CÂTEVA SUGESTII DE EXPRIMARE LA NIVELUL LUI VISHUDDHA CHAKRA

TEHNICI DE TRANSFORMARE: METODA INTROSPECŢIEI

Această metodă meditativă a fost revelată de Ramana Maharishi. Metoda introspecţiei – ATMAVICHARA (căutarea Sinelui) – urmăreşte să ofere ”răspunsul” la întrebarea fundamentală: ”CINE SUNT EU”. Pe măsura practicii, răspunsul se revelează în mod inefabil, întrucât sunt create condiţiile adevăratei reamintiri de SINE. Mintea devine calmă şi tăcută. Nu mintii i se cere să ofere răspunsul la această întrebare. Mintea nu poate să ofere răspunsul din simplul motiv că natura Sinelui Divin, transcende natura minţii. Mintea nu poate cuprinde adevărata Realitate a Sinelui Divin (atman), care o integrează dar care o şi transcende totodată.  Mintea căutătorului spiritual nu poate ”face” nimic altceva decât să se ”retragă” şi să lase loc Revelaţiei Adevărului – Prezenţei Pure şi Luminoase a Inimii Spirituale,  a Sinelui Divin.   Astfel este atinsă starea de YOGA – conştiinţa stării reale de unitate şi libertate.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: TRANSFIGURAREA CELUILALT PORNIND DE LA UN …TRANDAFIR

Aici este prezentată o tehnică de transfigurare care se poate realiza în doi, fiecare adoptând pe rând rolul de a transfigura şi de a fi transfigurat de celălalt.

Rezultatul: deschidere sufletească, iubire, bunătate, empatie. Toate acestea şi multe altele se revelează gradat în sufletul luminat de frumuseţe al celor doi.

TEHNICI DE TRASFORMARE: A SUFLA ASUPRA TĂCIUNILOR INIMII

Îmi amintesc cum a început acest blog. Unele persoane ce nu puteau participa la cursuri sau la diferitele activităţi ale Centrului au solicitat materiale şi suport pentru ghidare. Am dat curs acestei cereri.

Mai mult decât atât, s-a structurat şi posibilitatea de a putea asimila unele cursuri de Yoga on-line pe platforma site-ului MENTORYOGA.

Deşi pe acest blog, asa cum vedeţi, sunt oferite cu generozitate foarte multe cunoştinţe şi informaţii practice, vă putem spune cu certitudine, că doar citirea lor nu este nicidecum suficientă în sensul deschiderii efective către experienţa spirituală personală. S-a demonstrat de-a lungul timpului că cei care au integrat practic modalităţile sistemului Yoga şi au avut parte, cel puţin o perioadă de timp, de o ghidare personală au putut continua apoi singuri ceea ce au început.

În acest proiect ne-am asumat să venim în întâmpinarea aspiraţiilor dumneavoastră de cunoaştere şi autocunoaştere şi vă oferim această oportunitate de a comunica şi a aprofunda experienţa spirituală prin practica Yoga.

Există multe site-uri cu informaţii în domeniul spiritualităţii. Sunt mai puţine cele care asigură platforme de ghidare si dirijare asistată a practicii.

Un alt aspect important pe care doresc să-l subliniez  şi care s-a remarcat din experienţa de până acum, este că oamenii au adeseori tendinţa să confunde faptul de a citi, a se informa şi documenta cu efectiva realizare şi abilitate de a pune în practică. Cu alte cuvinte, deşi sunt mulţi care citesc despre Yoga, deşi sunt interesaţi şi aproape convinşi că practica acesteia îi poate tranforma, sunt destul de puţini cei care fac efectiv trecerea de la lectură, la nivelul practicii, ei crezând în mod naiv că o simplă citire a unor învăţături le-ar aduce şi experienţe spirituale semnificative.  ÎN SPIRITUALITATE TRECEREA DE LA TEORIE LA PRACTICĂ FACE TOATĂ DIFERENŢA. A pune în practică presupune a avea puterea de a trece de la percepţia exterioară de natură receptivă a unei învăţături la o atitudine solară, activă, conştient asumată,  de a experimenta direct acea învăţătură.

Iată de ce, pe acest blog ca şi pe site-ul MENTORYOGA am urmărit să facilităm prezentarea mai multor aspecte spirituale într-o manieră orală, liberă oferind chiar şi ghidare pentru anumite tehnici şi metode yoghine de trasformare.

În acest clip vă prezint o altă metodă meditativă care poate produce o profundă interiorizare şi trezirea acelui ”foc” al deschiderii inimii.

Pentru o mai bună experienţă vă sugerez să folosiţi căşti şi să daţi curs ghidării meditative.

DE CE BARBATII NU ASCULTA SI FEMEILE NU STIU SA SE UITE LA HARTA

Ii multumesc Cameliei pentru comentariul la articolul anterior Femeia, Barbatul si …Creierul şi pentru linkul oferit.

Allan Pease este un cunoscut expert international in domeniul comunicarii non-verbale. Lucrarile, filmele si casetele sale sunt cunoscute si utilizate de foarte multi oameni, pentru ca el a reusit, intr-un mod adeseori umoristic sa prezinte pentru cei interesati mecanismele si modul de functionare al limbajului verbal si non-verbal optim pe care barbatii si femeile l-ar putea adopta pentru a se face mai bine intelesi. In acest clip, la randul sau scoate in evidenta anumite diferente fundamentale de atitudine si comportament specifice femeii si barbatului.

DESPRE A FI CONSTIENT

Pentru noi răsare doar acea zi de care suntem conştienţi.

Henry David Thoreau, Walden

Ce este conştientizarea?

Conştientizarea este actul care defineşte la modul esenţial natura umană şi poate deveni prin antrenament o atitudine constantă care exprimă trezirea conştiinţei de sine. Aceasta determină fundamental structurarea acelui univers interior care conduce la a trăi viaţa în armonie cu tine însuţi şi cu lumea exterioară. A urmări să devenim conştienţi se referă la căutarea a ceea ce suntem cu adevărat şi la punerea unor întrebări revelatoare cu privire la viziunea noastră asupra lumii şi la locul nostru în cadrul acesteia, precum şi la trezirea unei stări de apreciere conştientă a fiecărui moment pe care îl trăim. Dar mai presus de orice, conştientizarea se referă la a fi în contact cu realitatea.

Din perspectiva spiritualităţii orientale, starea de veghe obişnuită apare ca fiind extrem de limitată, semănând din multe puncte de vedere mai degrabă cu un vis decât cu o stare de luciditate. Meditaţia ne ajută să ne trezim din această somnolenţă caracterizată de automatisme şi inconştienţă, fapt care ne permite să ne trăim viaţa având acces la toate posibilităţile noastre conştiente şi inconştiente. Înţelepţii, yoghinii şi maeştrii zen au explorat sistematic acest teritoriu, de mii de ani. Ei au învăţat astfel un lucru care ar putea fi extrem de benefic în lumea occidentală modernă, în sensul renunţării la tendinţa noastră culturală orientată spre a controla şi a supune natura din care facem parte integrantă, în loc să o onorăm cu respectul pe care i-l datorăm. Experienţa colectivă a acestor maeştri sugerează că prin investigarea introspectivă a naturii noastre lăuntrice, şi în particular a naturii minţii noastre printr-o observare de sine atentă şi sistematică, noi putem trăi o viaţă caracterizată într-o mai mare măsură de bucurie, armonie şi înţelepciune. În plus, ne poate oferi o viziune asupra lumii complementară celei predominant reducţioniste şi materialiste, care predomină la ora actuală în gândirea şi în instituţiile occidentale. Această viziune nu este neapărat „orientală” sau mistică. De pildă, Thoreau a înţeles acest lucru încă din anul 1846, când a descris cu multă pasiune în New England această problemă a stării noastre obişnuite de conştiinţă, inclusiv nefericitele ei consecinţe.

Capacitatea de a fi conştient este considerată însăşi temelia meditaţiei budiste. În esenţă, ea reprezintă un simplu concept, dar puterea ei sălăşluieşte în punerea ei în practică şi în aplicaţiile sale. A fi conştient înseamnă să fii atent într-o anumită manieră particulară: să îţi focalizezi atenţia asupra momentului prezent, în mod deliberat şi fără a-l judeca în mod critic. Acest tip de atenţie conduce treptat la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei şi la acceptarea realităţii prezente. Ea ne ajută să înţelegem că viaţa noastră se derulează moment cu moment. Dacă nu suntem în întregime prezenţi în majoritatea acestor momente, riscăm nu numai să ratăm aspectele cele mai importante ale vieţii noastre, dar şi să nu realizăm plenitudinea şi bogăţia tuturor posibilităţilor de creştere şi de transformare care ni se deschid în cale.

O focalizare redusă a atenţiei asupra momentului prezent conduce inevitabil la apariţia altor probleme, datorate acţiunilor şi comportamentelor noastre inconştiente şi automate, generate de multe ori de temerile şi de nesiguranţa noastră, cu rădăcini extrem de adânci în subconştient. Dacă nu vom încerca soluţionarea lor, aceste probleme vor tinde să se acumuleze în timp, putând conduce în cele din urmă la un blocaj generalizat şi la o ruptură totală de realitate. Astfel, ne putem pierde treptat încrederea în capacitatea de a ne redirecţiona energiile către o mai mare împlinire şi fericire personală, sau chiar către o stare de sănătate mai bună.

A fi conştient reprezintă o cale simplă, dar extrem de eficientă, prin care ne putem debloca, intrând din nou în contact cu înţelepciunea şi cu vitalitatea noastră. Ea reprezintă o cale prin care ne putem schimba în mod deliberat direcţia către care ne îndreptăm şi calitatea vieţii, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu familia, cu munca şi cu planeta în ansamblul ei, dar mai presus de orice, cu noi înşine ca persoană individuală.

Secretul acestei căi – care stă la baza budismului, taoismului şi yogăi, şi pe care o regăsim inclusiv în opera unor mari gânditori precum Emerson, Thoreau şi Whitman sau în înţelepciunea unor mistici creştini – constă în aprecierea momentului prezent şi în dezvoltarea unei relaţii intime cu el, prin stabilirea unui contact permanent cu el, dublat de atenţie şi de discernământ. Această atitudine reprezintă extrema opusă celei prin care viaţa este considerată un dat şi luată aşa cum este.

Obiceiul de a ignora momentele prezente în favoarea celor care vor veni cândva conduce inevitabil la o incapacitate de a sesiza şi de a înţelege reţeaua influenţelor prezente care ne determină viaţa. Aceasta include incapacitatea de a ne înţelege propria minte, ca să nu mai vorbim de influenţa acesteia asupra percepţiilor şi acţiunilor noastre. Ea ne limitează dramatic perspectiva asupra individualităţii noastre, dar şi asupra relaţiilor care ne unesc cu celelalte persoane şi cu lumea în ansamblul ei. În mod tradiţional, religia a fost dintotdeauna domeniul unor asemenea introspecţii cu caracter spiritual, dar a fi conştient nu are aproape nimic de-a face cu religia, decât dacă înţelegem acest concept în sensul său cel mai profund, acela de cale prin care omul încearcă să descopere misterul cel mai profund al vieţii, inclusiv inter-relaţia sa vitală cu tot ceea ce există.

Atunci când ne angajăm atenţia într-o manieră deschisă, fără a cădea pradă propriilor noastre preferinţe şi antipatii, opinii şi prejudecăţi, proiecţii şi aşteptări, în faţă ni se deschid noi posibilităţi şi avem astfel şansa de a ne elibera de obstacolele pe care ni le ridică adeseori în cale inconştienţa.

Îmi place să mă gândesc la puterea de a fi conştient ca la o artă a vieţii trăită în mod conştient. Nimeni nu trebuie să fie budist sau yoghin pentru aceasta. De altfel, cine cunoaşte cât de cât budismul ştie că cel mai important lucru pe această cale este să fii tu însuţi şi să nu încerci să devii ceva ce nu eşti. În esenţă, budismul se referă la intrarea în contact cu propria natură profundă şi cu manifestarea liberă a acesteia. El propovăduieşte trezirea interioară şi perceperea realităţii exact aşa cum este aceasta. Însuşi cuvântul „Buddha” înseamnă „cel care s-a trezit, ajungând să îşi cunoască adevărata natură interioară”.

Altfel spus, conştientizarea nu intră în nici un fel de conflict cu credinţele sau cu tradiţiile de orice fel – fie ele religioase sau ştiinţifice – şi nu îşi propune să convingă pe cineva de o anumită dogmă sau de un alt sistem de convingeri, bazat pe o altă ideologie. Ea reprezintă o simplă modalitate pragmatică de a intra în contact cu propria plenitudine a fiinţei printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare şi de acţiune conştientă. Practica lucidităţii nu reprezintă un proces analitic, rece şi raţional, care exclude sentimentele. Esenţa ei este apreciativă, delicată şi liniştitoare. Altfel spus, este o practică „a inimii”, realizată cu ”inimă” şi care conduce către Inima întregii creaţii care este Dumnezeu.

Simplu, dar nu uşor

Deşi este simplu să fii conştient, nu este întotdeauna uşor. Conştientizarea presupune un efort conştient şi foarte multă disciplină, aceasta fiind singura modalitate prin care putem înfrânge forţele care se opun ei, respectiv obişnuinţele noastre inconştiente şi automatismele noastre, care sunt extrem de insidioase. Ele sunt atât de puternice şi atât de greu de conştientizat încât învingerea lor şi focalizarea atenţiei asupra momentelor prezente nu pot fi realizate fără un angajament interior susţinut şi fără o anumită disciplină. Din fericire, această disciplină oferă satisfacţii foarte mari, întrucât ne pune în contact cu numeroase aspecte ale vieţii noastre de care în mod normal nu suntem conştienţi, fiind, cum s-ar spune, invizibile pentru noi.

În plus, a fi conştient este o activitate care iluminează şi eliberează. Iluminează în sensul că ne permite să vedem mai clar realitatea din jurul nostru, ajutându-ne astfel să înţelegem mai profund diferite domenii ale vieţii noastre cu care până acum nu ne-am aflat în contact, sau pe care nu doream să le conştientizăm. În această categorie poate intra întâlnirea faţă în faţă cu anumite emoţii profunde – cum ar fi durerea, tristeţea, mânia şi teama – pe care nu le manifestăm sau nu le acceptăm întotdeauna în mod conştient. Această practică ne poate ajuta de asemenea să apreciem într-o mai mare măsură anumite sentimente precum bucuria, pacea şi fericirea, care de multe ori trec pe lângă noi aproape nebăgate în seamă. Pe de altă parte, este o practică eliberatoare în sensul că ne conduce către noi modalităţi de a ne simţi bine în pielea noastră şi în mijlocul acestei lumi, şi ne poate elibera de capcanele în care cădem atât de frecvent. Este totodată şi o tehnică ce amplifică puterea personală, întrucât starea de a fi conştient îţi deschide numeroase canale care fac legătura cu rezervoarele profunde ale creativităţii, inteligenţei, imaginaţiei, clarităţii, fermităţii şi înţelepciunii noastre lăuntrice.

Majoritatea oamenilor nu realizează că mintea lor gândeşte în permanenţă. Fluxul continuu de gânduri care emană din mintea noastră nu prea ne permite acele momente de respiro absolut necesare contemplării şi introspecţiei. În acest fel, noi pierdem adeseori din vedere acele mici momente atât de preţioase în care pur şi simplu existăm, fără a alerga şi a acţiona în permanenţă. Cele mai multe dintre acţiunile noastre nu sunt asumate în mod conştient, ci sunt determinate de toate aceste gânduri şi impulsuri comune care ne trec tot timpul prin minte, ca un râu agitat, ca să nu spunem ca o cascadă. Dacă ne lăsăm prinşi de acest torent, el ne va scufunda şi ne va târî în locuri în care nu dorim să ajungem, fără măcar să ne dăm seama încotro ne îndreptăm.

Meditaţia este procesul care ne permite să învăţăm cum putem ieşi de sub influenţa acestui torent, cum ne putem aşeza pe malul său, ascultându-l şi privindu-l, pentru a-i folosi apoi energia astfel încât să fim ghidaţi, şi nu terorizaţi de el. Acest proces este perfect posibil, dar nu se întâmplă de la sine, în mod magic. El necesită foarte multă energie. Ceea ce noi numim „practică” sau „practica meditaţiei” este de fapt efortul de a dezvolta în mod conştient capacitatea noastră de a fi în momentul prezent. (extras din lucrarea Meditatia – Arta de a fi constient – J.K. Zinn)

¤

Întrebare: Cum pot corecta o situaţie neplăcută care se manifestă în întregime sub nivelul conştientului meu?

Nisargadatta: Fiind cu tine însuţi… observându-te în viaţa de zi cu zi, cu o atenţie maximă şi cu intenţia de a o înţelege, nu de a o judeca, acceptând total ceea ce apare indiferent ce turnură ia aceasta. În acest fel, vei încuraja ieşirea la suprafaţa conştiinţei a impulsurilor ascunse în straturile ei adânci, îmbogăţindu-ţi astfel viaţa şi conştiinţa cu energiile lor captive. Aceasta este marea operă a conştientizării; ea înlătură obstacolele şi eliberează energiile prin înţelegerea naturii vieţii şi a minţii. Inteligenţa este poarta către libertate, iar atenţia vigilentă este mama inteligenţei.   Nisargadata Maharaj, „I Am That”

RENUNTAREA LA GAND

Ati auzit de multe ori, cei care va preocupati de evolutia propriei constiinte, ca nu exista nici o diferenta intre noi din punctul de vedere al esentei spirituale (Sinele divin) care defineste natura umana. Si totusi care este diferenta dintre tine si o fiinta realizata spiritual? Fiinta realizata spiritual este Una cu acest moment, cu momentul prezent. Ea nu se opune intern momentului prezent cu tot ceea ce el poate aduce. Ea nu este rezistenta interior la ceea ce se produce, existentei lui ACUM, indiferent ce aduce acest moment de ACUM.

In aceasta conferinta Eckhart Tolle prezinta propria sa viziune cu privire la procesul transformarii constiintei.

VEZI AICI ACEASTA PREZENTARE

TEHNICI DE TRANSFORMARE: MEDITATIA BUNATATII PLINA DE IUBIRE

Nici un om nu este in intregime o insula;

Orice om este un fragment dintr-un continent,

Este o parte integranta dintr-un ansamblu.

Daca o bucata de pamant dispare in mare,

Europa devine mai mica.

Este ca si cum ar disparea un promontoriu,

Sau locuinta ta, ori a prietenilor tai.

Moartea fiecarui om reduce o parte din mine,

Caci eu sunt implicat in intreaga umanitate.

De aceea, nu trimite niciodata pe cineva sa afle pentru cine bat clopotele.

Clopotele bat pentru tine.

John Donne, Meditatia XVII

Noi rezonam atat de usor cu necazurilor celorlalti oameni pentru ca suntem cu totii interconectati. Suntem simultan un intreg si o parte dintr-un intreg mai mare; de aceea, putem schimba intreaga lume daca ne schimbam pe noi insine. Este bine sa credem acest lucru.  Daca eu devin in acest moment un centru din care emana bunatate si iubire, intreaga lume capata un nucleu in plus de bunatate si iubire (aparent minor, dar in nici un caz nesemnificativ) care lipsea cu o clipa mai devreme. Astfel, aceasta schimbare imi este benefica mie, dar si restului lumii.

Probabil ai observat ca nu intotdeauna te manifesti ca un centru din care emana bunatate si iubire, nici macar fata de tine insuti. Dimpotriva, in societatea in care traim putem vorbi de o adevarata epidemie a lipsei de incredere in sine si a pretuirii de sine. La o conferinta cu Dalai Lama tinuta la Dharamsala in anul 1990, un psiholog american a incercat sa-i puna maestrului o intrebare legata de absenta pretuirii de sine. A fost nevoie ca intrebarea sa-i fie tradusa lui Dalai Lama de mai multe ori in limba tibetana (desi engleza maestrului este destul de buna), pentru simplul motiv ca acesta nu putea intelege conceptul occidental de „absenta a pretuirii de sine”. Cand in sfarsit a inteles despre ce este vorba, el s-a intristat vizibil la auzul faptului ca un numar atat de mare de americani cad prada unor sentimente atat de profunde de aversiune fata de sine si de neadaptare.

Tibetanii nu cunosc practic asemenea sentimente. Desi se confrunta cu problema grava a refugiatilor care fug din calea opresiunii chineze si care traiesc in saracia specifica lumii a treia, ei nu stiu ce inseamna absenta pretuirii de sine. Cine stie insa ce se va intampla cu generatiile lor viitoare, dupa ce vor intra in contact cu asa-zisele „tari dezvoltate”. Poate ca noi ne-am dezvoltat prea mult din punct de vedere exterior si prea putin din punct de vedere launtric si, cu toata bogatia noastra, noi suntem cei care traim in saracie.

 Unul din pasii pe care ii putem face pentru a iesi din aceasta saracie este meditatia bunatatii pline de iubire. La fel ca in orice alt tip de meditatie, cel mai bun inceput suntem chiar noi insine. Tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem inimile in fata bunatatii, a acceptarii si a iubirii. Pare simplu, dar nu este intotdeauna. Va trebui sa ne reamintim sa facem acest lucru din nou si din nou, la fel ca atunci cand ne focalizam asupra respiratiei in timpul meditatiei in postura sezand. Mintea nu este dispusa sa accepte foarte usor aceasta deschidere in fata iubirii de sine, din cauza ranilor pe care le ascundem cu totii in profunzimile fiintei noastre. Merita totusi sa incercam, macar experimental, sa ne deschidem in fata acceptarii si iubirii de sine, la fel ca o mama care isi strange la piept copilul speriat sau ranit, cu o iubire neconditionata si fara nici o rezerva.

Te poti deschide in fata iertarii de sine, eventual si a iertarii celorlalti? Este posibil sa te simti fericit in clipa de fata? Este in regula sa te simti bine? Ai vreun motiv sa fii fericit in momentul prezent?

Iata cum trebuie sa se desfasoare meditatia bunatatii pline de iubire. Nu confunda insa cuvintele care descriu practica cu practica propriu-zisa. La fel ca intotdeauna, ele nu fac decat sa indice directia:

Incepe prin a te centra in postura de meditatie si focalizeaza-ti atentia asupra respiratiei. In continuare, de la nivelul inimii sau al abdomenului, invita sentimentele si iubirea sa radieze pana cand ele iti vor umple toata fiinta. Lasa-te mangaiat de propria constiinta, ca si cum ai fi un copil care merita sa fie iubit si tratat cu bunatate. Incarca-ti constiinta cu energia plina de iubire a unei mame, dar si cu energia plina de iubire a unui tata. Lasa-te rasfatat de aceasta iubire parinteasca si de aceasta bunatate de care poate ca nu ai avut suficient parte pe vremea cand erai copil. Scufunda-te in aceasta energie a bunatatii pline de iubire, inspir-o si expir-o, ca si cum ar fi o sursa de lumina si de caldura dupa care ai tanjit multa vreme si care acum iti sta in sfarsit la dispozitie.

Invita sentimentele profunde de pace si de acceptare sa fie prezente in tine. Unii oameni prefera sa rosteasca din cand in cand afirmatii-forta, de genul: „Imi manifest intentia sa ma eliberez de ignoranta, de lacomie si ura, sa nu mai sufar niciodata, sa fiu fericit”. In realitate, aceste cuvinte au scopul de a trezi in ei sentimentele de bunatate si de iubire. Ei isi exprima astfel dorinta de a avea parte de tot ce are viata mai bun de oferit, intentia lor constienta de a se elibera in momentul prezent (macar in acest moment) de toate problemele lor, generate de multe ori chiar de ei insisi, datorita temerilor si incapacitatii lor de a-si aduce aminte.

Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, mangaindu-te si implinindu-te, poti ramane in aceasta stare o perioada indefinita. Poti bea din acest izvor de apa vie, te poti imbaia in el, regenerandu-te si hranindu-te. Acest exercitiu se poate dovedi un instrument profund vindecator pentru trup si pentru minte.

Poti merge chiar mai departe. Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, poti directiona aceasta energie in exterior, catre oricine doresti. De pilda, poti incepe cu membrii cei mai apropiati ai familiei tale. Daca ai copii, focalizeaza-te asupra imaginii lor la nivelul ochiului mintii si al inimii. Vizualizeaza-le sinele superior, binecuvanteaza-i si doreste-le sa nu sufere inutil, sa isi gaseasca propria cale in aceasta lume, sa experimenteze iubirea si acceptarea in viata lor. Poti continua apoi cu sotia sau cu sotul, cu celelalte rude, cu parintii etc.

Daca luam cazul parintilor, iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre ei indiferent daca mai traiesc inca sau au murit. Trimite-le un gand bun, doreste-le sa nu se simta izolati si sa nu sufere, iubeste-i. Daca te simti capabil si ti se pare ca acest lucru te-ar putea elibera de o povara, gaseste un loc in inima ta si iarta-i pentru toate limitarile lor, pentru temerile lor, pentru actiunile gresite si suferinta pe care ti-au cauzat-o. Aminteste-ti in aceasta directie celebrul vers din poezia lui Yeats: „Pai, ce altceva ar fi putut face, dat fiind ca este asa cum este?”

Poti merge chiar mai departe. In continuare, iti poti directiona energia bunatatii si iubirii catre toti oamenii, nu numai catre cei pe care ii cunosti, dar si catre cei pe care nu ii cunosti. Nimeni nu poate sti in ce masura va beneficia umanitatea in urma acestui demers, dar este absolut sigur ca tu vei beneficia, in sensul rafinarii si expansiunii corpului tau emotional. Acest proces te va ajuta sa te maturizezi, cu atat mai mult daca iti vei directiona energia bunatatii si a iubirii catre acei oameni cu care nu te intelegi bine, pe care ii antipatizezi sau pe care ii respingi, care te-au amenintat sau te-au ranit. La fel de bine iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre grupuri intregi de oameni, catre toti cei oprimati, care sufera, care traiesc in regiuni afectate de razboi, de violenta si ura – stiind ca nu sunt diferiti de tine, ca si ei au persoane pe care le iubesc, sperante si aspiratii, nevoi de adapost, hrana si pace. Poti expansiona apoi si mai mult energia bunatatii pline de iubire, directionand-o catre intreaga planeta, cu toate splendorile si ranile ei tacute, catre mediul inconjurator, catre rauri si paraie, catre atmosfera pamantului, catre oceane, paduri, plante si animale, la nivel colectiv sau individual.

Practic, nu exista limite naturale ale practicarii bunatatii pline de iubire in meditatie sau in viata de zi cu zi. Procesul este sinonim cu o realizare continua, din ce in ce mai plenara, a interconexiunilor care ne unesc pe toti. Este manifestarea directa si consecinta acestei realizari. Daca ne putem deschide pentru o singura clipa catre iubirea unui copac, a unei flori, a unui caine, a unui loc, a unei persoane sau catre iubirea de sine, putem descoperi in acel moment toti oamenii, toate locurile, intreaga suferinta si intreaga armonie. Acest tip de practica nu isi propune sa schimbe ceva sau sa conduca la un rezultat concret, desi la prima vedere poate parea ca asa stau lucrurile. El nu face altceva decat sa reveleze realitatea care este intotdeauna prezenta. Iubirea si bunatatea exista chiar acum, in momentul prezent, undeva sau in cineva; de fapt, pretutindeni. De regula, capacitatea noastra de a le percepe este ingropata undeva, in adancurile fiintei noastre, sub temerile si ranile pe care le-am suferit, sub lacomia si ura noastra, sub cramponarea noastra disperata de iluzia ca suntem separati si izolati.

Prin deschiderea interioara in fata acestor sentimente, in timpul practicii, noi ne dilatam si transcendem granitele propriei ignorante, la fel cum, prin yoga, transcendem granitele rezistentei opuse de muschii, ligamentele si tendoanele noastre, si la fel cum, in toate formele de meditatie, transcendem granitele ignorantei din inimile si din mintile noastre. Desi pare uneori dureros, procesul de intindere corporala si de dilatare in planul constiintei ne permite sa crestem, sa ne transformam, si astfel sa schimbam intreaga lume.

¤

”Religia mea este bunatatea”

Dalai Lama

¤

Practica!

Intra in contact cu sentimentul bunatatii pline de iubire, in timpul practicii tale meditative. Incearca sa depasesti toate obiectiile pe care ti le aduce mintea, toate motivele pentru care nu merita sa fii iubit sau acceptat. Considera toate aceste obiectii simple ganduri efemere (nu o realitate imuabila). Scufunda-te in caldura si in acceptarea bunatatii pline de iubire, ca si cum ai fi un copil pe care mama sau tatal sau il tine in brate. Dupa ce te-ai stabilizat in aceasta stare de constiinta, directioneaza energia bunatatii si a iubirii catre alte persoane si catre intreaga lume. Nu exista nici o limita in aceasta directie, dar la fel ca in cazul oricarei alte practici, si aceasta se aprofundeaza si se amplifica numai prin perseverenta, la fel cum cresc plantele dintr-o gradina ingrijita cu iubire. Nu incerca sa ajuti in acest fel pe cineva sau intreaga planeta. Limiteaza-te sa te concentrezi constient asupra lor, sa ii apreciezi, sa le doresti tot binele din lume, sa te deschizi in fata durerii lor printr-o atitudine plina de bunatate, compasiune si acceptare. Daca, in urma acestui proces, simti impulsul interior de a actiona concret, schimbandu-ti comportamentul in aceasta lume, manifesta-ti iubirea, bunatatea si luciditatea prin toate actiunile tale.

(extras din lucrarea “Meditatia – arta de a fi constient” de Jon Kabat-Zinn aparuta la Editura KAMALA)

TEHNICI DE TRANSFORMARE: SOARELE DIMINETII

O nouă dimineaţă ! Nu a mai fost niciuna ca ea, deşi memoria încearcă să ne convingă de contrariu. Şi totuşi! Aceste clipe de acum nu au putut fi trăite niciodată. Ele sunt unice si irepetabile. Până acum, nu au existat. Şi fiecare zori de zi este o pagină albă pe care fiecare dintre noi scrie mai mult sau mai putin conştient şi … inspirat … cartea vieţii sale. Literele compun cuvintele care, la rândul lor, formează propoziţiile şi frazele care îmbracă lumea subtilă a gândurilor ce poartă speranţele şi fricile noastre, dorurile şi dorinţele noastre, iubirile şi visele noastre. 

Şi dacă lucrurile ar sta aşa, am putea oare deveni … mai buni … scriitori? 

Ce-ar fi sa incercăm?

Dimineaţa, la trezire, să petrecem câteva minute întins pe pat. Ne întindem ca şi cum am vrea să salutăm cu tot corpul această nouă zi (doar este …unică … nu?). Ne bucurăm de prospeţimea dimineţii, de razele soarelui. Simţim viaţa curgând prin trupul nostru. Ne observăm  cu mai multă atenţie ca altă dată respiraţia, corpul şi starea minţii. Suntem, cu alte cuvinte, mai conştienti de noi, acum,  în clipele dimineţii.  Şi  ne bucurăm că trăim, ne bucurăm de această simplă certitudine: existenţa clipei de acum unită cu existenţa noastră. ”Ce minune că sunt!”.

Dar ATENŢIE ! Nu lăsaţi norii minţii să întunece clipele însorite ale dimineţii. Nu, în nici un caz, nu daţi curs în această nouă şi unică dimineaţă tiparului mental vechi : să lăsaţi GRIJILE  VIITOARE ale zilei să vă fure savoarea şi frumuseţea clipei de ACUM. 

Coborâm din pat încet, observând schimbarea centrului de greutate în timp ce ne ridicăm. Călcăm atent, conştientizăm presiunea tălpilor pe sol. Extindem această stare de conştienţă în timpul diferitelor activităţi matinale. Fiecare din experienţele senzoriale ale clipelor de  dimineaţă este o parte a trezirii şi fiecare poate fi întâmpinată cu o încruntare sau cu un zâmbet. De aici începe stabilirea felului în care vom trăi acea zi: trişti sau fericiţi, pesimisti sau optimisti, entuziaşti sau pasivi.

Un scriitor bun are mai multe variante şi va alege pentru romanul său ceea ce doreşte să producă ca efect!

Prin urmare, vom reacţiona ca de obicei, poate stresaţi şi nervoşi sau agresivi  la orice apare în calea noastră sau vom privi evenimentele cu seninătate? Vom lăsa grijile să ne domine ziua chiar din clipele dimineţii sau ne vom aminti ţelurile noastre înalte? Ceea ce apare zilnic în calea noastră nu poate fi controlat în totalitate de noi, dar modul în care răspundem evenimentelor vieţii depinde doar de noi.

În toate tradiţiile spirituale se recomandă ca dimineaţa, imediat după trezire, să realizăm anumite exerciţii meditative pentru a începe ziua într-un mod profund spiritual. Există numeroase variante ale acestei tehnici, fiecare dintre noi o poate adapta în funcţie de specificul şi înclinaţiile sale.

Este bine să nu mâncăm înainte de această tehnică, deoarece procesul digestiei poate îngreuna apariţia stărilor spirituale profunde.

Tehnica meditativă: Alegem un loc liniştit, curat şi aerisit, unde să nu fim deranjaţi. Ne aşezăm pe sol, într-o postură de meditaţie şi ne relaxăm global, urmărind să eliminăm tensiunile interioare şi gândurile secundare. Timp de câteva minute respirăm calm, profund. Menţinem ochii închişi.

Ne imaginăm apoi un soare deasupra capului, care emană o intensă lumină alb-strălucitoare, caldă şi hrănitoare. Ne lăsăm treptat inundaţi de această lumină frumoasă, de sus în jos: lumina ne inundă mai întâi capul, simţim cum ochii, creierul, urechile, gura sunt pătrunse gradat de această lumină strălucitoare. Lăsăm apoi lumina să ne inunde gâtul şi umerii, să risipească încordarea din braţe, încheieturile mâinilor, palme. Fiecare celulă din braţele noastre este acum plină de lumină.

Treptat, lăsăm lumina să coboare în zona pieptului, simţim cum fiecare organ fizic este purificat de această strălucire caldă… Lumina pătrunde apoi în zona spatelui şi mai jos, în zona abdominală… Conştientizăm eliminarea tensiunilor musculare şi armonizarea energiilor din aceste zone. Lăsăm apoi gradat lumina să coboare spre picioare şi tălpi…

Acum, fiecare celulă a corpului nostru este plină de lumină… Fiecare celulă trăieşte fericită bucuria contopirii cu această lumină solară… Conştientizăm starea de dilatare uşoară în afara corpului fizic, starea de purificare şi înălţare sufletească, linişte şi calm profund…

Conştientizăm în continuare lumina din fiinţa noastră şi rămânem în această stare de linişte oricât de mult timp dorim … Simţim că în esenţă suntem alcătuiţi din lumină. Expansionăm gradat această lumină în întregul Univers… Cuprindem în fiinţa noastră acum mult dilatată, tot ceea ce ne înconjoară, obiectele, fiinţele, şi trăim fericiţi complet unificaţi în acest ocean de lumină solară care impregnează totul…

Revenim apoi gradat la conştiinţa corpului fizic, respirăm profund şi deschidem ochii. Privim acum ziua care ne aşteaptă cu încredere şi fericire, privim lumea cu ochi de lumină… Simţim că astăzi este ZIUA, o zi cum nu a mai fost … şi ne bucurăm să o trăim. Complet deschişi,  plini de candoare şi iubire…

ŞI MÂINE … VA FI O NOUĂ ZI.

SĂ ÎNVĂŢĂM ÎNSĂ SĂ O TRĂIM PE CEA DE AZI PENTRU A NE BUCURA DE CEA DE MÂINE.

TEHNICA TRANSFORMARII PRIN POZITIVAREA SUBCONSTIENTULUI

Nota: Va reamintesc ca pentru a primi unele materiale, tehnici si prelegeri postate pe acest blog este necesar ca in prealabil sa fiti inscrisi. Prin urmare, va rog subscrieti pentru a beneficia de accesul la toate posturile acestui blog.

Asa cum v-am promis celor care va ocupati de domeniul dezvoltarii personale si celor care sunteti deja pe o cale spirituala va prezint in cele ce urmeaza o tehnica de transformare foarte eficienta bazata pe anumite principii spirituale precise. Stiu ca unei prelegeri de 1 ora ii este greu sa ii gasiti timp. Dar am preferat sa nu impart clipul in mai multe bucati pentru cursivitate si pentru a putea urmari cat mai atent etapele acestei tehnici de transformare care poate fi aplicata de catre oricine, in orice directie pozitiva si-ar propune. Fie ca este vorba de imbunatatirea sanatatii, dezvoltare personala, cultivarea anumitor calitatii sau atitudini pozitive, de comunicare, relationare sau de integrare in sfera sociala, aceasta metoda ne poate ajuta sa producem o modificare in sens pozitiv in planul cauzelor care, de multe ori ne conditioneaza din subconstient determinand efecte nedorite. Odata inteles mecanismul acestei tehnici vom recunoaste faptul ca nimic nu se obtine din nimic si vom fi determinati sa actionam intr-un sens precis pentru a produce noile conditii pe care ni le dorim. Culmea nebuniei este, asa cum spunea un psiholog, sa crezi ca lucrurile se vor schimba continuand sa fii si sa actionezi in acelasi mod. Nu, ele nu se vor schimba in sensul dorit de noi decat numai daca intelegem ca in primul rand noi suntem cei care trebuie sa ne transformam. Pe fondul acestei transformari launtrice in bine, actiunea noastra in anumite directii va produce evident alte efecte, de asta data pozitive.

STAREA DE PURA EXISTENTA: ”EU SUNT”

Un comentariu inspirat cu privire la ceea ce poate fi trait atunci cand esti perfect constient, prezent si unificat in propria ta fiinta.

DE LA CITITORI – Ep.8

Georgeta scrie:

Din anul 2000 m-am confruntat cu o serie de probleme de sănătate;  supra-solicitarea şi asumarea unor responsabilităţi complexe, mai ales în cadrul serviciului, şi-au spus cuvântul.Până în anul 2009 mi-a mers când mai bine, când mai rău, după cum reuşeam sau nu să-mi ordonez priorităţile în viaţă.
Nereuşind să mă degrevez de sarcinile de serviciu excedentare şi confruntându-mă şi cu alte aspecte conexe, în 2009 am luat hotărârea să mă pensionez anticipat şi să mă ocup, prioritar, de viaţa de familie şi de sufletul meu.
Am avut şansa să reîntâlnesc buni prieteni în cadrul Centrului Kamala care m-au susţinut în eforturile de transformare şi reevaluare a viziunii asupra vieţii.
Treptat am reluat practicile yoga învăţate în tinereţe şi mi-am creat un sistem particularizat de studiu spiritual, “terapie posturală”, meditaţii, relaxare şi activităţi muzicale. Rezultatul este îmbucurător: chiar dacă viaţa nu este “mai simplă” şi continuă să mă pună în faţa unor probe de loc uşoare, reacţia mea la evenimente s-a schimbat;există mai mult calm, acceptare a inevitabilului şi implicare în ceea ce pot schimba în bine în viaţa mea, a familiei, prietenilor şi cunoscuţilor.
Îmi încep ziua cu rugăciuni, meditaţie şi tehnica yoghina Salutul soarelui şi caut, mereu, raza de soare în orice acţiune, indiferent de gradul de dificultate. De astăzi am decis să introduc în sadhana şi exerciţiile de pranayama şi sunt convinsă că progresul se va accelera.
Întrucât am decis, de asemenea, să realizez de 2 ori pe an şi tratamente de balneo/ fizio-terapie, m-am prezentat zilele acestea la medic care, după control, m-a întrebat dacă fac vreun sport, întrucât elasticitatea mea, la vârsta de 57 ani, şi cu problemele de coloană cunoscute, este remarcabilă. Această apreciere, venind din partea unei doamne doctor care practică asane şi arte marţiale, după cum bine ştiam, la numai un an de când mi-am schimbat vizibil atitudinea faţă de viaţă (tenacitate, consecvenţă în gânduri şi acţiuni), mi-a insuflat şi mai mult curaj.
Transformări în bine au apărut şi în plan psihic, mai multă încredere, rezultate bune pe “scenă”,dispariţia fricii de a mă afla “în lumina reflectoarelor”, la propriu şi la figurat.
Faptul că am urmat recomandările tale, Liviu, mai ales în ceea ce priveşte armonizarea gradată a centrilor de forţă, a produs efecte în toate planurile.
Cu siguranţă mai sunt încă multe aspecte de armonizat, dar mă simt, în această perioadă din viaţă, cu lumina în suflet care m-a condus, cu mulţi ani în urmă, la Paris, pe Calea regală (La voie royale) spre Sacre-Coeur. Este un drum care merită urmat cu entuziasm şi bucuria descoperirilor de fiecare zi.

“Un drum de 1000 de mile începe cu primul pas” afirma Lao-Tse.

ABC-UL TRANSFORMARII CU AJUTORUL EMOTIILOR NEGATIVE

Orice emotie “negativa” este, de fapt, un semnal de actiune necesara si imediata pentru a ne depasi,  pentru a ne elibera potentialitatile interioare inalte, pentru a debloca resurse benefice, pentru a ne pune in armonie cu interiorul si exteriorul nostru. Ele semnaleaza intotdeauna ocazii, sanse de transformare ce ne vor conduce catre o situatie mai buna, catre o noua stare de implinire, de fericire.

MESAJUL GENERAL al unei emotii negative este: Ceea ce realizam in acest moment NU FUNCTIONEAZA (nu este benefic pentru noi sau pentru ceilalti, nu este armonios in general).

Recomandări:

– ori sa ne modificam modul in care percepem si interpretăm situatia;

- ori sa ne modificam modul in care actionam.

Este important sa fim constienti ca, in general, orice AMANARE a acestei actiuni va duce in timp la  amplificarea suferintei pana la pragul la care vom decide sa schimbam ceva.

Oamenii folosesc, in general, trei modalitati de a rezista schimbarii si de a evita aceste semnale:

1) DISPERSIA (CONSUM ENERGETIC INUTIL) – vorbirea, tipatul, furia, plansul, sexualitatea fortata, eforturile fizice, etc.

2) BLOCAREA (CONSTIENTA SAU INCONSTIENTA) – inchistare, depresie, pierderea apetitului, boli, oboseala extrema,etc.

3) DISTRACTIA (DISTRAGEREA) – droguri, alcool, excese alimentare, cumparaturi, jocuri de noroc, televizor, vizionarea de filme fara sens, etc.

Oricat de uimitor ar parea, putem deveni plini de entuziasm doar prin schimbarea imediata a punctului de vedere, prin focalizarea asupra sensului benefic al oricarei situatii si, in cazul situatiilor care ne tensioneaza, a lectiei pe care acestea o reprezinta si care, odata asimilata, ne va face IN MOD SIGUR mai buni, mai puternici, mai intelepti.

PASUL 1: OBIECTIVAREA PROBLEMEI – Raspundeti cu sinceritate la intrebarea: CE simt, acum, cu adevarat, in legatura cu aceasta situatie?

PASUL 2: APRECIATI SITUATIA – Fiti recunoscatori ca ati primit semnalul si ca urmeaza sa transformati ceva in viata voastra pentru a trai  mai bine si mai armonios.

PASUL 3: INCADRAREA SENTIMENTULUI IN UNA DINTRE CELE 10 CATEGORII PRINCIPALE

SI ACTIUNEA IMEDIATA!

EMOTIA  NEGATIVA (CE simt?)	MESAJUL (DE CE simt asa ?)	SOLUTIA (CUM sa fac?)	INTREBARI AJUTATOARE	EMOTIA POZITIVA
DISCONFORTUL	“Ceva nu este chiar in regula”.  Modul in care percepeti lucrurile este eronat sau actiunile realizate nu au rezultatele asteptate	a)  In primul rand, trebuie sa va schimbati  starea de moment pentru a putea evalua corect situatia  b) Clarificati ceea ce doriti c)  Redefiniti-va actiunile d) Actionati in noul mod pana cand va simtiti confortabil.	a) Cum as fi (sta, misca, privi, respira, gandi)  daca m-as simti foarte confortabil?  b) Ce imi doresc de fapt acum? c) Cum as putea sa actionez acum ca sa obtin ce imi doresc  si sa ma si simt mai bine?	IUBIRE SI CALDURA INTERIOARA
TEAMA (FRICA)	”Pregateste-te pentru ceva care se va petrece in curand”.   ATENTIE! Nu cautati sa negati frica sau sa uitati de ea si in nici un caz, nu ramaneti focalizati doar asupra posibilitatii ca ceea ce se va petrece sa aiba un rezultat negativ.	a) Analizati situatia  b) Evaluati care sunt actiunile necesare pentru a va pregati, pentru a face fata situatiei in cel mai bun mod posibil sau pentru a schimba conjunctura respectiva. c) Daca totusi ramane o anumita teama, trebuie folosit si antidotul fricii: pur si simplu alegeti, luati decizia ferma sa aveti incredere ca datorita pregatirii anticipate, rezultatul va fi benefic.	a) De ce imi este teama ca ar putea sa nu fie bine?  b) Cum pot sa ma pregatesc pentru a actiona astfel incat sa fie cat mai bine? c) Cum ma simt (stau, ma misc, respir, gandesci) stiind ca voi fi pregatit si totul va fi cat se poate de bine pentru mine?	INCREDERE SI CURAJ
A  FI  RANIT  IN AMORUL PROPRIU	“Asteptarile voastre nu au fost implinite, rezultand pierderea increderii intr-o persoana.”  ATENTIE! Nu uitati ca, in general, orice actiune are la baza  o intentie pozitiva	a) Renuntati la falsa perceptie ca celalalt a intentionat sa va raneasca.   b) Reevaluati situatia pentru a constata daca exista cu adevarat ceva de pierdut . c) Schimbati-va modul de a comunica si clarificati cu tact si deschidere ceea ce s-a petrecut si ce semnificatie a avut pentru fiecare. Atentie! Evitati sa presupuneti ca pentru toti situatiile au aceleasi semnificatii.	a) Oare a actionat asa  doar ca  sa ma raneasca pe mine?  b)  Este cu adevarat potrivit ceea ce simt acum, fata de aceasta persoana, in aceasta situatie? c) Pentru mine aceasta situatie inseamna… daca nu am inteles corect, te rog sa imi spui ce ai intentionat  tu de fapt?	INTELEGERE, DESCHIDERE CATRE COMUNICARE SI IERTARE
MANIA (FURIA)	“O regula importanta din viata voastra a fost incalcata de altcineva sau chiar de voi insiva.”  ATENTIE! Mania se amplifica si daca este blocata in interior si daca este exteriorizata. Este necesar sa cautam solutii in interiorul nostru, care sa aduca armonia intre noi si ceilalti si nu doar sa punem conditii celorlalti.	a) Realizati ca este posibil sa interpretati gresit situatia, ca poate cealalta persoana chiar nu a stiut “regula” care pentru voi era atat de importanta. ATENTIE! Evitati sa presupuneti ca “ar fi trebuit sa stie”!  b) Acceptati faptul ca regulile voastre nu sunt in mod obligatoriu regulile celorlalti. Uneori aceste reguli trebuiesc negociate. c) Refocalizati-va pe o stare pozitiva, constructiva.	a) Oare celalalt chiar stia in acel moment cat este de important pentru mine?   b) Oare celalalt accepta acest lucru care este atat de  important pentru mine? c) “Ce pot sa invat din aceasta situatie?”, “Cum pot sa comunic mai bine celuilalt regulile mele astfel incat sa stie dinainte ca sunt importante pentru mine?”, “Cum ar trebui sa imi imbunatatesc modul de a actiona pentru ca celalalt sa nu mai aiba ocazia sa imi incalce aceste reguli?”	PASIUNE CONTROLATA   CU LUCIDITATE
FRUSTRAREA	”Mintea noastra ne spune ca ceva din viata noastra ar putea fi mai bine, dar ne simtim blocati”.  Frustrarea este un semnal de supra-excitare. Este clar ca, pentru moment, actionam in mod neeficient.	FLEXIBILITATE  a) Descoperirea (si aplicarea!) unor noi moduri de a face fata situatiei. b) Gasirea unui model care a reusit intr-o situatie similara. c) Schimbati-va focalizarea de la rezultatul asteptat, la a aprecia ceea ce puteti invata din aceasta situatie, in asa fel incat efortul de a o depasi sa aiba totdeauna asociata si placerea.	a) Cum pot sa actionez acum chiar  mai eficient? b) Cum procedeaza “X”si reuseste atat de bine? Ce pot sa fac si eu chiar acum, ca sa am rezultate mai bune? c) Ce pot invata din aceasta situatie in asa fel incat data viitoare sa actionez si mai bine?	SOLARITATE, DETERMINARE SI DARUIRE
DEZAMAGIREA	“Sentimentul doborator de a fi coplesit, parasit, de a suferi o pierdere definitiva, uneori doar a propriilor asteptari despre cum ar fi trebuit sa se desfasoare anumite evenimente”.  “Nu poti fi dezamagit decat in situatia in care in prealabil te-ai amagit” ATENTIE! Este o emotie foarte distructiva, deci trebuie inlocuita repede cu stari constructive.	a) Reanalizati-va asteptarile pentru a verifica daca nu au fost cumva nerealiste.  b) Descoperiti imediat ce puteti invata din aceasta situatie astfel incat in viitor sa nu se mai repete. c) Daca situatia nu s-a incheiat inca, este necesar sa dezvoltati (si sa aplicati!) un nou plan mult mai eficient . d) Stabiliti-va un nou tel, ceva care sa va inspire chiar mai mult, ceva catre care sa faceti imediat progrese. e) Folositi antidotul dezamagirii: atitudinea optimista cu privire la ceea ce se va petrece in viitor, indiferent de ceea ce s-a petrecut in trecut.	a) Oare chiar aveam toate motivele sa cred ca asa vor decurge lucrurile?   b) Ce am inteles acum, din aceasta situatie, si voi aplica data viitoare astfel incat sa nu ma mai amagesc? c) Ce pot sa fac de acum inainte ca sa indrept lucrurile? ATENTIE! Orice a doua sansa incepe prin a NU mai repeta greseliel anterioare! d) Care este in acest moment, cel mai  important lucru pe care trebuie sa il realizez, incepand chiar de acum? e) Oare cat de bine ma voi simti data viitoare cand, avand deja aceasta experienta, totul va fi mult mai bine?	FLEXIBILITATE PLINA DE OPTIMISM
VINOVATIA	“Ati violat unul sau mai multe din cele mai inalte si importante din propriile voastre standarde de viata”.  Sentimentul de vinovatie este cel mai puternic ultimatum pe care il primim din partea constiintei noastre pentru a ne schimba comportamentul. ATENTIE! Vinovatia nu poate fi negata sau uitata si nici nu are rost sa ne lasam coplesiti de ea. Singurul ei scop este actiunea imediata si decisiva pentru schimbare.	a) Fiti constient ca tocmai ati violat un standard critic, a carui acceptare este deplina in viata dumneavoastra. Constientizati pe deplin valoarea acelui standard pentru voi insiva.  b) Daca intradevar acest standard va este esential, asigurati-va ca acest comportament nu se va mai repeta niciodata in viitor. Doar in acest caz sentimentul de vinovatie a servit scopului sau si va veti si putea ierta cu adevarat.	a) “De unde am acest standard?”;  “De ce este atat de important?”; “Ce inseamna daca il respect sau daca nu il respect?”  b) Cum voi actiona de acum inainte pentru a nu mai incalca niciodata acest principiu atat de important pentru mine?”	INCREDERE IN SINE, AUTOAPRECIERE
SENTIMENTUL DE A FI INADECVAT	“Nu aveti in prezent nivelul de cunostinte si/sau abilitatile necesare pentru a realiza ceea ce credeti ca ar trebui sa fiti capabili sa faceti”.  Aveti nevoie de mai multe informatii, mai multa intelegere, strategii mai bune, instrumente sau capacitati mai bune sau doar mai multa incredere.	a) Aflati daca este cu adevarat cazul sa va simtiti astfel. ATENTIE! Amintiti-va ca nu sunteti perfecti, dar puteti fi din ce in ce mai buni.  b) Decideti sa realizati imbunatatiri imediate intr-o problema sau o zona specifica a acelei probleme. c) Gasiti un model, pe cineva care se descurca foarte bine in acea situatie si invatati de la el.	a) Oare chiar este atat de grav ca nu reusesc inca? Chiar acum pot sa ma pregatesc pentru a actiona mai bine data viitoare!  b) Cum pot sa imbunatatesc chiar acum ceea ce fac? c) Cum procedeaza “X” si reuseste atat de bine? Ce pot sa fac si eu chiar acum, ca sa am rezultate mai bune?	BUNA DISPOZITIE; DETASARE; EGALITATE
A  FI COPLESIT	“Este necesar sa reevaluati ceea ce este mai important in viata voastra”.  Va simtiti coplesiti deoarece incercati sa sustineti prea multe lucruri dintr-o data sau incercati sa schimbati totul peste noapte.	a) – Decideti ce este cel mai important sa realizati in viata si focalizati-va asupra acelui aspect.  b) Scrieti in ordinea prioritatilor cele mai importante scopuri ale vietii voastre. c) Alegeti-l pe cel mai accesibil si actionati imediat in acest sens. d) Focalizati-va totdeauna doar pe aspectele pe care le puteti controla, pe rand, pas cu pas	a) Care este cel mai important lucru din viata mea?  b) Care sunt alte lucruri importante pentru mine acum?( CE?, DE CE? – in ordinea prioritatilor) c) Ce pot sa fac chiar acum? Cum pot sa fac acest lucru? d) Ce depinde de mine si pot sa fac chiar acum cat mai bine?	POFTA  DE VIATA,  ENERGIE DEBORDANTA
SINGURATATEA	“Aveti nevoie de o relatie (conexiune) cu ceilalti oameni”.   ATENTIE! Relatiile dintre oameni se pot realiza in diferite moduri, fiecare are ceva propriu de oferit si de primit	a) – Realizati ca va pasa de ceilalti si va doriti sa aveti relatii cu ceilalti, sa oferiti si sa primiti ceva de la alti oameni.   b) Identificati exact tipul de relatie – conexiune de care aveti nevoie – poate fi mai profunda sau mai superficiala, mai scurta sau de durata. c) Actionati imediat in sensul restabilirii comunicarii cu ceilalti.	a) Oare cat de bine m-as simti sa fiu impreuna cu cineva drag?  b) Ce imi doresc  sa primesc si  sa ofer? (detalii cat mai concrete) c) Cum (si cu cine) pot sa comunic chiar acum?	EXPANSIUNE, COMUNICARE SI DARUIRE

INSTINCTUL DE SUPRAVIETUIRE SI CONSTIINTA DE GRUP

Puţini ştiu că natura noastră instinctuală care se exprimă în unele situaţii prin acele porniri sau tendinţe comportamentale violente, prin frici şi agresivitate, are un plan de proiecţie în fiinţa noastră. Acesta este planul subtil, energetic al primului centru de forţă – centrul rădăcină – cunoscut sub numele de Muladhara Chakra. Armonizarea energiei în acest plan este esenţială pentru a putea produce o transformare în planul reactivităţii noastre adeseori incoştiente caracterizare de furie şi agresivitate. Şi tot instinctul ne spune adeseori că trebuie să luptăm sau să fugim şi să căutăm protecţie. De multe ori, omul obişnuit îşi găseşte securitatea în mijlocul semenilor lui, dar nu întotdeauna colectivitatea poate asigura condiţiile unei frumoase transformări din punct de vedere moral şi spiritual.

Cum se produce această influenţă a conştiinţei de grup şi cu ce rezultate putem afla din clipul următor:

CE RĂMÂNE DUPĂ CE CUVINTELE TREC ?

Un comentariu de la Georgeta: ”Cuvintele vin şi trec, ca şi norii, ca şi strălucirea şi puritatea zăpezii ce ne încântă şi ne împacă sufletul, oricât de încărcat de zbucium…
Esenţial este, cum iarăşi spui tu, CE RĂMÂNE DUPĂ CE CUVINTELE TREC-ce devine un om prin forţa acţiunii proprii şi a celor care-i vor binele.
Mă gândesc la efortul de a-i ajuta pe cei dragi, când fiinţa proprie nu e încă “în regulă”, când te miri că pământul se prăbuşeşte în faţa ta, deşi ai conştientizat, cu un timp în urmă, că ai început, iarăşi, să aluneci…
De ce uităm, oare, (unii dintre noi) că nu poţi face mare lucru pt. altcineva, atâta timp cât nu eşti în stare să faci, constant, ceva spre binele tău.
Chiar ieri discutam cu cineva drag, că lucrurile “nu se leagă”;cum de nu mi-am dat seama că blocajul ni se datorează nouă, incapacităţii de a persevera pe un drum ales, chiar dacă, aparent, e doar o prăpastie în faţa noastră. Ce ne orbeşte ,de nu mai putem vedea podeţul sau cărarea, trecerea dincolo?
Poate, cum spui, obişnuinţa de a cădea, de a accepta ca naturale durerile, suferinţele, condiţionările…Obişnuinţa de a fi înfrânt. Acel ceva care face diferenţa între un om “obişnuit” şi un om “de succes”.”

Răspuns: Da, este adevărat ! Norii vin şi se duc; cuvintele mişcă mintea şi sufletul, şi la rândul lor, se duc. Şi totuşi, această efemeritate a lucrurilor este menită să reveleze ceva. Apariţia acestui martor, acestui observator, atent, (care începe să se întrebe despre el), care deşi continuă să acţioneze, devine din ce în ce mai capabil să surprindă permanenţa Cerului – fundalul pe care norii se mişcă, fundalul de linişte şi de spaţiu dintre cuvinte şi gânduri, care există necondiţionat, dincolo de intenţionalitate. Fiecare dintre noi suntem totodată şi norul şi cerul senin, suntem şi minte dar suntem şi dincolo de minte chiar şi acum. Căci prin natura ei, conştiinţa spirituală este dincolo de minte. Ceea ce este dificil este să trăim mai mult centraţi în dimensiunea care oferă perspectiva panoramică şi unitară a fiinţei noastre, descoperind rostul norilor pe cer, dar neuitând aspectul esenţial a cine suntem noi cu adevărat. Şi este dificil, pentru că instrumentul (conştiinţa) care te poate integra natural în acest ansamblu unitar al vieţii, deşi este perfect nu este folosit în mod adecvat. Să-ţi dau un exemplu:

Cineva vrea să vadă astri în călătoria lor pe cerul nopţii. Tu, prieten apropiat, crezând că îl poţi ajuta să-şi împlinească un vis frumos îi faci rost de un telescop. Poate să fie un instrument foarte precis, foarte bun, şi cu toate acestea omul respectiv poate avea propriile defecte de vedere despre care nu ţi-a vorbit. Acuitatea vederii lui este foarte slabă. Şi el nu poate distinge prea bine aştri cerului. Şi bucuria lui nu este prea mare. Ba chiar este trist şi dezamăgit. Eşti dezamăgit şi tu că darul tău nu l-a bucurat aşa cum te aşteptai. Pentru a avea cât de cât succes în explorarea vizuală a universului el trebuie mai întâi să-şi corecteze propriul handicap. Să înţeleagă că acum e timpul să corecteze ceva în planul propriei percepţii. Poate după ce ochelarul sau o altă tehnică de corectare a vederii a refăcut acuitatea vizuală, omul acela poate trece la folosirea telescopului. Dar, să presupunem că ai fi ştiut cum stau lucrurile şi înainte de a-i fi cumpărat telescopul l-ai fi ajutat mai întâi să-şi corecteze vederea. Este evident că nu ar mai fi fost trăită de nici unul dintre voi dezamăgirea.

Erorile pe care noi le repetăm au rostul lor chiar dacă noi suntem dezamăgiţi. Ne vor întoarce mai devreme către noi. Către ce am ignorat din noi ca parte a unui ansamblu exterior pe care am dorit să-l corectăm, să-l armonizăm, etc. Dacă privim cu sinceritate cum stau lucrurile în viaţa noastră, vom observa că punctele vulnerabile ne sunt revelate întotdeauna de cei care sunt importanţi pentru noi, şi pe care noi i-am plasat pe prima raza a sferei noastre de influenţă. Toţi oamenii apropiaţi nouă au ajuns în această ipostază pentru că noi i-am adus în viaţa noastră. Cum? Prin modul în care ne-am reprezentat propria fiinţă şi am proiectat-o apoi în universul exterior. Tot ceea ce am gândit şi am făcut ne-a adus în punctul în care suntem acum. NU PUTEM SPUNE NICIODATĂ CĂ LUCRURILE NU SE LEAGĂ. ELE SUNT LEGATE MEREU ŞI MEREU PRIN FIRE INVIZIBILE (CARE SCAPA ACUITĂŢII NOASTRE PERCEPTIVE OBIŞNUITE). ŞI, ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PROPRIA VIAŢĂ, ELE SUNT MEREU LEGATE ŞI URZITE PRIN NOI.

Este adevărat că, atunci când lucrurile nu se produc cum am vrea noi, spunem că ”ele nu se leagă”. Dar ele nu se leagă aşa precum noi dorim pentru că sunt legate deja altfel. În sensul acestui mod de a ne reprezenta lucrurile, adevărata dificultate constă adeseori în a înţelege că ele trebuiesc mai întâi dezlegate pentru ca mai apoi să fie legate aşa cum poate am vrea noi acum. Dar cine le-a legat prima oară? Ei bine, trebuie să ne asumăm faptul că mai ales prin noi (datorită convingerilor, atitudinilor, gândurilor predominante şi faptelor) toate acele lucruri au fost legate poate într-un mod greşit. ACUM ESTE TIMPUL DEZLEGĂRII!

Nu o vei putea face dacă rămâi la fel. Cel mult vei continua să înnozi lucrurile ca şi până acum, cu diferenta că speri ca prin ceea ce faci acum ele se vor deznoda.

Pentru a deznoda tot ceea ce ţi-ai urzit în propria viaţă este necesar să devii capabil să percepi nodurile existenţiale. Să conştientizezi pur şi simplu că ele au apărut pentru că tu le-ai creat. Şi apoi prin puterea discernământului să ”arzi” puterea lor de ”legare”, ”de condiţionare”.Ori asta implică conştienţa de ”a fi prezent şi centrat”, într-un grad mult mai mare decât ai făcut-o până acum şi care să te ducă spre un alt mod de reprezentare a lucrurilor. Şi, de ce nu, să te facă capabil chiar să tai dintr-o singură lovitură nodul tău existenţial. Dar aceasta înseamnă şi putere şi curaj şi discernământ. Nu le-am avut în trecut, cum le putem avea acum? Prin a fi din ce în ce mai conştient, prezent şi responsabil în viaţa de zi cu zi. Neuitând că ÎN FIECARE CLIPĂ, TU AI PUTEREA SĂ ALEGI CUM SĂ TRĂIEŞTI !

Analizează-ţi sincer viaţa şi vezi ce ţi se pare că nu ”a fost legat” bine. Dar asta nu este suficient. Mulţi pot recunoaşte relativ uşor greşelile, şi cu toate acestea, recunoaşterea greşelii este doar o condiţie necesară dar nu suficientă pentru a transforma lucrurile. Transformarea te implică clipă de clipă personal. Transformarea vieţii, transformarea lucrurilor, transformarea lumii, nu înseamnă nimic altceva decât TRANSFORMAREA TA. Oamenilor le este foarte greu să înţeleagă că măsura puterii lor de transformarea a lumii este dată de puterea transformării lor interioare.

Ceea ce este greu de admis şi de acceptat este faptul că ”nodurile” vieţii noastre sunt dureroase, nu pentru că ele sunt aşa în realitate, ci pentru că în structura noastră emoţională ele s-au inserat ca durere şi suferinţă de mai mult timp. Oamenii sunt aşa cum sunt, evenimentele sunt aşa cum sunt, dar felul în care noi le percepem devine mai mult sau mai puţin condiţionant sau dureros, în funcţie de gradul de centrare spirituală, de conştienţă.

Am cunoscut multe persoane care erau relativ capabile să organizeze sau să se implice în vieţile altora dar nu aveau deloc aceeaşi abilitate de a trăi armonios în propria viaţă. Şi apăreau evenimente care le destabilizau propria existenţă după o anumită perioadă de timp. De cele mai multe ori lucrurile par a fi mai simple când e vorba de ceilalţi decât de noi înşine.

Deşi ne folosim de cuvinte pentru a comunica, scopul comunicării este acela de a ne înţelege mai profund pe noi şi pe ceilalţi şi de a descoperi, printr-o continuă căutare, ADEVĂRUL din noi. Rostul cuvintelor (prin puterea pe care ele o au) este să ne amintească că uzând de ele putem fi creatori sau distrugători ai propriei vieţi şi chiar a vieţii altora. Cuvintele sunt uitate pentru că încă focul adevărului lor nu ne atinge încă. Uitarea adevărului lor se produce prin uitarea de Sine.

Nu este greşit să vrei să îţi ajuţi semenii; este chiar foarte bine. DAR… DE CE VRÂND SĂ FACI BINE TE IMPLICI PÂNĂ LA A UITA DE SINE, DE CAUZALITATEA DIVINĂ DIN CARE LA RÂNDUL TĂU FACI PARTE CA O VERIGĂ? CONTINUĂ SĂ FACI  PARTE DIN LANŢUL NECESITĂŢII, DAR PĂSTREAZĂ-ŢI INTEGRITATEA, LIBERTATEA DIVINĂ ŞI CONŞTIENŢA. ÎN FELUL ACESTA, UN LUCRU BUN (A-ŢI AJUTA PLIN DE COMPASIUNE SEMENII) NU S-AR PUTEA OPUNE UNUI ALT LUCRU BUN (ACELA DE A FI FERICIT ŞI CONŞTIENT). TRECI DE PLANUL INTENŢIEI PERSONALE ŞI AL AŞTEPTĂRII ATUNCI CÂND ACŢIONEZI ŞI PARTICIPĂ LA VIAŢĂ MEREU BUCUROS, DAR LĂSÂND LUCRURILE ŞI FIINŢELE SĂ SE MANIFESTE LIBERE.

Te întrebi: ”Ce ne orbeşte, de nu mai putem vedea podeţul sau cărarea, trecerea dincolo?”.

Poate că întrebarea aceasta ar putea fi pusă şi în alte moduri (mai revelatoare):

”De ce uit că în fiecare clipă, prin felul în care mă manifest, creez scindare sau unitate în propria mea fiinţă?

De ce sunt plin de aşteptare legat de viitor, când de fapt, ceea ce contează este conştienţa realităţii a cine sunt eu, cel aflat acum în acţiune?

De ce să nu vreau să mă descoper pe mine mie însumi, în actul acţiunii exterioare şi mă las condiţionat de starea de aşteptare şi implicare, fără să reuşesc să mă împac cu ceea ce este ?

De ce continui să uit că nu mintea este ceea ce mă defineşte în totalitate ca natură interioară?

De ce sunt atât de plin de dorinţa de a rezolva lucruri care nu depind în totalitate de mine?

De ce continui să uit că practica prezenţei, conştienţei şi centrării în Sine mă acordează la sursa infinită de putere, de iubire şi înţelegere care este Dumnezeu?”

DE CE CONTINUI SĂ UIT TOATE ACESTEA? … Pe care de atâtea ori le-am citit şi auzit?

Pentru ca la un moment dat să te trezeşti şi să realizezi că numai de tine a depins

SĂ NU UIŢI!

Şi apoi să te întrebi:

CE SĂ FAC CA SĂ NU MAI UIT?

Şi aici, ajungem la PRACTICĂ!

PRACTICA AMINTIRII DE SINE  ESTE PRACTICA NEUITĂRII A CINE EŞTI TU ÎN REALITATE !

DIFERENTA CARE CONTEAZA

Va intreb:

Care este diferenta dintre a avea si a nu avea SUCCES?

Care este diferenta dintre a putea si a nu putea?

Care este diferenta dintre a face si a nu face?

Care este diferenta care conteaza pentru calitatea vietii, pentru A FI sau A NU FI FERICIT?

Toata diferenta care conteaza este data de:

• felul in care traim sau nu constient,

• felul in care comunicam sau nu cu noi insine si cu intregul univers

• actiunile pe care le intreprindem.

Contrar parerii multora dintre noi, ar trebui sa ne reamintim ca: NU PRIN CEEA CE NI SE INTAMPLA SE SEPARA ESECUL DE SUCCES.

Ideea Forta: Ceea ce conteaza este felul in care percepem si ceea ce facem legat de ceea ce ni se intampla.

“Lucrurile nu se schimba; noi ne schimbam” – Henry David Thoreau

Idee forta: Daca cineva poate face ceva in lumea asta atunci si voi puteti, daca va dirijati resursele

interioare exact in acelasi fel si sunteti dispus sa platiti pretul in timp si efort.

Este exact ca o auto-modelare a voastra pentru a putea reusi in orice a fost realizat si de catre altcineva.

Exemplu: Daca vreti sa aveti succes, nu trebuie decat sa copiati modelul acelora care au reusit deja cu adevarat. Puteti incepe cu o intrebare: Cum anume si-au folosit corpul, energiile mintea si spiritul si ce actiuni au intreprins pentru a obtine rezultatele pe care le admirati si le doriti la randul vostru?

Exista 3 ingrediente fundamentale care trebuiesc transpuse in viata constient pentru a reproduce orice forma de desavarsire umana:

Primul: Sistemul de convingeri

Ceea ce crede o persoana, ceea ce considera ca este posibil sau imposibil determina intr-o mare masura ceea ce poate sau nu poate face aceea persoana.

Al doilea: Modul in care cineva isi organizeaza gandurile (sintaxa mentala)

Al treilea: Felul in care folosim propria fiziologie (cum respiram, cum mentinem pozitia corpului, expresia fetei, natura si calitatea miscarilor). Toate acestea determina starea in care va aflati si care, la randul, ei determina calitatea si multitudinea reactiilor comportamentale pe care le aveti.

Puterea starii

“Mintea este aceea care face rau sau bine, care te face fericit sau nefericit, bogat sau sarac.” – Edmund Spencer

Aminteste-ti ca ai avut momente bune, ai trait momente de implinire si realizare. Ai avut succes in ceea ce faceai. Dar au fost si momente in care ai trait experiente opuse, in care nu reuseai sa faci niste lucruri pe care altadata le faceai cu usurinta si cand orice incercai, nu iesea nimic.

Care e diferenta? Tu esti acelasi. Si presupunem ca ai aceleasi resurse. De ce rezultatele sunt atat de diferite?

Totul tine de starea neuro-fiziologica si psiho-mentala in care te afli.

Exista stari pozitive care iti stimuleaza: increderea, optimismul, buna dispozitie, entuziasmul, dragostea, bucuria, etc.

Exista stari negative, paralizante care te secatuiesc de putere: deruta, deprimarea, teama, nelinistea, tristetea, frustrarea, inertia, etc.

Tu, in ce stari te regasesti frecvent?

Ideea forta: Intelegerea starii este secretul intelegerii transformarii si realizarii desavarsirii.

Intotdeauna comportamentul nostru este rezultatul starii in care ne aflam.

Deosebirea dintre cei care nu reusesc sa-si atinga scopurile in viata si cei care reusesc reprezinta deosebirea dintre cei care nu pot sa se transpuna intr-o stare care sa le sprijine scopurile si cei care se transpun din plin intr-o stare care ii sprijina in scopurile lor.

Maiestria de a-ti conduce viata si de a creste calitatea acesteia depinde de abilitatea de a sti cum sa-ti creezi si sa-ti stapanesti starile. Si daca ai starea de spirit necesara, ideile si aptitudinile tale par sa actioneze fara efort, de la sine.

Cum ne cream starile si manifestarile comportamentale?

Exista 2 componente principale ale starii:

Prima, o constituie reprezentarile noastre interioare (Ce si cum ne inchipuim?; Ce si cum spunem si pastram in minte?

A doua, o constituie conditia in care se afla fiziologia noastra si folosirea ei (Postura sau atitudinea corporala, Biochimia, Energia nervoasa, Respiratia, Tensiunea/Relaxarea musculara, etc.)

Acesti doi factori – reprezentarea interioara si fiziologia – interactioneaza in mod constant unul cu altul pentru a creea starea in care ne aflam. Iar starea in care ne aflam determina manifestarile comportamentale.

Ideea forta: Pentru a controla si indruma manifestarile noastre comportamentale, trebuie sa ne putem controla si indruma starile, si ca sa ne controlam starile trebuie sa ne controlam si sa ne dirijam in mod constient reprezentarile noastre interioare si fiziologia.

Reprezentarea interioara

Fiinta umana isi reprezinta informatiile despre mediul inconjurator si despre sine prin receptori specializati si organe de simt. Asa cum stim exista 5 simturi: mirosul, gustul, vazul, pipaitul si auzul.

Acesti receptori specializati transmit stimulii externi catre creier. Prin intermediul proceselor de generalizare, distorsiune si stergere in creier informatia este codificata si transformata in impulsuri electrice care genereaza filtrele reprezentarilor noastre interioare.

Atentie! Reprezentarea interioara a unui eveniment nu este ceea ce s-a intamplat ci felul subiectiv in care este filtrata experienta respectiva. 2 oameni pot avea reprezentari diferite ale aceluiasi eveniment si vor continua sa inmagazineze perceptii si reprezentari interioare ca pe niste filtre noi prin care vor judeca lucrurile in viitor.

Ideea forta: Harta nu este totuna cu teritoriul. Deci reprezentarea interioara nu este o redare precisa a unui eveniment ci doar o interpretare asa cum a fost filtrata prin crezurile, atitudinile, valorile personale specifice si prin toate acele scheme sau programari subconstiente ale unui om.

De vreme ce noi nu stim exact cum stau lucrurile, ci doar cum ni le reprezentam, de ce sa nu ni le reprezentam in asa fel incat sa ne dea putere, sa ne mobilizeze, sa ne conduca la succes si nu la limitari?

Amintiti-va! Oricat de neplacuta ar putea fi o situatie ti-o poti reprezenta intr-un fel care sa te mobilizeze pentru a putea iesi din ea. Intotdeauna ne putem reprezenta lucrurile asa incat sa ne creem o stare pozitiva si sa ne mobilizam intr-un mod eficient spre transformare. Ceea ce pare greu sau imposibil nu mai pare asa pentru cel care si-a schimbat starea si manifestarea comportamentala cu privire la acele aspecte, recurgand la o alta reprezentare interioara si la o alta fiziologie care sa le sustina modificarea atitudinii.

Cheia obtinerii rezultatelor pe care le doriti este sa va reprezentati lucrurile intr-un fel care sa va puna intr-o stare atat de productiva incat sa va dea forta sa intreprindeti actiuni de tipul si calitatea celor care sa va duca la succes.

Prin urmare, retinem ca daca ne reprezentam noua insine ca lucrurile nu vor merge, atunci ele nu vor merge. Daca ne reprezentam lucrurile cum ca vor merge, atunci vom creea resursele interioare de care avem nevoie pentru a genera starea care ne va sprijini in obtinerea rezultatelor pozitive. Procedand astfel, creem cea mai mare sansa posibila de folosire adecvata a resurselor noastre interioare pentru a ne implini scopurile.

Urmatoarea intrebare logica: Ce anume determina tipul specific de comportament sau de reactie pe care il adoptam atunci cand ne aflam intr-o anumita stare? De exemplu: De ce unul sare in sus si da din maini si din picioare cand este bucuros iar altul se repede si ii imbratiseaza pe toti cei aflati langa el?

Raspunsul este ca atunci cand ne aflam intr-o stare creierul nostru acceseaza mai multe posibilitati de manifestare comportamentala si de reactie. Numarul acestor posibilitati este determinat de modelele comportamentale preluate din lumea exterioara si care s-au inscris ca si impregnari specifice, atitudini, reactii, comportamente, obiceiuri si obisnuinte.

Se constata insa ca putini sunt cei care uzeaza de multiple comportamente si de cele mai multe ori reactia lor comportamentala este cam aceeasi. De exemplu, un om furios poate avea un singur mod de exprimare a furiei sale si anume prin violenta si agresivitate. Este un model care s-a impregnat poate din copilarie cand tatal sau furios se manifesta in acest fel. Dar aceasta reactie este complet neproductiva si ii auto-limiteaza resursele in procesul transformarii.

Fiecare dintre noi ne-am creeat in minte propriul nostru univers structurat din suma tuturor viziunilor si reprezentarilor interioare care s-au generat de-a lungul timpului. Toti avem o imagine cu privire la noi, cu privire la lumea exterioara si posibilitatile pe care ea ni le ofera.

Diferenta de comportament si reactie la un anumit eveniment este data de modelul sau reprezentarea interioara cu privire la acel eveniment.

Prin urmare retinem: Nu evenimentul este cel care produce transformarea noastra, ci mai ales modul in care noi il percepem si ni-l reprezentam interior ajungand sa reactionam in mod specific la aparitia lui.

Acelasi eveniment poate declansa reactii si comportamente diferite de la om la om.

Ajunsi aici ne intereseaza: Cum putem sa transformam modelul reprezentarii pentru a creea reactii si stari productive, binefacatoare care sa sustina demersul sau intentia noastra in scopul pe care ni l-am propus si sa ne ajute sa trecem la fapte?

Se constata ca prea putini oameni intreprind actiuni constiente pentru a-si dirija starile pentru a modifica cu usurinta reactia sau comportamentul relativ la unele aspecte pe care viata i le scoate in fata.

Omul, ca fiinta vie, poate fi vazut ca un sistem complex, structurat pe mai multe niveluri, aflat intr-o continua dinamica si dezvoltare, care este capabil de autoreglare si a carei caracteristica este transformarea constienta.

Daca nu va puteti decide in mod constient ce vreti sa faceti cu viata voastra sau ce fel de rezultate anume doriti sa obtineti si sa va reprezentati lucrurile in consecinta, atunci, de cele mai multe ori pot sa apara elemente exterioare sau interioare care sa genereze modele de stari si comportament care sa nu va sprijine in viata. Daca nu ne dirijam constient mintea si starile, este foarte posibil ca modele si impregnari vechi, sau influente ale mediului exterior sa duca la stari, comportamente sau situatii nedorite.

Ideea forta: Este important sa ne concentram si sa fim constienti la ceea ce vrem sa se produca in viata, si nu la ceea ce nu am vrea sa se produca. Schimbarea starii este ceea ce cauta cei mai multi dintre oameni. Vor sa fie fericiti, voiosi, extaziati, sanatosi, impliniti dar putini actioneaza eficient spre a creea constient modelul de stare pe care ei si-l doresc.

Ajunsi aici realizam importanta reprezentarii interioare care se bazeaza pe mecanismul subconstient si constient al mintii pentru a structura toate acele ganduri care mai apoi genereaza un sistem de obisnuinte si de convingeri prin prisma carora noi ajungem sa reactionam.

Credinta care poate muta muntii din loc

“Gandul este stramosul oricarei fapte” – Ralph Waldo Emerson

“Nu există nici o şansă de a realiza ceva anume, care este dorit din tot sufletul, decât respectînd două condiţii: să crezi cu fermitate şi să vrei.” (BACON)

“Inainte de a te apuca să realizezi o acţiune oarecare, trebuie să ai deplină încredere în sine şi perspectiva încîntătoare a succesului. Numai atunci când sîntem în această stare putem realiza cu uşurinţă acea activitate.” (RAMAKRISHNA)

“Pentru a realiza cu succes tot ceea ce ţi doreşti să realizezi, primul pas este să crezi acele lucruri cu fermitate posibile.” (LUDOVIC al XIV lea)

Credintele si convingerile noastre sunt principiile calauzitoare care ne conduc viata. Ele sunt precum niste comandanti care comanda mintea si creierul nostru sa actioneze. Mai mult decat atat, ele sunt cele care structureaza programele de viata si comportamentele noastre.

John Stuart Mill scria: “Forta unei persoane care are o credinta este egala cu forta a 99 de oameni care au doar interese”.

Convingerile si credintele deschid calea desavarsirii. Nu exista o forta mai puternica decat credinta care sa ne poate sustine pe termen lung. Toata istoria lumii este de fapt scrisa de acei oameni care prin forta credintei si convingerilor lor au ajutat oamenii sa-si transforme propriile convingeri si sa aleaga noi moduri de a gandi si actiona.

Daca ne-am propune, de ce nu, sa modelam desavarsirea trebuie sa ajungem sa invatam sa modelam convingerile si modul de a trai a celor care au ajuns la desavarsire.

Daca ne-am propune sa modelam reusita deplina in vindecare ar trebui sa invatam comportamentul si convingerile celor care s-au vindecat prin puterea credintei. Norman Cousins care a aflat printre primii despre puterea credintei in inlaturarea bolii sale, conchide:”Medicamentele nu sunt intotdeauna necesare, dar credinta in vindecare este necesara intotdeauna”.

“Pentru a vrea si a actiona în continuare fără să eziţi”, scrie doctorul HENRI DURVILLE, “condiţia primordială este să ai deplină încredere în SINE. Dacă într-o situaţie noi nu avem deloc încredere în ceea ce urmează să facem, aproape că nici nu mai este util să încercăm. Indiferent care ar fi dorinţa pe care o vom formula, aceasta va fi sterilizată de lipsa CREDINTEI.”

SWAMI VIVEKANANDA afirmă că: “Istoria lumii este aceea a câtorva oameni extraordinari care au avut credinţă deplină în ei. Această credinţă face să apară divinul care este totdeauna în spatele nostru. O fiinţă umană care are o credinţă mare poate orice, acesteia totul îi este cu putinţă. O asemenea fiinţă umană va eşua numai când nu-şi va mai da în mod suficient osteneala să manifeste puterea subtilă infinită a Universului. Cel ce va înţelege aceasta va realiza cât de important este să credem, înainte de toate, în forţele noastre proprii.”

În orice situaţie ne-am afla, atunci când avem încredere în forţele lăuntrice este necesar să ne branşăm cât mai repede mintea asupra curentului infinit de forţă emanînd de la Sursa Divină. Aceasta este CREDINTA necesară care face posibil orice miracol. Iisus Cristos spune: “Cel care va avea credinţă cât un bob de muştar, mută şi munţii din loc.”

Tineti minte: Aveti dreptate indiferent daca spuneti ca puteti sa faceti un lucru sau daca spuneti ca nu puteti sa-l faceti. Ambele feluri de convingeri au mare putere. Dar ele genereaza rezultate diferite.

Este util să ne amintim sfatul doctorului VICTOR PAUCHET:

“Totdeauna să ai deplină încredere în tine însuţi! Este foarte important să crezi în ajutorul necondiţionat al stelei tale norocoase, repetându ţi plin de convingere că tu deţii în tine însuţi calităţile necesare care ţi vor permite să realizezi cu succes orice operă. În orice situaţie, fii propriul tău stăpân şi nu conta decât pe tine însuţi în starea de fuziune cu Supremul Infinit: iată prima virtute esenţială.”

Tot el, în incitantul său studiu “Fiţi optimist” ne sfătuieşte: “Optimismul, buna dispoziţie debordantă, bucuria de a trăi, trebuie să constituie starea noastră permanentă. Procedînd astfel, vom fi mereu în contact cu energiile minunate ale Universului.” În continuare el mai afirmă: “Este indispensabil necesar, în epoca în care trăim, să atragem în noi înşine cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului şi curajului, pentru a deveni chiar şi pentru ceilalţi focare exemplare. Trebuie să înţelegem că, dacă uneori nu putem acţiona împotriva circumstanţelor, noi putem face destul de mult acţionînd pozitiv chiar asupra noastră.”

Nasterea desavarsirii incepe cu constienta noastra ca o convingere noua poate fi aleasa. Convingerea poate fi o alegere constienta care sa ne conduca catre succes si catre rezultatele pe care le dorim. Convingerea sau credinta noastra este aceea care hotaraste cat din potentialul nostru vom fi capabili sa aruncam in lupta si reprezinta masura motivatiei si determinarii noastre pe termen lung.

Vergiliu spunea: „Pot pentru ca ei cred ca pot”

Dar ce sunt aceste convingeri? Sunt abordari preorganizate, preformate ale perceptiei, care filtreaza de o maniera apreciabila comunicarea cu noi insine si cu universul exterior. De unde vin convingerile? De ce unii oameni au convingeri care ii propulseaza spre succes pe cand altii au convingeri care ii duc la esec?

Daca vom incerca sa modelam convingerile care cultiva desavarsirea, excelenta, succesul, primul lucru de care avem nevoie este sa aflam de unde vin acele convingeri.

1. Prima sursa este mediul inconjurator. Iata unde se desfasoara in modul cel mai necrutator ciclurile succesului care genereza succes si esecului care genereaza esec. Daca ai trait intr-un mediu in care ai intalnit oameni care au avut parte de esecuri, daca tot ce ai vazut este doar disperare, frica, grija si stres este foarte greu sa-ti formezi reprezentarile interioare care sa cultive succesul. Daca cresti in belsug si succes iti va fi mai usor sa modelezi belsugul si succesul. Daca cresti in saracie si disperare, de acolo iti vor veni modelele de posibilitati si de programare existentiala. Albert Einstein spunea: „Putini oameni sunt capabili sa exprime cu cumpanire pareri care sa nu fie influentate de prejudecatile mediului lor social. Cei mai multi oameni nici macar nu sunt in stare sa formuleze asemenea pareri”. Studiile psihologice au demonstrat insa ca persoane conditionate in mod negativ de mediul lor de viata, puse intr-o alta conditie si intr-un mediu pozitiv dezvoltarii se transforma prin alegerea unui nou set de convingeri. Mediul poate fi un generator extrem de puternic al convingerii, dar nu este numai el. Daca ar fi asa am trai intr-o lume statica in care copiii bogati vor cunoaste bogatia si cei saraci numai saracia. Dar viata arata ca exista oameni bogati care ajung la esec si exista oameni saraci care ajung la succes.

2. Exista insa si alte experiente si cai de invatare care pot fi si ele niste incubatoare ale convingerilor.

Situatii de viata, conjuncturi, oameni pot ajuta la formarea convingerilor. In viata fiecaruia exista situatii sau intamplari pe care nu le poate uita niciodata. Pentru multi, aceea a fost o zi care le-a schimbat pentru totdeauna viziunea lor asupra vietii sau asupra lumii. Multi am trait momente care ne-au lasat o impresie atat de puternica incat ni s-au intiparit in minte pentru totdeauna. Acesta este tipul de experienta care formeaza convingeri noi ce ne pot schimba fundamental viata.

3. O a treia cale de a cultiva convingerea sau credinta este prin intermediul cunoasterii. O experienta directa reprezinta o forma de cunoastere. O alta se cistiga citind, privind filme, invatand si vazand lumea asa cum este infatisata de altii. Cunoasterea este una din caile prin care ne putem descatusa de conditionarile mediului. Oricat de potrivnica este lumea in care traiesti poti citi despre realizarile altora, iti poti creea convingeri care iti vor da posibilitatea ca la randul tau sa reusesti.

4. O a patra cale de a obtine rezultate se creeaza prin rezultatele deja obtinute. Cea mai sigura cale de a creea convingerea ca poti face ceva este sa o faci o data, macar o data. Daca ai reusit o data, este mult mai usor sa-ti formezi convingerea ca vei reusi din nou. A crede ca poti face un lucru devine o profetie de auto-implinire.

5. A cincea cale de a stabili noi convingeri este prin creearea in propria minte a experientei pe care ti-o doresti in viitor ca si cand s-ar produce acum. Aceasta traire anticipativa a succesului experientei poate sa genereze stari noi si atitudini acum in prezent care sa te sustina in atragerea conjuncturilor favorabile. Oricare ar fi telul pe care ti-l stabilesti, daca iti creezi in minte o imagine limpede a rezultatului pe care vrei sa-l obtii si ti-o reprezinti ca si cand deja ai realizat-o, atunci vei intra in tipul de stare care te va sprijini sa obtii rezultatele pe care le doresti.

Toate acestea sunt cai de mobilizare a convingerii si a credintei. Cei mai multi dintre noi ne formam convingerile la intamplare. Ne impregnam de lucruri si ne lasam influentati in bine sau rau de mediul care ne inconjoara.

Ideea forta: Noi nu suntem o frunza in vant. Ne putem alege si dirija propriile convingeri. Putem alege sa ne dirijam viata constient. Ne putem transforma. Daca pana acum nu suntem multumiti de viata pe care o ducem si de fiinta care suntem trebuie sa realizam ca sistemul nostru de reprezentare si convingerile noastre ne-au dus aici. Si de acum alegem TRANSFORMAREA. Modelarea fiintei desavarsite care vrem sa fim incepe cu modelarea in planul credintei in ceea ce vrem sa fim.

DESPRE LEGEA ATRACTIEI

O scurtă prezentare a principiului care stă la baza puterii de manifestare a gândului făcută de Gregg Braden.

CUM NE FUNDAMENTAM SUCCESUL ? – Ep.3

Cum ne reprezentam viata?

Atât timp cât ne structurăm viaţa într-un mod de reprezentare în care fericirea noastră este dependentă de ceva pe care nu îl putem controla, vom trece din nou prin experienţe dureroase. De exemplu, secretul unei vieți trăite în bucurie poate fi găsit într-o astfel de idee simplă: “Eu decid ca regula vieţii mele să fie că pot trăi cu bucurie și entuziasm fiecare zi, întrucât de mine depinde.” Dacă veţi adopta şi veţi aplica în mod consecvent această idee forță în propria viaţă, veţi vedea că virtual totul se va transforma în modul în care veţi experimenta viaţa. Avem cu toţii diverse reguli şi standarde care ne guvernează nu numai modul în care ne raportăm la lucrurile care “se întâmplă” în viaţa noastră, ci şi la modul în care ne vom simţi şi vom răspunde într-o situaţie dată. Totuşi, ceea ce ne determină în mod efectiv emoţiile şi comportamentele sunt credinţele si convingerile noastre cu privire la ceea ce este bun şi la ceea ce este rău, la ceea ce trebuie să facem şi la ceea ce nu trebuie să facem. Toate aceste idei, reguli, credințe, convingeri, standarde sau valori personale structurează pentru fiecare dintre noi sistemul de reprezentare interioară a vieții.

Aceste reguli de viață sau moduri de reprezentare pe care le-am adoptat sunt ca un fel de scurtcircuit pentru mentalul nostru. Ele ne ajută să avem un sentiment al siguranţei cu privire la consecinţele acţiunilor noastre; astfel, ele ne fac capabili să luăm decizii rapide cu privire la ceea ce înseamnă lucrurile şi la ce trebuie să facem în consecinţă. Regulile noastre ne controlează răspunsurile în fiecare moment al vieţii. Bineînţeles, deşi nu ne dăm seama de aceasta, multe dintre ele sunt stabilite în mod total arbitrar. De exemplu, atunci când cineva ne zâmbeşte, dacă ne-am angaja într-un lung şir de calcule pentru a descoperi cam ce înseamnă aceasta, viaţa noastră ar deveni cu siguranţă frustrantă. Dar în loc de aceasta, în general noi avem o regulă care spune că: dacă o persoană ne zâmbeşte, atunci aceasta înseamnă că este fericită sau că este prietenoasă sau că ne place. Dacă cineva se încruntă la noi, atunci intră în acţiune un alt set de reguli cu privire la semnificaţia acestui lucru şi la ceea ce trebuie să facem. Pentru unii oameni, dacă cineva se încruntă, regula lor este că acea persoană este într-o stare proastă şi trebuie evitată. Pentru o altă persoană totuşi, va exista o altă regulă care spune: “dacă cineva este într-o stare proastă, atunci este necesar să îl ajut să îşi modifice această stare.”

Din nefericire, mulţi dintre noi creează numeroase moduri de a se simţi rău şi doar foarte puţine moduri în care se simt cu adevărat bine. Şi aceasta tocmai prin regulile pe care le creează. Se poate ajunge chiar la situaţia paradoxală în care deşi sunteţi cu adevărat un învingător, totuşi să vă simţiţi ca şi cum aţi fi pierdut, şi aceasta deoarece modul de reprezentare în care vă analizaţi este nedrept.

Următorul pas ar fi să vă daţi seama dacă regulile pe care vi le-aţi stabilit vă avantajează sau nu. Întotdeauna o regulă vă va dezavantaja dacă vă oferiţi doar câteva moduri de a vă simţi bine şi foarte multe moduri de a vă simţi rău. Să nu uităm că propriile noastre reguli ne stabilesc propriile noastre limitări. Şi aceasta chiar şi în cazul trăirii unor emoţii și sentimente pozitive, cum ar fi, de exemplu, în iubire. Astfel, putem considera că pentru a ne simţi iubiţi şi a putea manifesta iubire trebuie să simţim că o merităm sau trebuie să simţim că iubirea noastră este acceptată. Alţii nu simt că sunt iubiţi cu adevărat decât dacă sunt trataţi ca nişte fiinţe perfecte. Dar o dată ce vom accepta toate aceste condiţii, vom fi nevoiţi, de fapt, să acceptăm ca măsură propriul nostru egoism. Putem însă recurge la cu totul alte reguli care ne spun cu privire la iubire că putem trăi iubirea oricând, necondiţionat, că putem dărui oricât de multă iubire celorlalţi, fără a aştepta să primim în schimb la fel de multă iubire, căci iubirea nu este un târg, ci un dar de la Dumnezeu pentru noi toţi.

Deci pentru a ne îmbunătăţi considerabil viaţa, tot ceea ce avem de făcut este să acceptăm provocarea de a ne schimba regulile și modurile de reprezentare interioară cu privire la viață. Să fim capabili chiar de a renunţa total la ele, atunci când le simțim condiționarea negativă. Trebuie să ne întrebăm cu sinceritate ce este mai important pentru noi: modul în care simţim şi relaţiile noastre cu ceilalţi sau regulile noastre rigide? Nu trebuie să vă aşteptaţi niciodată ca ceilalţi să se conformeze regulilor dumneavoastră dacă nu le-aţi comunicat în mod clar, şi nici chiar atunci. Totuşi, nu trebuie niciodată să uităm că există reguli divine pe care nu le putem încălca.

Şi în privinţa transformării, totul este posibil, dar nu orice este permis. Nu uitaţi că întotdeauna trebuie să învăţaţi din trecut şi nu să trăiţi în el, focalizându-vă asupra lucrurilor care vă împovărează.

De aceea, pentru a vă putea expansiona viaţa, va trebui să vă lărgiţi sfera criteriilor de referinţă şi chiar să acceptaţi altele noi. Nu uitaţi aceasta idee importantă: că întotdeauna în viaţă totul “se întâmplă” dintr-un anumit motiv şi cu un scop care serveşte unor cauze. Uneori ne sunt necesari ani sau chiar decenii pentru a-i descoperi valoarea şi învăţătura. Dar există întotdeauna o valoare ascunsă în fiecare experienţă umană. Întotdeauna stă în puterea noastră să creăm acele momente care să ne înalţe sau care să ne coboare. Depinde de noi să ne eliberăm de încorsetările unor reguli sau standarde personale rigide şi să permitem imaginaţiei să ne ilustreze întreaga paletă de posibilităţi de care ne-am putea bucura în viaţă, pentru ca apoi să începem imediat să acţionăm pentru a le pune în practică.

Identitatea noastră nu este limitată de experienţele noastre, ci de interpretarea pe care noi o dăm experienţelor. Identitatea noastră nu este nimic altceva decât deciziile pe care noi le adoptăm cu privire la cine suntem, la modul în care noi hotărâm ceea ce putem să facem. Vom realiza întotdeauna ceea ce considerăm că putem să realizăm, şi nu mai mult. Dar nu depinde decât de noi înşine să acceptăm că putem face mai mult, modificând propriul sistem de reprezentare.

Dacă identitatea dumneavoastră nu reprezintă tot ceea ce v-aţi fi dorit vreodată să fie, atunci cu siguranţă următorii patru paşi vă vor ajuta să vă transformaţi:

1) Faceţi chiar acum o listă a tuturor elementelor identităţii dumneavoastră pe care doriţi să le aveţi. Gândiţi-vă la câteva persoane care au deja aceste caracteristici şi luaţi-le ca model. Imaginaţi-vă fuzionând total cu noua dumneavoastră identitate, proces prin care vă bucuraţi deplin de manifestarea plenară a acelor caracteristici. Imaginaţi-vă cum aţi arăta, cum aţi merge, cum aţi gândi, cum v-aţi simţi.

2)  Dacă doriţi cu adevărat să vă expansionaţi identitatea şi să vă îmbogăţiţi viaţa, atunci decideţi conştient să deveniţi cel care doriţi să fiţi, chiar acum. Fiţi entuziasmat ca un copil şi descrieţi în detaliu ceea ce aţi decis să fiţi astăzi. Acum este momentul să completaţi lista anterioară.

3)  Dezvoltaţi acum un plan de acţiune pe care să-l urmaţi, care vă poate ajuta să acţionaţi în virtutea noii identităţi, manifestând cu adevărat calităţile pe care doriţi să le aveţi. Este momentul să acordaţi o atenţie specială prietenilor pe care îi alegeţi pentru a vă petrece timpul. Vă vor ajuta ei să conferiţi forţă acelor noi calităţi ale identităţii dumneavoastră sau din contră, le vor distruge?

4) Pasul final este de a vă manifesta noua identitate, noile calităţi în prezenţa celorlalţi, menţinând interior permanent credinţa acelei transformări. Şi nu uitaţi ce spunea Thomas Edison, “Dacă cu toţii am face lucrurile pe care suntem capabili să le facem, am fi efectiv uimiţi de noi înşine.”. La rândul său, Walt Whitman scria “Fiecare dintre noi serveşte unui scop etern pe pământ.”

Prea nobil pentru a te înfuria, prea puternic pentru a te teme

Pentru transformarea dumneavoastră este important să vă promiteţi interior că veţi fi atât de puternic încât nimic nu vă va putea perturba pacea şi hotărârea minţii pentru a reuşi:

Să vorbiţi despre sănătate, fericire, prosperitate, fiecărei persoane pe care o întâlniţi

Să faceţi astfel încât toţi prietenii dumneavoastră să simtă că există ceva de valoare în ei.

Să priviţi partea luminoasă a evenimentelor şi să faceţi ca optimismul dumneavoastră să devină o realitate.

Să gândiţi tot ceea ce este mai bun, să lucraţi doar pentru ceea ce este mai bun şi să vă aşteptaţi la tot ce este mai bun.

Să fiţi la fel de entuziast cu privire la succesul celorlalţi ca şi în privinţa propriului succes.

Să vă eliberaţi de greşelile trecutului şi să vă orientaţi către şansele viitorului, ramanand mereu constient de prezent.

Să fiţi întotdeauna mulţumit şi să oferiţi fiecărei fiinţe pe care o întâlniţi un zâmbet.

Să acordaţi atât de mult timp îmbunătăţirii şi transformării propriei dumneavoastră vieţi, încât să nu vă rămână nici o clipă pentru a-i critica pe ceilalţi.

Să fiţi prea expansionat pentru a vă îngrijora, prea nobil pentru a vă înfuria, prea puternic pentru a vă teme, prea fericit pentru a permite absenţa fericirii.

Antonio Porchya spunea: “Într-o inimă plină există spaţiu pentru orice, pe când într-o inimă goală nu există spaţiu pentru nimic”.

Concluzionând, să nu uităm că fiecare dintre problemele care apar în viaţa noastră este pusă în mişcare de comportamentul nostru. Și comportamentul nostru se bazează pe modul de reprezentare interioară a acelor probleme. De aceea soluţia pentru fiecare dintre aceste probleme este o schimbare a modului de reprezentare prin care am ales să ne comportăm într-un anume fel. Toate aceste probleme sunt rezultatul acţiunilor pe care noi am ales să le facem. Ceea ce am urmărit să prezint este că singurul lucru asupra căruia avem un control absolut este lumea noastră interioară – noi suntem cei care decidem ce înseamnă lucrurile pentru noi şi ce să facem în legătură cu aceasta. Ca rezultat al acestor decizii, ne asumăm anumite acţiuni. Acţiunile sunt cele prin intermediul cărora noi comunicăm cele mai profunde valori şi credinţe ale noastre. Astfel, depinde doar de noi să creăm o lume de lumină acolo unde până atunci a fost doar întuneric.

Ralph Waldo Emerson spunea în stilul său caracteristic: “Fiecare om este o imposibilitate până când se naşte.”

CUM NE FUNDAMENTAM SUCCESUL? – Ep.2

Psihologia succesului

Paşi în atingerea ţelului

Orice ţel stabilit trebuie să fie urmat imediat de dezvoltarea unui plan şi de o acţiune perseverentă şi constantă în vederea realizării sale. Să nu uităm că uneori a eşua în atingerea unui ţel poate însenina orientarea către atingerea ţelului nostru real. Întrebaţi-vă întotdeauna: Ce acţiune specifică pot realiza astăzi, astfel încât ea să mă conducă pe drumul către destinul ales de mine? Întrebaţi-vă: Ce doresc de la viaţa mea, ştiind că există întotdeauna o cale prin care pot să obţin acest lucru? Cum voi merge către acel ţel, ştiind că este imposibil să nu reuşesc? Este important să nu uităm că nu atingerea ţelului în sine ne va oferi o fericire durabilă. Ceea ce noi devenim atunci când depăşim toate obstacolele necesare pentru atingerea ţelurilor noastre este ceea ce ne conferă cel mai profund sentiment de împlinire, acesta fiind cu adevărat un sentiment de durată.

Transformarea

“Nimic măreţ nu a fost niciodată dobândit de altcineva decât de aceia care au îndrăznit să creadă că ceva din interiorul lor era superior circumstanţelor.”Bruce Barton

Trebuie să fim conştienţi că acelaşi model de gândire care ne-a adus acolo unde suntem acum, nu ne va duce acolo unde dorim să fim. Un nou nivel de gândire este însă necesar pentru a experimenta cu adevărat succesul. Reamintiţi-vă că ţelul nostru nu este de a ignora problemele vieţii, ci de a ne menţine în stări mentale şi emoţionale superioare, care ne pot oferi exact soluţia şi capacitatea de acţiune de care avem nevoie. Tot ce aveţi de făcut este ca în viaţă să nu cheltuiţi niciodată mai mult de 10% din timpul dumneavoastră concentrându-vă asupra problemei, petrecând restul de 90% din timp centrându-vă asupra soluţiei şi a mijloacelor prin care se poate atinge scopul.

Primul pas în transformarea noastră interioară trebuie să fie întotdeauna refuzul de a menţine orice gânduri sau stări emoţionale negative. Îndepărtaţi aceste stări chiar eliminând din vocabularul dumneavoastră cuvintele care le descriu. Să nu uităm ce spunea marele yoghin Shivananda: “Mai întâi ne construim obiceiurile, şi apoi obiceiurile ne construiesc pe noi.”

1.Pentru a vă putea transforma cu adevărat trebuie să deveniţi mai întâi conştient de “obiceiurile” mentale negative şi să le ţineţi la distanţă.

2. Apoi trebuie să căutaţi o modalitate superioară de a le aborda.

3. În al treilea rând, trebuie să fiţi pe deplin încrezător în capacitatea de a vă transforma viaţa.

4. În al patrulea rând, vă veţi crea noi obiceiuri, noi standarde şi noi aşteptări, care vă vor ajuta să dobândiţi mai mult decât v-aţi aşteptat vreodată. Dacă cineva realizează mai bine ceva într-o anumită zonă a vieţii, aceasta este pur şi simplu deoarece el realizează o mai bună evaluare a semnificaţiei lucrurilor, ştiind atunci mai precis ce ar trebui să facă.

Dacă cineva doreşte să facă o modificare esenţială în viaţa sa, aceasta va fi în mod invariabil orientată către aceste două lucruri:

1) modul în care el însuşi se simte şi 2) comportamentele şi atitudinile sale. În vederea unei modificării globale, credinţa cheie pe care trebuie să o adoptaţi este următoarea:

“Eu sunt sursa tuturor emoţiilor mele; nimic şi nimeni, cu excepţia mea, nu poate modifica modul în care eu simt. Dacă sunt conştient de reacţia mea cu privire la orice acţiune, pot modifica această reacţie într-o clipă.”

Dacă veţi adopta cu adevărat această convingere nu numai intelectual, ci şi emoţional, veţi observa modul în care aceasta elimină cu promptitudine nu numai teama de a fi respins sau teama de nereuşită, chiar şi sentimentele de mânie, frustrare sau disconfort pe care le-aţi putea resimţi în diverse conjuncturi. Întotdeauna lucrul asupra căruia trebuie să vă centraţi este cauza, deoarece, daca indepărtaţi cauza şi efectele vor înceta.

Cele 10 chei ale succesului

Există, de asemenea, zece chei ale succesului care vor determina ca o persoană să aibă mai mult succes. Totuşi, definiţia succesului nu este absolută. Succesul este exact ceea ce individul îl determină să fie.

Astfel, o persoană plină de încredere şi optimism care are succes

1.         Se eliberează de toate temerile negative.

2.         Crede în imposibil.

3.         E capabilă să râdă de sine însăşi, renunţând cu uşurinţă la greşeli şi inhibiţii pentru a-şi crea o perspectivă cât mai înaltă asupra vieţii.

4.         Întâmpină obstacolele cu încredere, fără teamă de eşec, privindu-le ca pe nişte provocări care îi amplifică dorinţa de a-şi rezolva problemele.

5.         Este lucidă, persistentă şi consecventă.

6.         Are răbdare, diplomaţie, tact şi nu abandonează uşor.

7.         Învaţă să fie flexibilă.

8.         Învaţă cum şi unde să găsească resurse.

9.         Nu se simte stânjenită să admită lipsa sa de cunoştinţe într-un anumit domeniu sau să pună întrebări.

10.       Are încredere în abilitatea ei de a duce la bun sfârşit ceea ce a început.

FRICA ESTE DOAR IN MINTEA TA

CUM NE FUNDAMENTAM SUCCESUL? – Ep.1

Cele mai importante condiţii şi convingeri care ne fundamentează succesul

“Mintea, în felul său propriu şi prin ea însăşi, poate face

din paradis un infern şi din infern un paradis.” John Milton

Lumea în care trăim este lumea în care alegem să trăim, indiferent  că facem aceasta conştient sau inconştient. Dacă alegem bucuria, fericirea, aceasta este ceea ce obţinem. Dacă, dimpotrivă, alegem suferinţa şi mizeria, pe acestea le vom obţine. Convingerea noastră este întotdeauna fundamentul oricăror performanţe, al oricăror transformări care vizează perfecţiunea. Convingerile noastre sunt, de fapt, concretizări ale percepţiei noastre, organizate în mod specific conştient. Ele sunt alegerile fundamentale pe care noi le facem cu privire la modul în care ne structurăm viaţa noastră şi, În consecinţă, la modul în care trăim. Prin aceasta noi ne închidem sau ne deschidem faţă de anumite realităţi. Aşadar, rezultă în mod logic faptul că primul pas către succes, în orice domeniu, este de a găsi acele convingeri sau credinţe care să ne ghideze către ceea ce dorim.

“Formula succesului”

Calea către succes constă în primul rând în cunoaşterea anticipată a rezultatelor acţiunilor şi în asumarea conştientă a tuturor acţiunilor, în condiţiile în care noi ştim care sunt rezultatele pe care le vom obţine pe parcurs, în diferite etape intermediare, şi avem flexibilitatea de a le schimba până când vom fi încununaţi de un deplin succes. Acelaşi lucru este adevărat şi pentru credinţele noastre. Va trebui să descoperim acele credinţe sau convingeri ferme care ne susţin cel mai bine, conducându-ne la sigur către rezultatele dorite. În cazul în care convingerile noastre nu fac aceasta, va trebui să le abandonăm fără regret şi să ne orientăm către alte concepţii mentale mai bune.

Oamenii de excepţie care s-au impus prin rezultate de excepţie, urmează întotdeauna o cale sigură către succes. Am putea-o numi “formula ultimă a succesului”.

1)         Primul pas către această formulă este de a vă cunoaşte scopul. Aceasta presupune să definiţi precis ceea ce doriţi.

2)         Al doilea pas este de a acţiona, căci altfel dorinţele dumneavoastră vor fi mereu doar vise. Este necesar să luaţi în consideraţie trei tipuri de acţiuni care credeţi că vor crea cea mai mare probabilitate de a produce rezultatul pe care îl doriţi.

3)         Acţiunile pe care le facem nu produc întotdeauna rezultatele pe care le dorim. Din această cauză acest al treilea pas este de a ne dezvolta acuitatea senzorială, de a recunoaşte modurile de răspuns şi rezultatele pe care le obţinem prin acţiunile noastre şi de a observa cât mai repede posibil dacă ele ne apropie sau ne îndepărtează de ţelurile noastre. Trebuie să ştiţi ceea ce obţineţi în urma acţiunilor dumneavoastră fie dintr-o conversaţie, fie din obiceiurile vieţii de zi cu zi. Dacă ceea ce obţineţi nu este ceea ce doriţi, trebuie să notaţi rezultatele pe care le-au generat acţiunile dumneavoastră, în aşa fel încât să învăţaţi din fiecare experienţă umană în parte.

4)         Şi astfel ajungeţi la cel de-al patrulea pas, care este dezvoltarea flexibilităţii de a vă schimba comportamentul până când obţineţi ceea ce doriţi. Observaţi cu atenţie oamenii de succes şi veţi vedea că ei au urmat aceşti paşi. Ei încep prin a avea o ţintă, deoarece nu poţi atinge o ţintă dacă nu o ai. Apoi recurg la acţiune, deoarece, singură, cunoaşterea nu este suficientă. Ei au abilitatea de a-i cunoaşte pe ceilalţi, de a şti ce răspuns vor obţine. Şi ei continuă să se adapteze, să îşi ajusteze comportamentul până când vor obţine ceea ce au dorit.

De ce o sticlă e pe jumătate plină, şi nu pe jumătate goală?

Adesea noi nu cunoaştem exact modul în care lumea este în realitate, ci mai curând fiecare dintre noi trăim într-o lume personală, aceea care corespunde propriei noastre viziuni şi înţelegeri. Optimistul va spune că sticla este pe jumătate plină, iar pesimistul că e pe jumătate goală. De aceea noi nu ştim dacă, în mod real, convingerile noastre sunt adevărate sau false, şi mai ales, nu ştim sau cel mai adesea nici nu ne gândim, dacă ele funcţionează eficient – dacă ne susţin şi dacă ne vor îmbogăţi viaţa, dacă vor face din noi oameni mai buni, dacă ne vor ajuta şi îi vor ajuta şi pe alţii.

O dată ce noi acceptăm că sticla este goală, de exemplu, nu mai suntem liberi să o privim ca fiind plină. De aceea este util să atragem atenţia că indiferent cât de mult credem noi înşine în concept, trebuie să fim deschişi mereu să acceptăm şi alte posibilităţi, să învăţăm continuu. Pentru a atinge succesul şi chiar perfecţiunea, în tot ceea ce facem, trebuie să începem cu un sistem de convingeri şi credinţe aducătoare de perfecţiune în viaţa noastră.

De-a lungul timpului au fost testate diferite concepţii mentale şi s-a dovedit că următoarele şapte convingeri au permis oamenilor să facă mai eficient ceea ce aveau de făcut, să acţioneze mai mult şi să obţină rezultate mai bune. Nu afirmăm nicidecum că acestea sunt singurele convingeri utile pentru a dobândi succesul, ele constituie însă o deschidere către o cale a cărei eficienţă a fost dovedită în cazul a mii şi mii de oameni.

1. Nimic nu este întâmplător, totul are un scop bine definit, a cărui utilitate, dacă suntem atenţi, va fi în final înţeleasă.

Cel mai înţelept lucru pe care îl putem face, oricare ar fi situaţiile cu care viaţa ne confruntă, este acela de a ne decide să acceptăm senini ceea ce ni se petrece în viaţă şi să facem astfel încât lucrurile care ni “se întâmplă” să ne servească totuşi în cel mai bun mod posibil. Toţi oamenii de succes au o abilitate neegalată de a se focaliza asupra a ceea ce este posibil într-o situaţie, asupra rezultatelor pozitive care pot fi obţinute din acea problemă sau chiar dintr-un aparent eşec. Indiferent de cât de puternică ar fi pentru ei reacţia negativă a mediului, ei se gândesc totuşi întotdeauna în termenii posibilităţilor favorabile, ai ocaziilor nou create. Ei ştiu că totul “se întâmplă” nu întâmplător, ci dintr-un anumit motiv şi că, indiferent de aparenţe, aceasta le este cu siguranţă util. Convingerea lor este că orice adversitate sau blocaj conţine în sine însuşi sămânţa unui beneficiu echivalent sau chiar mai mare, în virtutea înţelepciunii populare, care ne învaţă că întotdeauna “tot răul este spre mai bine”.

Putem fi siguri că acei oameni care obţin mai mereu rezultate spectaculoase gândesc în acest mod. De aceea urmăriţi să gândiţi astfel şi în privinţa propriei dumneavoastră vieţi. Există un număr infinit de moduri de a reacţiona în orice situaţie, fie ea cât de banală. Acest lucru este foarte clar. Să presupunem că am eşuat în obţinerea unui contract de muncă avantajos, pe care am cântat, unul pe care cu siguranţă că l-am fi meritat. Unii dintre noi s-ar putea simţi răniţi şi frustraţi. Am putea să stăm pasivi acasă, în pat, şi să fim descurajaţi sau chiar disperaţi sau am putea să ieşim şi să căutăm uitarea într-un bar. Sau am putea fi furioşi, i-am putea blama pe ceilalţi pentru că au fost nedrepţi cu noi sau am putea acuza societatea de atâta corupţie, favoritisme şi nedreptate.

Toate acestea ar putea să ne permită să eliberăm o anumită parte din tensiunea psihică negativă acumulată, dar nu să ne ajute în mod concret. Asemenea reacţii nu ne vor aduce mai aproape de scopul dorit. Dimpotrivă, este necesară o foarte bună disciplină şi o voinţă fermă pentru a fi capabili să ne redirecţionăm către acel ţel, să învăţăm cât – mai mult din aceste lecţii dureroase, să ne corectăm atitudinea şi să ne orientăm către noi posibilităţi. Acesta este singurul mod de a obţine un rezultat pozitiv din ceea ce pare să fie un rezultat negativ.

În această perspectivă, analizaţi-vă din nou convingerile dumneavoastră profunde. În general, vă aşteptaţi ca în viaţă lucrurile să vă meargă bine sau, dimpotrivă, rău? Vă aşteptaţi ca eforturile dumneavoastră să fie încununate de un succes strălucitor sau să nu conducă la nici un rezultat? Atunci când analizaţi o situaţie, observaţi potenţialităţile şi oportunităţile pe care vi le oferă sau, dimpotrivă, blocajele? Din păcate, foarte mulţi oameni au tendinţa să se focalizeze aproape exclusiv asupra părţilor negative ale lucrurilor. Încrederea în limitări creează oameni limitaţi. Cheia constă în a renunţa la aceste limitări, oricât de obişnuiţi am fi cu ele, şi în a spera întotdeauna că vom izbuti cu ajutorul unui nivel mai înalt de resurse, cu valenţe infinit mai cuprinzătoare.

Dacă veţi crede cu tărie în posibilitate, ea va deveni, de fapt, o potenţialitate pe care o veţi putea utiliza.

2. În nici o acţiune nu există eşec, ci numai rezultate.

Foarte mulţi oameni, atunci când încep o acţiune, acceptă din start un “însoţitor” nedorit: teama de eşec. Ne putem aminti cu siguranţă cu toţii de situaţii în care am dorit un anumit lucru, dar am obţinut un altul. Într-o astfel de situaţie ne putem simţi frustraţi gândind că am eşuat, dar putem să recurgem, de asemenea, şi la altă viziune, înlocuind pur şi simplu cuvântul “eşec” cu sinonimul său exorcizat de pesimism, “rezultat”.

Aceasta este ceea ce realizează, de altfel, întotdeauna oamenii de succes. Ei nu vor vedea niciodată în nimic un eşec, pentru că ei, pur şi simplu, nu cred în acesta. Toţi acei oameni care se bucură de un succes extraordinar în viaţă nu putem spune că sunt oameni care nu eşuează niciodată, dar calitatea care îi deosebeşte de ceilalţi este că atunci când urmăresc ceva şi nu obţin rezultatul dorit, ei afirmă interior că au fost puşi în faţa unei lecţii din care au avut ceva de învăţat. Ei vor folosi ceea ce au învăţat şi vor urmări realizarea scopului propus aplicând o nouă tactică, sau altfel spus vor recurge la acţiuni diferite care vor produce rezultate diferite. Gândiţi-vă, de altfel, care este beneficiul zilei de astăzi faţă de cea de ieri. Bineînţeles, experienţa.

În general, oamenii care se tem de eşec vor construi nenumărate reprezentări interioare despre ceea ce s-ar putea să nu meargă în viitor şi exact acest lucru este cel care îi opreşte să recurgă la acţiunea care le-ar putea aduce succesul.

Este posibil să vă temeţi de eşec, dar vă temeţi oare să învăţaţi? Cu siguranţă că nu, şi tocmai aceasta este ceea ce aveţi de făcut: să învăţaţi din fiecare experienţă umană, şi astfel veţi avea succes în tot ceea ce faceţi.

Oamenii care cred în eşec vor atrage aproape invariabil o existenţă mediocră.

“Îndoielile noastre sunt exact ca nişte trădători, care prin teama de a încerca, ne fac să pierdem binele pe care l-am fi putut câştiga” spunea William Shakespeare

Învingătorii, liderii, maeştrii – oameni cu o puternică forţă şi personalitate – ştiu cu toţii că atunci când încerci ceva şi nu obţii rezultatul pe care l-ai fi dorit, ceea ce trebuie activat este un simplu feedback, cu alte cuvinte este necesar să ne dezvoltăm puterea de a ne adapta într-un mod optim noilor condiţii exterioare create. Tot ceea ce avem de făcut este să utilizăm informaţia pe care mediul exterior ne-o dă prin toate situaţiile cu care ne confruntăm, pentru a face mai apoi distincţii şi demersuri mai rafinate, mai clare, cu privire la ceea ce ne este necesar pentru a genera rezultatele pe care le dorim. Buckminster Fuller scria odată, “tot ceea ce fiinţele umane au învăţat vreodată, a trebuit să fie învăţat drept consecinţă a experienţelor eronate şi a încercărilor dureroase. Oamenii învaţă doar din greşeli.” Uneori învăţăm din greşelile noastre, alteori din greşelile altora. Reflectaţi câteva minute asupra celor mai mari cinci aşa numite “eşecuri” din viaţa dumneavoastră. Puneţi chiar acum cartea deoparte şi gândiţi-vă la ele. Ce aţi învăţat din aceste experienţe? Sunt şanse foarte mari ca acestea să fi fost lecţiile cele mai autentice pe care le-aţi învăţat sau le-aţi fi putut învăţa în viaţa dumneavoastră. Fuller obişnuia să compare capacitatea sau îndemânarea noastră de a naviga prin oceanul vieţii, cu aceea a cârmaciului unui vapor. Atunci când cârma vaporului este rotită într-un unghi sau într-altul, vasul însuşi are tendinţa de a se roti conform intenţiei cârmaciului. El trebuie să corecteze imediat rotaţia vasului atunci când apare o deviere de la direcţia originară, un întreg proces de acţiune şi reacţiune, ajustare şi corecţie fiind necesar pentru a păstra mereu direcţia dorită. Imaginaţi-vă aceasta mental – un cârmaci pe o mare liniştită, ghidându-şi uşor vasul către destinaţia sa, făcând faţă la miile de deviaţii inevitabile ale cursului, apoi ale vântului, etc. Este o imagine foarte plastică şi un model minunat pentru procesul unei vieţi pline de succes. Din păcate însă majoritatea dintre noi nu gândesc în acest mod. În cazul fiecărei erori, a fiecărei greşeli, există o tendinţă autodistructivă de a o adăuga la bagajul nostru emoţional. Este un eşec, căci ea ne va reflecta în mod negativ. De exemplu, mulţi oameni sunt supăraţi pe ei înşişi deoarece sunt supraponderali. Atitudinea lor în faţa acestui fapt nu îi va schimba totuşi cu nimic. În loc de aceasta, ei ar putea accepta faptul că au fost până acum încununaţi de succes în producerea unui rezultat numit “grăsime în exces”, pe care unii oameni, subponderali, chiar îl doresc, dar că acum vor produce un nou rezultat, numit “a fi suplu”. Vor genera acest nou rezultat realizând evident noi acţiuni. Oricât ar părea de paradoxal, acest mod de a gândi este mult mai util şi eficient.

Dacă nu ştiţi cu certitudine care acţiuni vă vor conduce la obţinerea acestui rezultat, luaţi-vă ca model o altă fiinţă care a reuşit deja în acest sens. Aflaţi care au fost acţiunile specifice pe care acea persoană le-a realizat, mental sau fizic, pentru a rămâne slab. Realizaţi acele acţiuni, păstrând permanent în minte modelul ales, şi veţi obţine aceleaşi rezultate. Atât timp cât veţi privi excesul dumneavoastră de greutate drept un eşec, aceasta vă va imobiliza. Totuşi, momentul în care vă veţi modifica în mod radical viziunea asupra acestui fapt, marchează deja un rezultat pe care l-aţi obţinut, şi o dată ce aţi reuşit să realizaţi această transformare acum, deşi deocamdată doar în plan mental, succesul vă este asigurat.

A crede în eşec este un mod de a ne otrăvi mintea. Atunci când noi înmagazinăm emoţii negative, acestea ne afectează atât fiziologia, cât şi procesul nostru de gândire şi starea noastră globală. Una dintre cele mai mari limitări pentru majoritatea oamenilor este teama de eşec. Dr. Robert Schuller, cel care a lansat conceptul “gândirii posibile”, pune o întrebare foarte bună:

“Ce aţi avea de gând să faceţi dacă aţi şti că nu puteţi eşua?” Gândiţi-vă la aceasta. Lăsaţi din nou, pentru un minut, cartea şi reflectaţi. Cum veţi răspunde la această întrebare? Dacă v-aţi figurat un scop clar şi credeţi cu adevărat în ceea ce vă propuneţi, nu puteţi eşua. În orice situaţie dificilă vă veţi putea orienta către un nou set de acţiuni şi veţi genera astfel rezultate dorite. Nu ar fi mai bine să urmăriţi aceasta mereu? Nu este aceasta oare singura modalitate de a ne dezvolta armonios? Aşadar începeţi chiar de acum să realizaţi că nu există un lucru numit eşec. Există doar rezultate. Şi noi suntem întotdeauna cei care producem rezultatele. Dacă acestea nu sunt cele pe care le doriţi, vă puteţi modifica acţiunile şi veţi genera în mod sigur noi rezultate. Eliminaţi cuvântul “eşec” din limbajul şi din mintea dumneavoastră; înlocuiţi-l cu cuvântul “rezultat” şi urmăriţi să învăţaţi din fiecare experienţă.

3. Forţa noastră consta în forţa colaborării cu ceilalţi.

Persoanele de excepţie, altfel spus, acei oameni capabili să genereze rezultate uimitoare, au aproape întotdeauna un remarcabil simţ de respect şi apreciere pentru ceilalţi oameni. Ei au un dezvoltat simţ de echipă, un sentiment al scopului comun şi al unităţii. Intuim cu toţii că nu pot exista succese de durată fără o puternică raportare la oameni, calea reuşitei fiind aceea de a forma o echipă de succes care să lucreze împreună. Companiile de succes au fost întotdeauna doar cele care au tratat oamenii cu respect şi demnitate, care şi-au tratat angajaţii ca parteneri, şi nu ca pe nişte instrumente.

Chiar şi în această direcţie, trebuie să rămânem permanent alerţi, să ne reajustăm comportamentul, întocmai cum cârmaciul ajustează drumul vasului său. A spune că tratezi oamenii cu respect şi a face cu adevărat aceasta, nu este deloc acelaşi lucru. Cei care sunt încununaţi de succes sunt cei care îi implică şi pe ceilalţi în munca lor, spunând adesea altora “Cum putem face aceasta în cel mai bun mod?”, “Cum putem realiza aceasta?”, “Cum putem obţine rezultate mai bune?”. Ei ştiu că unui singur om, oricât de strălucitor ar fi, îi va fi foarte dificil să câştige în lupta cu talentul unei echipe eficiente.

4.  Munca este o joacă.

Cunoaşteţi vreo persoană care a avut succes făcând ceea ce îi producea repulsie sau ceva faţă de care simţea ură? Este foarte puţin probabil. Una dintre cheile succesului este de a realiza o asociere armonioasă între ceea ce faceţi şi ceea ce iubiţi. Pablo Picasso afirma, “Atunci când lucrez, mă relaxez; a nu face nimic sau a-mi lăsa viziunile să se deruleze la nesfârşit mă oboseşte.”

Poate că nu pictăm la fel de bine ca Picasso, dar putem face tot ce ne stă în putinţă pentru a descoperi munca potrivită care ne înviorează şi ne incită. Putem, de asemenea, să aducem în munca noastră multe dintre aspectele prezente în jocurile şi bucuriile noastre. Mark Twain spunea: “Secretul succesului este de a face din vocaţia ta, vacanţa ta.” Aceasta este ceea ce oamenii de succes par să facă.

Există oameni pentru care munca a devenit asemănătoare unei obsesii nesănătoase. Ei nu par să găsească vreo plăcere în a munci şi adesea ating acel punct în care ar face orice altceva decât ceea ce fac.

Cercetările psihologilor americani au evidenţiat lucruri surprinzătoare cu privire la acele persoane care lucrează întotdeauna cu pasiune. Există oameni care par să fie total fascinaţi şi focalizaţi asupra muncii lor, deoarece, ei pur şi simplu, o iubesc. Ea îi transformă, îi incită, îi transpune, îi potenţează, îmbogăţindu-le viaţa. Aceste persoane au tendinţa să arate la muncă aşa cum majoritatea dintre noi arătăm atunci când ne jucăm, atunci când ne destindem. Ei privesc ceea ce fac ca pe un mod de a se expansiona, de a învăţa lucruri noi, de a trăi noi aventuri.

Bineînţeles că unele slujbe favorizează mai mult acest lucru decât altele. Cheia este de a-ţi construi drumul către aceste slujbe. Una dintre porţile acestei spirale ascendente a reuşitei sociale şi chiar a fericirii este chiar aici. Dacă vom putea descoperi modalităţi cât mai creative de a ne realiza munca, aceasta ne va ajuta să ne deplasăm chiar către o muncă mai bună. Dacă, în schimb, vom decide că munca este o simplă roboteală, care ne va aduce doar nişte bani, nimic nu se va transforma niciodată în aceasta direcţie.

Ani vorbit înainte despre natura sinergetică a sistemului de convingeri coerente, despre modul în care convingerile noastre pozitive ne susţin credinţele pozitive. Felul în care abordăm munca este un alt exemplu. De fapt, nu există slujbe limitatoare, există doar oameni care şi-au pierdut sensul posibilităţilor, oameni care au decis să nu îşi asume responsabilitatea, oameni care au decis să se lase pradă eşecului. Aceasta nu înseamnă să orientaţi lumea doar în jurul muncii dumneavoastră, ci să urmăriţi să vă îmbogăţiţi munca şi pe dumneavoastră înşivă, acordând aceeaşi curiozitate şi vitalitate plină de fericire pe care o acordaţi momentelor de destindere.

5. Nu există nici un succes statornic, fără o dăruire plenară.

Dacă există o singură credinţă pe care să o considerăm inseparabilă de succes, atunci aceasta este dăruirea; căci nu există nici un mare succes fără o mare dăruire. Dacă veţi analiza oamenii de succes din orice domeniu, veţi vedea că ei nu sunt în mod necesar cei mai buni, cei mai strălucitori sau geniali, cei mai rapizi sau cei mai puternici. Veţi vedea că ei sunt, în schimb, cei care au cea mai mare implicare şi dăruire în ceea ce fac. Marea balerină rusă Anna Pavlova spunea odată “A urma fără oprire un singur ţel: acesta este secretul succesului.” Este un alt mod de a exprima acea atitudine care conduce către succes – cunoaşteţi rezultatele, modelele de gândire care operează eficient, acţionaţi şi continuaţi să vă reformulaţi principiile şi atitudinile. Redefiniţi-le până veţi obţine ceea ce doriţi. Aceasta este valabil pentru orice domeniu, chiar şi acelea în care abilităţile naturale păreau să aibă cel mai puternic impact. O abordare plină de dăruire este o importantă componentă a succesului în orice domeniu. Oamenii de succes îşi doresc succesul oricât ar însemna aceasta, oricâtă muncă, oricâtă credinţă. Acest oricât de mult, mai mult decât orice, este ceea ce îi separă de restul.

6. Indiferent ce se petrece, asumaţi-vă responsabilitatea.

Un alt atribut pe care marii lideri şi oamenii de succes îl au în comun este acela că ei operează conform convingerii că în ultimă instanţă, ei sunt cei care îşi creează propria lor lume. Auziţi mereu şi mereu cuvintele “Eu sunt responsabil; mă voi îngriji eu de aceasta”.

Nu este o coincidenţă faptul că auziţi acelaşi punct de vedere exprimat din nou şi din nou. Oamenii de succes au tendinţa să creadă că rezultatul, indiferent dacă este bun sau rău, este creat de ei. Chiar dacă ei nu generează aceasta prin acţiunile lor fizice, o fac totuşi prin fermitatea şi forţa gândurilor. lor. Noi suntem cei care ne atragem experienţele în viaţă – indiferent că facem aceasta prin comportament sau prin gândire. Avem întotdeauna exact ceea ce merităm, şi tocmai de aceea noi putem învăţa din tot.

Dacă nu sunteţi convins că sunteţi cel care îşi creează propria sa lume, indiferent că aceasta va însemna pentru dumneavoastră succes sau eşec, atunci veţi fi mereu la discreţia circumstanţelor. Gândiţi-vă ce lăsaţi să se petreacă cu dumneavoastră. Sunteţi doar un obiect purtat de soartă sau un subiect ce este autorul propriului destin? De ce am mai exista aici şi ce sens ar mai avea viaţa, dacă am fi doar produsul unor forţe exterioare aleatoare?

Gradul de asumare a diferitelor responsabilităţi este cel mai bun instrument de măsură a puterii şi maturităţii unei persoane. Este, de asemenea, o dovadă a existenţei unei convingeri ferme, pline de forţă, care susţine anumite credinţe, un exemplu al capacităţii sinergetice a unui sistem coerent de convingeri. Dacă nu credeţi în eşec, dacă sunteţi convins că în final veţi obţine rezultatele dorite, nu aveţi nimic de pierdut, ci totul de câştigat, asumându-vă responsabilitatea. Dacă veţi avea un control deplin asupra proceselor şi circumstanţelor, veţi fi cu siguranţă încununat de succes.

Mulţi dintre noi am trecut, cu siguranţă, prin experienţa de a încerca să exprimăm o emoţie pozitivă faţă de altcineva. Urmărim să spunem cuiva că îl iubim sau să înţelegem o problemă cu care se confruntă. Şi în loc de a obţine acest rezultat pozitiv, suntem înţeleşi greşit, şi atunci celălalt se supără şi devine ostil. Adesea, tendinţa noastră este de a ne supăra la rândul nostru, de a-l învinui pe celălalt, de a-l considera nerecunoscător sau responsabil pentru răul generat. Aceasta este cea mai uşoară şi banală modalitate de a acţiona, nu însă şi cea mai înţeleaptă. De fapt, modul nostru de a-i comunica celuilalt sentimentele noastre a fost probabil foarte sărăcăcios. Putem să generăm totuşi chiar şi în această fază rezultatul dorit al comunicării, reamintindu-ne scopul iniţial şi urmărind să îl realizăm ajustându-ne comportamentul. Depinde de noi să ne modificăm comportamentul, tonul vocii, expresia  feţei ş.a.m.d.. Modul de a comunica este oglindit de răspunsul pe care îl primim. Schimbându-vă atitudinile şi acţiunile, vă puteţi schimba modul de a comunica. Retrăgându-vă însă responsabilitatea, anulaţi în acelaşi timp şi puterea de a modifica rezultatul pe care doriţi să îl generaţi.

7. Nu este necesar să înţelegeţi totul pentru a fi capabil să utilizaţi totul.

Mulţi oameni de succes nu consideră că ei trebuie să ştie absolut totul despre ceva pentru a-l putea utiliza. Ei ştiu cum să utilizeze – ceea ce este esenţial, fără a simţi necesitatea de a fi implicaţi în cel mai mic detaliu al acelui lucru. Timpul este unul din lucrurile pe care nimeni nu îl poate crea pentru noi, şi oamenii de succes se dovedesc în mod invariabil a fi avari cu timpul. Ei extrag esenţa din flecare situaţie, dobândesc ceea ce au nevoie şi nu se preocupă de restul. Bineînţeles, dacă sunt intrigaţi de ceva, dacă doresc să ştie modul în care un calculator funcţionează sau cum este fabricat un produs, ei îşi găsesc întotdeauna timpul de a învăţa. Dar ei ştiu întotdeauna să facă distincţia între ceea ce este esenţial şi ceea ce nu.

Cu siguranţă că dacă vi se va cere acum să explicaţi modul în care funcţionează reţeaua electrică a oraşului, veţi oferi răspunsuri nu foarte exacte. Dar veţi fi, în schimb, foarte fericit să apăsaţi pe butonul comutatorului şi să aprindeţi lumina. Oamenii de succes fac cu foarte multă uşurinţă distincţie între ceea ce este necesar pentru ei să ştie şi ceea ce nu. Pentru a putea utiliza efectiv informaţiile prezentate în această carte şi pentru a le putea transpune în practică, va trebui să descoperiţi că există un echilibru între utilitate şi cunoaştere. Vă puteţi petrece tot timpul studiind provenienţa unei plante, detaliile biologice, sau puteţi învăţa să-i culegeţi fructul. Oamenii de succes nu sunt în mod necesar cei care cunosc cea mai mare cantitate de informaţie, ci cei care pot pune în practică cunoaşterea pe care o au.

Aceste convingeri cheie expuse aici au tăcut minuni pentru alţii şi pot face şi pentru noi, dacă le vom aborda cu multă încredere şi dăruire. Aţi putea fi tentat să vă întrebaţi: Ce se întâmplă dacă avem convingeri care nu ne susţin? Ce se întâmplă dacă convingerile noastre sunt negative, şi nu pozitive? Cum ni le modificăm? Ei bine, deja aţi realizat primul pas: sunteţi conştient de propriile convingeri. Ştiţi ceea ce doriţi. Al doilea pas este acţiunea, învăţaţi să vă controlaţi reprezentările interioare şi convingerile proprii. Mai departe vom începe să parcurgem împreună acele strategii care vă vor conduce către performanţă. Să nu uităm că orice cunoştinţe au valoare doar în măsura în care sunt utilizate. De aceea se spune că, de altfel, comorile aparţin celor care le utilizează, nu celor care le păstrează. Acţionaţi in mod efectiv, ajustându-vă comportamentul până când veţi obţine rezultatele dorite. Am învăţat deja că drumul către perfecţiune trece prin modelare.

Am învăţat astfel despre natura convingerilor, despre eficacitatea cu care anumite convingeri ne deschid uşile către perfecţiune. In episodul 2 vom prezenta aspecte legate de “Psihologia succesului”.

C. Despre centrii de for?? (chakra)  

“Am s? încerc s? v? fac s? în?elege?i ce se petrece, dar aceasta este atât de complex ?i de sublim încât cuvintele sunt insuficiente. Insist deci s? v? scufunda?i voi în?iv? în oceanul de extaz al unei asemenea experien?e, c?ci nu exist? alt? modalitate de a-i sonda profunzimile. Oricât de agere ar fi mintea ?i intelectul, nu pot totu?i s? rivalizeze cu fulger?toarea str?lucire a Prezen?ei Absolute. Dac? ceea ce contempl? sufletul este imposibil de descris, c?ile care duc pân? la aceast? stare pot f?r? îndoial? s? fie definite prin cuvinte. Chiar dac? ?elul este unic, modalit??ile de a-l atinge sunt diferite. Din toate timpurile, marii în?elep?i (rishi-i) au enumerat cel pu?in cinci moduri prin care fiin?a uman? poate ajunge la Supremul Absolut. rishi spun, de exemplu, c? omul înainteaz? adesea prin s?rituri neîndemânatice, ca broasca. Alteori el merge cu repeziciunea unei reptile urcând o pant?. Astfel el ac?ioneaz? prin alunec?ri bru?te. Dar mai exist? ?i alte moduri. Adesea fiecare pulsa?ie a inimii, fiecare celul? a corpului fream?t? cu încetineal?, iar ritmul regulat dup? care se trezesc energiile este lent ?i ineluctabil ca mersul unei colonii de furnici de la un loc de aprovizionare la altul. Al patrulea mod este al p?s?rilor. ?ti?i voi oare cum zboar? p?s?rile de la un arbore la altul, ducându-se ?i venind prin aer aparent f?r? nici un scop? Cu toate acestea, ele sfâr?esc prin a se duce s? se a?eze pe un arbore mai îndep?rtat pe care ele îl urm?riser? de fapt tot timpul. În acest fel stau lucrurile ?i cu energiile fiin?ei umane, atunci când ele au fost suficient stimulate printr-o constant? abnega?ie sau d?ruire. Astfel, ele se înal?? pentru a ajunge s?-?i g?seasc? odihna lâng? Cel Suprem. Fiecare p?rticic? din voi în?iv? î?i ia atunci avântul pe aripile luminii care str?punge orice obscuritate. Sufletul poate s? r?t?ceasc? mai întâi f?r? nici un scop, dar dac? persevera?i în a medita intens ?i a v? ruga, aceste aripi v? vor duce pân? la Împ?r??ia Unit??ii Perfecte.
Al cincilea mod este în întregime diferit de celelalte. Rishi-i l-au numit calea maimu?elor. Se întâmpl? adeseori s? vedem ni?te maimu?e stând la fel de nemi?cate ca ?i pietrele ?i, deodat?, ele încep s? ?op?ie ?i s? sar? f?r? s? se mai opreasc? pân? când nu ?i-au atins punctul de destina?ie: gr?dina cu banane. Tot a?a stau lucrurile ?i cu evolu?ia voastr? spiritual?. Zi de zi voi r?mâne?i nemi?ca?i, meditând profund, în aparen?? nu se întâmpl? nimic nou. Continua?i neobosi?i s? v? gândi?i la Divin cu toat? energia inimii voastre, a corpului vostru, a sufletului ?i a spiritului vostru. Veghea?i deci ca nici cea mai neînsemnat? p?rticic? din voi în?iv? s? nu r?mân? inert?; concentra?i-v? cu o extrem? ardoare pân? când, la cap?tul a doi sau trei ani, sufletul vostru s?rind dintr-o dat? de la un plan la altul, zburând pe deasupra celor mai abrub?i mun?i, va ajunge s? se scufunde în advaita – unirea perfect? cu Con?tiin?a Infinit?. Al?turi de modurile infinite prin care un suflet poate s? se înal?e pân? la Realizarea Suprem?, trebuie s? se ia în considera?ie diferitele planuri de con?tiin?? pe care sufletul trebuie s? le traverseze. Indiferent cine ar fi acea fiin?? care mediteaz?, fie c? este vorba de un Buddha, fie despre un om cât se poate de obi?nuit, medita?ia sa intens? îl va conduce prin ?ase v?i succesive, corespunzând celor ?ase centri de for??, sau cum s-ar spune prin ?ase planuri diferite de con?tiin?? pân? la al ?aptelea, Sahashrara, considerat ca ultima etap?. Iat? deci c?, chiar dac? omul progreseaz? prin s?rituri tot a?a de încete ca acelea ale broa?tei, sau fie c? el zboar? u?or ca o pas?re, va trebui ca el s? contemple cele ?ase v?i. Experien?a dobândit? în fiecare vale sau la nivelul fiec?rei chakra de omul obi?nuit sau de Buddha, este în mod identic aceea?i pentru amândoi, indiferent de ritmul pe care îl are fiin?a în drumul s?u spiritual. Este deci bine s? ?ti?i c? ?i eu, chiar dac? m? admira?i acum, ac?ionam exact la fel ca ?i voi ?i r?mâneam în întregime lini?tit dup? cum m? înv??ase guru-l meu. Apoi îmi purificam gândurile ?i sentimentele de orice ata?ament fa?? de lucrurile umane. Dup? aceea, prin spiritul meu, prin inima mea, prin sufletul meu, prin fiecare celul? a corpului meu aspiram frenetic dup? Prezen?a Divin? Suprem?. Eu ?tiam la fel de bine c? nimic nu m? separ? de El. El era în Mine. Astfel eu dinamizam intens fiecare p?rticic? din mine însumi ca s? aduc? la lumin? Sinele Suprem ascuns. Astfel eu rosteam: “Ie?i, o, tu, sabie a nemuririi, din acest corp care este teaca ta.” Astfel m-am rugat eu neobosit zile, s?pt?mâni ?i luni de-a rândul.

D. Trezirea lui Kundalini ?i ascensiunea sa se realizeaz? din chakra în chakra

Muladhara chakra
În sfâr?it, energia mea s-a pus în mi?care ?i s-a avântat pe deasupra ??rmului acestei lumi, în apele primei v?i dintre cele ?ase. O lumin? care îmi era complet necunoscut?, asem?n?toare cu aceea a unui soare, umplea din acel moment tot ceea ce vedeam. Toate lucrurile p?mântului, asupra c?rora se opreau ochii mei, erau acoperite sau îmbr?cate de frumuse?e. Pretutindeni unde priveam, gra?ia ?i spiritualitatea ?â?neau din materie ca ni?te tigri ce sar din ascunz?tori întunecate. Eu am în?eles atunci c? sunt în l?ca?ul sim?urilor. Vederea atâtor minun??ii m-a umplut de o poft? nem?surat?, teribil?. “Posed?!” aproape c? îmi strigau ele; eu am fost atunci cuprins de o dorin?? irezistibil? de a apuca, a ascunde, a strânge în mine întreaga frumuse?e acumulat? în jurul meu. Dar în acela?i timp un alt strig?t s-a în?l?at în mine: “Opre?te-te, p?ze?te-te de sinistra tenta?ie a acestei v?i!” Atunci, reînsufle?indu-mi ardoarea, m-am scufundat ?i mai profund în medita?ie, dorind s? dep??esc aceast? vale, s? m? ridic deasupra ei. M-am rugat deci cu înfl?c?rare pentru a fi eliberat de tenta?iile acestei v?i. La cap?tul a câteva luni de zile, rugile mele au fost auzite. Lumea sim?urilor nu m? mai tenta deloc. Astfel, încetul cu încetul, prima vale aluneca în afara con?tiin?ei, întocmai ca scheletul unei victime pe care îl las? s? cad? ghearele vulturului.

Swadhishtana chakra
Astfel, eu am intrat în a doua vale. Aici nu mai eram deloc asediat de obsedanta frumuse?e material? a ceea ce vedeam. Lumina, ca ?i energia care înv?luia lumea aici era mai rafinat?, mai subtil? ?i mai calm?. Forme frumoase, dar neterminate, culori ?i sunete armonioase dominau orele petrecute în aceast? lume. Trebuie s? m?rturisesc c? m? sim?eam fericit ?i aveam de gând s? m? opresc definitiv din medita?ie pentru a r?mâne aici. Da, trebuie s? m?rturisesc, c? aici, în acele momente, am avut tenta?ia de a crea via?a; aici am ascultat pregnant chemarea sexului, c?ci în sublima lume a celei de-a doua v?i sexualitatea îmbrac? o aparen?? stranie, de beatitudine ?i de putere. Dar oricât de mare ar fi aceast? putere de seduc?ie, sufletul trebuie s? reziste pân? la cap?t ?i aici. De aceea m-am str?duit s? m? eliberez de obsedanta atrac?ie a sexualit??ii. Pe altarul abnega?iei, al c?ut?rii neobosite a Absolutului, am aprins fl?c?rile devo?iunii. Focul ilumin?rii ardea încet la început, când m? aflam înc? pe cel de-al doilea plan. Apoi, în mod gradat, el s-a f?cut mai str?lucitor. Câteva zile mai târziu, fl?c?rile sale au ?â?nit ca ni?te s?bii de lumin?. Sub mu?c?tura arz?toare a fl?c?rilor, cea de-a doua vale s-a pr?bu?it în cenu??. Dup? aceea, de atunci, ea ?i tenta?iile ei nu m-au mai tulburat niciodat?.

Manipura chakra
Astfel am atins cea de a treia vale. Aici am constatat c? impresia sau senza?ia de putere ascuns?, resim?it? în cea de a doua vale, se m?rea ?i cre?tea însutit. Aici m? sim?eam capabil s? cuprind Soarele între cele dou? palme ale mele ?i s?-l transform în praf incandescent, pe care s?-l presar în podul palmei. Dar ?i acest instinct sau foame de putere trebuie de asemenea s? fie dominat. Aceasta nu este decât o încercare de verificare a caracterului, a înclina?iei c?tre putere. De îndat? ce mi-am dat seama de pericol mi-am intensificat medita?iile extrem de mult, c?ci era absolut necesar ca medita?ia s? dep??easc? în putere for?a advers?. Astfel, m-am rugat, ah, cât de mult m-am rugat, pentru a fi eliberat de instinctul de dominare. Cu toate acestea, asem?n?toare cu din?ii unei vipere, tenta?ia r?mânea înfipt? în mine. Îns? sufletul meu nu vroia s? se supun? în fa?a ei. Pe aripile medita?iei, încetul cu încetul, m-am ridicat neînfrânt, foarte sus, mereu mai sus, pân? când, la în?l?imea la care m? aflam, ea nu mai avea nici o putere asupra mea. În acel moment, teribila viper? a deschis gura ?i s-a desprins din trupul meu.

Anahata chakra
Precum elefantul care r?stoarn? o barier?, eu am p?truns în a patra vale a lui hridaya jyoti, sau în Lumina Inimii Supremului. Acolo se putea spune c? inima mea a devenit un foc imens pe care Inima Sa (a Supremului Absolut) îl aprindea. Lumina m? inunda ?i d?dea pe dinafar? din suflet, sc?ldând într-un alt fel orice lucru. Pietrele, ca ?i stelele, tot ceea ce exista sau tr?ia, cântau într-o aceea?i beatitudine ritmul inefabilului. În aceast? a patra vale m-am sim?it aproape complet la ad?post de sl?biciunea omeneasc?. Cu toate c? eram întocmai ca un caliciu de lumin?, m? temeam înc? de tenta?ie. Aceast? impresie mi-a servit drept avertisment s? nu mai întârzii în aceast? vale. A urmat o lung? perioad? de post ?i medita?ie.

Vishuddha chakra
De data aceasta, din fericire, nu am mai avut prea mult timp de a?teptat. Lumina inimii mele s-a l?rgit, dilatându-se la nesfâr?it, proiectându-se în jurul ei ca un fel de re?ea de sori, m?rindu-se mereu. Surprins la culme, mi-am dat seama c? atinsesem valea urm?toare, acum fiind în regatul expresiei. Gândurile mele, sentimentele, fiecare pulsa?ie ?i fiecare celul? a fiin?ei mele era ca o vâltoare de lumin?. Din gâtul ?i de pe buzele mele se scurgeau cuvinte de uimire ?i de binecuvântare. Acum îl prosl?veam pe Dumnezeu f?r? încetare, c?ci nu mai puteam vorbi decât despre El. Dac? cineva îmi vorbea despre pl?ceri sau despre posesiuni, cuvintele sale m? loveau ca ni?te vergi. Ajunsesem la un asemenea grad de deta?are, încât atunci când cineva vroia s? m? consulte asupra treburilor familiale, fugeam ?i m? duceam s? m? ascund în p?durea Panchavati.
P?rin?ii ?i prietenii, care pretindeau c? au asupra mea unele drepturi, îmi creau senza?ia unui pu? adânc al c?rui vid m? atr?gea în regiunile sau planurile inferioare ?i atunci aproape c? sim?eam c? m? în?bu? în subteranele întunecate. Simpla apropiere a acestor oameni îmi d?dea senza?ia c? m? înec ?i nu-mi mai reg?seam pacea decât p?r?sindu-i. Cu alte cuvinte, cea de a cincea vale nu era locul toleran?ei ?i iubirii fa?? de to?i. Prin urmare, trebuia s? m? ridic ?i mai sus. Iat? de ce m-am absorbit într-o medita?ie cu mult mai sever? ?i mai profund?. “Sau Îl voi vedea pe Dumnezeu sau îmi voi pune cap?t vie?ii”, îmi spuneam eu.

Ajna chakra
În sfâr?it, într-o zi, deodat?, am z?rit ceva în fa?a mea. Aproape într-o clip? dup? aceea am f?cut saltul… ?i iat?-m? ajuns în cea de-a ?asea vale care este valea lui turiya, vidul absolut: Aici m? g?seam aproape de Cel Mult Iubit. Puteam s?-L v?d ?i s?-L simt. Numai un u?or voal transparent îmi mai separa înc? sufletul de Sine.

Sahashrara
Din cea de-a ?asea vale se trece cu u?urin?? în planul ultim, cel mai înalt. Aici totul este redus la idei plutind ca ni?te umbre în t?cere. Singur? no?iunea mult sl?bit? a eului meu se afirma cu întreruperi de o posomorât? monotonie. Sufletul meu devenise realitate pur?. Orice dualism al subiectului ?i al obiectului disp?ruse. Sinele meu nu mai cuno?tea limite. Totul nu era decât bucurie infinit?. M? aflam dincolo de limbaj, dincolo de experien?a exprimabil?, dincolo de gândire. Iar a numi aceast? stare Libertate ar fi însemnat s?-i mic?orez foarte mult sensul.
Acolo, nici un gând nu apare, nici m?car vibra?iile vreunui gând uman. Singur sufletul care s-a înv?luit în t?cere poate ridica voalul care-l separ? înc? de Dumnezeu. Acolo se poate ajunge la Pura Existen?? – Pura Con?tiin?? – Pura Beatitudine, Lumina Sinelui.

BUCURIA ESTE SANATATEA SPIRITULUI – EP.2

Tehnici de amplificare a bucuriei

“Bucuraţi-vă din plin; e singurul lucru bun, la urma urmei.” Voltaire

Vom descrie în cele ce urmează câteva tehnici sau exerciţii simple care pot fi cu uşurinţă realizate şi care ne pot aduce multă bucurie, făcându-ne să ne simţim renăscuţi.

Exerciţiul nr. 1

Închideţi ochii şi relaxaţi-vă.

Căutaţi să vă reamitiţi o stare intensă de bucurie pe care aţi trăit-o în copilărie.

Mergeţi apoi în trecutul propriu şi căutaţi să găsiţi primul moment de bucurie de care vă amintiţi în viaţă. În acest prim stadiu reamintiţi-vă doar savoarea experienţei.

Urmăriţi să vă reamintiţi unde aţi trăit acele clipe fericite şi încărcate de bucurie, şi cum s-au desfăşurat atunci lucrurile. Reamintiţi-vă cât mai precis momentul temporal, vârsta pe care o aveaţi atunci şi cum era vremea în acea zi. Aduceţi-vă aminte unde eraţi, cum vedeaţi mediul înconjurător, ce purtaţi atunci şi cum arătaţi. Urmăriţi să vă aduceţi aminte cu cine mai eraţi în acel moment.

Această fază este foarte importantă. Realizaţi procesul de evocare şi rememorare foarte încet, pas cu pas, până când totul revine foarte clar în memorie.

După ce aţi realizat aceasta în mod adecvat, urmăriţi să retrăiţi experienţa acelei bucurii, din ce în ce mai intens, ca şi cum ea s-ar desfăşura chiar în acest moment. Urmăriţi să percepeţi şi să trăiţi bucuria cu toată fiinţa voastră. Participaţi total la această evocare.

Realizaţi acest proces chiar de mai multe ori (trei este un număr potrivit), reconstituind aceeaşi trăire până când amintirea devine clară şi experienţa bucuriei voastre este reală. Nu vă lăsaţi atras de partea analitică a minţii şi nici de alte amintiri nesemnificative pentru ceea ce ne-am propus. Pur şi simplu bucuraţi-vă de această trăire, experimentaţi-o aşa cum face un copil.

Este posibil ca aceste amintiri să genereze o stare emoţională deosebită şi chiar să începeţi să plângeţi de fericire. Lăsaţi atunci lacrimile să curgă fără să vă simţiţi stânjenit şi continuaţi să evocaţi şi să retrăiţi acea experienţă. Simţiţi-vă din nou ca şi cum aţi avea vârsta pe care aţi avut-o atunci când aţi trăit această primă experienţă.

Urmăriţi acum să experimentaţi din nou acea bucurie, dar de această dată lăsaţi copilul care aţi fost cândva să se bucure de acea experienţă şi în acelaşi timp, observaţi ce i se întâmplă acelei persoane (pe care o veţi privi acum din afară, întocmai ca un martor detaşat), care trăia acea bucurie în trecut. Observaţi ce se întâmplă cu mintea sa, cu emoţiile sale, modul în care era afectat corpul său. Observaţi efectul bucuriei sale asupra celorlalţi şi chiar asupra mediului.

Realizaţi aceasta foarte lent şi urmăriţi să fiţi cât mai detaşat şi mai clar în observaţiile făcute. Întreaga experienţă poate să dureze jumătate de oră, o oră sau chiar două. Dacă dispuneţi de suficient timp puteţi realiza aceasta zilnic. Puteţi repeta exerciţiul retrăind experienţe diferite. Eficienţa sa va fi foarte mult amplificată dacă după fiecare exerciţiu veţi vizualiza cu cât mai multă claritate o lumină alb strălucitoare care vă înconjoară întreaga fiinţă, pătrunzând în fiecare parte a corpului şi impregnându-vă de o profundă pace interioară.

La sfârşitul experienţei, reveniţi încet, respirând profund, mişcând uşor degetele, deschizând apoi ochii.

După mai multe astfel de experienţe urmărim să remarcăm modul în care ele şi-au pus amprenta asupra vieţii noastre, schimbările benefice care au intervenit în fiinţa noastră şi modul în care ele se reflectă în relaţiile noastre cu ceilalţi oameni.

Este important să nu comparaţi mecanic şi critic trecutul, şi modul în care se desfăşurau atunci evenimentele, cu prezentul. Dacă un anume eveniment fericit din trecut este legat de o fiinţă dragă care nu mai este acum lângă dumneavoastră nu permiteţi minţii să vă spună că în absenţa acelei persoane bucuria nu mai poate fi retrăită. De altfel vă puteţi convinge singur că ea poate fi trăită cu aceeaşi intensitate prin simpla evocare a acelor momente fericite din trecut.

Este de asemenea posibil ca în timpul în care realizaţi acest exerciţiu şi vă simţiţi cuprins de bucurie, să apară brusc un gând care să vă spună: “Aceasta s-a întâmplat în trecut şi nu vei mai trăi o astfel de bucurie din nou în viaţa ta.” Refuzaţi să ascultaţi un astfel de gând şi fiţi conştienţi de faptul că nimic nu vă poate împiedica să trăiţi această bucurie chiar acum. Reamintiţi-vă că nu există limitare pentru un suflet liber şi că bucuria poate fi oricând experimentată la nivel psihic, emoţional, mental şi spiritual.

Cel mai adesea ne gândim la bucurie considerând-o doar un banal sentiment. În realitate ea este o energie care ne pătrunde şi ne impregnează fiinţa, circulând prin finele sale canale energetice, aşa cum electricitatea circulă prin cablurile electrice. Întocmai aşa cum electricitatea generează în mod obiectiv, conform unor legi universale, lumină şi căldură în exteriorul nostru, bucuria ne aduce lumină şi căldură interioară; şi nu uitaţi că focarul său de iradiere există permanent în fiinţa noastră. Urmăriţi să trăiţi permanent în bucurie şi să transmiteţi acest curent al bucuriei şi celor care vă înconjoară.

Bucuraţi-vă de tot ceea ce realizaţi, bucuraţi-vă de ceea ce vă înconjoară, nu începeţi şi nu încheiaţi nimic fără bucurie.

Exerciţiul nr. 2

Această experienţă este diferită de cea anterioară. În acest exerciţiu, în loc de a rememora propria bucurie, veţi rememora un eveniment în care aţi fost martorul unei alte persoane care a trăit cu adevărat clipe de intensă bucurie, şi veţi urmări să simţiţi, să înţelegeţi şi să experimentaţi bucuria pe care acea persoană a trăit-o. Veţi urma aceleaşi indicaţii ca şi în cazul exerciţiului anterior.

Mai întâi reamintiţi-vă acea ocazie. Vizualizaţi persoana aşa cum era ea. Vizualizaţi-vă, de asemenea, pe dumneavoastră aşa cum eraţi atunci, reamintiţi-vă timpul (momentul) în care s-a desfăşurat acel eveniment, cum era acea zi, persoanele implicate, şi concentraţi-vă în special asupra persoanei care se bucura.

Urmăriţi mai întâi să simţiţi modul în care ea se bucura, psihic, emoţional şi mental. Reamintiţi-vă în detaliu comportamentul său, vocea sa, cuvintele sale.

După ce veţi realiza aceasta de mai multe ori în timpul aceleiaşi şedinţe, urmăriţi să-i împărtăşiţi bucuria. Atunci când veţi fi capabil să realizaţi cu uşurinţă acest lucru de mai multe ori, de fiecare dată fiind prezente şi mai multe detalii în memorie, mergeţi mai departe, urmărind să observaţi modul în care această bucurie a sa s-a transferat în fiinţa voastră şi de ce s-a produs aceasta.

Realizaţi acest exerciţiu de mai multe ori pe săptămână, repetându-l chiar timp de mai multe luni. Urmăriţi să găsiţi în fiecare săptămână o nouă persoană a cărei bucurie să o împărtăşiţi, îmbogăţindu-vă astfel trăirile de fericire şi capacitatea de empatie.

Exerciţiul nr. 3

Acest exerciţiu este reversul celui de-al doilea. Reamintiţi-vă un eveniment în care o persoană v-a împărtăşit bucuria. Puteţi realiza această rememorare ori câte ori doriţi, şi urmăriţi să vedeţi modul în care, şi de ce, bucuria voastră a fost profund resimţită şi împărtăşită şi de acea persoană.

Reamintiţi-vă că a emana bucurie, a o dărui celor din jur este un lucru extrem de preţios, deoarece în ultimă instanţă ne condiţionează succesul, sănătatea şi relaţiile armonioase cu ceilalţi. Bucuria vă va ascuţi intelectul, vă va fortifica inima şi va anula crizele de pesimism.

Beneficiul pe care îl veţi obţine evocând astfel de momente de o mare încărcătură pozitivă va fi evident atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru cei din jur, şi mai mult chiar, el vă va marca nu numai prezentul, ci se va reflecta în mod benefic şi asupra viitorului. De exemplu, după ce aţi eliberat cât mai multe astfel de “pilule” de fericire pe care memoria vi le-a pus la dispoziţie, vă puteţi bucura. Trebuie să fie un eveniment pe care îl vedeţi desfăşurându-se exact aşa cum îl vizualizaţi. Utilizaţi-vă imaginaţia creatoare şi timp de mai multe şedinţe urmăriţi de fiecare dată să adăugaţi tot mai multe detalii şi să descoperiţi o bucurie tot mai mare şi mai reală prin vizualizarea sa. Puteţi să începeţi cu lucruri fizice sau materiale şi să mergeţi apoi până la evenimente emoţionale, mentale şi chiar spirituale. Imaginaţia creatoare proprie vă stă la dispoziţie pentru a transcende timpul şi spaţiul. Cu ajutorul ei puteţi călători în spaţii interstelare, imaginând acolo noi evenimente şi chiar o nouă viaţă.

Observaţi totodată modul în care imaginaţia creatoare proprie poate să transceandă toate conceptele familiare şi clişeele adesea închistatoare şi limitatoare formate de-a lungul vieţii. În universul propriei imaginaţii nu sunteţi condiţionat de nici o limitare în a crea momente şi evenimente cu adevărat fericite, pline de bucurie. Prin intermediul vizualizării creatoare, căutaţi să vă bucuraţi cât mai mult de ele şi lăsaţi această bucurie să se manifeste până în cele mai profunde nivele ale fiinţei.

Această modalitate simplă de utilizare benefică a imaginaţiei creatoare ne poate pregăti sufletul pentru a realiza paşi uriaşi pe calea evoluţiei noastre în viitor, construind un fel de impregnare remanentă al cărei aport benefic ne va marca momentele ulterioare ale existenţei.

Cu cât gândurile noastre sunt mai mult ocupate cu imagini impregnate de bucurie, cu atât mai uşoară va fi transformarea noastră în viitor într-o fiinţă cu adevărat fericită.

Aceste exerciţii mai pot fi încă extinse şi ar fi păcat să impunem vreo limită în realizarea lor.

Astfel, la tehnicile anterioare mai putem adăuga următoarele exerciţii deosebit de simple:

a) Reamintiţi-vă lucrurile pe care alţii vi le-au dăruit din bucuria de a vi le dărui, fără vreun interes ascuns. Rememoraţi-le în detaliu.

b) Reamintiţi-vă momentele de bucurie pe care vi le-a generat Natura. Retrăiţi aceste bucurii din nou şi din nou - bucuria pe care v-au generat-o florile, câmpurile, pajiştile, râurile, cascadele, pădurile, anumiţi copaci, curcubeele, răsăriturile şi apusurile de soare, păsările cântând. Aţi trăit cu siguranţă mii de astfel de bucurii. Evocaţi-le, eliberaţi-le din străfundurile memoriei, lăsaţi-le să-şi manifeste din nou încărcătura benefică şi să o reverse asupra voastră, inundându-vă întreaga fiinţă. Trăiţi în această bucurie.

În realizarea exerciţiilor prezentate, căutaţi să vă reamintiţi pe cât posibil evenimentele specifice în detaliu. Nu săriţi în grabă de la un eveniment la altul. Savuraţi-le în linişte, acordându-vă timpul necesar pentru a face aceasta.

Bucuria este un miracol şi de aceea ea va produce schimbări miraculoase în psihicul nostru. Ea este cea care ne permite să ne bucurăm de miracolul vieţii.

Unii oameni sunt atât de deprimaţi şi loviţi de evenimentele vieţii lor încât pur şi simlu nu mai doresc să-şi reamintească momentele de bucurie pe care le-au trăit. Ei consideră chiar că nu se cade să fii plin de bucurie. Aceştia sunt cei ce se uită urât şi critic la un om care zâmbeşte sau care râde în troleibuz sau într-un loc public. Puteţi ajuta astfel de persoane în următorul mod:

1. Povestiţi-le propriile momente de bucurie din viaţa voastră.

2. Relataţi-le întâmplări adevărate despre momente pline de bucurie din viaţa altor oameni.

3. Ajutaţi-i evidenţiindu-le lucruri din viaţa lor pentru care ar trebui să resimtă mulţumire şi bucurie.

4. Oferiţi-le cât mai multe veşti bune.

5. Ajutaţi-i să aducă şi ei la rândul lor bucurie celorlalţi.

BUCURIA ESTE SANATATEA SPIRITULUI – Ep.1

Existenţa bucuriei este bucuria existenţei

Cu siguranţă fiecare dintre noi a putut observa rolul foarte important pe care îl joacă bucuria în viaţa noastră, influenţa sa răsfrângându-se atât asupra corpului fizic, cât şi asupra emoţiilor şi gândirii. Remarcăm cu uşurinţă efectele sale benefice, căci prezenţa sa pare să atragă aproape întotdeauna nenumărate alte calităţi. Astfel, putem observa că acele fiinţe mai mereu bucuroase sunt magnetice, fericite, împlinite, creative, sănătoase, oneste şi chiar mai mult decât atât, succesul pare să le încurajeze permanent. La polul diametral opus, absenţa bucuriei caracterizează în general acele persoane lipsite de dinamism, arogante, nesenzitive, necooperante, încăpăţânate, închise mental şi care în general constituie o povară pentru cei din jurul lor.

Cu toţii ne dorim o viaţă fericită, dar foarte puţini dintre noi reuşim cu adevărat să fim fericiţi, căci foarte puţini dintre noi ştim cu adevărat să ne bucurăm. Suntem atât de preocupaţi să ne menţinem echilibrul în vârtejul halucinant al vieţii sociale moderne, sa detinem conrolul, încât uităm aproape mereu să ne bucurăm de ceea ce suntem, de ceea ce ne înconjoară, de ceea ce reprezintă fiinţele dragi pentru noi. Sau, pur şi simplu suntem atât de preocupaţi să ne menţinem în atitudinea rigidă a individului care luptă continuu pentru a supravieţui sau pentru a acumula, încât nu numai că nu ne mai permitem clipe de destindere şi fericire, dar pur şi simplu nu mai ştim cum să ne bucurăm, deşi pentru noi acest lucru ar putea să constituie un adevărat triumf al omului din noi, care reuşind să se smulgă de sub influenţa programelor mecaniciste ale societăţii, ar putea să privească din nou lumea cu puritatea şi candoarea unor ochi de copil.

Bucuria atrage întotdeauna către sine forţă şi armonie. Oamenii cooperează în mod voluntar cu o persoană care emană bucurie. Forţa armoniei îi va conferi acesteia nu numai un corp sănătos, dar îi va armoniza totodată emoţiile, gândurile, aceasta reflectându-se chiar şi în planuri şi acţiuni echilibrate, benefice, armonioase. Viaţa noastră pare atunci să se armonizeze în mod natural cu ritmul interior al sufletului nostru, şi totodată cu cel al întregii umanităţi.

Bucuria trezeşte în noi un simţ arzător, al cărui ecou este abilitatea de a recunoaşte armonia în sunet şi culori. Atunci când acest simţ arzător este trezit, pătrundem fericiţi în simfonia vieţii şi trăim o viaţă încântătoare. Bucuria conferă vitalitate nu numai corpului, ci de asemenea gândurilor, emoţiilor, acţiunilor. Vom fi atunci nu numai plini de vitalitate, ci vom deveni chiar o sursă de energie tonică pentru cei din jurul nostru. Fiinţa noastră pare să emane o energie care hrăneşte, vindecă şi înalţă fiinţele care ne înconjoară. Chiar şi copacii, florile şi animalele resimt cu bucurie această vitalitate magică a fericirii.

Bucuria este o stare existenţială în care conştiinţa noastră se expansionează nelimitat într-o permanentă comuniune şi comunicare creatoare. În această stare de conştiiţă expansionată nu mai există sentimentul unei separări sau singurătăţi. O persoană lipsită de bucurie trăieşte departe de propria sa inimă, care constituie punctul central, unitatea fundamentală intimă în care totul este regăsit. Depărtându-ne din ignoranţă de acest intim cămin al sufletului nostru, rătăcim în văile singurătăţii şi separatismului. Fluctuaţiile mentale şi psihice sunt semnul unei persoane nefericite. O persoană nefericită îşi va schimba permanent direcţia de orientare, îndoindu-se totodată că noua direcţie ar fi cea în care doreşte cu adevărat să se îndrepte. Ea se va menţine în general într-o permanentă fluctuaţie între ceea ce face şi idealurile sale. La polul diametral opus, în cazul unei pesoane pline de bucurie, orice direcţie a vieţii sale o va conduce către frumuseţe, bunătate, dreptate, pentru că bucuria şi libertatea exprimă însăşi unitatea creatoare a fiinţei sale, pe care acea fiinţă o proiectează pretutindeni în exterior.

Surâsul inocent al bucuriei

“Omul care se crede fericit chiar este fericit.” D. Diderot

Cu toţii am trăit momente de bucurie în viaţă, dar în general acestea sunt apoi uitate sau îngropate de durere şi suferinţă. Datoria noastră este de a învăţa să le creem, să le readucem la suprafaţă şi să le permitem să-şi reverse liber întreaga lor lumină şi strălucire în vieţile noastre, în mod continuu şi nu doar pasager.

Atunci când trăiţi clipe fericite, urmăriţi pe o durată cât mai lungă de timp să nu vă mai lăsaţi acaparat de griji şi gânduri contrarii. Căutaţi deci să menţineţi cât mai mult posibil acea stare încântătoare, să o evocaţi şi astfel să o retrăiţi, să-i permiteţi să se manifeste în continuare în interior, chiar şi atunci când exterior vă veţi orienta către alte preocupări, aparent banale. Bucuria noastră ne va atrage simpatia şi iubirea altor oameni, pentru că ea constituie cu adevărat o hrană pentru sufletele tuturor. Dacă veţi transmite oamenilor o învăţătură cu bucurie, ei vor recepta acea învăţătură, şi-o vor reamiti şi vor încerca să trăiască conform acelei învăţături. Dacă veţi urmări în schimb să vă impuneţi propria voinţă cu încrâncenare, iritare sau mânie, oamenii vi se vor opune şi odată eliberaţi de acea presiune ei se pot schimba foarte uşor în duşmani.

Bucuria ca stare existenţială vă va atrage inspiraţia, abundenţa, armonia şi vitalitatea, şi acestea se vor manifesta la toate nivelele fiinţei. De aceea, atunci când trăiţi plenar bucuria, lăsaţi-vă purtaţi de undele sale o perioadă cât mai îndelungată de timp. Un minut de bucurie foarte intensă vă poate aduce atât de multă lumină încât vă poate transforma magic într-o persoană neobişnuit de frumoasă, atractivă şi plină de succes, timp de mai multe zile sau chiar săptămâni. Haşdeu spunea: “Nu e suferinţă pe lume pe care să nu o răscumpere o singură zi de fericire. O mică lumânare goneşte întunericul dintr-o mare cameră.”

Învăţaţi de aceea să priviţi lumea cu ochii unui copil. Trăiţi bucuria copilului care descoperă lumea, minunându-se necontenit în faţa frumuseţii sale copleşitoare, trăind-o totodată într-un continuu firesc.

Am văzut odată un om fericit privind un apus de soare. El însuşi devenise bucuria. Trăia o stare de adorare. Devenise el însuşi una cu razele soarelui. El însuşi era întreaga simfonie a culorilor…. a rămas nemişcat trăind aceeaşi stare de extaz şi contemplare mult timp după ce soarele a dispărut.

Adesea, când privim o floare, resimţim bucurie şi avem chiar tendinţa să spunem: “Este foarte frumoasă”. Apoi îi întoarcem spatele şi facem altceva. Dar dacă o vom privi mai mult timp şi îi vom observa încântaţi forma petalelor, culorile fascinante, dacă îi vom simţi parfumul, vom avea şansa să experimentăm efectul acestei bucurii prelungite şi mult amplificate în interiorul nostru.

Am văzut o fiinţă înţeleaptă, un practicant yoga, privind cu lacrimi în ochi un uriaş pom înflorit. Şi am văzut de asemenea un copil întinzând cu candoare şi ardoare mâna spre acelaşi pom înflorit. Vântul i-a dăruit atunci cea mai mare şi mai albă dintre florile sale.

Articol preluat din lucrarea “Inteligenta si transformare” aparuta la editura KAMALA

SECRETUL TRANSFORMARII – ARTA DE A SPUNE “NU” ATUNCI CAND TREBUIE

A spune “nu” înseamnă, de fapt, a rosti un “nu” ferm faţă de somnolenţă şi inerţie, faţă de aşteptări inutile, de iluzii şi opinii răuvoitoare, de condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti sau stări de vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, răspunsuri mecanice – într-un cuvânt, înseamnă a ne opune cu curaj la tot ceea ce mai este rău în noi înşine.

Observăm deci că uneori “nu” înseamnă în realitate “da”; pentru că a spune “nu”, nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bunul simţ lăuntric, acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Înseamnă a avea curajul de a ne desprinde de limitări îndeobşte acceptate şi a ne lua zborul spre înălţimile perfecţiunii şi armoniei profunde.

Uneori ajungem să spunem “da” atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre “nu”: din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit inca să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a putea măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un “nu” hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să facem aceasta, dar atunci nu trebuie să ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi.

Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să întreţinem gânduri şi atitudini negative, “nu” capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate “nu” atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece iubirea, compasiunea, toleranţa, umorul, puterea de a-i ierta pe ceilalţi şi chiar pe noi înşine.

În aceste cazuri, un efort de voinţă, bazat pe o sugestie pozitivă ne va permite să spunem cu fermitate: “Nu, nu voi mai cădea iar în vechile mele deprinderi, nu voi mai relua niciodată acest prost obicei!”, iar aceasta poate fi salvator.

A spune “nu” poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil.

Uneori înţelegem că începem să trăim cu adevărat abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre “nu”. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani de suferinţe şi mizerii care altfel sunt acceptate cu resemnare.

Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului “nu”. A învăţa însă practic să spui “nu” cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărâşti să o faci, dar după aceea trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici, mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa aceasta? Înainte de toate noi învăţăm să spunem “nu” ascultându-ne adeseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. “Inima” noastră, adică sufletul face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu “ştie” şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că “putem vedea”.

Chiar dacă a spune “nu” este cel mai simplu lucru din lume, mulţi reiau procesul de câteva ori până când reuşesc să înveţe această lecţie.

Vom constata că a spune “nu” ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă.

Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi cu înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile de înţelepciune conţin de fapt acest îndemn: Învaţă să spui “nu”!

Astfel realizăm că tot ceea ce facem trebuie să facem în deplină libertate. Putem, de asemenea, hotărî datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem atunci când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate “nu” atunci când simţim nevoia să spunem “nu”.

Depinde numai de tine ceea ce esti sau ceea ce faci. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine, fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta tu iti atragi numai ceea ce meriţi.

ADEVARUL ESTE SI IUBIRE

CLICK! Extras din prelegerea “Adevarul este si Iubire”

TEHNICA ANCORARII IN STIMULAREA MENTALA SI COMUNICARE

MINTEA SI SIMTURILE

Extras din prelegerea “Mintea si simturile” prezentata in cadrul seminarului cu tema  “Stimulare si armonizare mentala”

CLICK ! Continuare – “MINTEA SI SIMTURILE” – p2

SEMINARUL: STIMULARE SI ARMONIZARE MENTALA

In perioada 20-22.05 2010 s-a desfasurat seminarul de stimulare si armonizare mentala pe care l-am sustinut in cadrul Centrului de Yoga si Meditatie KAMALA. Am postat deja cateva extrase video din prelegerile sustinute cu aceasta ocazie. Iata acum si o scurta prezentare:

SEMINARUL DE STIMULARE SI ARMONIZARE MENTALA – CONFERINTA: “YOGA SI MINTEA”

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p2

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p3

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p4

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p5

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p6

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p7

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p8

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p9

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p10

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p11

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p12

CLICK ! CONTINUARE CONFERINTA “YOGA SI MINTEA” – p13

TERAPIA POSTURALA FOLOSIND DISPOZITIVE AJUTATOARE

De multi ani am recurs la metodele si mijloacele sistemului Yoga in vederea mentinerii si imbunatatirii propriei mele sanatati, precum si pentru efectele de natura spirituala pe care le poate facilita. Multe dintre metodele pe care le-am experimentat personal le-am recomandat in mod specific si altora. In multe situatii insa, corpul lor fizic era incapabil sa-si asume anumite atitudini posturale pe perioade mai mari de timp. Multe dintre posturile inverse din Yoga, cum ar fi Postura “Stand pe cap” sau chiar si Postura Lumanarii, mai ales persoanelor in varsta, le erau foarte greu accesibile. Chiar si pentru unii tineri, aceste posturi par a fi mai dificil de abordat. Si totusi o serie intreaga de efecte binefacatoare pot fi obtinute prin realizarea acestora in cadrul programului zilnic de Yoga, sau in cadrul unui program alternativ de terapii naturale care vin sa sprijine demersul terapeutic de specialitate asumat de cei cu anumite probleme de sanatate.

Voi prezenta cu alta ocazie principiile terapiei posturale care se bazeaza pe metodele sistemului Yoga.

Acum doresc sa va prezint un dispozitiv ajutator pe care l-am folosit si recomandat multor persoane. Acesta  permite chiar si celor mai in varsta, celor cu anumite probleme de sanatate precum si tuturor celor care doresc sa beneficieze de efectele pozitiei inversate sa o poata face fara riscuri, intr-un mod confortabil si placut.

Este vorba despre

DISSI – Dispozitivul de suspendare inversa -

Acest dispozitiv este unul dintre

cele mai eficiente mijloace

de a reda tinerețea, de a stimula creierul

si totodată de a elimina durerile de spate.

SUSPENDAREA în poziția inversată pune gravitația la treabă pentru a elimina durerile de spate prin elongarea spațiilor intervertebrale și scăderea presiunii asupra ligamentelor și terminațiilor nervoase de la nivelul coloanei.

CEEA CE VEZI ACUM ESTE DISPOZITIVUL

CARE TE POATE AJUTA !

O SANSA LA REGENERARE, REINTINERIRE, REALINIERE !

CLICK! VIDEO CLIP DE PREZENTARE

Acest dispozitiv prezinta si anumite contraindicatii care sunt

prezentate in prospectul de utilizare.

Pentru comenzi si informatii: tel. 0731324240

www.kamala.ro