Tehnici Yoga în știința gândirii pozitive

În seara aceasta, 5.04.2020, de la ora 18.30, expun modul în care Yoga ne poate ajuta pentru a eficientiza Tehnica Gândirii Pozitive.

Cazul analizat: lipsa de vitalitate, slăbiciune, temeri.

Poate multă lume știe despre efectele binefăcătoare ale gândirii pozitive. Mai mult ca altădată, fiecare dintre noi este bine să recurgă la metodele și principiile sugestiei și autosugestiei creatoare bazată pe orientarea gândirii și susținerii acesteia în spațiul pozitiv al emoțiilor, gândurilor și trăirilor noastre. În urma unei practici zilnice, o perioadă de timp, se va observa efectele benefice ale acestei metode datorită impregnării acelor sugestii pozitive la nivelul subconștientului, de unde se vor reflecta gradat și la nivelul sferei minții conștiente.

Eficiența metodei gândirii pozitive va crește foarte mult dacă vom oferi gândului pozitiv suportul energetic și de stare, pe parcursul întregii ședinței. Este bine să lucrăm zilnic, minim 15 minute, pe cât posibil la aceeași oră, într-o cât mai profundă stare de transpunere. Din practică, vă recomandăm să lucrați de mai multe ori pe zi pentru ”a ancora” cât mai rapid subconștientul care, dinamizat de puterea gândirii pozitive, ne va susține mai eficient.

În această prezentare, expun maniera de a crește eficiența metodei gândirii pozitive, integrând principiile și unele tehnici Yoga adecvate. Sunt folosite posturi yoga (asana), contracții revitalizante (bandha), tehnici respiratorii specifice (pranayama) și concentrare (dharana).

Aici găsiți mai multe expuneri cu privire la Arta Gândirii Pozitive.

Câteva tehnici meditative de liniștire a minții

În contextul acestei crize se justifică poate, mai mult ca altădată, să reușim să stabilizăm din punct de vedere psiho-mental starea noastră interioară. Meditația poate fi un minunat remediu pe care dacă ni-l vom ”administra” regulat, măcar 30 de minute pe zi, vom beneficia de virtuțile sale.

Meditația implică:

– armonizarea relației între corp, minte și respirație;

– o modificare a modului de funcționare a minții care devine liniștită și concentrată;

– o experiență prezentă, ancorată în aici și acum, lipsită de filtrele prin care mintea interpretează și adesea distorsionează realitatea;

– o descoperire a profunzimii propriei existențe care înseamnă mai mult decât corpul sau mintea;

Efectele benefice ale meditației în plan psiho-mental, constatate prin studii științifice și independente de metoda implicată sunt:

– o stare de relaxare și de diminuare a stresului și anxietății datorită slăbirii puterii constrângătoare a egoului;

– o mai bună capacitate de focalizare a minții asupra activităților zilnice, indiferent cât de plictisitoare sau lipsite de importanță apăreau până în acel moment;

– mai multă creativitate, fiind deschiși în fața posibilităților nesfârșite pe care universul ni le oferă când nu ne mai stă în cale mintea cu experiențele ei limitatoare:

– mai multă compasiune pentru că suferința lumii este în același timp și suferința noastră, estompându-se granițele artificiale dintre noi și restul universului;

– reduce tendințele depresive și este un foarte bun ajutor în tratarea depresiei;

– mărește capacitatea de învățare, puterea de concentrare, memoria și simțul moral;

– reduce iritabilitatea și nervozitatea mărind în același timp controlul emoțional. -mărește încrederea în sine prin descoperirea posibilităților nebănuite ale Sinelui;

Efectele benefice ale meditației în plan fiziologic:

– reduce tensiunea sanguină și pulsul este normalizat.

– micșorează durerea atât în cazul bolilor cronice, cât și în cazul altor tipuri de afecțiuni.

– mărește imunitatea datorită scăderii nivelului de stres în organism.

– scade nivelul colesterolului.

– îmbunătățește respirația mai ales în cazul celor care suferă de astm.

– armonizează activitatea cerebrală prin activarea unor modele neuronale caracterizate de unde cerebrale de tip alfa, theta și delta;

-ajută la regenerarea și longevitatea sistemului nervos central;

– mărește cantitatea de materie cenușie la nivelul creierului;

– amplifică secreția ”hormonilor fericirii”; melatonină, serotonină, dopamină, oxitocină, etc.

În concluzie, pornind de la aceste observații simple putem să intuim eficiența unei modalități bine sistematizate, tradiționale, ce ne poate ajuta să medităm cu adevărat. Este adevărat că implică auto-disciplinare și aspirația de transformare în bine a calității vieții noastre interioare și exterioare. Auto-motivația devine esențială.

Aici sunt prezentate câteva tehnici de liniștire a minții și pacificare interioară recurgând la respirație.

Premiera va avea loc Vineri, 20 martie 2020, ora 18.30

 

INVITAȚIE – LIVE ! TEHNICI MEDITATIVE DE LINIȘTIRE A MINȚII

Poate mai mult decât măsurile corecte pe care fiecare dintre noi este necesar să le respecte în acest context, doresc să subliniez importanța stabilizării planului psiho-mental în acel registru de stări și atitudini care să genereze, în această perioadă de timp, echilibru, pace și armonie sufletească. 

În cadrul întâlnirii (Live pe platforma ZOOM), de astăzi, de la ora 18.30, cu grupul de meditație, voi prezenta câteva tehnici eficiente de centrare interioară și liniștire a minții. Vă invit pe toți, dacă doriți să participați și dumneavoastră, în mod gratuit la această întâlnire. 

Am o singură rugăminte: cei care doriți să participați, să scrieți cât mai repede pe email-ul centrulkamala@gmail.com și să solicitați acest lucru. Ulterior, veți primi protocolul de intrare pe platforma on-line la această ședință de meditație.

Cu privire la desfășurarea cursurilor on-line și a programelor speciale ale Centrului KAMALA vă rugăm consultați AICI

Cu ce ne ajută meditația?

     De multe ori, am expus pe larg efectele binefăcătoare ale meditației. Acum prefer să vă incit, propunând mai ales celor care au integrat practica meditației să reflecteze cu privire la această întrebare și să ne spună: În ce registru al existenței umane, meditația (în cazul în care este practicată de un om sănătos din punct de vedere psiho-mental), nu ar aduce o serie întreagă de efecte binefăcătoare ? Și sper că, dacă ar exista vreo îndoială cu privire la faptul că există vreo anume situație existențială care nu beneficiază de efectele meditației, să avem ocazia pe bază de dialog și practică să o îndepărtăm.

     Un alt aspect pe care am dorit să-l subliniez aici, este legat de faptul că meditația, (pornind de la fundamentul unei bune meditații, și anume liniștea mentală), determină pentru cel care o practică, trăirea unei stări personale specifice, caracterizată din ce în ce mai mult de liniște interioară și pace. Ori aceasta are o semnificație deosebită.

     Există, în prezentul meditației, momentul TĂU, ca Stare de A FI în liniște și pace. Cel ce meditează aduce astfel, conștient, în prezent, o stare evident mai bună ca înainte. Pentru el, va conta acest moment. Și nu numai pentru el.

     Amintesc aceste lucruri pentru că, de multe ori uităm că acest mai bine (profund și autentic) al nostru, devine un bun sau mai benefic dar, ce se oferă totodată și celorlalți. La urma urmei, ce putem aduce noi vieții celorlalți (autentic profund, semnificativ valoros și aducător de bine) mai mult, decât starea noastră de prezență lucidă, conștientă la modul benefic, o stare echilibrată și armonioasă de A FI deschis și iubitor, împăcat, luminos și fericit ?

     Știu că de meditație sunt legate multe așteptări. Subliniez că descărcarea acestui potențial de așteptare se va realiza numai prin practică răbdătoare. Meditația este un proces care se desfășoară progresiv și care ajunge să se reflecte binefăcător și în viața de zi cu zi în multe moduri. Merită să-l descoperiți.

Avem nevoie de meditație în viața noastră

     Meditația este trăirea unei stări superioare de conștiință în care mintea, fiind liniștită prin diferite metode, lasă să se vadă dincolo de ea Realitatea Purei Existențe.

     Cu toată că din perspectiva tradițională yoga, meditația a reprezentat dintotdeauna o modalitate spirituală de a descoperi prin experiență proprie adevăruri transcendente, în ziua de astăzi, ea a ajuns să fie integrată și ca o metodă de a trata problemele vieții de zi cu zi: stresul, anxietatea, neliniștea, angoasa, tensiunile care însoțesc agitația lumii moderne. Acest lucru s-a manifestat uneori ca o încercare de a scoate meditația din contextul ei spiritual. Din nefericire, prea multe cursuri de yoga au ajuns să limiteze viziunea asupra a ceea ce reprezintă cu adevărat meditația și care este rolul acesteia în procesul evolutiv spiritual al omului.

     Abordată profund, meditația permite accesul la profunzimile propriei ființe, și ne va aduce mai devreme sau mai târziu în fața misterelor care au tulburat omenirea încă de la începuturile existenței ei conștiente. Cine suntem? Care este sensul existenței noastre? Cum ne putem împlini acest destin? Sunt multe astfel de întrebări pe care ni le punem în momentele în care suntem confruntați cu fragilitatea vieții umane și la care încetăm să ne mai gândim imediat ce lumea ne atrage din nou în jocul ei de uitare.

Meditația ca stare de A FI și cale de realizare spirituală

     Meditația este de multe ori văzută ca o tehnică sau metodă de calmare a minții. Este bine să rămânem deschiși față de acest concept. Văzută ca și tehnică sau metodă, meditația devine un mijloc care facilitează explorarea cognitivă, bine direcționată a nu contează ce: obiect, fenomen, proces, ființă, etc., aflat în interiorul sau în exteriorul nostru. Totodată, în desfășurarea sa temporală, meditația poate fi integrată ca o cale de cunoaștere și revelare progresivă a anumitor realități. Atunci când meditația este orientată către noi, cu alte cuvinte, când noi – Subiectul – dorim să cunoaștem acest Obiect – care suntem tot noi, atunci cunoașterea revelatoare este cu privire la noi.              Această meditație devine experiența unei stări specifice de conștiință ce rezultă din introspecție. Așadar, în acest tip de meditație, și mai ales în fazele sale profunde, rezultă această stare specială de conștiință caracterizată de unitatea dintre Subiect – Obiect și Cunoașterea rezultată. Este, în ultimă instanță, o stare de A FI care exprimă esența a ceea ce noi suntem. Meditația devine acum Revelație.

Meditația revelează natura noastră ultimă – Conștiința Sinelui

Scopul multor căi spirituale este de a face posibilă transformarea interioară care duce la revelarea Adevărului cu privire la natura noastră reală. Din această cauză, meditația, introspecția, reflecția interioară, rugăciunea, au fost integrate ca modalități esențiale care servesc acestei supreme Căutări a ”Cine suntem noi? În mod specific, Yoga se distinge prin viziunea și modalitățile eficiente pe care le pune la dispoziție aspirantului spiritual, pentru a-i facilita acestuia pătrunderea acestui suprem mister.

În Brașov, susțin săptămânal, de mai mult timp, marțea de la ora 18.30, la sala Centrului Kamala (Str. Avram Iancu Nr.54), acest curs de meditație. Mă bucur să constat, la mulți cursanți, aspirația lor de a explora spațiul interior al conștiinței prin intermediul meditației.

Vă invit, cu această ocazie, dacă doriți, să participați în perioada 7-9 februarie în cadrul Centrului Kamala, la retragerea de meditație, pentru a medita împreună. 

Mai multe informații aveți aici

Despre cele 3 direcții evolutive exprimate la nivelul corpului fizic, subtil și cauzal

     Spiritualitatea orientală și, în mod specific, Yoga, recunoaște anatomia fizică și subtilă a ființei umane, dar acum mă refer îndeosebi, la existența acestor substraturi mai subtile, a căror prezență nu poate fi obiectivată de simțurile fizice, care ”învăluie” și totodată impregnează corpul fizic: substratul energetic, substratul mental, al intelectului discriminativ, și al planului cauzal. Prin modalități specifice yoghine, ființa poate experimenta conștient realitatea acestor niveluri de manifestare. Aici este o expunere introductivă cu privire la ”Pancha Koshas” – cele 5 învelișuri.

     Inițiez acum un nou playlist pe canalul meu Youtube, care se numește ”Anatomia subtilă a ființei”, în cadrul căreia voi expune aspecte cu privire la corpurile subtile (kosha), structura corpului energetic, sistemul celor 7 centri energetici (chakra), rețeaua canalelor subtile de energie (nadi), etc.  

Despre ”sistemul celor 7 chakra”, am mai expus acum câțiva ani, mai multe aspecte specifice, în cadrul programului de Yoga numit ”Chakra Sadhana” – al cărui scop este trezirea și dinamizarea prin practica Yoga a energiilor specifice celor 7 chakra. Multe dintre ele se regăsesc pe Youtube în aceste playlisturi:

Ce poate face meditația?

Meditația poate evidenția, încă de la început, dacă este bine ghidată, apariția Conștiinței Martor.

    Așa cum veți vedea, Conştiinţa Martor are mai multe grade de profunzime. Ea revelează gradat un simțământ al existenței din ce în ce mai puțin condiționat de mecanismul automat al minții.

     În viața obișnuită, când urmărim să devenim conștienți de anumite aspecte și de felul în care suntem impactați de acestea, există o percepția de sine, care este filtrată permanent de către minte. Existența noastră este pusă de către minte mereu în raport cu ceva sau cineva. Ceea ce se consideră, în general, a fi un act conştient este atitudinea de a fi conştient prin intermediul minții de respectivul act. Însă, în meditație, un act cu adevărat conştient este un act în care este transcensă funcționarea obișnuită a minții (cu tendințele sale identificatoare) şi odată cu ea conştiinţa individuală, cu toate filtrele sale. Ceea ce numim generic ca fiind mintea, din perspectiva realei conștiințe de Sine, este doar o suprafață de reflexie a gândurilor care în dinamica lor generează simțământul continuității și coerenței existenței. 

    Ce se întâmplă însă, atunci când acest flux al gândurilor se diminuează până la dispariție?  Încetăm să mai fim noi înșine? Încetează simțământul existenței de sine? 

Cântul Inimii

Am avut câteva zile în vacanță în care am ordonat unele materiale. Am pus la un loc și ultimele poezii scrise alături de cele cuprinse în volumul ”Șoaptele Inimii” și le-am organizat pe colecții.  Pentru a le vedea mai clar, măriți player-ul Youtube pe tot ecranul. Iată una dintre ele:

Alte colecții găsiți în playlist-ul Șoaptele Inimii: 

 

Să continuăm procesul transformării spirituale prin yoga și meditație

    Mă bucur să reiau contactul după perioada de retragere de meditație dintre ani. Vom relua activitățile de cursuri din data de 13 ianuarie atât în București cât și în Brașov și mi-am propus, în urma solicitărilor unora dintre dumneavoastră, să expun anumite aspecte legate de meditație.

    Vă invit, cu această ocazie, să participați la reluarea cursurilor de yoga și meditație din cadrul Centrului Kamala. În Brașov, cursul de meditație îl țin marțea în fiecare săptămână, de la ora 18.30 (Str. Avram Iancu Nr.54).

Postura Plăcută

    Așa cum știți poate, mulți dintre dumneavoastră, meditația este din ce în ce mai mult integrată în zilele noastre, ca veritabilă nevoie a sufletului de a se regăsi, de a se centra și regenera prin el însuși.
Cunoașterea semnificației ei va ajuta spre a motiva asumarea experienței meditative din ce în ce mai des, ca un veritabil gest al reamintirii de sine, al nevoii de a ne păstra în bună stare sufletul și mintea.
Meditația devine acel act deplin conștient prin care ajungem să recunoaștem și să afirmăm simțământul propriei existențe eliberate de constrângeri și condiționări. Ea aduce la suprafață acea ipostază a noastră caracterizată de pace, echilibru sufletesc, bunăvoință și deschidere sinceră față de semeni.
Meditația devine cel mai eficient mijloc interior de a reface unitatea și a crea armonia în acest ansamblu al ființei: corp-energie-psihic-minte-spirit.
Voi expune mai multe aspecte legate de meditație în clipurile viitoare.

Notă: Pentru a primi accesul la toate articolele, tehnicile și prelegerile audio și video postate pe acest blog este necesar ca în prealabil să vă abonați. Prin urmare, va rog subscrieți pentru a beneficia de accesul la toate materialele acestui blog.
@2012-2020 Liviu Gheorghe

MentorYoga – Cursuri Hatha-Yoga on-line – Nivel începător

MentorYoga – Curs Meditație on-line

MentorYoga – Ghidare și programe de practică – Nivel mediu

MentorYoga – Ghidare și programe de practică – Nivel avansați

Această prezentare necesită JavaScript.

INIMA SPIRITUALA

În prezentarea următoare, Inima este ”Subiectul”, Inima este ”Obiectul” și tot ea, Inima devine trăire, pace, cunoaștere și iubire.

Lăsaţi-vă aşadar timp de câteva minute ghidaţi de înţelepciunea ei spre a descoperi prin proprie intuiţie realitatea a ceea ce sunteţi.

Despre Inima frumoasă și Iubire

     Am fost întrebat de ce continui să expun aceste prelegeri care durează mult știind că durata statistică de vizionare a unui clip este de 5 minute. Alții dimpotrivă, apreciază mult aceste expuneri care le sunt de folos pentru că pot înțelege mai mult și au timp să reasculte și să-și amintească despre valorile esențiale ale vieții.

     Realizez că mulți oamenii nu au timp, dar știu că cei care ”cuplează” la universul spiritual reușesc să-și găsească acel timp chiar și de practică.  Amintesc că mintea se desfășoară în timp și din această cauză îl caută și-l pierde trăind anxietatea produsă de timp asupra existenței. Pe de altă parte, universul Inimii este un spațiu de căutare și de descoperiri revelatorii, care te cheamă și te provoacă să trăiești binele, frumusețea și armonia în acel prezent continuu. Tu în ce univers preferi să trăiești?  

     Așa cum o călătorie îți poate revela multe aspecte deosebite cu privire la lumea exterioară, ea poate aduce la suprafața conștiinței și lucruri mai puțin cunoscute chiar despre noi înșine.

     În ceea ce privește practica spirituală, ea mereu ne deschide către un orizont al cunoașterii de sine care se revelează ca fiind din ce în ce mai vast și mai profund, dovedindu-se foarte eficientă în transformarea modului de a ne percepe pe noi sau pe semenii noștri. Explorarea naturii umane este o cale fără sfârșit întrucât omul este expresia vie a divinității nesfârșite.

     Dincolo de modalitățile formale care sunt integrate în practica acestei forme de yoga – Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale, acasă sau la sală, rămâne acest spațiu vast al existenței de zi cu zi. În viziunea dobândită, a ne reaminti de cine suntem noi și ce resurse avem va conta enorm în bilanțul calitativ al existenței noastre. 

     Vom remarca că, din ce în ce mai mult, starea de centrare, de prezență conștientă, de deschidere a Inimii se permanentizează și observăm că suntem din ce în ce mai capabili să oferim ”răspunsuri” înțelepte ce vin de dincolo de rațiunea (de multe ori limitată) a minții. Din această perspectivă, Inima devine un suis generis portal cu dublu sens în care pătrund și din care se exprimă, mai apoi, în afară, atitudini și trăiri care afirmă acest simțământ al Unității și a recunoașterii similarități în planul esenței a tuturor oamenilor.  

     În această expunere subliniez importanța Inimii Spirituale ca organ al cunoașterii spirituale directe, Iubirea fiind mijlocul ei natural de exprimare.  Detaliez aici diferențele fundamentale de integrare existențială prin filtrarea de către minte a lumii și a vieții, pe de-o parte, iar pe de altă parte reamintim acea perspectivă inocentă, pură și luminoasă a Inimii.

     Dacă veți avea răbdare să ascultați până la capăt, veți putea avea o perspectivă mai profundă cu privire la modul în care vă exprimați acum voi, fiecare în parte, din punct de vedere sufletesc și spiritual și ce modificări ați putea ”face” spre binele și armonia propriei existențe. 

A descoperi sacralitatea vietii pretutindeni si oricand

Pentru un om obisnuit, ritualul religios este cel care, de multe ori, ii inspira si inalta sufletul in acel spatiu sacru de unde el se reintorce mai apoi primenit si regenerat.  Vizitam biserici, catedrale, moschei, temple participand sau nu la ritualuri si continuam sa facem aceasta de sute si sute de ani. Ne-am pierdut de multe ori in contemplare, veneratie si admiratie spre a ne regasi apoi mai umili si sfiosi in fata grandiozitatii si sublimului marilor opere umane care au incercat sa se apropie de opera divina. Am crezut si credem in continuare, multi dintre noi, ca ne este mai usor sa-l simtim pe Dumnezeu in temple si mai ales cu ocazia sarbatorilor.

Marile pelerinaje constituie pentru multi altii momente privilegiate de reconectare a sufletului la divinitate. Drumul pelerinului este parcurs cu veneratie, iubire si recunostinta, fiecare pas facut apropiindu-l de Dumnezeu.

Unele fiinte al caror suflet este trezit traiesc bucuria recunoasterii sacralitatii in marele templu al naturii acolo unde lumina reveleaza frumusete, echilibru, armonie si intelepciune.  Ne-am regasit poate, de multe ori pacea si linistea in aceste spatii exterioare admirand sublima creativitate a divinitatii.

Dar de ce numai asa? De ce sa nu extindem acest camp al regasirii si recunoasterii divinitatii pretutindeni si oricand? Cum am putea face acest lucru? Oficiind clipa de clipa in templul Inimii, la altarul Iubirii. De unde altundeva ne-am putea adresa invocatiile si cantecele de dor de Dumnezeu daca nu de aici? Spre ce zari si spre ce piscuri ar trebui sa ne indreptam spre a ne ”apropia” si a fi mai bine ”auziti” de EL, daca nu urcam in cerul Inimii noastre cantand de aici Cantarea Cantarilor? Carui Dumnezeu sa-i oferim cu iubire ofrande si daruri daca nu celui care este aici si aproape si care poarta in Inima sa intreaga asemanare?

Unde sa mai mergem si pe cine sa iubim și sa servim in lumea asta, daca nu divinitatii din noi si din semenii nostri de pretutindeni?

 

Limbajul Inimii versus limbajul Minții

     Este ușor să înțelegem că modul în care relaționăm, comunicăm și reactionăm fiecare dintre noi, poartă amprenta specifică predominanței nivelului de conștiință. De exemplu, o ființă orientată preponderent afectiv, se comportă diferit, în multe situații ale vieții, față de o ființă, a cărei specificitate, o reprezintă abordarea mentală a situațiilor. Ca urmare, apar reacții și răspunsuri diferite și din partea mediului exterior.

     Deschiderea spontană, altruismul, bunătatea și candoarea unei ființă, sunt mai greu de înțeles de către o altă ființă calculată, rezervată, prudentă până la suspiciune și care-și urmărește mai mereu propriul interes.

     Viziunea și orientarea unei ființe care trăiește cum s-ar spune cu Inima deschisă este caracterizată de deschidere, spontaneitate, căldură, entuziasm și încredere ceea ce de multe ori facilitează un nivel superior al comunicării și interacțiunii umane. Inima este ”instrumentul” care odată acordat, continuă să cânte și …să încânte pe ceilalți. Această vibrație pură a Inimii, mereu animă și contagiază în mod binefăcător natura umană.

     Așadar spațiul sacru al Inimii, devine locul de întâlnire al ființei cu ea însăși, cu semenii săi … și nu în ultimul rând, …cu Dumnezeu.

Egoul ”cade” de la sine daca ne ocupam de Inima

Auzim adeseori sfaturi si/sau indemnuri de tipul ”trebuie sa lupti cu egoul”, ”e necesar sa diminuezi egoul”, ”sa anihilezi egoul”, ”sa elimini egoul”, s.a.m.d. Dar inainte de a intelege ce ai de facut pentru a da curs unui asemenea sfat/indemn ar trebui sa stii ce este acest ego. Daca incepem sa aflam ca aceasta constiinta a individualitatii noastre ce se exprima atat de complex in planul personalitatii este o ”constructie” fortificata de noi si de universul exterior cu multe eforturi avand si o istorie veche, ne-am putea pune intrebarea de ce ar trebui sa luptam contra sa, sa daramam, sa anihilam, sa distrugem ceea ce a fost creeat? Mai mult decat atat. Egoul – ahamkara – (simtul propriei individualitati) este un nivel de exprimare a modului in care este organizata si tinde sa evolueze constiinta de sine la un moment dat. Din acest punct de vedere problema ”anihilarii” egoului este falsa. Caci daca ar fi cineva care sa vrea sa faca acest lucru, acesta ar fi o structura mai subtila care apartine tot egoului dar care intelege si realizeaza limitarile, conditionarea si suferinta inerenta experientei umane purtate de catre acel egou mai impur si ignorant pe care acum, el (egoul superior) l-ar dori eliminat. Este oarecum linistitor pentru ego sa stie ca are mai mereu ceva de facut pentru a asigura o mai mare bunastare a sa chiar in ideea evolutiei si realizarii sprituale. Dar aici, trebuie sa recunoastem ca tot despre ego este vorba, tot el este cel care ne dirijeaza atentia si in felul acesta isi continua dainuirea intr-un mod mai subtil si justificat spiritual. Ajunsi aici, trebuie sa admitem ca fiind o matrice fundamentala care are un rost in definirea modului de organizare si cristalizare a experientei umane nu ne va mai interesa nicidecum sa producem aceasta lupta interioara care poate conduce uneori chiar la scindare si tulburari de personalitate.

Ceea ce dorim insa la modul esential este ca aceasta structura a egoului sa nu blocheze un real proces evolutiv. Sa invatam sa folosim asadar resursele vaste ale personalitatii, sa cultivam toate acele insusiri ce reflecta o individualitate bine inchegata, unitara si coerenta din punctul de vedere al manifestarii binelui, dreptatii, iubirii, armoniei, frumusetii si intelepciunii si sa urmarim sa devenim UN OM ADEVARAT.

Toata aceasta chestiune falsa a luptei cu egoul dispare de la sine in momentul in care depasim din punct de vedere evolutiv aceasta etapa a individualizarii si intram in sfera de exprimare a nevoilor profunde ale sufletului nostru de a fi hranit si sustinut de structurile superioare ale fiintei. A iesi din colivia ingusta a egoului pentru a zbura liber in spatiile vaste ale orizontului presupune insa a cunoaste ca dincolo de gratii este ceva care merita a fii perceput si explorat. De ce am lupta sa iesim din temnite si colivii daca nu am fi siguri ca ”dincolo” ne-ar fi mai bine. De ce am face-o daca in temnite si colivii putem inca supravietui cu ce primim. Am lupta insa si am risca chiar si viata pentru libertate numai daca am stii ca existenta noastra va fi cu mult mai buna.

Daca din punctul de vedere al nivelului de constiinta am depasi planul individualitatii si am trece in spatiul Inimii caracterizat de o viziune a unitatii tuturor lucrurilor, a coexistentiei si manifestarii lor in acest vast ansamblu al armoniei universale in care liantul fundamental este iubirea, egoul si-ar diminua spontan influenta si incet, incet s-ar ”topi”. Atins de flacara iubirii, sufletul individual incepe sa cante o sublima simfonie ce exprima miscarea de inaltare a sa pe orbite din ce in ce mai elevate si aici ”instrumentul” egoului ar suna fals si chiar complet disonant. Asa incat egoul ”cade” de la Sine atunci cand ne ocupam sa ”urcam”. El nu poate ”respira” in spatiul eterat si pur al intelepciunii Inimii. Iata de ce trebuie sa ne ”ocupam” doar de inima noastra pentru a o deschide larg si a o face sa ramana asa in ciuda tuturor obstacolelor.  Iata de ce este necesar sa invatam sa trezim sufletul pentru a primi si darui iubire. Iata de ce este bine sa ne amintim ca niciodata nu suntem singuri si ca suntem cu totii solidari pe acest drum al IUBIRII. Iata de ce este necesar ”sa urcam”.

Dar nu cu lupta si incrancenare. A lupta, niciodata nu a fost un model valabil din punct de vedere evolutiv si/sau spiritual. Nici o lupta nu aduce cu adevarat pacea. Dupa atatea si atatea experiente de lupta, individul se apropie de momentul depasirii acestui nivel de reactie a egoului. Amintiti-va mereu ca cel care vrea sa lupte cu oricine si cu orice, chiar si cu el insusi este tot egoul. Surprindeti-i astfel inselaciunea si continuati ”sa urcati”. 

Adevarata evolutie si/sau revolutie a constiintei a avut, are si va continua sa aiba ”de-a face” cu iubirea. Iubirea este cea care cucereste. Iubirea este cea care uneste si elibereaza sufletele. Iubirea este cea care ii poate face chiar si pe ceilalti sa se predea. Cu adevarat, Iubirea dezarmeaza constiinta egoului si o destructureaza pana la disolutie. Iata de ce a invata sa ne recentram sufleteste in acest spatiu sacru al Inimii pana la a ajunge sa ne lasam ghidati de frumusetea, iubirea si intelepciune sa inerenta este ceea ce ne poate ilumina existenta de zi cu zi. A noastra si a celorlalti.

 

Inima – Templul universal al Iubirii

    Toate templele, mânăstirile, bisericile, moscheile și altarele existente în această lume au fost înălțate de oameni. Mai mult sau mai puțin sfinți, profeți, înțelepți sau învățați, aceștia au căutat să-I găsească lui Dumnezeu un loc pe acest pământ și să reamintească oamenilor prezența Sa în lume. Mulți poate veți spune că așa a vrut Dumnezeu și că fără ajutorul Său, nimic nu ar fi cu putință. Da, de multe ori, este adevărat. Dar, dacă am merge pe firul acesta al înțelegerii, am ajunge într-un punct care ne tulbură. Vom ajunge oare, să punem totul, în seama lui Dumnezeu numai pe baza faptului că lucrurile au fost înfăptuite? Chiar și cele rele? Unii îmi veți aminti aici, că Dumnezeu se ”ocupă” numai de lucrurile ”bune”, (ridicarea templelor, etc.) și  ”altcineva”, care nu este Dumnezeu se ocupă de lucrurile ”rele” (distrugerea și ruinarea lor). Cu toate acestea, amintindu-ne de rolul lui Dumnezeu, de Creator Suprem al Totului, înseamnă că, chiar și cu privire la distrugerea provocată de acel ”altcineva”, El ar trebui să încuviințeze și actul respectiv. Altfel, nu ar fi Totul, din moment ce, se întâmplă ceva ”peste” voința Sa Supremă. Bunul simț ne spune că nimic nu este în afara lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, evoluția în timp, arată că nu tot ceea ce omul numește ”rău”, este cu adevărat ”rău”, așa precum nu tot ceea ce pare a fi ”bun”, se dovedește a fi ”bun” cu adevărat. Intrăm aici în disputa nesfârșită a relativității ”binelui” și ”răului”, mai ales prin raportarea asupra lor din perspectiva evoluției umane în timp și spațiu. S-a dovedit așadar că, de multe ori ”răul” și chiar suferința a dus într-un final la ”bine” și,  că, de multe ori, ceea ce a părut a fi ”bun” sau ”bine” a dus spre ”rău”.   Ni s-a întâmplat și nouă de atâtea ori. Ceea ce se dovedește a fi bun pentru noi, pentru alții se dovedește a fi rău și invers. Ceea ce pentru alții este bun nouă să ni se pară rău. 

    Admitem așadar, că în afară de această voință divină care se manifestă permanent, există dimensiunea infinită a relativității percepției și a liberului arbitru al omului care este lăsat să se exprime în ambele direcții (ale binelui și răului). Dumnezeu lasă omului suprema libertate chiar și în privința modului în care el, omul se reprezintă pe sine, pe semenul său, lumea, în general și totodată asupra modului în care el, omul îL reprezintă sau și-L reprezintă pe Dumnezeu. 

    Așadar Dumnezeu lasă omului completa libertate în privința modului în care alege să trăiască și să evolueze. Omul alege să înalțe temple exterioare sau să le distrugă în numele unui Dumnezeu sau a unei alte autorități.

     Și acum doresc să evidențiez un aspect important:  

    De multe ori, se dovedește însă, că este mai ușor să construiești un loc de rugăciune și să-l ridici impozant către cer, decât să menții vie și mereu aprinsă, în altarul inimii tale, lumina iubirii de Dumnezeu și de semeni.

    Este mai ușor poate, pentru mulți dintre noi, să cumpărăm ofrande, lumânări, iconițe, candele, mir, flori, rozarii, etc. și să le oferim lumii și lui Dumnezeu, decât să dăruim lumii, ca ofrandă, liniștea, pacea, compasiunea și bunăvoința inimii noastră iubitoare în mod necondiționat. La urma urmei, dacă Dumnezeu este Totul este așadar și Tăcere, este și Pace, este și Iubire, este și Sacralitate.  Să facem acum un bilanț punându-ne o întrebare: care este și cum se exprimă ofranda noastră adusă Iubirii, Frumuseții, Înțelepciunii, Perfecțiunii, Păcii, Fericirii și Atotputerniciei lui Dumnezeu? Prin ”a cumpăra” sau prin ”a fi”?  

    Să ne amintim însă, că înainte de orice templu exterior, și multe alte ”jucării”, Dumnezeu a creat Templul Inimii. L-a ”ridicat” în fiecare ființă și apoi s-a întronat în el. Și acolo, El sălășluiește. A ne aminti să onorăm (prin conștiența noastră, în practica spirituală, în rugăciune, meditație, iubire, compasiune, bunătate, și evident, în viața noastră de zi cu zi), acest spațiu sacru existent aici, în chiar inima noastră, devine un act ce revelează însăși această permanență a prezenței divine.

    Deschiderea Inimii și trăirea în iubire se dovedesc, în timp, a fi modul înțelept de participare a noastră la ritualul sfințirii spațiului interior al acestui Templu al Inimii pentru că aici îl onorăm pe Dumnezeu, căci aici este El. Ce am putea oferi noi, lui Dumnezeu ca ofrandă, mai mult decât inima noastră iubitoare, mintea și sufletul nostru pur prin care EL să se exprime?

    Unul din rolurile unei comunități spirituale active este de a actualiza această Învățătură a Inimii, de a reaminti că așa stau lucrurile și de a încuraja pe oricine să trăiască în acest orizont al Iubirii pentru că aceasta reprezintă limbajul comun al tuturor sufletelor trezite. Iubirea, în toate nuanțele sale, este vibrația inefabilă a sufletului atins, purificat și înălțat de Dumnezeu.

    Dar cât de des uităm aceasta! Revenim la aceleași obiceiuri, de a încerca să-I facem pe plac lui Dumnezeu, dăruindu-I mereu jucării din lumea exterioară (poate din ce în ce mai grandioase), crezând că acestea ÎL vor ”îmbuna” până la a-L convinge să ne acorde mântuirea. De multe ori am fost și suntem învățați să încercăm să cumpărăm ”indulgențele” și iertarea lui Dumnezeu. Vom face poate chiar mai multe pomeni și vom scrie mai multe pomelnice și cu cât ”dăm” lui Dumnezeu mai mult, ne simțim justificați să-i cerem mai mult. Exact așa cum facem și cu semenii noștri, de multe ori. Le dăm ca să ni se dea. Aici, este un tipar repetitiv, condiționant care devine disfuncțional în timp pentru noi căci întreține neliniștea, așteptarea, tensiunea existențială, frustrarea de a nu primi pe cât am dat și la momentul potrivit, etc. 

    Dacă însă ne vom aminti, că în fiecare dintre noi sălășluiește Dumnezeu, ne-am putea reaminti și că, dăruind din inimă, în mod necondiționat, cu iubire și bunătate, atenția noastră celorlalți, este ca și cum, în felul acesta, noi ne îngrijim să ținem aprinsă flacăra vie în altarul Templului creat de Dumnezeu. Mai mult decât atât, multe studii psihologice confirmă faptul că oamenii au nevoie de ceilalți, de prezență activă și conștientă, de iubire și grijă umană, mai mult decât aspectele materiale, de multe ori limitate, pe care unii le oferă. Mulți ajungem să înțelegem că Iubirea nu poate fi cumpărată și Fericirea cu atât mai puțin dar ne comportăm de multe ori diferit.

    ”A-ți veghea Inima” – sfatul tuturor misticilor – poate fi înțeles în această cheie: ține mereu deschisă, cu iubire și compasiune, inima și nu lăsa să se stingă freamătul său sacru, dorul său de Dumnezeu. Astfel, respectarea acestui sfat, devine un act conștient care împlinește menirea de a fi om.  Atunci când tu iubești, când ești fericit, când ești în pace, când te dăruiești conștient cu bunăvoință și compasiune ajutând altruist, atunci când meditezi și când te rogi, când te purifici și respecți unicitatea, sacralitatea și unitatea Totului, nu uita că aceasta este OFRANDA mult plăcută lui Dumnezeu. Tu ești această OFRANDĂ. 

Cum ne recentram in Inima si de ce am face-o?

Cea mai clara reflexie a  Inimii Spirituale (Sinelui Suprem) in dimensiunea interioară este emanatia proaspata, vie si calda a sufletului ce a devenit mai transparent fata de lumina ”din adancuri”. Este totodata expresia unei constiente expansionate care cuprinde si imbratiseaza cu bucurie intreaga existenta fara a nega ceva din manifestarea sa pentru ca acel suflet este eliberat din stransoarea mecanicismului reactiv.

Multe traditii au propus modalitati eficiente de ”trezire spirituala” si de constientizare a realitatii Sinelui. In ultima instanta ce este crestinismul sau sufismul daca nu sunt Invataturi ale Inimii. Locul unde ne duc cararile batute ale misticilor și adeptilor acestor cai spirituale este locul sacru care intersecteaza lumea interioara si lumea exterioara pe care le inglobeaza si pe care le unifica in spatiul sublim al Inimii. Este locul unde mintea se goleste spre a primi in tacere si cu umilinta Suprema Invatatura.    

De la inima fizica la Inima Spirituala

Inima fizica este organul vital ce imprima ”tactul” functional de care depinde ritmul vietii unui organism. Inima Spirituala reprezinta acea realitate esentiala comuna oricarei naturi umane, substratul unic si universal pe care traditiile contemplative orientale il desemneaza sub numele de Atman – Sinele Suprem. Despre semnificatia complexa a Inimii aflati mai multe in prezentarea care urmeaza.

Cunoasterea prin dezvatare si dezidentificare

In Yoga Inimii Spirituale scopul este acela de a ne revela esenta a ceea ce noi suntem, realitatea Constiintei Sinelui Suprem. Aici, demersul spiritual transformator are doua componente majore: una tinteste din punct de vedere metodologic spre a crea conditiile necesare corpului, mintii si sufletului nostru de a se ”plasa” în așa fel incat ele sa devina din ce in ce mai transparente fata de lumina Sinelui, si cea de-a doua urmareste sa produca noi mecanisme mentale prin care sa ne putem detasa fata de vechile obisnuinte ale mintii de a continua sa se identifice cu ceea ce lumea fenomenala exterioara ii ofera spre a percepe.

Este evident, aproape pentru fiecare om, ca nu se poate ca in acelasi timp sa ramai puternic exteriorizat si agatat de obiectele simturilor care permanent bombardeaza mintea cu un flux nesfarsit de stimuli senzoriali, si in acelasi timp sa fi capabil sa percepi, in manifestarea lor foarte discreta si chiar subtila, aspecte ce tin de spatiul la fel de vast al constiintei Sinelui Suprem – atman. Cu alte cuvinte mintea nu poate servi la doi stapani: pe de-o parte constiintei egoului ce incearca sa satisfaca instinctul nesatios al  individualizarii si, pe de alta parte, Constiintei integratoare si unificatoare a Sinelui Suprem. Ori mintea va continua sa ramana exteriorizata si agitata ori va invata sa ramana tacuta si complet reflexiva fata de spatiul constiintei Sinelui. Sau altfel spus: mintea ori continua sa functioneze pe palierul ei limitat si conditionant ori se dezvata sa continue sa ramana agitata si devine capabila sa descopere un alt mod de functionare a sa, tacut dar totodata extins asupra acestui spatiu al constiintei de Sine.  

Sa nu ma intelegeti gresit: nu este nimic rau in intentia noastra de a explora lumea spre a o cunoaste si a ne integra cat mai armonios in ea, dar daca pretul platit este uitarea de Sine atunci acesta este mult prea scump.  

Nu cumva constatam ca modul in care functioneaza pentru multi mintea si organele de simt care o stimuleaza continuu este urmarea fortificarii unor mecanisme aproape automate de conditionare subconstienta de care ar fi bine sa scapam?   

Tehnici de transformare: Respiratia constienta

Energia inimii poate fi crescuta in cazul fiecaruia dintre noi. Sistemul Yoga propune tehnici specifice de captare si asimilare a energiilor in propria fiinta. Grupajul procedeelor respiratorii este foarte vast. In prezentarea care urmeaza reamintim unele principii de baza ale procesului respirator si propunem o tehnica de pranayama care urmareste recentrarea si focalizarea energiilor in spatiul sacru al Inimii.

Cunoașterea de sine poate deveni revelatoare. Dar în ce condiții?

În această expunere prezint modul în care cunoașterea de sine obținută prin practica spirituala poate și trebuie să devină revelatoare din punctul de vedere al adevărului ființei. Urmăresc să subliniez faptul că într-o astfel de cunoaștere trebuiesc împlinite anumite condiții. În primul rând, să fim motivați să întreprindem această călătorie de cunoaștere. Aici lucrurile stau bine pentru că mulți dorim să ne cunoaștem pe noi înșine cât mai profund. Dar vom vedea că nu este suficient. De la intenție, până la a putea realmente să distingi lucruri noi ce țin de propriile tale resurse este un drum de străbătut. Și aici apare necesitatea unei abordări practice, a unei metode de lucru.

De-a lungul timpului am putut să-mi dau seama că unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală îl constituie faptul că oamenii nu au puterea de a-și menține această aspirație de auto-cunoaștere și auto-perfecționare la nivelul la care practica să producă transformări spirituale ireversibile. Dar și aici, Yoga poate ajuta foarte mult pentru că există foarte multe modalități, tehnici și procedee care integrate cu inteligență pot să ne mențină acest ”tonus” la cote înalte. 

Este necesar să ne dăm seama că există o diferență între cunoașterea discursivă cu privire la ce credem noi despre noi și o cunoaștere autentică, revelatoare ce se produce în urma unei practici și experiențe directe, de natură spirituală.

Trăim sub influența a 2 Poli de atracție: Polul Sinelui divin și Polul lumii fenomenale

     În acest Univers funcționează o lege cunoscută de mulți: legea atracției și respingerii. Conform acestei legi și explicat foarte simplu, tot ceea ce există este supus unor forțe care generează (în interacțiunea lor permanent dinamică) efecte de atracție și respingere.

     Învățătura yoghină precum și cea taoistă au descris pe îndelete, încă de acum 2-3000 de ani, mecanismele de interacțiune ale acestor forțe precum și modul înțelept de a opera asupra lor, din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental și spiritual. Scopul mereu precizat este acela de a orienta efectele manifestării forțelor polare opuse din microcosmosul ființei umane (HA (+) și THA (-) în Yoga) sau (YIN(-) și YANG (+) în Taoism) precum și din marele Univers, pentru a determina conștient apariția și menținerea diferitelor niveluri de echilibru și armonie în plan existențial.

     Atunci când urmărim să producem o transformare spirituală este necesar să ținem cont de existența unei forțe foarte puternice care generează efecte puternice. Este vorba de forța de atracție, seducție și fascinație pe care LUMEA exterioară o exercită permanent asupra noastră. Multe lucruri bune se pot produce în evoluția noastră, determinate de progresul și evoluția LUMII în ansamblul ei. Dar tot sub influența acesteia, omul ajunge să se ”miște” adeseori haotic pe diferitele orbite în sfera cărora intră datorită prejudecăților, convențiilor, fricilor, schemelor superficiale de gândire, tendințelor subconștiente, cultivării formei în defavoarea conținutului, mediatizării non-valorii, întreținerii dependenței în cadrul societăților de consum, înlocuirea relațiilor umane profunde cu simulacrele lor în cadrul rețelelor de socializare, etc.

     Caracteristica acestei forțe de atracție și totodată pericolul care apare, constă în faptul că, sub influența sa, omul rămâne captiv în sfera exteriorității. Se dezvoltă până la permanentizare un mod funcțional mental de dependență. Mintea sa este atrasă și rămâne în contact cu lumea exterioară prin intermediul simțurilor care se doresc mereu a fi satisfăcute. Arareori reușește, și doar pentru puțin timp, să se ”realinieze” pe orbita interiorității pentru a regăsi și/sau reface condițiile favorabile unei stării de echilibru și armonie lăuntrică. Mulți uităm să ne bucurăm de ceea ce pur și simplu suntem pentru că identificăm bunăstarea existențială mai ales în raport cu lucrurile pe care le avem sau spre obținerea cărora tindem.

     Astfel se explică, de ce este aparent greu să ne protejăm față de ”asaltul” neîntrerupt al gândurilor de tip dorință, așteptări, atașamente, reacții emoționale încărcate de tensiune,  reacții  care apar, de cele mai multe ori, în urma percepțiilor senzoriale care vin din lumea exterioară, fiindu-ne astfel greu să ne detașăm pentru un timp de ele pentru a ne liniști și pacifica în interior. Iată de ce este greu încă, pentru mulți, să se concentreze la voință doar asupra unui lucru sau să reușească să mediteze mai profund sau să intre într-o stare de contemplativitate superioară sau să cultive constant atitudini sufletești ce exprimă deschidere, toleranță, iubire, iertare, compasiune: pentru că nu reușesc pe de-o parte, să neutralizeze forța de atracție a minții spre exterior și, pe de altă parte, nu au dezvoltat conștient capacitatea de interiorizare pentru a se putea recentra în spațiul intim, discret și tăcut al conștiinței de sine. A recăpăta libertatea interioară și implicit un anumit grad de autonomie spirituală nu depinde de modul în care această lume exterioară este organizată ci de gradul în care poți rămâne cuplat la sensul profund al existenței dat de o veritabilă conștiință de sine.

     Bunul simț și intuiția ne arată din când în când, că există această forță care are un sens opus față de forța de atracție a lumii exterioare. O forță care ne poate conduce, când este suficient dezvoltată, pe orbita interioară a conștiinței de sine. Cu cât mai mare va fi această forță, cu atât ea va putea să contrabalanseze eficient forțele și energiile prin care această lume tinde să ne atragă în sfera sa specifică de manifestare. Multe căi spirituale și tradiții religioase concordă în arăta că tocmai pentru a face față influențelor, de multe ori perturbatoare ale lumii exterioare, este necesar să dezvoltăm un auto-control interior și să continuăm să ne cunoaștem pe noi înșine mai mult și mai profund, înainte de a vrea să cunoaștem și să controlăm lumea exterioară.  

     În prezentarea următoare reamintesc că această forță spirituală iradiază din Inima Spirituală, din însăși Centrul esențial al ființei noastre  (Sinele Divin – Atman cum este numit în Yoga) și, urmare a practicii spirituale consecvente, ne ajută să ieșim, cel puțin atunci când ne dorim, dacă nu chiar definitiv, de sub influența condiționantă și limitatoare a lumii fenomenale.

Calea Inimii – Cale de unificare a interiorului si exteriorului

Care ar fi conditiile si atitudinile fundamentale pe care le putem cultiva menite sa duca la aceasta viziune a unitatii percepute in interior si in exterior? Intuitia ne spune ca acestea au de-a face cu planul interioritatii. Centrarea, linistea interioara, a ne lasa ghidati de vocea inimii, de aceasta caldura comunicativa a inimii, cultivarea Constiintei martor – a atitudinii de observare detasata si neimplicata capabila de raspuns intelept si nu de reactie si drama. O atentie mereu deschisa spre a percepe lucrurile calm si impacat. Mintea si respiratia pot fi ”disciplinate” spre a se ajuta una pe cealalta in procesul unei transformari eficiente care sa duca la o stare superioara de echilibru si armonie.

Limbajul Inimii este in esenta un limbaj al iubirii.  Prin urmare prin tot ceea ce percepem si simtim, prin tot ceea ce intentionam, gandim si facem ar trebui sa se reflecte in primul rand vibratia calda si inspiratoare a Inimii. Este asa? Si daca constatam ca nu este, ce putem face spre a trezi aceasta ”facultate” superioara a Inimii noastre?  Un raspuns cuprinzator ar fi acela de a deveni din ce in ce mai constient intelegand ca tot ceea ce exista si se ”intampla” este menit sa ne ajute in evolutia noastra.  

Despre suflet şi iubire

Faptul că lumina Soarelui nu se zăreşte noaptea aceasta nu înseamnă că el nu există, spunea demult un mare înţelept.

Aşa este şi cu iubirea. Deşi trăim cu toţi în acest câmp fundamental al conştiinţei divine, nu mulţi sunt cei ce se pot acorda spontan pe armonica acestei energii fundamentale a iubirii. Percepţia aproapelui şi a lumii fenomenale este astfel sărăcită de această incapacitate momentană. Spun momentană întrucât sufletului omului îi este rânduit ca, mai devreme sau mai târziu, (pe o scară a timpului ce măsoară nivelul evolutiv) să soarbă din cupa inimii elixirul sublim-miraculos  al iubirii.     

Din perspectiva existenţei şi manifestării acestui plan de conştiinţă caracterizat în mod fundamental de gama de trăire ce are de a face cu iubirea, bunătatea, dreptatea şi compasiunea, intuiţia ne spune că rezonatorul perfect este chiar sufletul omului. Dacă ne întrebăm ce ne atrage foarte mult la un om, chiar dincolo de însuşirile evidente ale personalităţii sale, putem răspunde mulţi dintre noi că acesta este sufletul cald şi bun al aceluia. Din perspectiva relaţională pragmatică a omului de astăzi, pare că virtuţile sufletului nu contează în faţa celor ale minţii. Cultura occidentală încearcă mai ales prin artă şi religie să cultive virtuţile sufletului dar se vede că nu a izbutit, din moment ce există încă în lume o angoasă a singurătăţii, a lipsei, a separării. Pentru a face faţă acestei nelinişti şi angoase existenţiale se dezvoltă în mod compensator în societatea actuală raţiunea rece a individului ce trebuie să supravieţuiască oricărei condiţii.

Evoluţia unui organism şi capacitatea lui de adaptare la noi condiţii are foarte mult de-a face cu integrarea şi folosirea inteligentă a tuturor resurselor. Din perspectiva individuală, cultivarea resurselor sufleteşti reprezintă o condiţie fără de care nu se poate accede în dimensiunile superioare ale spiritului.

 

Iubirea revelează unitatea și unicitatea divină

Ultimele materiale postate sunt în legătură cu tema fundamentală a iubirii și trezirii sufletului. Așa cum este înțeleasă de mulți, iubirea pare a fi un sentiment născut în sufletul celui care iubește ceva sau pe cineva. Și totuși, dacă nu există (sau nu mai există deocamdată) ceva sau cineva care să atragă în jocul iubirii inima noastră, suntem oare sortiți să rămânem în afara cercului iubirii? Și până când vom rămâne așa?

DESPRE ZBORUL INIMII ÎN IUBIRE

Atunci când ne propunem să ne regăsim pe noi în firescul existenței, în naturalețea și normalitatea stării noastre de ”a fi”, manifestarea spontan afectivă devine ”limbajul” comun. Și totuși, suntem încă atât de surprinși atunci când cineva se exprimă astfel și ne uităm cu suspiciune la această ”anormalitate”. Suntem mai degrabă obișnuiți cu ”normalitatea” de a fi întâmpinați cu răceala măștilor purtate spre a păstra invulnerabilitatea. Astfel este posibil să uităm și să pierdem multele ocazii de a simți că deschiderea afectivă conștientă și menținerea ei reprezintă expresia firească a ceea ce numim ”suflet trezit”.  Sănătatea sufletului nostru determină sănătatea trupească. Ce remediu mai eficient, ce hrană mai savuroasă îi este necesară  sufletului uman dacă nu iubirea?

DIALOG SPIRITUAL – TEMA: IUBIRE + CONŞTIENŢĂ = COMUNIUNE

Vă propun un mic intermezzo în seria clipurilor despre al şaselea centru energetic Ajna Chakra, pentru a medita la o temă universală care revine mereu şi mereu în atenţie fiind totodată şi lecţia noastră fundamentală de viaţă: IUBIREA.

Îmi păstrez obiceiul de a urmări ca prin dialog spiritual să creez cadrul necesar pentru ca cei prezenţi la cursuri sau conferinţe să exprime cât mai sincer căutările şi înţelegerile cu privire la ”temele majore”. Iată aici un astfel de dialog.

Am urmărit să evidenţiez că iubirea, în procesul trezirii unei reale conştiinţe de sine,  este consecinţa firească şi modul natural de manifestare în mijlocul semenilor noştri.

PUTEREA VINDECĂTOARE A IUBIRII – Dă-o mai departe!

    Întotdeauna mediul încărcat de afecţiune şi iubire a determinat vindecări şi cicatrizări sufleteşti. Iubirea oferă darul vindecării şi trezeşte din nou puterea vieţii.

    Cunoscând toate acestea, ne întrebăm de ce această lume în care trăim, refuză încă să recurgă la acest remediu universal al vindecării sufleteşti.         

    Aici este reamintită ordinea firescă a lucrurilor pentru a ne putea ajuta, alina, vindeca şi înfrumuseţa mai mult vieţile noastre.     

    Descoperirea capacităţii naturale de vindecare şi autovindecare prin iubire şi bunătate este un demers pe care fiecare dintre noi l-ar putea integra conştient şi cu mai mult curaj pentru că nu depinde de nimeni. Iubirea aduce mereu echilibru şi armonie, exact condiţiile favorabile menţinerii sau refacerii sănătăţii individuale, relationale, sociale.

    Aici este amintit programul ”Open Heart” al medicului american Dean Ornish care a rezolvat multe cazuri de boli cardio-vasculare prin integrarea unor metode naturale care au pus accentul pe cultivarea stărilor pozitive psiho-mentale (în principal a iubirii), pe tehnici și metode yoghine (inclusiv posturi, tehnici respiratorii și meditație), și desigur pe anumite diete și cure alimentare purificatoare.

    Alte cazuri sunt expuse spre a exemplifica modul în care iubirea poate vindeca și salva natura umană din suferință.

PUTEREA INIMII ESTE IUBIREA

A ”cultiva” iubirea poate determina un efect contagios. Prin iubire iti sunt trezite propriile haruri. Prin iubire trezesti in inima celeorlalti propriile lor haruri. Prin iubire te apropii de adevarata credintă. Iubirea întoarce intotdeauna daruri catre cel care o manifesta, dar intotdeauna intr-un mod natural.

LECTIA …IUBIRII

Extras dintr-o prelegere cu privire la modalităţile de trezire a sufletului, prezentată cu ocazia seminarului consacrat metodelor practice de trezire şi dinamizare al celui de al patrulea plan al fiinţei, Anahata Chakra – centrul iubirii. (vezi şi Arta de a Iubi)

 Iubirea = SUBSTANTIV sau VERB?

Iubirea = OBIECT sau SUBIECT?

Iubirea = CONDIŢIONARE SAU LIBERTATE ?

Să vedem cum stau lucrurile:

TEHNICI DE TRANSFORMARE – TREZIREA SUFLETULUI

O procedeu respirator care poate produce trezirea sufletului prin integrarea simultana a unei tehnici de respiratie si de vizualizare creatoare. Acesta a fost prezentat in cadrul Seminarului consacrat aprofundarii modalitatilor teoretice si practice de trezire si dinamizare armonioasa a celui de al patrulea nivel energetic controlat de centrul de forta Anahata Chakra.

ARTA DE A IUBI

Este oare iubirea o artă? Dacă este, ea cere cunoaştere şi efort. Ori este doar o senzaţie plăcută, pe care o încerci dacă ai noroc, care „te încearcă” dacă ai această şansă? Articolul de faţă se bazează pe prima premisă, deşi, neîndoielnic, majoritatea oamenilor cred astăzi în cea de a doua.

Nu că oamenii ar considera iubirea lipsită de importanţă. Dimpotrivă, ei tînjesc după iubire; se uită la nenumărate filme despre poveşti fericite sau nefericite de dragoste, ascultă sute de cîntecele de dragoste – şi totuşi aproape nimănui nu-i trece prin minte că ar avea ceva de învăţat despre iubire care presupune efort, înţelegere, acceptare, răbdare şi încă multe altele.

Această stranie atitudine se bazează pe cîteva premise care – luate separat sau puse laolaltă – încearcă să o susţină.

Iată care sunt ele:

Continuă lectura „ARTA DE A IUBI”

TEHNICI DE TRANSFORMARE: MEDITATIA BUNATATII PLINA DE IUBIRE

Nici un om nu este in intregime o insula;

Orice om este un fragment dintr-un continent,

Este o parte integranta dintr-un ansamblu.

Daca o bucata de pamant dispare in mare,

Europa devine mai mica.

Este ca si cum ar disparea un promontoriu,

Sau locuinta ta, ori a prietenilor tai.

Moartea fiecarui om reduce o parte din mine,

Caci eu sunt implicat in intreaga umanitate.

De aceea, nu trimite niciodata pe cineva sa afle pentru cine bat clopotele.

Clopotele bat pentru tine.

John Donne, Meditatia XVII

     Noi rezonam atat de usor cu necazurilor celorlalti oameni pentru ca suntem cu totii interconectati. Suntem simultan un intreg si o parte dintr-un intreg mai mare; de aceea, putem schimba intreaga lume daca ne schimbam pe noi insine. Este bine sa credem acest lucru.  Daca eu devin in acest moment un centru din care emana bunatate si iubire, intreaga lume capata un nucleu in plus de bunatate si iubire (aparent minor, dar in nici un caz nesemnificativ) care lipsea cu o clipa mai devreme. Astfel, aceasta schimbare imi este benefica mie, dar si restului lumii.

Probabil ai observat ca nu intotdeauna te manifesti ca un centru din care emana bunatate si iubire, nici macar fata de tine insuti. Dimpotriva, in societatea in care traim putem vorbi de o adevarata epidemie a lipsei de incredere in sine si a pretuirii de sine. La o conferinta cu Dalai Lama tinuta la Dharamsala in anul 1990, un psiholog american a incercat sa-i puna maestrului o intrebare legata de absenta pretuirii de sine. A fost nevoie ca intrebarea sa-i fie tradusa lui Dalai Lama de mai multe ori in limba tibetana (desi engleza maestrului este destul de buna), pentru simplul motiv ca acesta nu putea intelege conceptul occidental de „absenta a pretuirii de sine”. Cand in sfarsit a inteles despre ce este vorba, el s-a intristat vizibil la auzul faptului ca un numar atat de mare de americani cad prada unor sentimente atat de profunde de aversiune fata de sine si de neadaptare.

Tibetanii nu cunosc practic asemenea sentimente. Desi se confrunta cu problema grava a refugiatilor care fug din calea opresiunii chineze si care traiesc in saracia specifica lumii a treia, ei nu stiu ce inseamna absenta pretuirii de sine. Cine stie insa ce se va intampla cu generatiile lor viitoare, dupa ce vor intra in contact cu asa-zisele „tari dezvoltate”. Poate ca noi ne-am dezvoltat prea mult din punct de vedere exterior si prea putin din punct de vedere launtric si, cu toata bogatia noastra, noi suntem cei care traim in saracie.

 Unul din pasii pe care ii putem face pentru a iesi din aceasta saracie este meditatia bunatatii pline de iubire. La fel ca in orice alt tip de meditatie, cel mai bun inceput suntem chiar noi insine. Tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem inimile in fata bunatatii, a acceptarii si a iubirii. Pare simplu, dar nu este intotdeauna. Va trebui sa ne reamintim sa facem acest lucru din nou si din nou, la fel ca atunci cand ne focalizam asupra respiratiei in timpul meditatiei in postura sezand. Mintea nu este dispusa sa accepte foarte usor aceasta deschidere in fata iubirii de sine, din cauza ranilor pe care le ascundem cu totii in profunzimile fiintei noastre. Merita totusi sa incercam, macar experimental, sa ne deschidem in fata acceptarii si iubirii de sine, la fel ca o mama care isi strange la piept copilul speriat sau ranit, cu o iubire neconditionata si fara nici o rezerva.

Te poti deschide in fata iertarii de sine, eventual si a iertarii celorlalti? Este posibil sa te simti fericit in clipa de fata? Este in regula sa te simti bine? Ai vreun motiv sa fii fericit in momentul prezent?

Iata cum trebuie sa se desfasoare meditatia bunatatii pline de iubire. Nu confunda insa cuvintele care descriu practica cu practica propriu-zisa. La fel ca intotdeauna, ele nu fac decat sa indice directia:

Incepe prin a te centra in postura de meditatie si focalizeaza-ti atentia asupra respiratiei. In continuare, de la nivelul inimii sau al abdomenului, invita sentimentele si iubirea sa radieze pana cand ele iti vor umple toata fiinta. Lasa-te mangaiat de propria constiinta, ca si cum ai fi un copil care merita sa fie iubit si tratat cu bunatate. Incarca-ti constiinta cu energia plina de iubire a unei mame, dar si cu energia plina de iubire a unui tata. Lasa-te rasfatat de aceasta iubire parinteasca si de aceasta bunatate de care poate ca nu ai avut suficient parte pe vremea cand erai copil. Scufunda-te in aceasta energie a bunatatii pline de iubire, inspir-o si expir-o, ca si cum ar fi o sursa de lumina si de caldura dupa care ai tanjit multa vreme si care acum iti sta in sfarsit la dispozitie.

Invita sentimentele profunde de pace si de acceptare sa fie prezente in tine. Unii oameni prefera sa rosteasca din cand in cand afirmatii-forta, de genul: „Imi manifest intentia sa ma eliberez de ignoranta, de lacomie si ura, sa nu mai sufar niciodata, sa fiu fericit”. In realitate, aceste cuvinte au scopul de a trezi in ei sentimentele de bunatate si de iubire. Ei isi exprima astfel dorinta de a avea parte de tot ce are viata mai bun de oferit, intentia lor constienta de a se elibera in momentul prezent (macar in acest moment) de toate problemele lor, generate de multe ori chiar de ei insisi, datorita temerilor si incapacitatii lor de a-si aduce aminte.

Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, mangaindu-te si implinindu-te, poti ramane in aceasta stare o perioada indefinita. Poti bea din acest izvor de apa vie, te poti imbaia in el, regenerandu-te si hranindu-te. Acest exercitiu se poate dovedi un instrument profund vindecator pentru trup si pentru minte.

Poti merge chiar mai departe. Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, poti directiona aceasta energie in exterior, catre oricine doresti. De pilda, poti incepe cu membrii cei mai apropiati ai familiei tale. Daca ai copii, focalizeaza-te asupra imaginii lor la nivelul ochiului mintii si al inimii. Vizualizeaza-le sinele superior, binecuvanteaza-i si doreste-le sa nu sufere inutil, sa isi gaseasca propria cale in aceasta lume, sa experimenteze iubirea si acceptarea in viata lor. Poti continua apoi cu sotia sau cu sotul, cu celelalte rude, cu parintii etc.

Daca luam cazul parintilor, iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre ei indiferent daca mai traiesc inca sau au murit. Trimite-le un gand bun, doreste-le sa nu se simta izolati si sa nu sufere, iubeste-i. Daca te simti capabil si ti se pare ca acest lucru te-ar putea elibera de o povara, gaseste un loc in inima ta si iarta-i pentru toate limitarile lor, pentru temerile lor, pentru actiunile gresite si suferinta pe care ti-au cauzat-o. Aminteste-ti in aceasta directie celebrul vers din poezia lui Yeats: „Pai, ce altceva ar fi putut face, dat fiind ca este asa cum este?”

Poti merge chiar mai departe. In continuare, iti poti directiona energia bunatatii si iubirii catre toti oamenii, nu numai catre cei pe care ii cunosti, dar si catre cei pe care nu ii cunosti. Nimeni nu poate sti in ce masura va beneficia umanitatea in urma acestui demers, dar este absolut sigur ca tu vei beneficia, in sensul rafinarii si expansiunii corpului tau emotional. Acest proces te va ajuta sa te maturizezi, cu atat mai mult daca iti vei directiona energia bunatatii si a iubirii catre acei oameni cu care nu te intelegi bine, pe care ii antipatizezi sau pe care ii respingi, care te-au amenintat sau te-au ranit. La fel de bine iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre grupuri intregi de oameni, catre toti cei oprimati, care sufera, care traiesc in regiuni afectate de razboi, de violenta si ura – stiind ca nu sunt diferiti de tine, ca si ei au persoane pe care le iubesc, sperante si aspiratii, nevoi de adapost, hrana si pace. Poti expansiona apoi si mai mult energia bunatatii pline de iubire, directionand-o catre intreaga planeta, cu toate splendorile si ranile ei tacute, catre mediul inconjurator, catre rauri si paraie, catre atmosfera pamantului, catre oceane, paduri, plante si animale, la nivel colectiv sau individual.

Practic, nu exista limite naturale ale practicarii bunatatii pline de iubire in meditatie sau in viata de zi cu zi. Procesul este sinonim cu o realizare continua, din ce in ce mai plenara, a interconexiunilor care ne unesc pe toti. Este manifestarea directa si consecinta acestei realizari. Daca ne putem deschide pentru o singura clipa catre iubirea unui copac, a unei flori, a unui caine, a unui loc, a unei persoane sau catre iubirea de sine, putem descoperi in acel moment toti oamenii, toate locurile, intreaga suferinta si intreaga armonie. Acest tip de practica nu isi propune sa schimbe ceva sau sa conduca la un rezultat concret, desi la prima vedere poate parea ca asa stau lucrurile. El nu face altceva decat sa reveleze realitatea care este intotdeauna prezenta. Iubirea si bunatatea exista chiar acum, in momentul prezent, undeva sau in cineva; de fapt, pretutindeni. De regula, capacitatea noastra de a le percepe este ingropata undeva, in adancurile fiintei noastre, sub temerile si ranile pe care le-am suferit, sub lacomia si ura noastra, sub cramponarea noastra disperata de iluzia ca suntem separati si izolati.

Prin deschiderea interioara in fata acestor sentimente, in timpul practicii, noi ne dilatam si transcendem granitele propriei ignorante, la fel cum, prin yoga, transcendem granitele rezistentei opuse de muschii, ligamentele si tendoanele noastre, si la fel cum, in toate formele de meditatie, transcendem granitele ignorantei din inimile si din mintile noastre. Desi pare uneori dureros, procesul de intindere corporala si de dilatare in planul constiintei ne permite sa crestem, sa ne transformam, si astfel sa schimbam intreaga lume.

”Religia mea este bunatatea” Dalai Lama

Practica!

Intra in contact cu sentimentul bunatatii pline de iubire, in timpul practicii tale meditative. Incearca sa depasesti toate obiectiile pe care ti le aduce mintea, toate motivele pentru care nu merita sa fii iubit sau acceptat. Considera toate aceste obiectii simple ganduri efemere (nu o realitate imuabila). Scufunda-te in caldura si in acceptarea bunatatii pline de iubire, ca si cum ai fi un copil pe care mama sau tatal sau il tine in brate. Dupa ce te-ai stabilizat in aceasta stare de constiinta, directioneaza energia bunatatii si a iubirii catre alte persoane si catre intreaga lume. Nu exista nici o limita in aceasta directie, dar la fel ca in cazul oricarei alte practici, si aceasta se aprofundeaza si se amplifica numai prin perseverenta, la fel cum cresc plantele dintr-o gradina ingrijita cu iubire. Nu incerca sa ajuti in acest fel pe cineva sau intreaga planeta. Limiteaza-te sa te concentrezi constient asupra lor, sa ii apreciezi, sa le doresti tot binele din lume, sa te deschizi in fata durerii lor printr-o atitudine plina de bunatate, compasiune si acceptare. Daca, in urma acestui proces, simti impulsul interior de a actiona concret, schimbandu-ti comportamentul in aceasta lume, manifesta-ti iubirea, bunatatea si luciditatea prin toate actiunile tale.

(extras din lucrarea „Meditatia – arta de a fi constient” de Jon Kabat-Zinn aparuta la Editura KAMALA)