ti ca ai avut momente bune, ai trait momente de implinire si realizare. Ai avut succes in ceea ce faceai. Dar au fost si momente in care ai trait experiente opuse, in care nu reuseai sa faci niste lucruri pe care altadata le faceai cu usurinta si cand orice incercai, nu iesea nimic.

Care e diferenta? Tu esti acelasi. Si presupunem ca ai aceleasi resurse. De ce rezultatele sunt atat de diferite?

Totul tine de starea neuro-fiziologica si psiho-mentala in care te afli.

Exista stari pozitive care iti stimuleaza: increderea, optimismul, buna dispozitie, entuziasmul, dragostea, bucuria, etc.

Exista stari negative, paralizante care te secatuiesc de putere: deruta, deprimarea, teama, nelinistea, tristetea, frustrarea, inertia, etc.

Tu, in ce stari te regasesti frecvent?

Ideea forta: Intelegerea starii este secretul intelegerii transformarii si realizarii desavarsirii.

Intotdeauna comportamentul nostru este rezultatul starii in care ne aflam.

Deosebirea dintre cei care nu reusesc sa-si atinga scopurile in viata si cei care reusesc reprezinta deosebirea dintre cei care nu pot sa se transpuna intr-o stare care sa le sprijine scopurile si cei care se transpun din plin intr-o stare care ii sprijina in scopurile lor.

Maiestria de a-ti conduce viata si de a creste calitatea acesteia depinde de abilitatea de a sti cum sa-ti creezi si sa-ti stapanesti starile. Si daca ai starea de spirit necesara, ideile si aptitudinile tale par sa actioneze fara efort, de la sine.

Cum ne cream starile si manifestarile comportamentale?

Exista 2 componente principale ale starii:

Prima, o constituie reprezentarile noastre interioare (Ce si cum ne inchipuim?; Ce si cum spunem si pastram in minte?

A doua, o constituie conditia in care se afla fiziologia noastra si folosirea ei (Postura sau atitudinea corporala, Biochimia, Energia nervoasa, Respiratia, Tensiunea/Relaxarea musculara, etc.)

Acesti doi factori – reprezentarea interioara si fiziologia – interactioneaza in mod constant unul cu altul pentru a creea starea in care ne aflam. Iar starea in care ne aflam determina manifestarile comportamentale.

Ideea forta: Pentru a controla si indruma manifestarile noastre comportamentale, trebuie sa ne putem controla si indruma starile, si ca sa ne controlam starile trebuie sa ne controlam si sa ne dirijam in mod constient reprezentarile noastre interioare si fiziologia.

Reprezentarea interioara

Fiinta umana isi reprezinta informatiile despre mediul inconjurator si despre sine prin receptori specializati si organe de simt. Asa cum stim exista 5 simturi: mirosul, gustul, vazul, pipaitul si auzul.

Acesti receptori specializati transmit stimulii externi catre creier. Prin intermediul proceselor de generalizare, distorsiune si stergere in creier informatia este codificata si transformata in impulsuri electrice care genereaza filtrele reprezentarilor noastre interioare.

Atentie! Reprezentarea interioara a unui eveniment nu este ceea ce s-a intamplat ci felul subiectiv in care este filtrata experienta respectiva. 2 oameni pot avea reprezentari diferite ale aceluiasi eveniment si vor continua sa inmagazineze perceptii si reprezentari interioare ca pe niste filtre noi prin care vor judeca lucrurile in viitor.

Ideea forta: Harta nu este totuna cu teritoriul. Deci reprezentarea interioara nu este o redare precisa a unui eveniment ci doar o interpretare asa cum a fost filtrata prin crezurile, atitudinile, valorile personale specifice si prin toate acele scheme sau programari subconstiente ale unui om.

De vreme ce noi nu stim exact cum stau lucrurile, ci doar cum ni le reprezentam, de ce sa nu ni le reprezentam in asa fel incat sa ne dea putere, sa ne mobilizeze, sa ne conduca la succes si nu la limitari?

Amintiti-va! Oricat de neplacuta ar putea fi o situatie ti-o poti reprezenta intr-un fel care sa te mobilizeze pentru a putea iesi din ea. Intotdeauna ne putem reprezenta lucrurile asa incat sa ne creem o stare pozitiva si sa ne mobilizam intr-un mod eficient spre transformare. Ceea ce pare greu sau imposibil nu mai pare asa pentru cel care si-a schimbat starea si manifestarea comportamentala cu privire la acele aspecte, recurgand la o alta reprezentare interioara si la o alta fiziologie care sa le sustina modificarea atitudinii.

Cheia obtinerii rezultatelor pe care le doriti este sa va reprezentati lucrurile intr-un fel care sa va puna intr-o stare atat de productiva incat sa va dea forta sa intreprindeti actiuni de tipul si calitatea celor care sa va duca la succes.

Prin urmare, retinem ca daca ne reprezentam noua insine ca lucrurile nu vor merge, atunci ele nu vor merge. Daca ne reprezentam lucrurile cum ca vor merge, atunci vom creea resursele interioare de care avem nevoie pentru a genera starea care ne va sprijini in obtinerea rezultatelor pozitive. Procedand astfel, creem cea mai mare sansa posibila de folosire adecvata a resurselor noastre interioare pentru a ne implini scopurile.

Urmatoarea intrebare logica: Ce anume determina tipul specific de comportament sau de reactie pe care il adoptam atunci cand ne aflam intr-o anumita stare? De exemplu: De ce unul sare in sus si da din maini si din picioare cand este bucuros iar altul se repede si ii imbratiseaza pe toti cei aflati langa el?

Raspunsul este ca atunci cand ne aflam intr-o stare creierul nostru acceseaza mai multe posibilitati de manifestare comportamentala si de reactie. Numarul acestor posibilitati este determinat de modelele comportamentale preluate din lumea exterioara si care s-au inscris ca si impregnari specifice, atitudini, reactii, comportamente, obiceiuri si obisnuinte.

Se constata insa ca putini sunt cei care uzeaza de multiple comportamente si de cele mai multe ori reactia lor comportamentala este cam aceeasi. De exemplu, un om furios poate avea un singur mod de exprimare a furiei sale si anume prin violenta si agresivitate. Este un model care s-a impregnat poate din copilarie cand tatal sau furios se manifesta in acest fel. Dar aceasta reactie este complet neproductiva si ii auto-limiteaza resursele in procesul transformarii.

Fiecare dintre noi ne-am creeat in minte propriul nostru univers structurat din suma tuturor viziunilor si reprezentarilor interioare care s-au generat de-a lungul timpului. Toti avem o imagine cu privire la noi, cu privire la lumea exterioara si posibilitatile pe care ea ni le ofera.

Diferenta de comportament si reactie la un anumit eveniment este data de modelul sau reprezentarea interioara cu privire la acel eveniment.

Prin urmare retinem: Nu evenimentul este cel care produce transformarea noastra, ci mai ales modul in care noi il percepem si ni-l reprezentam interior ajungand sa reactionam in mod specific la aparitia lui.

Acelasi eveniment poate declansa reactii si comportamente diferite de la om la om.

Ajunsi aici ne intereseaza: Cum putem sa transformam modelul reprezentarii pentru a creea reactii si stari productive, binefacatoare care sa sustina demersul sau intentia noastra in scopul pe care ni l-am propus si sa ne ajute sa trecem la fapte?

Se constata ca prea putini oameni intreprind actiuni constiente pentru a-si dirija starile pentru a modifica cu usurinta reactia sau comportamentul relativ la unele aspecte pe care viata i le scoate in fata.

Omul, ca fiinta vie, poate fi vazut ca un sistem complex, structurat pe mai multe niveluri, aflat intr-o continua dinamica si dezvoltare, care este capabil de autoreglare si a carei caracteristica este transformarea constienta.

Daca nu va puteti decide in mod constient ce vreti sa faceti cu viata voastra sau ce fel de rezultate anume doriti sa obtineti si sa va reprezentati lucrurile in consecinta, atunci, de cele mai multe ori pot sa apara elemente exterioare sau interioare care sa genereze modele de stari si comportament care sa nu va sprijine in viata. Daca nu ne dirijam constient mintea si starile, este foarte posibil ca modele si impregnari vechi, sau influente ale mediului exterior sa duca la stari, comportamente sau situatii nedorite.

Ideea forta: Este important sa ne concentram si sa fim constienti la ceea ce vrem sa se produca in viata, si nu la ceea ce nu am vrea sa se produca. Schimbarea starii este ceea ce cauta cei mai multi dintre oameni. Vor sa fie fericiti, voiosi, extaziati, sanatosi, impliniti dar putini actioneaza eficient spre a creea constient modelul de stare pe care ei si-l doresc.

Ajunsi aici realizam importanta reprezentarii interioare care se bazeaza pe mecanismul subconstient si constient al mintii pentru a structura toate acele ganduri care mai apoi genereaza un sistem de obisnuinte si de convingeri prin prisma carora noi ajungem sa reactionam.

Credinta care poate muta muntii din loc

“Gandul este stramosul oricarei fapte” – Ralph Waldo Emerson

“Nu există nici o şansă de a realiza ceva anume, care este dorit din tot sufletul, decât respectînd două condiţii: să crezi cu fermitate şi să vrei.” (BACON)

“Inainte de a te apuca să realizezi o acţiune oarecare, trebuie să ai deplină încredere în sine şi perspectiva încîntătoare a succesului. Numai atunci când sîntem în această stare putem realiza cu uşurinţă acea activitate.” (RAMAKRISHNA)

“Pentru a realiza cu succes tot ceea ce ţi doreşti să realizezi, primul pas este să crezi acele lucruri cu fermitate posibile.” (LUDOVIC al XIV lea)

Credintele si convingerile noastre sunt principiile calauzitoare care ne conduc viata. Ele sunt precum niste comandanti care comanda mintea si creierul nostru sa actioneze. Mai mult decat atat, ele sunt cele care structureaza programele de viata si comportamentele noastre.

John Stuart Mill scria: “Forta unei persoane care are o credinta este egala cu forta a 99 de oameni care au doar interese”.

Convingerile si credintele deschid calea desavarsirii. Nu exista o forta mai puternica decat credinta care sa ne poate sustine pe termen lung. Toata istoria lumii este de fapt scrisa de acei oameni care prin forta credintei si convingerilor lor au ajutat oamenii sa-si transforme propriile convingeri si sa aleaga noi moduri de a gandi si actiona.

Daca ne-am propune, de ce nu, sa modelam desavarsirea trebuie sa ajungem sa invatam sa modelam convingerile si modul de a trai a celor care au ajuns la desavarsire.

Daca ne-am propune sa modelam reusita deplina in vindecare ar trebui sa invatam comportamentul si convingerile celor care s-au vindecat prin puterea credintei. Norman Cousins care a aflat printre primii despre puterea credintei in inlaturarea bolii sale, conchide:”Medicamentele nu sunt intotdeauna necesare, dar credinta in vindecare este necesara intotdeauna”.

“Pentru a vrea si a actiona în continuare fără să eziţi”, scrie doctorul HENRI DURVILLE, “condiţia primordială este să ai deplină încredere în SINE. Dacă într-o situaţie noi nu avem deloc încredere în ceea ce urmează să facem, aproape că nici nu mai este util să încercăm. Indiferent care ar fi dorinţa pe care o vom formula, aceasta va fi sterilizată de lipsa CREDINTEI.”

SWAMI VIVEKANANDA afirmă că: “Istoria lumii este aceea a câtorva oameni extraordinari care au avut credinţă deplină în ei. Această credinţă face să apară divinul care este totdeauna în spatele nostru. O fiinţă umană care are o credinţă mare poate orice, acesteia totul îi este cu putinţă. O asemenea fiinţă umană va eşua numai când nu-şi va mai da în mod suficient osteneala să manifeste puterea subtilă infinită a Universului. Cel ce va înţelege aceasta va realiza cât de important este să credem, înainte de toate, în forţele noastre proprii.”

În orice situaţie ne-am afla, atunci când avem încredere în forţele lăuntrice este necesar să ne branşăm cât mai repede mintea asupra curentului infinit de forţă emanînd de la Sursa Divină. Aceasta este CREDINTA necesară care face posibil orice miracol. Iisus Cristos spune: “Cel care va avea credinţă cât un bob de muştar, mută şi munţii din loc.”

Tineti minte: Aveti dreptate indiferent daca spuneti ca puteti sa faceti un lucru sau daca spuneti ca nu puteti sa-l faceti. Ambele feluri de convingeri au mare putere. Dar ele genereaza rezultate diferite.

Este util să ne amintim sfatul doctorului VICTOR PAUCHET:

“Totdeauna să ai deplină încredere în tine însuţi! Este foarte important să crezi în ajutorul necondiţionat al stelei tale norocoase, repetându ţi plin de convingere că tu deţii în tine însuţi calităţile necesare care ţi vor permite să realizezi cu succes orice operă. În orice situaţie, fii propriul tău stăpân şi nu conta decât pe tine însuţi în starea de fuziune cu Supremul Infinit: iată prima virtute esenţială.”

Tot el, în incitantul său studiu “Fiţi optimist” ne sfătuieşte: “Optimismul, buna dispoziţie debordantă, bucuria de a trăi, trebuie să constituie starea noastră permanentă. Procedînd astfel, vom fi mereu în contact cu energiile minunate ale Universului.” În continuare el mai afirmă: “Este indispensabil necesar, în epoca în care trăim, să atragem în noi înşine cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului şi curajului, pentru a deveni chiar şi pentru ceilalţi focare exemplare. Trebuie să înţelegem că, dacă uneori nu putem acţiona împotriva circumstanţelor, noi putem face destul de mult acţionînd pozitiv chiar asupra noastră.”

Nasterea desavarsirii incepe cu constienta noastra ca o convingere noua poate fi aleasa. Convingerea poate fi o alegere constienta care sa ne conduca catre succes si catre rezultatele pe care le dorim. Convingerea sau credinta noastra este aceea care hotaraste cat din potentialul nostru vom fi capabili sa aruncam in lupta si reprezinta masura motivatiei si determinarii noastre pe termen lung.

Vergiliu spunea: „Pot pentru ca ei cred ca pot”

Dar ce sunt aceste convingeri? Sunt abordari preorganizate, preformate ale perceptiei, care filtreaza de o maniera apreciabila comunicarea cu noi insine si cu universul exterior. De unde vin convingerile? De ce unii oameni au convingeri care ii propulseaza spre succes pe cand altii au convingeri care ii duc la esec?

Daca vom incerca sa modelam convingerile care cultiva desavarsirea, excelenta, succesul, primul lucru de care avem nevoie este sa aflam de unde vin acele convingeri.

1. Prima sursa este mediul inconjurator. Iata unde se desfasoara in modul cel mai necrutator ciclurile succesului care genereza succes si esecului care genereaza esec. Daca ai trait intr-un mediu in care ai intalnit oameni care au avut parte de esecuri, daca tot ce ai vazut este doar disperare, frica, grija si stres este foarte greu sa-ti formezi reprezentarile interioare care sa cultive succesul. Daca cresti in belsug si succes iti va fi mai usor sa modelezi belsugul si succesul. Daca cresti in saracie si disperare, de acolo iti vor veni modelele de posibilitati si de programare existentiala. Albert Einstein spunea: „Putini oameni sunt capabili sa exprime cu cumpanire pareri care sa nu fie influentate de prejudecatile mediului lor social. Cei mai multi oameni nici macar nu sunt in stare sa formuleze asemenea pareri”. Studiile psihologice au demonstrat insa ca persoane conditionate in mod negativ de mediul lor de viata, puse intr-o alta conditie si intr-un mediu pozitiv dezvoltarii se transforma prin alegerea unui nou set de convingeri. Mediul poate fi un generator extrem de puternic al convingerii, dar nu este numai el. Daca ar fi asa am trai intr-o lume statica in care copiii bogati vor cunoaste bogatia si cei saraci numai saracia. Dar viata arata ca exista oameni bogati care ajung la esec si exista oameni saraci care ajung la succes.

2. Exista insa si alte experiente si cai de invatare care pot fi si ele niste incubatoare ale convingerilor.

Situatii de viata, conjuncturi, oameni pot ajuta la formarea convingerilor. In viata fiecaruia exista situatii sau intamplari pe care nu le poate uita niciodata. Pentru multi, aceea a fost o zi care le-a schimbat pentru totdeauna viziunea lor asupra vietii sau asupra lumii. Multi am trait momente care ne-au lasat o impresie atat de puternica incat ni s-au intiparit in minte pentru totdeauna. Acesta este tipul de experienta care formeaza convingeri noi ce ne pot schimba fundamental viata.

3. O a treia cale de a cultiva convingerea sau credinta este prin intermediul cunoasterii. O experienta directa reprezinta o forma de cunoastere. O alta se cistiga citind, privind filme, invatand si vazand lumea asa cum este infatisata de altii. Cunoasterea este una din caile prin care ne putem descatusa de conditionarile mediului. Oricat de potrivnica este lumea in care traiesti poti citi despre realizarile altora, iti poti creea convingeri care iti vor da posibilitatea ca la randul tau sa reusesti.

4. O a patra cale de a obtine rezultate se creeaza prin rezultatele deja obtinute. Cea mai sigura cale de a creea convingerea ca poti face ceva este sa o faci o data, macar o data. Daca ai reusit o data, este mult mai usor sa-ti formezi convingerea ca vei reusi din nou. A crede ca poti face un lucru devine o profetie de auto-implinire.

5. A cincea cale de a stabili noi convingeri este prin creearea in propria minte a experientei pe care ti-o doresti in viitor ca si cand s-ar produce acum. Aceasta traire anticipativa a succesului experientei poate sa genereze stari noi si atitudini acum in prezent care sa te sustina in atragerea conjuncturilor favorabile. Oricare ar fi telul pe care ti-l stabilesti, daca iti creezi in minte o imagine limpede a rezultatului pe care vrei sa-l obtii si ti-o reprezinti ca si cand deja ai realizat-o, atunci vei intra in tipul de stare care te va sprijini sa obtii rezultatele pe care le doresti.

Toate acestea sunt cai de mobilizare a convingerii si a credintei. Cei mai multi dintre noi ne formam convingerile la intamplare. Ne impregnam de lucruri si ne lasam influentati in bine sau rau de mediul care ne inconjoara.

Ideea forta: Noi nu suntem o frunza in vant. Ne putem alege si dirija propriile convingeri. Putem alege sa ne dirijam viata constient. Ne putem transforma. Daca pana acum nu suntem multumiti de viata pe care o ducem si de fiinta care suntem trebuie sa realizam ca sistemul nostru de reprezentare si convingerile noastre ne-au dus aici. Si de acum alegem TRANSFORMAREA. Modelarea fiintei desavarsite care vrem sa fim incepe cu modelarea in planul credintei in ceea ce vrem sa fim.

UNIVERSUL CELOR 7 CENTRI DE FORTA – Ep.1

Intrucat au fost multe solicitari pentru a fi puse la dispoziţie expunerile din cadrul seminarului consacrat studiului şi practicii metodelor de trezire, purificare şi dinamizare a centrilor de forţă (chakra)  vă ofer în acest prim episod 2 expuneri. Celor care sunt mai nerăbdători le sugerez să intre pe canalul meu YOUTUBE şi să le preia de acolo.

(Canalul meu este: liviugheorghemarian).

CLICK!!! PARTEA 2

MEDITATIA MUNTELUI

Vă invit să participaţi la o experienţă meditativă deosebită.

Tot ce aveţi de ”făcut” este să vă deschideţi sufletul şi să lăsaţi ca muntele să vă reamintească realitatea a ceea ce sunteţi deja.

Pentru o mai profundă experienţă vă recomand să parcurgeţi cele 3 părţi ale meditaţiei, şi să folosiţi opţiunea FULL SCREEN.

Meditaţia Muntelui – Partea 2

Meditaţia Muntelui – Partea 3

CONCENTRAREA MENTALA IN YOGA (DHARANA) – Ep. 1

Intrucat exista un interes real al multor persoane fata de modalitatile de transformare spirituala propuse de sistemul Yoga, voi aborda in mai multe episoade domeniul consacrat metodelor de dezvoltare a concentrarii mentale pe aceasta cale.

CUM NE FUNDAMENTAM SUCCESUL ? – Ep.3

Cum ne reprezentam viata?

Atât timp cât ne structurăm viaţa într-un mod de reprezentare în care fericirea noastră este dependentă de ceva pe care nu îl putem controla, vom trece din nou prin experienţe dureroase. De exemplu, secretul unei vieți trăite în bucurie poate fi găsit într-o astfel de idee simplă: “Eu decid ca regula vieţii mele să fie că pot trăi cu bucurie și entuziasm fiecare zi, întrucât de mine depinde.” Dacă veţi adopta şi veţi aplica în mod consecvent această idee forță în propria viaţă, veţi vedea că virtual totul se va transforma în modul în care veţi experimenta viaţa. Avem cu toţii diverse reguli şi standarde care ne guvernează nu numai modul în care ne raportăm la lucrurile care “se întâmplă” în viaţa noastră, ci şi la modul în care ne vom simţi şi vom răspunde într-o situaţie dată. Totuşi, ceea ce ne determină în mod efectiv emoţiile şi comportamentele sunt credinţele si convingerile noastre cu privire la ceea ce este bun şi la ceea ce este rău, la ceea ce trebuie să facem şi la ceea ce nu trebuie să facem. Toate aceste idei, reguli, credințe, convingeri, standarde sau valori personale structurează pentru fiecare dintre noi sistemul de reprezentare interioară a vieții.

Aceste reguli de viață sau moduri de reprezentare pe care le-am adoptat sunt ca un fel de scurtcircuit pentru mentalul nostru. Ele ne ajută să avem un sentiment al siguranţei cu privire la consecinţele acţiunilor noastre; astfel, ele ne fac capabili să luăm decizii rapide cu privire la ceea ce înseamnă lucrurile şi la ce trebuie să facem în consecinţă. Regulile noastre ne controlează răspunsurile în fiecare moment al vieţii. Bineînţeles, deşi nu ne dăm seama de aceasta, multe dintre ele sunt stabilite în mod total arbitrar. De exemplu, atunci când cineva ne zâmbeşte, dacă ne-am angaja într-un lung şir de calcule pentru a descoperi cam ce înseamnă aceasta, viaţa noastră ar deveni cu siguranţă frustrantă. Dar în loc de aceasta, în general noi avem o regulă care spune că: dacă o persoană ne zâmbeşte, atunci aceasta înseamnă că este fericită sau că este prietenoasă sau că ne place. Dacă cineva se încruntă la noi, atunci intră în acţiune un alt set de reguli cu privire la semnificaţia acestui lucru şi la ceea ce trebuie să facem. Pentru unii oameni, dacă cineva se încruntă, regula lor este că acea persoană este într-o stare proastă şi trebuie evitată. Pentru o altă persoană totuşi, va exista o altă regulă care spune: “dacă cineva este într-o stare proastă, atunci este necesar să îl ajut să îşi modifice această stare.”

Din nefericire, mulţi dintre noi creează numeroase moduri de a se simţi rău şi doar foarte puţine moduri în care se simt cu adevărat bine. Şi aceasta tocmai prin regulile pe care le creează. Se poate ajunge chiar la situaţia paradoxală în care deşi sunteţi cu adevărat un învingător, totuşi să vă simţiţi ca şi cum aţi fi pierdut, şi aceasta deoarece modul de reprezentare în care vă analizaţi este nedrept.

Următorul pas ar fi să vă daţi seama dacă regulile pe care vi le-aţi stabilit vă avantajează sau nu. Întotdeauna o regulă vă va dezavantaja dacă vă oferiţi doar câteva moduri de a vă simţi bine şi foarte multe moduri de a vă simţi rău. Să nu uităm că propriile noastre reguli ne stabilesc propriile noastre limitări. Şi aceasta chiar şi în cazul trăirii unor emoţii și sentimente pozitive, cum ar fi, de exemplu, în iubire. Astfel, putem considera că pentru a ne simţi iubiţi şi a putea manifesta iubire trebuie să simţim că o merităm sau trebuie să simţim că iubirea noastră este acceptată. Alţii nu simt că sunt iubiţi cu adevărat decât dacă sunt trataţi ca nişte fiinţe perfecte. Dar o dată ce vom accepta toate aceste condiţii, vom fi nevoiţi, de fapt, să acceptăm ca măsură propriul nostru egoism. Putem însă recurge la cu totul alte reguli care ne spun cu privire la iubire că putem trăi iubirea oricând, necondiţionat, că putem dărui oricât de multă iubire celorlalţi, fără a aştepta să primim în schimb la fel de multă iubire, căci iubirea nu este un târg, ci un dar de la Dumnezeu pentru noi toţi.

Deci pentru a ne îmbunătăţi considerabil viaţa, tot ceea ce avem de făcut este să acceptăm provocarea de a ne schimba regulile și modurile de reprezentare interioară cu privire la viață. Să fim capabili chiar de a renunţa total la ele, atunci când le simțim condiționarea negativă. Trebuie să ne întrebăm cu sinceritate ce este mai important pentru noi: modul în care simţim şi relaţiile noastre cu ceilalţi sau regulile noastre rigide? Nu trebuie să vă aşteptaţi niciodată ca ceilalţi să se conformeze regulilor dumneavoastră dacă nu le-aţi comunicat în mod clar, şi nici chiar atunci. Totuşi, nu trebuie niciodată să uităm că există reguli divine pe care nu le putem încălca.

Şi în privinţa transformării, totul este posibil, dar nu orice este permis. Nu uitaţi că întotdeauna trebuie să învăţaţi din trecut şi nu să trăiţi în el, focalizându-vă asupra lucrurilor care vă împovărează.

De aceea, pentru a vă putea expansiona viaţa, va trebui să vă lărgiţi sfera criteriilor de referinţă şi chiar să acceptaţi altele noi. Nu uitaţi aceasta idee importantă: că întotdeauna în viaţă totul “se întâmplă” dintr-un anumit motiv şi cu un scop care serveşte unor cauze. Uneori ne sunt necesari ani sau chiar decenii pentru a-i descoperi valoarea şi învăţătura. Dar există întotdeauna o valoare ascunsă în fiecare experienţă umană. Întotdeauna stă în puterea noastră să creăm acele momente care să ne înalţe sau care să ne coboare. Depinde de noi să ne eliberăm de încorsetările unor reguli sau standarde personale rigide şi să permitem imaginaţiei să ne ilustreze întreaga paletă de posibilităţi de care ne-am putea bucura în viaţă, pentru ca apoi să începem imediat să acţionăm pentru a le pune în practică.

Identitatea noastră nu este limitată de experienţele noastre, ci de interpretarea pe care noi o dăm experienţelor. Identitatea noastră nu este nimic altceva decât deciziile pe care noi le adoptăm cu privire la cine suntem, la modul în care noi hotărâm ceea ce putem să facem. Vom realiza întotdeauna ceea ce considerăm că putem să realizăm, şi nu mai mult. Dar nu depinde decât de noi înşine să acceptăm că putem face mai mult, modificând propriul sistem de reprezentare.

Dacă identitatea dumneavoastră nu reprezintă tot ceea ce v-aţi fi dorit vreodată să fie, atunci cu siguranţă următorii patru paşi vă vor ajuta să vă transformaţi:

1) Faceţi chiar acum o listă a tuturor elementelor identităţii dumneavoastră pe care doriţi să le aveţi. Gândiţi-vă la câteva persoane care au deja aceste caracteristici şi luaţi-le ca model. Imaginaţi-vă fuzionând total cu noua dumneavoastră identitate, proces prin care vă bucuraţi deplin de manifestarea plenară a acelor caracteristici. Imaginaţi-vă cum aţi arăta, cum aţi merge, cum aţi gândi, cum v-aţi simţi.

2)  Dacă doriţi cu adevărat să vă expansionaţi identitatea şi să vă îmbogăţiţi viaţa, atunci decideţi conştient să deveniţi cel care doriţi să fiţi, chiar acum. Fiţi entuziasmat ca un copil şi descrieţi în detaliu ceea ce aţi decis să fiţi astăzi. Acum este momentul să completaţi lista anterioară.

3)  Dezvoltaţi acum un plan de acţiune pe care să-l urmaţi, care vă poate ajuta să acţionaţi în virtutea noii identităţi, manifestând cu adevărat calităţile pe care doriţi să le aveţi. Este momentul să acordaţi o atenţie specială prietenilor pe care îi alegeţi pentru a vă petrece timpul. Vă vor ajuta ei să conferiţi forţă acelor noi calităţi ale identităţii dumneavoastră sau din contră, le vor distruge?

4) Pasul final este de a vă manifesta noua identitate, noile calităţi în prezenţa celorlalţi, menţinând interior permanent credinţa acelei transformări. Şi nu uitaţi ce spunea Thomas Edison, “Dacă cu toţii am face lucrurile pe care suntem capabili să le facem, am fi efectiv uimiţi de noi înşine.”. La rândul său, Walt Whitman scria “Fiecare dintre noi serveşte unui scop etern pe pământ.”

Prea nobil pentru a te înfuria, prea puternic pentru a te teme

Pentru transformarea dumneavoastră este important să vă promiteţi interior că veţi fi atât de puternic încât nimic nu vă va putea perturba pacea şi hotărârea minţii pentru a reuşi:

Să vorbiţi despre sănătate, fericire, prosperitate, fiecărei persoane pe care o întâlniţi

Să faceţi astfel încât toţi prietenii dumneavoastră să simtă că există ceva de valoare în ei.

Să priviţi partea luminoasă a evenimentelor şi să faceţi ca optimismul dumneavoastră să devină o realitate.

Să gândiţi tot ceea ce este mai bun, să lucraţi doar pentru ceea ce este mai bun şi să vă aşteptaţi la tot ce este mai bun.

Să fiţi la fel de entuziast cu privire la succesul celorlalţi ca şi în privinţa propriului succes.

Să vă eliberaţi de greşelile trecutului şi să vă orientaţi către şansele viitorului, ramanand mereu constient de prezent.

Să fiţi întotdeauna mulţumit şi să oferiţi fiecărei fiinţe pe care o întâlniţi un zâmbet.

Să acordaţi atât de mult timp îmbunătăţirii şi transformării propriei dumneavoastră vieţi, încât să nu vă rămână nici o clipă pentru a-i critica pe ceilalţi.

Să fiţi prea expansionat pentru a vă îngrijora, prea nobil pentru a vă înfuria, prea puternic pentru a vă teme, prea fericit pentru a permite absenţa fericirii.

Antonio Porchya spunea: “Într-o inimă plină există spaţiu pentru orice, pe când într-o inimă goală nu există spaţiu pentru nimic”.

Concluzionând, să nu uităm că fiecare dintre problemele care apar în viaţa noastră este pusă în mişcare de comportamentul nostru. Și comportamentul nostru se bazează pe modul de reprezentare interioară a acelor probleme. De aceea soluţia pentru fiecare dintre aceste probleme este o schimbare a modului de reprezentare prin care am ales să ne comportăm într-un anume fel. Toate aceste probleme sunt rezultatul acţiunilor pe care noi am ales să le facem. Ceea ce am urmărit să prezint este că singurul lucru asupra căruia avem un control absolut este lumea noastră interioară – noi suntem cei care decidem ce înseamnă lucrurile pentru noi şi ce să facem în legătură cu aceasta. Ca rezultat al acestor decizii, ne asumăm anumite acţiuni. Acţiunile sunt cele prin intermediul cărora noi comunicăm cele mai profunde valori şi credinţe ale noastre. Astfel, depinde doar de noi să creăm o lume de lumină acolo unde până atunci a fost doar întuneric.

Ralph Waldo Emerson spunea în stilul său caracteristic: “Fiecare om este o imposibilitate până când se naşte.”

FRICA ESTE DOAR IN MINTEA TA

BUCURIA ESTE SANATATEA SPIRITULUI – Ep.3

Etica bucuriei

Ori de câte ori realizezi un serviciu dezinteresat pentru ceilalţi bucuria ta va fi amplificată. Dăruind, şi nu neapărat primind, aşa cum avem în mod greşit tendinţa să considerăm, bucuria noastră se va amplifica. Primind vei fi poate fericit, dar bucuria ta nu va creşte. Bucuria este cea mai eficientă energie care poate schimba vieţile, individualităţile, o familie sau un grup.

Beatitudinea, bucuria şi fericirea există în interiorul nostru. Ele nu trebuie căutate în exterior. De exemplu, aţi putea spune: “Vreau să fiu fericit şi pentru aceasta doresc o maşină scumpă, o vilă luxoasă, foarte mulţi bani.” Zi şi noapte veţi dori aceste lucruri care consideraţi că v-ar putea face fericit. Duceţi o viaţă stresantă şi plină de durere, apoi vă puteţi îmbolnăvi datorită acestui stil de viaţă şi viaţa poate lua sfârşit. Aceasta nu vă va aduce nicidecum fericire.

Fericirea este o condiţie interioară, o stare interioară de conştiinţă, un sentiment interior. Să presupunem că nu aveţi bani, dar atunci când priviţi frumuseţea florilor, atunci când apreciaţi frumuseţea mirifică a naturii, vă simţiţi fericit şi bucuros. Fericirea, beatitudinea există permanent în noi înşine. Singurul lucru pe care îl avem de făcut este să le permitem să se manifeste liber.

1) O primă modalitate de amplificare a fericirii şi a bucuriei este sacrificiul de sine pentru ceilalţi. Avem astfel posibilitatea de a regăsi în ceilalţi aceeaşi scânteie divină care ne animă şi în care ne regăsim de altfel pe noi înşine.

2) Căutarea frumuseţii este o a doua modalitate de a ne amplifica bucuria şi fericirea. Această stare de căutare a frumuseţii este o stare specifică de conştiinţă (o stare de conştiinţă obiectivă), de apreciere şi de bucurie în faţa frumuseţii care ne înconjoară. Să nu uităm că întotdeauna “frumuseţea se află în ochii privitorului.”

3) Capacitatea de armonizare a contrariilor constituie o a treia modalitate de amplificare a bucuriei. Aceasta presupune să avem capacitatea de a lua în consideraţie mai multe lucruri care exprimă puncte de vedere diferite, uneori chiar complementare şi de a construi cu ele un concept unitar, care să se integreze într-un ansamblu armonios, atotcuprinzător. De exemplu, trei opinii sunt total diferite. Le puteţi relaţiona într-un mod în care reunite să aibă un sens şi să ofere soluţia la problema pe care o ridică? Dacă veţi realiza aceasta, veţi fi uimiţi nu numai de uşurinţa cu care se vor rezolva întotdeauna aparentele conflicte, ci şi de cât de multă bucurie se va revărsa din inima noastră.

A dărui bucurie nu înseamnă:

– a-i flata pe ceilalţi;

– a-i mitui pe ceilalţi;

– a le satisface în mod iresponsabil plăcerile;

– a le permite oamenilor să te înşele, datorită propriei tale naivităţi;

– a le permite oamenilor să urmeze o cale destructivă, nefastă pentru trupul, mintea şi sufletul lor.

Putem în schimb să dăruim bucurie celorlalţi:

– ajutându-i să devină mult mai conştienţi de lucrurile frumoase din jurul lor;

– dându-le puterea de a spera, de a construi un viitor mai luminos;

– învăţându-i cum să-şi rezolve problemele pe care le credeau fără răspuns;

– ajutându-i să-şi amplifice creativitatea;

– ajutându-i să fie mulţumiţi, să dăruiască şi să împărtăşească celorlalţi darurile lor spirituale;

– învăţându-i şi ajutându-i să dăruiască bucurie celorlalţi.

Dăruiţi mai multă bucurie celorlalţi şi veţi primi mai multă bucurie.

Faceţi-i pe ceilalţi fericiţi şi veţi fi fericiţi.

Atunci când bucuria interacţionează cu corpul fizic ea creează fericire, împlinire, frumuseţe. Atunci când ea intră în contact cu corpul nostru mental ea creează lumină. De aceea bucurându-vă de mai multă lumină veţi trăi totodată mai multă bucurie.

Bucuria se află în noi. Acesta este cel mai important lucru de care trebuie să devenim conştienţi.

BUCURIA ESTE SANATATEA SPIRITULUI – EP.2

Tehnici de amplificare a bucuriei

“Bucuraţi-vă din plin; e singurul lucru bun, la urma urmei.” Voltaire

Vom descrie în cele ce urmează câteva tehnici sau exerciţii simple care pot fi cu uşurinţă realizate şi care ne pot aduce multă bucurie, făcându-ne să ne simţim renăscuţi.

Exerciţiul nr. 1

Închideţi ochii şi relaxaţi-vă.

Căutaţi să vă reamitiţi o stare intensă de bucurie pe care aţi trăit-o în copilărie.

Mergeţi apoi în trecutul propriu şi căutaţi să găsiţi primul moment de bucurie de care vă amintiţi în viaţă. În acest prim stadiu reamintiţi-vă doar savoarea experienţei.

Urmăriţi să vă reamintiţi unde aţi trăit acele clipe fericite şi încărcate de bucurie, şi cum s-au desfăşurat atunci lucrurile. Reamintiţi-vă cât mai precis momentul temporal, vârsta pe care o aveaţi atunci şi cum era vremea în acea zi. Aduceţi-vă aminte unde eraţi, cum vedeaţi mediul înconjurător, ce purtaţi atunci şi cum arătaţi. Urmăriţi să vă aduceţi aminte cu cine mai eraţi în acel moment.

Această fază este foarte importantă. Realizaţi procesul de evocare şi rememorare foarte încet, pas cu pas, până când totul revine foarte clar în memorie.

După ce aţi realizat aceasta în mod adecvat, urmăriţi să retrăiţi experienţa acelei bucurii, din ce în ce mai intens, ca şi cum ea s-ar desfăşura chiar în acest moment. Urmăriţi să percepeţi şi să trăiţi bucuria cu toată fiinţa voastră. Participaţi total la această evocare.

Realizaţi acest proces chiar de mai multe ori (trei este un număr potrivit), reconstituind aceeaşi trăire până când amintirea devine clară şi experienţa bucuriei voastre este reală. Nu vă lăsaţi atras de partea analitică a minţii şi nici de alte amintiri nesemnificative pentru ceea ce ne-am propus. Pur şi simplu bucuraţi-vă de această trăire, experimentaţi-o aşa cum face un copil.

Este posibil ca aceste amintiri să genereze o stare emoţională deosebită şi chiar să începeţi să plângeţi de fericire. Lăsaţi atunci lacrimile să curgă fără să vă simţiţi stânjenit şi continuaţi să evocaţi şi să retrăiţi acea experienţă. Simţiţi-vă din nou ca şi cum aţi avea vârsta pe care aţi avut-o atunci când aţi trăit această primă experienţă.

Urmăriţi acum să experimentaţi din nou acea bucurie, dar de această dată lăsaţi copilul care aţi fost cândva să se bucure de acea experienţă şi în acelaşi timp, observaţi ce i se întâmplă acelei persoane (pe care o veţi privi acum din afară, întocmai ca un martor detaşat), care trăia acea bucurie în trecut. Observaţi ce se întâmplă cu mintea sa, cu emoţiile sale, modul în care era afectat corpul său. Observaţi efectul bucuriei sale asupra celorlalţi şi chiar asupra mediului.

Realizaţi aceasta foarte lent şi urmăriţi să fiţi cât mai detaşat şi mai clar în observaţiile făcute. Întreaga experienţă poate să dureze jumătate de oră, o oră sau chiar două. Dacă dispuneţi de suficient timp puteţi realiza aceasta zilnic. Puteţi repeta exerciţiul retrăind experienţe diferite. Eficienţa sa va fi foarte mult amplificată dacă după fiecare exerciţiu veţi vizualiza cu cât mai multă claritate o lumină alb strălucitoare care vă înconjoară întreaga fiinţă, pătrunzând în fiecare parte a corpului şi impregnându-vă de o profundă pace interioară.

La sfârşitul experienţei, reveniţi încet, respirând profund, mişcând uşor degetele, deschizând apoi ochii.

După mai multe astfel de experienţe urmărim să remarcăm modul în care ele şi-au pus amprenta asupra vieţii noastre, schimbările benefice care au intervenit în fiinţa noastră şi modul în care ele se reflectă în relaţiile noastre cu ceilalţi oameni.

Este important să nu comparaţi mecanic şi critic trecutul, şi modul în care se desfăşurau atunci evenimentele, cu prezentul. Dacă un anume eveniment fericit din trecut este legat de o fiinţă dragă care nu mai este acum lângă dumneavoastră nu permiteţi minţii să vă spună că în absenţa acelei persoane bucuria nu mai poate fi retrăită. De altfel vă puteţi convinge singur că ea poate fi trăită cu aceeaşi intensitate prin simpla evocare a acelor momente fericite din trecut.

Este de asemenea posibil ca în timpul în care realizaţi acest exerciţiu şi vă simţiţi cuprins de bucurie, să apară brusc un gând care să vă spună: “Aceasta s-a întâmplat în trecut şi nu vei mai trăi o astfel de bucurie din nou în viaţa ta.” Refuzaţi să ascultaţi un astfel de gând şi fiţi conştienţi de faptul că nimic nu vă poate împiedica să trăiţi această bucurie chiar acum. Reamintiţi-vă că nu există limitare pentru un suflet liber şi că bucuria poate fi oricând experimentată la nivel psihic, emoţional, mental şi spiritual.

Cel mai adesea ne gândim la bucurie considerând-o doar un banal sentiment. În realitate ea este o energie care ne pătrunde şi ne impregnează fiinţa, circulând prin finele sale canale energetice, aşa cum electricitatea circulă prin cablurile electrice. Întocmai aşa cum electricitatea generează în mod obiectiv, conform unor legi universale, lumină şi căldură în exteriorul nostru, bucuria ne aduce lumină şi căldură interioară; şi nu uitaţi că focarul său de iradiere există permanent în fiinţa noastră. Urmăriţi să trăiţi permanent în bucurie şi să transmiteţi acest curent al bucuriei şi celor care vă înconjoară.

Bucuraţi-vă de tot ceea ce realizaţi, bucuraţi-vă de ceea ce vă înconjoară, nu începeţi şi nu încheiaţi nimic fără bucurie.

Exerciţiul nr. 2

Această experienţă este diferită de cea anterioară. În acest exerciţiu, în loc de a rememora propria bucurie, veţi rememora un eveniment în care aţi fost martorul unei alte persoane care a trăit cu adevărat clipe de intensă bucurie, şi veţi urmări să simţiţi, să înţelegeţi şi să experimentaţi bucuria pe care acea persoană a trăit-o. Veţi urma aceleaşi indicaţii ca şi în cazul exerciţiului anterior.

Mai întâi reamintiţi-vă acea ocazie. Vizualizaţi persoana aşa cum era ea. Vizualizaţi-vă, de asemenea, pe dumneavoastră aşa cum eraţi atunci, reamintiţi-vă timpul (momentul) în care s-a desfăşurat acel eveniment, cum era acea zi, persoanele implicate, şi concentraţi-vă în special asupra persoanei care se bucura.

Urmăriţi mai întâi să simţiţi modul în care ea se bucura, psihic, emoţional şi mental. Reamintiţi-vă în detaliu comportamentul său, vocea sa, cuvintele sale.

După ce veţi realiza aceasta de mai multe ori în timpul aceleiaşi şedinţe, urmăriţi să-i împărtăşiţi bucuria. Atunci când veţi fi capabil să realizaţi cu uşurinţă acest lucru de mai multe ori, de fiecare dată fiind prezente şi mai multe detalii în memorie, mergeţi mai departe, urmărind să observaţi modul în care această bucurie a sa s-a transferat în fiinţa voastră şi de ce s-a produs aceasta.

Realizaţi acest exerciţiu de mai multe ori pe săptămână, repetându-l chiar timp de mai multe luni. Urmăriţi să găsiţi în fiecare săptămână o nouă persoană a cărei bucurie să o împărtăşiţi, îmbogăţindu-vă astfel trăirile de fericire şi capacitatea de empatie.

Exerciţiul nr. 3

Acest exerciţiu este reversul celui de-al doilea. Reamintiţi-vă un eveniment în care o persoană v-a împărtăşit bucuria. Puteţi realiza această rememorare ori câte ori doriţi, şi urmăriţi să vedeţi modul în care, şi de ce, bucuria voastră a fost profund resimţită şi împărtăşită şi de acea persoană.

Reamintiţi-vă că a emana bucurie, a o dărui celor din jur este un lucru extrem de preţios, deoarece în ultimă instanţă ne condiţionează succesul, sănătatea şi relaţiile armonioase cu ceilalţi. Bucuria vă va ascuţi intelectul, vă va fortifica inima şi va anula crizele de pesimism.

Beneficiul pe care îl veţi obţine evocând astfel de momente de o mare încărcătură pozitivă va fi evident atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru cei din jur, şi mai mult chiar, el vă va marca nu numai prezentul, ci se va reflecta în mod benefic şi asupra viitorului. De exemplu, după ce aţi eliberat cât mai multe astfel de “pilule” de fericire pe care memoria vi le-a pus la dispoziţie, vă puteţi bucura. Trebuie să fie un eveniment pe care îl vedeţi desfăşurându-se exact aşa cum îl vizualizaţi. Utilizaţi-vă imaginaţia creatoare şi timp de mai multe şedinţe urmăriţi de fiecare dată să adăugaţi tot mai multe detalii şi să descoperiţi o bucurie tot mai mare şi mai reală prin vizualizarea sa. Puteţi să începeţi cu lucruri fizice sau materiale şi să mergeţi apoi până la evenimente emoţionale, mentale şi chiar spirituale. Imaginaţia creatoare proprie vă stă la dispoziţie pentru a transcende timpul şi spaţiul. Cu ajutorul ei puteţi călători în spaţii interstelare, imaginând acolo noi evenimente şi chiar o nouă viaţă.

Observaţi totodată modul în care imaginaţia creatoare proprie poate să transceandă toate conceptele familiare şi clişeele adesea închistatoare şi limitatoare formate de-a lungul vieţii. În universul propriei imaginaţii nu sunteţi condiţionat de nici o limitare în a crea momente şi evenimente cu adevărat fericite, pline de bucurie. Prin intermediul vizualizării creatoare, căutaţi să vă bucuraţi cât mai mult de ele şi lăsaţi această bucurie să se manifeste până în cele mai profunde nivele ale fiinţei.

Această modalitate simplă de utilizare benefică a imaginaţiei creatoare ne poate pregăti sufletul pentru a realiza paşi uriaşi pe calea evoluţiei noastre în viitor, construind un fel de impregnare remanentă al cărei aport benefic ne va marca momentele ulterioare ale existenţei.

Cu cât gândurile noastre sunt mai mult ocupate cu imagini impregnate de bucurie, cu atât mai uşoară va fi transformarea noastră în viitor într-o fiinţă cu adevărat fericită.

Aceste exerciţii mai pot fi încă extinse şi ar fi păcat să impunem vreo limită în realizarea lor.

Astfel, la tehnicile anterioare mai putem adăuga următoarele exerciţii deosebit de simple:

a) Reamintiţi-vă lucrurile pe care alţii vi le-au dăruit din bucuria de a vi le dărui, fără vreun interes ascuns. Rememoraţi-le în detaliu.

b) Reamintiţi-vă momentele de bucurie pe care vi le-a generat Natura. Retrăiţi aceste bucurii din nou şi din nou - bucuria pe care v-au generat-o florile, câmpurile, pajiştile, râurile, cascadele, pădurile, anumiţi copaci, curcubeele, răsăriturile şi apusurile de soare, păsările cântând. Aţi trăit cu siguranţă mii de astfel de bucurii. Evocaţi-le, eliberaţi-le din străfundurile memoriei, lăsaţi-le să-şi manifeste din nou încărcătura benefică şi să o reverse asupra voastră, inundându-vă întreaga fiinţă. Trăiţi în această bucurie.

În realizarea exerciţiilor prezentate, căutaţi să vă reamintiţi pe cât posibil evenimentele specifice în detaliu. Nu săriţi în grabă de la un eveniment la altul. Savuraţi-le în linişte, acordându-vă timpul necesar pentru a face aceasta.

Bucuria este un miracol şi de aceea ea va produce schimbări miraculoase în psihicul nostru. Ea este cea care ne permite să ne bucurăm de miracolul vieţii.

Unii oameni sunt atât de deprimaţi şi loviţi de evenimentele vieţii lor încât pur şi simlu nu mai doresc să-şi reamintească momentele de bucurie pe care le-au trăit. Ei consideră chiar că nu se cade să fii plin de bucurie. Aceştia sunt cei ce se uită urât şi critic la un om care zâmbeşte sau care râde în troleibuz sau într-un loc public. Puteţi ajuta astfel de persoane în următorul mod:

1. Povestiţi-le propriile momente de bucurie din viaţa voastră.

2. Relataţi-le întâmplări adevărate despre momente pline de bucurie din viaţa altor oameni.

3. Ajutaţi-i evidenţiindu-le lucruri din viaţa lor pentru care ar trebui să resimtă mulţumire şi bucurie.

4. Oferiţi-le cât mai multe veşti bune.

5. Ajutaţi-i să aducă şi ei la rândul lor bucurie celorlalţi.

SECRETUL TRANSFORMARII – ARTA DE A SPUNE “NU” ATUNCI CAND TREBUIE

A spune “nu” înseamnă, de fapt, a rosti un “nu” ferm faţă de somnolenţă şi inerţie, faţă de aşteptări inutile, de iluzii şi opinii răuvoitoare, de condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti sau stări de vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, răspunsuri mecanice – într-un cuvânt, înseamnă a ne opune cu curaj la tot ceea ce mai este rău în noi înşine.

Observăm deci că uneori “nu” înseamnă în realitate “da”; pentru că a spune “nu”, nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bunul simţ lăuntric, acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Înseamnă a avea curajul de a ne desprinde de limitări îndeobşte acceptate şi a ne lua zborul spre înălţimile perfecţiunii şi armoniei profunde.

Uneori ajungem să spunem “da” atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre “nu”: din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit inca să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a putea măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un “nu” hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să facem aceasta, dar atunci nu trebuie să ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi.

Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să întreţinem gânduri şi atitudini negative, “nu” capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate “nu” atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece iubirea, compasiunea, toleranţa, umorul, puterea de a-i ierta pe ceilalţi şi chiar pe noi înşine.

În aceste cazuri, un efort de voinţă, bazat pe o sugestie pozitivă ne va permite să spunem cu fermitate: “Nu, nu voi mai cădea iar în vechile mele deprinderi, nu voi mai relua niciodată acest prost obicei!”, iar aceasta poate fi salvator.

A spune “nu” poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil.

Uneori înţelegem că începem să trăim cu adevărat abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre “nu”. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani de suferinţe şi mizerii care altfel sunt acceptate cu resemnare.

Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului “nu”. A învăţa însă practic să spui “nu” cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărâşti să o faci, dar după aceea trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici, mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa aceasta? Înainte de toate noi învăţăm să spunem “nu” ascultându-ne adeseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. “Inima” noastră, adică sufletul face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu “ştie” şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că “putem vedea”.

Chiar dacă a spune “nu” este cel mai simplu lucru din lume, mulţi reiau procesul de câteva ori până când reuşesc să înveţe această lecţie.

Vom constata că a spune “nu” ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă.

Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi cu înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile de înţelepciune conţin de fapt acest îndemn: Învaţă să spui “nu”!

Astfel realizăm că tot ceea ce facem trebuie să facem în deplină libertate. Putem, de asemenea, hotărî datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem atunci când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate “nu” atunci când simţim nevoia să spunem “nu”.

Depinde numai de tine ceea ce esti sau ceea ce faci. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine, fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta tu iti atragi numai ceea ce meriţi.

ENERGIA – INSTRUMENT AL TRANSFORMARII IN HRIDAYA-YOGA

TEHNICA ANCORARII IN STIMULAREA MENTALA SI COMUNICARE

MINTEA SI SIMTURILE

Extras din prelegerea “Mintea si simturile” prezentata in cadrul seminarului cu tema  “Stimulare si armonizare mentala”

CLICK ! Continuare – “MINTEA SI SIMTURILE” – p2

TEHNICA DE PURIFICARE

KUNJALA - GESTUL ELEFANTULUI

Poate v-ati intrebat frecvent ce se poate face rapid si eficient in situatia in care ne simtim “incarcati”, avem o indigestie, tensiuni in zona abdominala, digestie proasta, disfunctii hepatice sau biliare. Raspunsul este de a stimula impulsul natural de eliminare a ceea ce produce perturbarea la acel nivel. De cate ori nu ati eliminat prin voma continutul stomacului cand ati suferit anumite probleme? Dincolo de patologia specifica care poate caracteriza anumite afectiuni, totusi actul reflex de a vomita, desi este asociat cu suferinta si complexul simptomatic specific, arata capacitatea organismului nostru de a reactiona pentru a elimina toxicitatea existenta in stomac. In lumea animalelor  acest reflex de eliminare este frecvent intalnit si face parte din mecanismul de aparare fata de un nivel mare de toxicitate existent in stomac. In medicina traditionala indiana AYURVEDA, considerata pe buna dreptate o veritabila -  “Stiinta a vietii” – sunt descrise multe modalitati de purificare a organismului prin metode naturale.

VAMANA DHAUTI – cunoscuta si sub numele de KUNJALA sau Gestul elefantului este o astfel de modalitate care poate, atunci cand este realizata constant, sa asigure purificarea si armonizarea energiilor la nivelul zonei abdominale.  “Vamana” inseamna “a elimina pe gura” iar “dhauti” inseamna “purificare” sau “curatire”. Mai precis, este vorba de o “spalatura” abdominala pe care o facem cu ajutorul apei. Mai intai este absorbita si apoi eliminata.

A voma (a elimina pe gura continutul stomacului) reprezinta din aceasta perspectiva actul constient la care poate recurge un om, pe de o parte pentru a indeparta ceea ce ii creeaza “greata” sau felurite indispozitii abdominale, si pe de alta parte, de a produce in timp o veritabila curatare si purificare abdominala, o “retrezire” a focului digestiv, o stare de sanatate la nivelul acesta. Iata in continuare o prezentare a acestui procedeu asa cum a fost descris si de catre medicul A. Van Lysebeth care la randul sau a practicat cu rezultate deosebite metodele sistemului  HATHA YOGA.

CLICK! VAMANA DHAUTI – TEHNICA DE PURIFICARE – partea1

CLICK! VAMANA DHAUTI – TEHNICA DE PURIFICARE – partea2