Nota: Pentru a primi accesul la toate articolele, tehnicile si prelegerile audio si video postate pe acest blog este necesar ca in prealabil sa fiti inscrisi. Prin urmare, va rog subscrieti pentru a beneficia de accesul la toate materialele acestui blog.
@2012-2015 Liviu Gheorghe

MENTORYOGA – CURSURI ON-LINE

NOU ! CURS MEDITAŢIE ON-LINE

This slideshow requires JavaScript.

INIMA SPIRITUALA

În prezentarea următoare, Inima este ”Subiectul”, Inima este ”Obiectul” și tot ea, Inima devine trăire, pace, cunoaștere și iubire.

Lăsaţi-vă aşadar timp de câteva minute ghidaţi de înţelepciunea ei spre a descoperi prin proprie intuiţie realitatea a ceea ce sunteţi.

Despre existență și conștiință din perspectiva non-dualității

       În această prezentare abordez un aspect fundamental al integrării spirituale și anume necesitatea asumării și, mai apoi, a afirmării viziunii unității întregii existențe. Tot ceea ce există și se manifestă în acest Univers (inclusiv  conștiința umană) este interconectat și integrat în câmpul unificat al conștiinței divine.    

Este necesar, de asemenea, să facem foarte bine distincția și să înțelegem lăuntric diferențele dintre 1) a te gândi la o astfel de afimație, 2) a crede în ea și 3) a o trăi ca atare, de a o exprima prin însăși propria ta prezență

       Consistența viziunii pe care această credință lăuntrică o generează, contribuie la creșterea credinței însăși. Orice viziune coerentă asupra lumii, integrată în cadrul acelei credințe ne ajută, pentru că ea e de natura să contrabalanseze influența elementelor și tendințelor contrare acestei credințe. Cu cât avem o viziune mai coerentă, mai sistematică, ce nu intră în contradicție cu fapte și experiențe trăite de noi, cu atât suntem mai predispuși să ne deschidem față de o idee sau viziune care să devină o credință profundă a noastră.

       Chiar dacă am fost învățați că lumea este diversă și că există o separare între noi și ceilalți, sunt suficiente câteva momente excepționale, trăite într-o meditație reușită, ca viziunea unității divine să se impună în adâncul ființei noastre cu o forță mult mai mare decât credința ca noi suntem în mod fundamental separați de ceilalți, de restul universului. Atunci realizăm că mintea, cu predispoziția sa către logica duală, nu ne mai poate ajuta în cunoașterea Adevărului Existenței. Credința unității în Tot este o credință impusă în primul rând nu de minte, ci de Inima Spirituală, și se confirmă și capătă consistență prin prezența conștientă în iubire, în adevăr, în libertate.

       De aceea, chiar dacă nu suntem în meditație, importantă este centrarea în Inimă. În vederea transcenderii gândurilor, tendințelor și viziunilor obișnuite ale minții, saltul de la activitatea mentală obișnuită la o centrare în Inima reală devine foarte evident. Atunci, mentalul poate continua să funcționeze, dar simți că nu mai este o funcționare mentală obișnuită. El nu mai poate decât să dea curs unui abandon conștient, trăit cu toată plenitudinea prezenței. Ritmul gândirii se acordează și el la vibrația abandonului plin de iubire din inimă ca și cum din orice gând și din orice gest interior sau exterior răzbat în primul rând tăcerea și lumina. Ceva fascinant se produce, căci simți că mentalul nu mai este cel care guvernează ființa ta, ci că totul este constelat de Inimă. Inima redevine centrul existenței și coordonatoarea ritmurilor esențiale ale vieții. Este un sentiment asemănător celui de reîntoarcere în mijlocul Naturii. Același gen de bucurie, același sentiment al reintegrării, același abandon în tot. Simți pretutindeni aceeași vibrație a Naturii lui Dumnezeu. Mintea devine atunci o pură reflexie a conștiinței și existenței unificatoare. Începe și ea precum Inima să se ”hrănească” din Conștiința Unității și Eternității Divine.

      Prin centrarea sistematică în Sine, energiile sufletului se ordonează și se succed cu rigurozitatea și farmecul unui ritual magic. În universul interior realizăm astfel un ceremonial al nemuririi. El trezește și aprofundează credința în eternitatea noastră ca spirit. Trăiesti atunci un timp al eternității. Eternitatea devine astfel misterul deschis, parfumul suav încărcat de sacralitate al fiecărei clipe. E o revărsare discretă de blândețe și iubire. Trupul și întregul spațiu vibrează ușor și ființa devine atât de plină de lumină încât își dezvăluie prezența pură. Tăcerea, iubirea și existența cântă împreună același imn al eternității.

Despre minte și unele stări superioare de conștiință

În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.

Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv.

Deschiderea și acceptul dat de către minte acestei asumări poate fi o condiție necesară, dar s-a dovedit din practică, că este insuficientă atât timp cât nu sunt create reperele funcționale ale unei minți mai puțin condiționate (influențate) de lumea exterioară și, totodată, mai capabilă de detașare, interiorizare, introspecție, concentrare, liniște, observare, luciditate, discernamânt, meditație, etc. Ori pentru a crea și stabiliza aceste facultăți superioare ale minții este necesară practica care generează suficient de multă și semnificativă experiență pentru a face saltul spre noul mecanism de funcționare al minții care duce spre decondiționare, libertate interioară, bucurie a existenței și integrare înțeleaptă a momentului prezent.

Aceasta presupune întotdeauna o conștientă extinsă și asupra tiparelor și mecanismelor subconștiente  care determină reacții și efecte asupra minții aflate în starea ei obișnuită. A reuși să neutralizezi sau chiar să disloci obiceiurile perceptiv-senzoriale și reactive ale minții subconștiente poate fi un proces de durată și depinde de aceste noi calități pe care mintea conștientă le dezvoltă. S-a afirmat de multe ori, chiar și de către unii psihologi, că puterea de ”a purifica” mintea și neutraliza acele impregnări latente (tipare, scheme și mecanisme subconștiente), repetitive depinde de ”poziția” din care sau de unde acționezi. Cu alte cuvinte, eficiența unui proces transformator la nivel mental depinde de cât de mult reușești să ”iluminezi” și acea parte mai obscură, dacă nu chiar întunecată a planului subconștient.

Așadar, o parte mai pură, mai elevată, mai înțeleaptă, mai calmă și înzestrată cu mai mult discernământ a minții (numim acest nivel al minții – buddhi – intelectul discriminativ) va deveni gradat capabilă să plonjeze și să asaneze acele substraturi ale minții subconștiente care reprezintă depozitarul unei ”matrici” existențiale condiționate. Acest depozit îl reprezintă memoria cu toate substraturile sale care adăpostesc și întrețin instincte, impulsuri, obiceiuri, dorințe, atașamente, etc. 

Conținutul minții care se mișcă în fel și chip la suprafață, precum undele unui vast ocean, ascunde și depozitează totodată și mecanismul funcționării sale. A revela acest mecanism și a ieși de sub condiționarea lui istorică nu este ceva pe care mintea comună o poate face. Numai o minte antrenată, care și-a recăpătat claritatea, limpezimea și puritatea sa originară devenind din ce în ce mai transparentă față de lumina interioară a Sinelui ne poate ghida apoi cu înțelepciune spre a extrage din adâncurile memoriei amintirea primordială A CINE SUNTEM NOI ÎN REALITATE. 

Această supremă revelație poate apare exact când ne așteptăm mai puțin dar …întotdeauna presupune pregătirea. 

ADEVĂRUL a fost, este și va fi mereu prezent în fiecare dintre noi, dar pentru a-L trăi este necesar să ne ”ridicăm”  și să ne luăm zborul, cu mintea și sufletul simultan, spre spațiul vast și etern luminos  al  Inimii Spirituale – Conștiința Sinelui Divin – atman – cum este el numit în tradițiile contemplative de sorginte indiană.

Și aici …intervine PRACTICA!

Rolul centrării în Inimă pentru viața spirituală

De ce ne-am pune problema centrării in inimă? Dacă nu din necesitatea unei asumări libere a unei existențe armonioase măcar motivați de constatarea că des-centrarea a devenit o experiență comună marii majorități și aceasta duce la agitație și stres, la o stare de încordare și anxietate care stoarce de resurse orice ființă. Des-centrarea este, în ultimă instanță, efectul unei minți orizontale care se extinde senzorial atât de mult spre ”a face ceva” încât se ajunge în situația de a nu mai fii pur și simplu capabili de a distinge în zgomotul de fond semnalele inteligente ale sufletului nostru. Nu trebuie niciodată să confundăm adevărata stare de concentrare a minții cu aceea receptivitate neselectivă în urma căreia mintea rămâne mereu ”colorată” de tot felul de percepții, senzații, dorințe și stări care nu îi mai dau pace.

De cealaltă parte, Inima poate deveni un veritabil barometru al stărilor noastre existențiale. Centrarea in Inima Spirituală asigură această participare vie, caldă și mereu însuflețitoare în tot ceea ce urmărim să realizăm. Centrarea aduce acea conștiență extinsă în mod empatic asupra universului exterior iar în urma acestui tip de percepție va rezulta de multe ori un răspuns adecvat în mod armonios situației.

Centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

Desigur ca varianta optimă o reprezintă simultaneitatea centrării în Inimă și a unei atenții focalizate capabilă de a discerne cu acuratețe lumea și a decodifica cu înțelepciune mesajele ei pentru noi. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi” in armonie cu Totul.

Spatiul sacru al Inimii

Este bine ca atunci cand ne raportam la noi insine sa ajungem sa identificam pe cat posibil ce este acel ceva care ne defineste propria esenta si de ce nu, sa urmarim sa revelam din ce in ce mai clar adevarul a ceea ce noi suntem in realitate. Stim cu totii ca avem o inima fizica dar putini sunt cei care inteleg, de exemplu, rolul ei in viata noastra psihica  si cu atat mai putin este cunoscut mecanismul prin care inima determina calitatea experientelor noastre sufletesti imprimand directii de explorare si conferind sens intregii vieti.  Exista o permanenta legatura intre diferitele niveluri de manifestare ale fiintei si, daca la nivelul experientei fizice a unui centru regasim sistemul cardiac cu inima fizica ca organ vital esential, la nivelul experientei spirituale directe se reveleaza in mod inefabil centrul constiintei de sine – Atman sau Inima Spirituala.  

In aceasta prezentare ofer o perspectiva mai profunda asupra a ceea ce reprezinta zona centrala a pieptului si a semnificatiei Inimii Spirituale.  

Despre meditatie si rolul constiintei martor

Se vorbeste din ce in ce mai mult despre meditatie in ultimul timp si acesta este un lucru bun. Am prezentat pe acest blog mai multe materiale cu privire la acest subiect. Voi continua sa o fac si sa recomand diferitele metode meditative din simplul motiv ca ea, meditatia, ne poate conduce in planul interioritatii intr-un mod in care alte activitati sau situatii nu o pot face. Meditatia este metoda, meditatia este o cale revelatoare, meditatia este totodata fiintare intr-un registru al experientei spirituale directe. Este normal sa fim atrasi de meditatie chiar si din perspectiva pragmatica a unui om foarte ”ocupat” intrucat practica sa ajunge sa ”creeze” paradoxal mai mult timp celui care crede ca nu are suficient, din cel putin doua cauze: prima dintre ele are de-a face cu optimizarea resurselor launtrice (prin starea de calm, liniste, relaxare, luciditate, coerenta, etc) si prin urmare creste eficienta, randamentul si rapiditatea in ceea ce facem in viata de zi cu zi. A doua cauza se refera la ceea ce ne confera meditatia ca mod de perceptie si existenta. Si aici avem de-a face cu o gama foarte larga de trairi, fenomene si stari interioare al caror fundal il reprezinta pacea mintii. Iar cand mintea se linisteste constatam ca timpul se incetineste si parca il putem ”apuca” spre a-l simti si trai mult mai constient. Meditatia se reveleaza astfel si ca o metoda de ”iesire” din timpul ”grabit” (trait inconstient) si de ”intrare” in spatiul eternitatii Sinelui.  

Tehnici de transformare – A sufla asupra ”taciunilor” Inimii

Despre necesitatea constientizarii acestui spatiu sacru al Inimii am mai scris. Am vorbit si despre trezirea sufletului ca expresie a unei activari armonioase a centrului energetic localizat in zona pieptului. Chiar daca nu avem cunostinta despre relatia de cauzalitate care exista intre acest nivel energetic si experienta psiho-mentala traita sub forma diferitelor atitudini si reactii emotionale, sentimente, mai mult sau mai putin profunde, ganduri si stari diferite de constiinta, putem incepe procesul de reluare a ”contactului” cu noi insine pentru a ne recentra si primeni viata noastra sufleteasca.

Acest demers este justificat in primul rand de nevoia interioara de echilibru si armonie pe fondul unei existente care tinde din ce in ce mai mult sa duca la exteriorizare, agitatie, anxietate, stres, temeri, etc. si care, pe termen lung, estompeaza, daca nu chiar duce la o completa ”uitare de sine”. 

In prezentarea urmatoare va propun o tehnica de transformare eficienta a substratului afectiv-emotional care poate culmina cu o veritabila ”trezire” a constiintei de sine. Atitudinea de centrare, respiratia, atentia deschisa spre interior, toate acestea ne vor ajuta sa restabilim pacea si echilibrul sufletesc, fundal binefacator al oricarei relatii umane armonioase. 

2 Cai de recunoastere a Realitatii

In general, experienta umana conduce spre cunoastere in doua moduri: prin negare sau prin afirmare. Este valabil si pentru existenta profana si pentru cea spirituala.                                         Atunci cand explorezi lumea cautand ceva anume, cand recunosti (adeseori in final si dez-amagit) ca nu ai gasit ceea ce cautai, poti spune ca te afli mai aproape de adevar pentru ca ai eliminat una din cele N posibilitati sau solutii. Au mai ramas N-1 variante. Pe aceasta cale insa nimeni nu-ti garanteaza ca vei avea timpul si resursele sa explorezi multimea tuturor celor N-(N-1) pentru a ajunge in final la ultima varianta sau solutie care este cea reala.  Eliminand intr-un final toate variantele false ceea ce ramane nu poate fi decat varianta corecta si, prin urmare, adevarata. Dar avem oare aceasta putere de a merge pana la capat trecand prin atatea dez-amagiri si iluzionari spre a gasi in final Adevarul sau Realitatea? Cum si cand vom stii sau cine ne va spune ca am ajuns la capat? Avem noi oare acest discernamant si tinere de minte?

O alta cale ce se reveleaza gradat, pe masura ce se dezvolta aceasta constienta de sine, este aceea de a recunoaste ca in tot ceea ce intalnesti ca experienta exista (intr-un mod adesori tainic incifrat) un ”semn”, ”un fir calauzitor”, ”un graunte de adevar”, ”un aspect providential”, ”o lectie”, ”ceva necesar”, poate chiar unele sincronicitati semnificative sau situatii elocvente din punct de vedere simbolic. Recunoscandu-le atent pe drumul cautarii adevarului, ele sunt menite sa reprezinte veritabile jaloane sau borne ce te ghideaza sa continui explorarea traind un inefabil sentiment de apropiere si confirmare a justetii si corectitudinii caii pe care te aflii. Este mult mai revigorant si entuziasmant acest mod de explorare a vietii traind perpetua bucuria a descoperirii si recunoasterii amprentei divine in lume fata de situatia care devine incarcata de anxietatea absentei, lipsei, golului, pierderii sau ratacirii intr-o lume in care uitam de Dumnezeu.    

Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale este o cale a recunoasterii unitatii tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor. Ea urmăreşte prin tehnici si metode eficiente eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. A exprima si afirma din ce in ce mai coerent aceasta constiinta a Unitatii atat in cadrul experientei spirituale directe cat si in viata de zi cu zi inseamna, in ultima instanta, a trai acest Adevar al Unitatii Totului.

  

Inima ne conduce la dez-limitare si libertate

Orice gest de centrare în Inima Spirituală, orice apropiere de natura divină, de Dumnezeu, aduce după sine o evidenţă intuitivă, un sentiment al Adevărului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc şi mai mult aspiraţia centrării în Inima. Prin urmare, adâncirea în Inimă îşi găseşte o împlinire naturală în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu. Deschiderea sufletului şi procesul “de umplere” gradată a acestuia cu iubire de semeni si de Dumnezeu sunt expresii fireşti ale centrării în Inimă.

Există o fericire şi o libertate care sunt inerente centrării în Inima Spirituală. Ele vor infuza treptat orice practică spirituala şi apoi întreaga noastră viaţă.

Această centrare ne inspiră totodată să acţionăm în viaţa de zi cu zi în acele moduri care celebrează şi exaltă esenţa vieţii, fericirea, libertatea şi iubirea inerente spiritului uman. Pe de altă parte, centrarea ne conferă discernământul de a intui si ce acţiuni nu sunt în armonie din punct de vedere spiritual. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul. In acest centru te regasesti liber dar totodata unificat si impacat cu tine, cu semenii tai, cu intreaga lume. Si numai din centru poti avea aceasta viziune ca toate firele existentei tale sunt urzite intr-un mod nestiut cu firele destinice ale celorlalti, ca existenta acestei lumi este impletita mereu cu a ta, ca fericirea si sentimentul libertatii tale aduc totodata fericire si eliberare in lume.

Identificati-va cu pacea oceanului nu cu agitatia valurilor

Inima Spirituala este infinit mai mult decat inima fizica sau structura energetica si psiho-emotionala specifica acesteia. Si, mai ales atunci cand apar evenimente ce tind sa ne perturbe si pe care inima le simte mai intens, amintiti-va sa nu dramatizati, pentru ca acolo, perturbarea aceea emotionala nu este decat efectul vibratiei dizarmonioase a unui mic substrat. Lasati ca toate acele valuri emotionale sa se disipe in imensitatea acestui ocean de pace, liniste si iubire care, in realitate, nu poate fi niciodata de nimic perturbat, orice valuri, oricat de mari si amenintatoare topindu-se in cele din urma in imensitatea sa.

Amintiti-va sa va intrebati atunci: Cine sunt eu? Acest val efemer de suprafata sau imensitatea de profunzime si pace a oceanului? Regasiti-va astfel odihna in undele de mare adancime ale Inimii Spirituale. Abandonati mica barcuta firava a egoului speriat si invatati sa plutiti si sa va predati …marelui albastru.  

Inima – Lacasul misterului suprem

Atunci cand te lasi calauzit  de minte, ”cautarea” lui Dumnezeu se desfasoara de cele mai multe ori in universul exterior. Mintea poate gasi in lume, adeseori, suficient de multe motive sa spuna ca nu gaseste dovezi ale manifestarii Sale. Este adevarat ca Dumnezeu nu raspunde unei mintii disperate, incarcata de dorinta, prea plina de prejudecati si tensionata de asteptari. Dar, chiar si asa, mai devreme sau mai tarziu, epuizat de eforturi, dez-amagit de tot si de toate, in linistea abandonului care survine, sentimentul inefabil al unei existente ce continua sa curga dincolo de toate pretentiile, dorintele si aspiratiile de pana acum, te impresoara si, gradat, te invaluie spre a topi si ultima rezistenta a egoului tau care ”vrea” sa-L gaseasca sub un anume chip pe Cel fara de sfarsit. Si, atunci cand mintea lasa loc umilintei purei fiintari ce nu mai are trecut, ce nu se mai gandeste la vreun viitor, fiind complet eliberata din tentaculele acestei supreme dorinte, din lacasul Inimii irumpe …certitudinea calda si luminoasa a prezentei divine. Este …un moment  in care …doar Dumnezeu exista.

Pe de alta parte, cand suntem ghidati de Inima pe drumul cautarii lui Dumnezeu in aceasta lume, fiecare pas iti trezeste sentimentul recunoasterii amprentei divine. Dar, vine un moment, in care, toate aceste semne traite in bucuria anticiparii supremei intalniri, te ghideaza din ce in ce mai mult spre a asculta o chemare ce vine dinlauntru. Si atunci …te opresti …asculti …cum tacerea sfanta a Inimii a invaluit totul…doar Dumnezeu a ramas.  

Numai Inima recunoaște frumusețea divină a Creației

Ceea ce Dumnezeu i-a spus trandafirului

Astfel încât el a râs într-o frumusețe înflorită

I-a spus și Inimii mele 

Și a făcut-o de sute de ori mai frumoasă.                                                                   Rumi

În Yoga Inimii Spirituale recomand raportarea la universul nostru interior într-un mod similar celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri, fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident, mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite. În timp, Inima devine un suis-generis organ de percepție subtilă care poate simti această frumusețe atât în interior cât și în exterior. Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit, sacralizându-şi astfel propria existenţă. Astfel, Universul exterior se revelează în sufletul trezit ca frumusețe și armonie, ca iubire și înțelepciune. Cum se poate exprima atunci o ființă contemplativă în contact cu această frumusețe infinită, dacă nu prin imnuri, cântece de slavă, poezie, dans ….și de multe ori …adorație în tăcere. Există un limbaj cu totul aparte al misticului îndrăgostit de Creatorul acestei frumuseți.

ochiul inimii

Ochiul Inimii

Inainte de a va prezenta un alt aspect simbolic corelat cu inima vreau sa va urez sa aveti parte, in anul in care tocmai am intrat, de multe intelegeri si realizari interioare care sa va confirme, intr-un mod din ce in ce mai profund, realitatea experientelor spirituale.

Am fost incantat sa constat anul acesta, ca mai mult de o treime din cititorii acestui blog sunt din afara tarii si ma bucur ca multe dintre postarile cu privire la Hridaya Yoga si semnificatia Inimii Spirituale au fost apreciate.

Desigur ca acest blog se adreseaza in primul rand cautatorilor spirituali si prezentarile orale pe care le fac de mai mult timp pe blog implica din partea acestora mai mult timp si dedicatie mai ales cand sunt expuse unele tehnici de transformare.

Unii dintre acestia au simtit nevoia sa aprofundeze metodele sistemului Yogai Inimii Spirituale si fie au optat pentru cursurile de Yoga si meditatie on-line de pe site-ul MentorYoga, fie au ajuns sa practice la una din salile noastre de curs. Le apreciez si cu aceasta ocazie aspiratia sincera de transformare spirituala.

Dar sa trecem acum la subiectul de astazi. Exista o multitudine de  semnificaţii şi caracteristici simbolice ale Inimii Spirituale. Ele se lasa usor intuite pentru fiinta sesibila al carui suflet este trezit.

 Expresia “ochiul Inimii” apare de asemenea şi în tradiţia sufită. Aici reprezintă deschiderea faţă de divin, ochiul prin care profunzimea Inimii poate fi văzută şi prin care Inima poate recunoaşte Suprema Realitate divină. Conform acestor descrieri, ne putem imagina acest ochi al Inimii ca privind în două direcţii:

  1. o privire orientată în „interior”, prin care cel care meditează poate vedea Infinitul profunzimilor Inimii.
  2. o alta orientată spre “exterior”. Acesta este ochiul prin care Subiectul Suprem, conştiinţa martor, Cunoscătorul ultim, Dumnezeu priveşte Lumea, este martorul atotcuprinzător al acesteia.

Pentru aceste tradiţii, acest loc din adâncul Inimii este simbolul punctului de contact cu Dumnezeu.

SARBATORI FERICITE !

La multi ani !

Tuturor cititorilor acestui blog va urez sa va bucurati de sarbatori si de noul an ce vine precum copii. Sa retreziti mereu si mereu puritatea si candoarea Inimii si de acolo, din profunzimea ei, sa extrageti nectarul sublim al Iubirii.  

Necesitatea constientizarii Inimii Spirituale

Constientizarea Inimii Spirituale este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine. Centrarea în Inima Spirituală dublata de constientizarea acesteia reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi”. A reusi sa prelungesti si sa stabilizezi momentele inefabile ale trairii meditative  in viata de zi cu zi inseamna, pana la urma, extinderea acestei constiente luminoasa si mereu pacificatoare a Inimii Spirituale. De aici rezulta spontaneitatea oricarei atitudini spirituale. Adecvarea armonioasa la circumstante devine astfel un efect ce exprima constienta trairii  ”in sine”. Inceteaza  ”nevoia” ego-ului de ”a trebui” sa faca ceva pentru aceasta adecvare. 

Exista intotdeauna o stare clar decelabila atunci cand suntem miscati de aceasta constienta a Inimii; este ca un numitor comun aflat la baza oricarei fractii a existentei.  Prin centrarea în Inima Spirituală  se induce sentimentul unei sacre legături a Tot. Acesta este adevăratul „Acasă” în care ne regăsim împreună, în aceeaşi radiaţie a Prezenţei Pure, a freamătului sacru, Spanda.

 

Viziunea și unele principii în Yoga Inimii Spirituale

Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală pe această cale a Inimii Spirituale

Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară. Am simțit nevoia de a explicita aceste aspecte pentru a se înțelege eficiența acestui sistem mai contemplativ de practică spirituală care începe să atragă din ce în ce mai mulți căutători. Am cunoscut multe persoane și chiar și la aceste cursuri vin spunând că au mai practicat yoga dar aceasta viza mai ales bunăstarea corporală. Prin practica Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – în cadrul Centrului nostru au înțeles limitările unor astfel de sisteme și au început să se deschidă spre aspectele spirituale pe care cu adevărat Yoga le vizează. Din acest punct de vedere, Yoga Inimii spirituale, pune în centrul său această viziune a Unității ființei pe multiple planuri și precizeză modalitățile concrete precum și atitudinile fundamentale care ne pot ajuta să integrăm conștient și armonios întreaga noastră viață în marele ansamblu al creației universale.   

 Premise

Există câteva premise „de bun simţ spiritual” de la care se pornește în Yoga Inimii Spirituale, premise universal întâlnite în marile tradiţii spirituale.

- Există o Realitate Supremă ce reprezintă substratul unic şi universal al existenței.

- Natura Realității Supreme este Conștiinţa.

- Această Realitate există ca esenţă ultimă a fiinţei noastre. Ea este denumită „ātman”, Sinele Suprem. (În Yoga Inimii Spirituale, alături de termenul „ātman” vom folosi mai frecvent un termen similar, hṛdaya, Inima Spirituală.)

- Prin practici yoga sau alte modalităţi spirituale, se pot crea condiţiile revelării a ceea ce suntem ca esenţă ultimă, ātman.

- Revelarea a ceea ce suntem, a esenţei ultime a fiinţei noastre, i-a făcut pe marii înţelepţi ai Indiei să afirme că există o identitate între Realitatea supremă şi ātman. (Trei dintre cele patru mari afirmaţii vedice şi upanişadice, māhāvakya, se referă la această identitate dintre brahman (Dumnezeu) şi ātman (Sinele Suprem al ființei.)

- Acest proces al revelării naturii noastre reale „seamănă” întrucâtva cu demersul pe care-l facem atunci când dorim să ne reamintim un lucru foarte important pe care l-am uitat. Din acest motiv, putem conveni că întreg acest proces reprezintă de fapt o re-găsire sau, poate mai bine spus, o re-amintire de Sine şi, din acest punct de vedere, tot ce avem de „făcut” este de a crea în „laboratorul” propriei conştiinţe acele condiţii interioare propice.

- Există o vibraţie primordială, spanda, ce se exprimă în fiinţa noastră ca freamăt sacru al Inimii. Acest freamăt sacru este precum o punte între energie şi conştiinţă. Prin intermediul său, o emoţie sau trăire spirituală poate depăşi pragul individualului, făcând să se reveleze libertatea spiritului.

- Acest freamăt sacru, spanda, este un infailibil ghid spiritual lăuntric. El există dintotdeauna ca dimensiune fundamentală a existenţei pentru a ne îndruma de la individual la transpersonal, de la efemer la eternitate. (Pentru aprofundare vedeţi descrierea conceptului spanda AICI)

- Urmând atât viziunea tradiţională tantrică, cât şi viziunile holistice contemporane, în Yoga Inimii Spirituale se pleacă de la premisa că totul este intercorelat. Totalitatea însăşi este o relaţie vie, vibrantă. Viaţa în sine este un joc cosmic al interacţiunilor infinite. Conştiinţa Inimii Spirituale face ca fiecare clipă trăită astfel să devină o oportunitate a inspiraţiei, a revelării, o sărbătoare sacră a interdependenţelor dintre părţi, pe de o parte, şi a fiecărei părţi cu Totul, pe de altă parte.

 Corolar

În Yoga Inimii Spirituale, ca o consecinţă a intuiţiei substratului unic şi universal al existenţei, realizăm că toate aspectele fiinţei noastre sunt în ultimă instanţă divine.

Intuim de asemenea că adevărata noastră natură nu se limitează la corpul fizic şi nici măcar la structurile energetice sau psiho-mentale subtile. Astfel, pe această cale spirituală, atât în meditaţie, cât şi în practica haṭha yoga, se produce gradat o expansiune în care simţim că devenim precum spaţiul; că îmbrăţişăm în noi totul. Simţim substratul unic şi universal al existenţei ca fiind dimensiunea transcendentă a fiinţei noastre.

 Scopul practicii

Diferitele modalităţi practice sunt realizate nu pentru a provoca o stare sau o experienţă, ci în primul rând pentru a dezvolta şi rafina structuri adecvate revelării naturii noastre divine:

  1. mintea clară şi liniştită, aptă să creeze premisele transcenderii sale
  2. Inima Spirituală – conştientizată ca „organ” de cunoaştere directă. Acest „organ” subtil poate integra simultan scopul nostru fundamental, natura însăşi a elanului şi a aspiraţiei spirituale şi totodată efortul inerent practicii .

În practica spirituală, nu suntem focalizaţi asupra unui scop care ar trebui atins, în sensul obţinerii unei performanţe. În Yoga Inimii Spirituale practica āsanelor  sau a altor procedee yoghine nu reprezintă un scop în sine. Transformările profunde care se pot produce în timpul unei āsane fac din aceasta un mijloc de a ne deschide faţă de natura noastră ultimă, faţă de Inima Spirituală, ātman.

Prin urmare, āsana sau alte practici specifice nu sunt un scop în sine, ci un mijloc de a exprima unitatea fiinţei noastre, un mijloc de expansionare a conştiinţei, a fericirii de a fi pur și simplu prezent și conștient într-o anumita ipostază, fără încărcătura acelui trecut psihologic, fără dorințe și așteptări legate de vreun viitor. 

Trezirea energiilor aflate încă în latenţă, echilibrarea şi centrarea acestora în Inima Spirituală reprezintă un mijloc de cosmizare a fiinţei noastre, de deschidere faţă de infinit.

În loc să “facem” Yoga sau să facem o āsana sau vreun alt procedeu, urmărim să „fim” în Yoga şi să trăim conştient în acea postură minunea de „a fi”. Folosim postura corporală ca pe un mijloc de dezvoltare a acuităţii conştiinţei martor, a adâncirii în Inimă şi a revelării a ceea ce suntem cu adevărat. Astfel, intrăm într-o atitudine care este mai degrabă meditativă, în care concentrarea mentală este însoţită de conştiinţa martor şi de o atenţie deschisă faţă de fenomenele energetice care apar. Şedinţa haṭha yoga nu este văzută ca o practică impusă, ci ca un act creator care răspunde tendinţelor şi energiilor momentului prezent. În acest mod, practica haṭha yoga este mai mult o practică a conştienţei şi a deschiderii pline de fericire, decât o practică ascetică sau un exerciţiu strict fizic, individual. Astfel, evităm pericolul unei practici rigide şi adesea sterile, dominată de voinţă egotică. Prin aceasta, „ne interiorizăm” practica, o facem din ce în ce mai intimă, mai liber exprimată, dinamică, mereu reîmprospătată de ecourile lăuntrice, de feedbackurile primite din însuşi fluxul energiilor ce sunt vehiculate.

Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră. Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior. Practicând Yoga Inimii Spirituale celebrăm şi onorăm forţa vieţii.

Astfel, intrăm în contact cu potenţialul infinit şi etern al adevăratei noastre naturi. Încetăm să mai fim atât de preocupaţi de problemele, dramele şi temerile noastre şi suntem liberi să accedem la extraordinara comoară pe care Prezentul ne-o oferă.

 Prin centrarea în Inima Spirituală  se induce sentimentul unei sacre legături a Tot. Acesta este adevăratul „Acasă” în care ne regăsim împreună, în aceeaşi radiaţie a Prezenţei Pure, a freamătului sacru, spanda.

În prezentarea care urmează vă prezint câteva citate despre Sinele Divin – Atman – așa cum sunt ele redate în unele texte fundamentale.

 

Calea Inimii – Cale de valorizare a intregului potential

Poate ca v-ati pus vreodata aceasta intrebare: Ce ar trebui sa fac spre a reusi (intr-o anumita directie)? Poate a ramas la fel de neclar raspunsul chiar si acum, dupa mai mult timp si dupa ce ati incercat mai multe lucruri. Intrebarea s-a transformat acum in: Ce ar fi trebuit sa fac si nu am facut atunci? De multe ori este foarte greu sa recunoastem ca pur si simplu nu am stiut, sau ca nu am actionat corespunzator la momentul acela. Regretele de acum nu ajuta cu nimic. Dar constientizarea greselilor facute poate ajuta o persoana sa vrea sa nu le mai repete. Si acesta este un mare pas inainte. Trebuie sa recunoastem ca poate fi o motivatie suficient de buna pentru a vrea sa cunoastem mai multe cu privire la noi. Și, daca suntem sinceri, ne dam seama care au fost punctele slabe manifestate in trecut pentru ca acum, in prezent, sa corectam aceasta stare de lucruri.

A scruta in interiorul fiintei nu este greu dar presupune onestitate si totodata depasirea orgoliului auto-suficientei. Nu este usor, mai ales aflat la varsta adulta sa recunosti ca inca nu stii multe despre tine si, cu privire la ceilalti, cu atat mai putin. Spuneam si cu alta ocazie ca o cale a inimii te invata in primul rand sa recunosti ceea ce este esential cu privire la tine. Si ce ar putea fi acest aspect esential care defineste in mod profund propria ta fiinta ? In aceasta etapa, conceptul de ”constiinta de Sine” este redus de catre multi dintre noi la ceea ce poate intelege si integra mintea de acum. Dar oare asta sa fie tot? Evident nu. Caci mintea, la randul, sau poate ”evolua” pana la a atinge stadiul completei transparente. Orice mediu transparent devine capabil sa reveleze ceea ce adeseori se afla ascuns și invaluit. Din aceasta perspectiva, mintea este un suis generis ”mediu” mai mult sau mai putin transparent fata de realitatea Sinelui Esenta. Numai prin aceasta lumina a Cunoasterii esentiale a Sinelui (la care accedem prin introspectie si meditatie) mintea isi rafineaza suficient de mult propria sa vibratie trecand dincolo de substratul limitat al personalitatii (structura Ego-ului) care ii limiteaza atat de dramatic potentialul de manifestare. 

A valoriza intregul potential al naturii noastre inseamna, intr-o prima etapa, sa incepi sa depasesti viziunea ingusta și atat de limitata a personalitatii caracterizate de acel ”eu”, ”al meu” si ”pentru mine”.

 

Hridaya Yoga – cale de explorare a intimitatii Sinelui

Orice cale spirituala autentica pune in centrul atentiei sale omul si evolutia lui in univers. Pentru a fi insa eficienta in procesul perfectionarii fiintei ea trebuie sa ofere metode care sa trezeasca si sa aduca la suprafata constientei potentialitatile umane superioare. Este evident pentru toata lumea ca asa cum putem ca prin executia sistematica a unor exercitii fizice (de exemplu) sa imbunatatim si sa crestem unii parametrii fiziologici, in mod asemanator, prin metode specifice putem trezi si dezvolta potentialul nostru spiritual. Hridaya Yoga este o astfel de cale care sintetizeaza o viziune coerenta cu privire la ”cine suntem” in realitate valorizand in primul rand potentialul nostru spiritual esential – Constiinta Sinelui. A deveni constient ca suntem mai mult decat corpul fizic, ca putem mai mult gratie resurselor noastre psiho-mentale si spirituale este deja ceva comun pentru multi oameni. Totusi, trebuie sa evidentiez ca nu multi sunt cei care actioneaza constient si sistematic spre a continua sa dezvolte cunoasterea cu privire Sine si cu privire la modul de actiune in lume, care sa reflecte din ce in ce mai mult aceasta lumina a constiintei.  

Hridaya Yoga este o forma de yoga contemplativa care ne ajuta sa exploram in bune conditii dimensiunea propriei interioritati spre a descoperi frumusetea și pacea din launtrul nostru. Fiind o Cale a Inimii  ne vom lasa ghidati de intelepciunea ei spre a trezi progresiv intregul potential sufletesc si spiritual.

Este inceputul unei noi perioade de activitate dupa vacanta de vara si doresc sa reamintesc cu aceasta ocazie ca raman deschis intrebarilor si dialogului spiritual.  Imi reiau activitatea in cadrul Centrului de Yoga pe care-l coordonez si va invit sa participați la cursurile si seminariile tematice pe care le vom organiza. Pe site-ul KAMALA exista programul activitatilor  desfasurate in cadrul centrului.

Aprecierea cautarii spirituale

Indraznesc sa afirm (si sunt convins ca multi imi veti da dreptate) ca exista o solutie la aceasta ecuatie complexa a existentei umane. Si, ca sa nu vorbesc la modul general, va voi ruga pe fiecare sa indrazniti sa definiti ce inseamna pentru dumneavoastra starea de ”mai bine” din punct de vedere existential. Va propun in continuare un mic exercitiu de introspectie.

1. Intr-o zi cand sunteti mai linistit si aveti putin timp, luati o hartie si un creion, asezati-va relaxat la masa si urmariti sa dati o forma acestui ”mai bine” pe care il vizati in viata dumneavoastra. Lasati ca pur si simplu, in mod spontan sa va apara in minte acel prim lucru pe care-l considerati important pentru ca ”mai binele” sa fie atins. In general, fiecare dintre noi stie ce ar vrea. Unii ar putea formula la modul pozitiv, altii la modul negativ, acel lucru important de care depinde ”mai binele” existentei lor. De exemplu unul ar putea scrie: ”As vrea sa nu mai fiu bolnav” altul ar putea formula:”As vrea sa fiu complet sanatos”. Sau unul ar scrie”As vrea sa nu mai fiu sarac” altul ar spune ”As vrea  sa am mai multi bani.” Unul ar scrie: ”Vreau sa nu mai fiu singur” altul poate ar scrie ”As vrea si eu sa pot iubi”,  si asa mai departe, fiecare poate da o forma concreta acestui ”mai bine”. Desi ar putea fi mai multe lucruri pe care le considerati la fel de importante spre a obtine starea de ”mai bine” din punct de vedere existential, pentru acest exercitiu de acum este suficient doar unul – primul care va vine in minte.

2. A doua parte a exercitiului este de a nota ce credeti dumneavoastra ca ar conditiona obtinerea acestui lucru de care depinde ”mai binele” vietii. Cu alte cuvinte, incepeti acum si scrieti la rand ce credeti ca ar trebui sa faceti pentru a obtine sau a determina aparitia acestui lucru important. Scrieti cat mai multe aspecte de care depinde realizarea acestui lucru important pe care l-ati recunoscut pana acum. De exemplu: in cazul imbunatatirii sanatatii unii ar putea scrie: nu mai trebuie sa mananc ”prostii”, nu trebuie sa mai beau, nu trebuie sa mai fumez, trebuie s-o las mai moale cu sexul, trebuie sa nu mai trag de mine si sa nu ma mai surmenez, trebuie sa nu mai ”dramatizez”, trebuie sa nu mai fac aia si/sau ailalta, etc. Altii ar putea formula: voi manca hrana mai curata, ma voi ocupa cu atentie de ceea ce mananc si beau, trebuie sa am grija si de conditia mea fizica si psihica, trebuie sa am un regim de viata mai echilibrat, trebuie sa am mai multa incredere in mine, etc, etc. Indiferent cum sunt formulate la modul pozitiv si/sau la modul negativ aceste necesitati, scriindu-le incepem sa fim constienti de exemplu, de felul in care unele lucruri de pana acum ne-au conditionat in rau starea de sanatate si suntem totodata deschisi sa acceptam ca alte lucruri pe care le-am putea face ne-ar influenta in bine starea de sanatate. Si in acelasi mod putem sa actionam pentru orice lucru important care ar duce spre acel mai bine. Nu va autocenzurati; scrieti cat mai multe lucruri pe care simtiti nevoia sa nu le mai faceti sau, dimpotriva, sa le faceti spre a ajunge la acel ”mai bine” pe care vi l-ati propus din orice registru al existentei. (Cel cu sanatatea a fost doar un exemplu).

3. Partea a treia a acestui simplu exercitiu este de a scrie  la fiecare punct notat mai sus ce aveti nevoie pentru a-l implini sau realiza. Nu va limitati nici la acest nivel. Scrieti ce resurse exterioare si/sau interioare ar trebui sa aveti pentru a implini fiecare aspect. Daca totul a decurs corect pana acum, ajunsi la acest punct veti constientiza anumite aspecte legate de dumneavoastra. Multe dintre resursele necesare va implica in mod direct. S-ar putea (si aici va pot asigura ca majoritatea celor cu care am realizat acest exercitiu de constientizare a nevoilor proprii au recunoscut aceste lucruri) de exemplu, sa descoperiti ca aveti nevoie de mai multa vointa pentru a nu mai continua unele obiceiuri proaste, sau pentru a sustine noile obisnuinte pe care le-ati constientizat ca fiind binefacatoare. S-ar putea sa descoperiti ca pur si simplu nu stiti cum sa nu mai faceti unele lucruri ”negative” si/sau cum sa faceti acele lucruri ”pozitive” constientizate a fi binefacatoare. S-ar putea sa va dati seama ca aveti nevoie de ajutor din exterior  sau dimpotriva ca aveti nevoie sa va sustrageti influentei celorlalti spre a lua niste decizii mai bune. Scrieti asadar lucrurile pe care trebuie sa le transformati in bine in propria fiinta spre a implini unele conditii de care depinde obtinerea acelui ”mai bine” fixat la punctul 1 al acestui exercitiu. Tot aici notati si ce actiuni concrete considerati ca ar trebui facute de dumneavoastra direct pentru obtinerea resurselor necesare care sa duca la rezolvarea punctelor de mai sus.

De ce v-am propus acest exercitiu foarte simplu de constientizare? Pentru a ajunge fiecare dintre dumneavoastra la aceleasi concluzii finale ceea ce ne demonstreaza ca am putea fi solidari in planul cautarii și gasirii solutiilor.

CONCLUZII:

1.Solutia la nu conteaza ce problema sau aspect existential concret se gasește mereu si mereu in planul interioritatii.

2. Constientizarea propriilor necesitati reprezinta mereu primul pas.

3. Gasirea resurselor si posibilitatea rezolvarii problemelor existentiale depinde de gradul mai profund de constientizare si transformare in plan interior spre a ne adecva resusele necesare pentru implinirea scopurilor.

4. Cunoasterea de sine si controlul resurselor interioare ne conduce pe fiecare dintre noi intr-un mod specific la o stare superioara de constienta si existenta. 

5. Obtinerea unei stari superioare de constienta creste capacitatea de a preveni si anticipa posibile evolutii nefaste precum si de a putea adecva inteligent propriile resurse spre depasirea problemelor existentiale. 

6. Odata obtinuta o stare de existenta superioara fundamentata corect pe o profunda cunoastere de sine va exista o influenta binefacatoare a fiintei dumneavoastra in lumea exterioara si adeseori aceasta se va concretiza prin acel ”mai bine” pe care il veti aduce sau il veti face cumva posibil si in viata celorlalti.

7. Viata celorlalti fiind ”mai buna” va influenta si propria dumneavoastra existenta. Si acest ciclu va continua.

NOTE FINALE:

Pentru o fiinta spirituala intotdeauna mai binele celorlalti este si binele sau si binele sau devine si binele celorlalti.

In plan profan nu intotdeauna se manifesta aceasta interdependenta. ”Mai binele„ unei fiinte poate fi obtinut prin a face rau celorlalti. ”Mai binele” celorlalti poate insemna raul facut unei alte fiinte. (vezi evolutia sistemelor sociale si a liderilor acestora in timp)

 Prezentarea următoare vine sa aprecieze efortul spiritual depus pentru a produce conditiile favorabile unui proces de transformare spirituala. 

 

Exercitii si atitudini spirituale pentru trezirea sufletului

Multi dintre cei ce urmaresc acest blog au deja o anumita practica spirituala. Sunt altii care s-au deschis fata de spiritualitate parcurgand unele dintre materialele postate aici si acest lucru ma bucura. Stiu ca sunt multi si in strainatate care urmaresc cu atentie blogul. Am fost rugat sa mai postez unele tehnici de transformare prezentate cu ocazia seminariilor pe care le-am tinut. Pentru cei care nu stiu amintesc ca exista o sectiune a acestui blog consacrata unor astfel de tehnici. Vezi aici TEHNICI DE TRANSFORMARE .  Desigur ca voi prezenta si alte tehnici. Am observat ca exista o deschidere fata de acest mesaj al inimii care este totodata si o cale a trezirii sufletului. De altfel, menirea acestui blog este aceea de a reaminti sublima inzestrare a naturii umane si de a pune la dispozitie unele cunostinte si metode pentru valorizarea acestui potential. In prezentarea de astazi readuc aminte cateva lucruri, multe dintre ele simple, pe care le putem ”face” spre a exersa aceasta deschidere a inimii si ”infrumusetare” a sufletului nostru. 

Graba strica treaba in abordarea meditatiei

În această prezentare subliniez importanta unei pregătiri prealabile pentru o abordare eficientă și binefăcătoare a meditației. Mulți au așteptări de la practicile meditative dar ele sunt disproporționat de mari în raport cu posibilitățile lor actuale de autocontrol asupra corpului, senzațiilor, stărilor psiho-mentale, etc. Desigur că meditația produce o mulțime de efecte binefăcătoare dar acestea nu se vor ”lăsa” așteptate numai pentru cei care își asumă cu responsabilitate o pregătire a corpului, a structurii energetice precum și a celei psiho-mentale.  Să nu uităm că meditația (Dhyana)  este cea de-a șaptea etapă a sistemului yoga. Folosesc asemănarea abordării meditației cu modul în care ar trebui să ne pregătim pentru a explora în condiții sigure o peșteră (de exemplu) pentru că cele două situații prezintă multe similitudini. Până la urmă, rezultatul, indiferent de ceea ce faci, depinde de gradul de pregătire și de experiența acumulată. Niciodată graba și abordarea superficială nu au condus către succes, ci dimpotrivă.

Meditatia influenteaza in mod binefacator parametrii fiziologici

Multe persoane au devenit interesate de abordarea practica a meditatiei. De altfel, exista multe lucrari scrise si multe informatii pe net cu privire la acest domeniu. In multe seminarii am constatat insa diferente foarte mari in abordarea spiritualitatii si respectiv a practicii yoga de catre cei ce participau. Am putut sa constat de-a lungul timpului, ca cei care frecventeaza constant cursurile de yoga sunt mult mai capabili sa inteleaga si sa deprinda cu usurinta tehnicile nou expuse. Veti spune probabil ca este firesc acest lucru pentru ca a existat o pregatire anterioara. Da, pe de-o parte este adevarat acest lucru, dar chestiunea pe care vreau sa o evidentiez este cea legata de modul preconceput (aproape de cele mai multe ori) daca nu chiar eronat, de catre cei care aveau informatii simpliste despre unele ”tehnici” preluate din carti. Atunci cand nu exista o viziune asupra caii spirituale abordate sau asupra principiilor si metodelor care stau la baza noilor invataturi spre care urmaresti sa te deschizi este imposibil sa ajungi la anumite rezultate semnificative. Exista multe neintelegeri, idei false, preconcepute,  prejudecati, multe speculatii sterile si chiar multe informatii ernate care reprezinta un fel de balast greu de ”dat jos”.

Mai mult decat atat, cei care abordeaza cu superficialitate practica meditatiei ajung mai devreme sau mai tarziu sa se confrunte cu o serie de nelamuriri care erodeaza gradat atitudinea interioara si nivelul credintei lor in beneficiile practicii meditative (de exemplu). Din aceasta cauza am urmarit sa prezint oral multe tehnici de transformare, tehnici respiratorii, metode meditative si forme de ghidare in abordarea anumitor aspecte spirituale.

Multi din cei ce ”practica” meditatia ignora faptul ca ea reprezinta o etapa superioara a pregatirii spirituale. A aborda meditatia inainte de o pregatire prealabila a  structurii fizice, psihice si mentale prezinta unele riscuri. Analogic vorbind este ca si cum cineva nepregatit ar dori sa urce la mare inaltime fara sa stie nimic din tehnica de alpinism si fara sa aiba habar de ceea ce ii este necesar pentru a ajunge acolo sus pe piscurile vesnic inzapezite. De ”jos” lucrurile par intotdeauna atragatoare si nu realizam decat arareori ce presupune cu adevarat noua ”aventura”. Iata de ce continui sa reamintesc necesitatea abordarii mai profunde atunci cand ne propunem sa integram la modul practic spiritualitatea. Nu este necesar numai sa vrei, trebuie sa si poti sa ajungi sa cunosti ceea ce iti poate asigura succesul. Acest lucru este valabil de altfel in toate domeniile.

Despre suflet şi iubire

Faptul că lumina Soarelui nu se zăreşte noaptea aceasta nu înseamnă că el nu există, spunea demult un mare înţelept.

Aşa este şi cu iubirea. Deşi trăim cu toţi în acest câmp fundamental al conştiinţei divine, nu mulţi sunt cei ce se pot acorda spontan pe armonica acestei energii fundamentale a iubirii. Percepţia aproapelui şi a lumii fenomenale este astfel sărăcită de această incapacitate momentană. Spun momentană întrucât sufletului omului îi este rânduit ca, mai devreme sau mai târziu, (pe o scară a timpului ce măsoară nivelul evolutiv) să soarbă din cupa inimii elixirul sublim-miraculos  al iubirii.     

Din perspectiva existenţei şi manifestării acestui plan de conştiinţă caracterizat în mod fundamental de gama de trăire ce are de a face cu iubirea, bunătatea, dreptatea şi compasiunea, intuiţia ne spune că rezonatorul perfect este chiar sufletul omului. Dacă ne întrebăm ce ne atrage foarte mult la un om, chiar dincolo de însuşirile evidente ale personalităţii sale, putem răspunde mulţi dintre noi că acesta este sufletul cald şi bun al aceluia. Din perspectiva relaţională pragmatică a omului de astăzi, pare că virtuţile sufletului nu contează în faţa celor ale minţii. Cultura occidentală încearcă mai ales prin artă şi religie să cultive virtuţile sufletului dar se vede că nu a izbutit, din moment ce există încă în lume o angoasă a singurătăţii, a lipsei, a separării. Pentru a face faţă acestei nelinişti şi angoase existenţiale se dezvoltă în mod compensator în societatea actuală raţiunea rece a individului ce trebuie să supravieţuiască oricărei condiţii.

Evoluţia unui organism şi capacitatea lui de adaptare la noi condiţii are foarte mult de-a face cu integrarea şi folosirea inteligentă a tuturor resurselor. Din perspectiva individuală, cultivarea resurselor sufleteşti reprezintă o condiţie fără de care nu se poate accede în dimensiunile superioare ale spiritului.

 

Menirea sufletului este de a se înălța

Zborul sufletului este un dar al trezirii centrului afectiv. Intuiția unei existențe eliberate de temeri și tensiuni, caracterizată de frumusețe și armonie se prefigurează pe măsură ce nivelul de conștiință se stabilizează în acest plan. Ce înseamnă acest ”zbor al sufletului”? Capacitatea de a te înălța și menține cu ușurință în spațiul interior al conștiinței Sinelui. Numai de aici poți explora și ”savura” cu bucurie existența unui orizont infinit mai vast, grație unei puteri spirituale ce se trezește și prin intermediul căreia gravitația lumii fenomenale încetează să-și mai producă efectele asupra ta.  Este exact precum în cazul lumii fizice unde pentru a te ridica în aer trebuie să învingi forța gravitației terestre. Cu cât forța ascensională este mai mare, cu atât înălțimea la care se ajunge poate crește.   

Ceilalți nu întotdeauna ne pot oglindi corect

Deși poate avea o componentă exterioară, cunoașterea de sine nu trebuie să se bazeze exclusiv pe părerile celorlalți cu privire la noi. Să ne amintim că multe din aceste păreri sunt strict subiective fiind filtrate de nivelul de conștiință al celor ce le emit. Unicitatea propriei ființe, deși atât de evidentă, scapă percepției vagi, imediat etichetatoare a celorlalți.

Unele clarificări cu privire la Inimă și Minte

De ce se recomandă în multe tradiții culturale  și spirituale să ”veghem inima”, ”să trezim sufletul”, ”să trăim cu inima deschisă”, ”să coborâm mintea în inimă”, ”să ne centrăm în inimă”, ”să ne purificăm inima și sufletul”, ”să iubim din toată inima”, ”să nu mai punem atâtea lucruri la inimă”, ”să-l iubim pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul nostru”, etc. ? Și cum se explică faptul că, deși am fost și suntem în continuare îndemnați cu toții să o facem există atât de multă suferință și patologie cardiacă? Este posibil ca ceva să ne scape. Am mai vorbit și cu alte ocazii despre faptul că cel mai eficient, plăcut și rapid remediu cardiac este iubirea. Dar, din păcate, el nu se vinde în farmacie. Și în al doilea rând, cine trebuie cu adevărat să fie ”convinsă” să folosească acest elixir este chiar inima, și nu mintea. Din această cauză devine important să știm ce este cu inima și cu mintea noastră și cum se pot ele ajuta spre a reface și menține bunăstarea și echilibrul fizic, psihic, mental și spiritual al ființei.  

Iubirea revelează unitatea și unicitatea divină

Ultimele materiale postate sunt în legătură cu tema fundamentală a iubirii și trezirii sufletului. Așa cum este înțeleasă de mulți, iubirea pare a fi un sentiment născut în sufletul celui care iubește ceva sau pe cineva. Și totuși, dacă nu există (sau nu mai există deocamdată) ceva sau cineva care să atragă în jocul iubirii inima noastră, suntem oare sortiți să rămânem în afara cercului iubirii? Și până când vom rămâne așa?

DE LA ALIENARE LA UNITATEA CU DUMNEZEU

Practica centrării în inimă și trezirii sufletului determină în mod natural o apropiere umană și deschidere bazată pe înțelegere și compasiune. A înțelege că lumea nu este doar un concept abstract și foarte general ci că este un spațiu vast, populat cu oameni care nutresc aproape toți aceleași aspirații ca și tine și anume de a fi sănătos, de a fi fericit, de a iubi și a fi iubit, de a fi liber și stăpân asupra vieții pare că nu este atât de simplu nici în ziua de azi, așa cum nu a fost nici în trecut.

 Orice filozofie morală pune în centrul atenției omul și evoluția lui în raport cu semenii. Spre deosebire de ele, multe căi spirituale urmăresc să cultive un mod de existență care să treacă de la concept la experiența directă. O cale a Inimii este cea care în mod evident valorizează virtuțile sufletești și oferă metodele eficiente de ”trezire” ale acestora. A trăi în lume reprezintă pentru acest tip de căutător spiritual șansa de a recunoaște și afirma această unitate esențială a naturii umane purtătoare de Dumnezeu.  

Istoria ne-a arătat, de atâtea ori, cum uitarea omului de către om este totodată o uitare de Dumnezeu. Nu poate exista un simțământ real al divinității pentru acela ce ignoră omul aflat în trecerea sa prin lume. Nu va exista niciodată vreo ”înălțare” fără a fi ghidată într-un fel sau altul de divinitatea ce se manifestă prin oameni.  

Să nu uităm niciodată că nici măcar conceptul de Dumnezeu nu este totuna cu manifestarea divinității din inima omului.  

DESPRE ZBORUL INIMII ÎN IUBIRE

Atunci când ne propunem să ne regăsim pe noi în firescul existenței, în naturalețea și normalitatea stării noastre de ”a fi”, manifestarea spontan afectivă devine ”limbajul” comun. Și totuși, suntem încă atât de surprinși atunci când cineva se exprimă astfel și ne uităm cu suspiciune la această ”anormalitate”. Suntem mai degrabă obișnuiți cu ”normalitatea” de a fi întâmpinați cu răceala măștilor purtate spre a păstra invulnerabilitatea. Astfel este posibil să uităm și să pierdem multele ocazii de a simți că deschiderea afectivă conștientă și menținerea ei reprezintă expresia firească a ceea ce numim ”suflet trezit”.  Sănătatea sufletului nostru determină sănătatea trupească. Ce remediu mai eficient, ce hrană mai savuroasă îi este necesară  sufletului uman dacă nu iubirea?

Centrul afectiv – punct de inflexiune în plan evolutiv

Fiind aflat la ”mijloc”, între primii 3 centri energetici ce asigură procesul individualizării conștiinței și ceilalți 3 centri superiori la nivelul cărora se pot exprima stări psiho-spirituale înalte, centrul afectiv este un veritabil punct de trecere între două ”lumi”. Una care gravitează către ”în jos” condiționată de aham vritti – sentimentul lui ”eu”, ”al meu” și ”pentru mine” și alta caracterizată de mișcarea liberă și naturala a sufletului de a se înălța pentru a trece dincolo de izolare, separare și închidere. În mod foarte simplu explicat, putem înțelege astfel fiecare dintre noi în ce ”lume” trăim.     

CARACTERISTICA FUNDAMENTALĂ A TREZIRII CENTRULUI AFECTIV – ANAHATA CHAKRA

Zona pieptului este lăcașul a două organe vitale: inima și plămânii. Aici se regăsește un veritabil sistem rezonant care menține tactul fundamental al vieții. Pulsația inimii și mișcarea continuă a plămânilor ne racordează la suflul subtil al energiei vieții. Acest mecanism există și la animale. Ce ar putea fi la om mai diferit? Faptul că am putea deveni conștienți de această zonă vitală care este susținută din punct de vedere energetic de un centru foarte important cunoscut sub numele de Anahata Chakra. Întreaga structură psiho-mentală este racordată la acest sistem și putem spune că depinde de nivelul activității și dinamismului său. Contactul, percepția, senzația, dinamismul emoțional, reactivitatea, nivelul sentimentelor și stărilor mai profunde de conștiință sunt ”filtrate” de această structură energetică subtilă.

La ultimul seminar pe această temă am urmarit sa sintetizez unele aspecte fundamentale cu privirea la rolul acestui centru energetic în natura umană. Insistența mea asupra studierii acestui plan se datorează faptului că la nivelul său se poate percepe cel mai clar ieșirea din matricea rigidă a individualității pentru a accede într-un orizont al existenței caracterizat de libertate, acceptare, bucurie, frumusețe, iubire și compasiune.

Orientați-vă atenția asupra pieptului, central. Acea vibrație fină și discretă pe care o regăsim acolo, în absența oricăror gânduri, atunci când mintea este tăcută, acea vibrație este începutul percepției freamătului sacru al Inimii. Relaxați-vă, închideți ochii pentru câteva secunde și lăsați să apară acea vibrație. Respirația curge ușor și liniștit…O simțiți? Cufundați-vă cu fiecare respirație, mai adânc și mai adânc în acest spațiu al propriei interiorități… Această mică tehnică de recentrare o puteți face de câte ori simțiți că sunteți exteriorizat, obosit de lume sau chiar nefericit. Puterea inimii fizice ca și cea  a sufletului nostru este dată de acest centru energetic.

Vor urma și alte prezentări care să susțină acest punct de vedere.

 

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 3

Există un nivel al suferinței determinat de modul în care fiecare dintre noi ”vedem” acest univers. O afirmație profundă a spiritualității orientale susține că fiecare om este creatorul universului său existențial. Poate părea mai greu de înțeles dar să nu uităm că prin modul de funcționare al minții obișnuite, tot ceea ce ea a lăsat să se reflecte prin filtrele sale mai pure sau mai puțin pure (vechi impregnări, convingeri, credințe, dogme, obiceiuri, prejudecăți,etc)  determină acea ființă să vadă și să se raporteze într-un mod specific la acest univers.  Din această perspectivă este evident că opera unui creator reflectă viziunea sa asupra vieții. Dacă acea structură umană se află pe un nivel superior de conștiință, viziunea și raportarea sa la univers se apropie din ce în ce mai mult de arhetipul creator divin. Rezultatul va fi cel al acțiunii inspirate, naturale, libere și aflate mereu în fază cu nivelul armoniei universale. Trăim și acționăm în prezent și prin urmare clipă de clipă am putea să o facem considerând că pe de-o parte, suntem fiecare dintre noi creatorul dar suntem totodată și opera pe care o realizăm în această existență. De ce nu am lucra plini de bucurie și entuziasm la această operă care suntem noi și să construim astfel minunate ”lucrări de artă” care reflectă principiul unității, păcii și armoniei inerente unei creații divine.  De exemplu, dacă am face o analiză asupra gândurilor și emoțiilor noastre predominante, ne putem întreba în ce măsură ele reflectă preponderent bunul simț natural și armonia existenței la acel moment de timp.   

Înzestrați cu conștiință în fiecare moment putem fi mai ”prezenți” la lucrarea de construcție și perfecționare a propriei ființe. Pe măsură ce evoluăm vom remarca din ce în ce mai puține reflexii karmice nefaste în existența noastră.

Tot în acest clip expun și câteva idei cu privire la întâmpinarea acelui moment pe care-l numim moarte. 

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 2

În postarea precedentă am început să prezint despre unele forme de karma. În această expunere continui şi ofer unele explicaţii cu privire la momentul trezirii spirituale care ne vor ajuta să înţelegem înzestrarea nativă excepţională a unora dintre oameni. Adeseori trezirea spirituală şi asumarea unui proces evolutiv conştient poate conduce la posibilitatea neutralizării anumitor reminiscenţe karmice care ar fi putut duce la suferinţă. Depăşirea condiţionărilor destinice depinde de capacitatea de integrare conştientă a liberului arbitru precum şi de puterea de a produce o veritabilă transformare individuală. De exemplu: Un eveniment profund neplăcut care apare (după ce s-a produs transformarea interioară) nu mai poate genera aceleaşi efecte perturbatoare ca în situaţia în care nu s-ar fi produs acea transformare. Alteori, pur şi simplu, unele evenimente karmice nu mai apar pentru noi datorită acestor transformări în planul conştiinţei.  

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 1

De-a lungul timpului am remarcat că practica spirituală trezeşte ”apetitul” de cunoaştere şi aspiraţia de înţelegere cu privire la dimensiunea cauzalităţii determinatoare a destinului. O temă mereu sensibilă şi actuală pe care v-o propun este cea a karmei şi a condiţionărilor de tot felul pe care ea le produce. Ceea ce aş dori să subliniez este faptul că, nu ne ajută cu nimic dacă vrând să înţelegem anumite aspecte existenţiale, abordăm conceptul karmei într-un mod impersonal şi exterior. Ca un mod puţin mai ”exotic” şi mai la modă de a înţelege ce ni se întâmplă în viaţă şi de ce.

Pentru a crea nişte repere necesare înţelegerii este bine să ştiţi că acest concept de ”karma” are mai multe semnificaţii:

KARMA

1) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală);

3) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană;

4) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a manifestării.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite, de exemplu, sub formă de succes, bucurie, ghinion, suferinţă, etc., în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. În toate tratatele de înţelepciune se afirmă că deşi există această condiţionare karmică, omul are totuşi libertatea să aleagă între diferitele tendinţe ale naturii sale. Mai ales învăţăturile orientale afirmă că prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale către Dumnezeu, fiinţa umană se poate elibera de legăturile karmei, atingând astfel Eliberarea spirituală şi înţelepciunea.

În acest dialog am urmărit să elucidez anumite aspecte corelate cu acest concept de karma şi să trezesc interesul spre a se înţelege că fiecare dintre noi suntem în măsură să intervenim conştient, integrând puterea liberului arbitru, spre a modifica unele condiţii existenţiale ”aparent” potrivnice. Spun aparent pentru că, de cele mai multe ori, ajungem singuri la descoperirea unui fapt surprinzător: că, după ce am reuşit să depăşim o anumită condiţionare, aceasta este privită, în final, ca fiind generatoarea unui salt binefăcător, a unei reuşite, a unei auto-depăşiri, a unei cunoaşteri sau experienţe superioare. Întotdeauna karma conţine în ea întregul potenţial al transcenderii ei, al dizolvării sau anihilării ei în planul efectelor.

Noi oamenii avem cam aceleaşi aspiraţii: să nu mai suferim şi să descoperim fericirea. Din această perspectivă, fiecare, mai devreme sau mai târziu începe să fie interesaţ de ceea ce este bine să cunoască pentru a junge acolo unde doreşte. Să vadă ce îl blochează, ce îl poate ajuta şi cum poate acţiona în sens favorabil.

Prin urmare, dacă suntem sinceri cu noi, va trebui să acceptăm, chiar dacă suntem occidentali, că toată viaţa noastră ne ocupăm de fapt de …. KARMA.  Că o suferim, că o ”ardem”, că o înţelegem, că o transformăm, că o ”spargem”, că o deviem, că o recreem, prin toate intenţiile, gândurile, acţiunile, atitudinile şi reacţiile pe care le avem,  prin toate conjuncturile aşa numitei noastre vieţi, trăim în oceanul manifestării karmice universale. Tu, cum îţi conduci corabia?

Gallery

SĂ DĂM ÎNTÂLNIRE INIMII NOASTRE

Putem crea o ocazie de a ne cunoaşte mai bine cu unii dintre dumneavoastră şi de a practica împreună  modalităţi ale sistemului Yoga menite să producă trezirea sufletului şi deschiderea afectivă a fiinţei. În ciclul tematicii “UNIVERSUL CELOR 7 CENTRII SUBTILI DE FORTA SI CONSTIINTA” vă propun tema următorului … Continuarea

A SOCIALIZA NU POATE REPREZENTA UN SCOP ÎN SINE

În această expunere sunt explicate unele tendinţe şi atitudini pe care le manifestăm adeseori spontan unii faţă de alţii. Latura socială a naturii umane se dezvoltă de multe ori în mod artificial fiind expresia unei personalităţi egocentrice. Chiar şi în cazul socializării caritabile cu scopul de a colecta şi distribui resurse, de multe ori există acel interes de a proiecta propria imagine pentru a atrage atenţia, pentru a fi recunoscut şi apreciat, pentru a realiza noi contacte şi relaţii care în viitor să te ajute sa-ţi dezvolţi acţiunile. O fiinţă care trăieşte mult la nivelul egoului simte nevoia afirmării cu orice preţ a propriei imagini şi toţi ceilalţi ar putea reprezenta oglinzi virtuale care să-i amplifice şi să-i reflecte apoi imaginea pe care el doreşte să o impună în mentalitatea comună.

Am subliniat mai multe idei ce ne pot ajuta să înţelegem ce înseamnă a da şi a primi, a ajuta sau a ”face” bine. Una dintre ele este însă esenţială. Nu este cazul să facem din ”a da” lucruri exterioare sau a socializa pentru aşa-zisul bine al oamenilor un scop în sine pentru că s-ar putea ca nici noi să nu ştim care este acel bine.

Pe de altă parte, atunci când are loc o veritabilă trezire a conştiinţei de sine, aceasta duce la necesitatea firească de a intra în comuniune, de a colabora, de a împărtăşi, de a dărui şi de acţiona în spiritul unităţii. Nu există vreun interes sau vreo dorinţă ascunsă de recunoaştere şi apreciere şi spontaneitatea actului este impulsionată de către sufletul trezit al acelei fiinţe. Nu facem acţiuni caritabile pentru a fi sau a deveni cineva. Accentul nu cade pe ”a face” pentru ”a fi”. Este exact invers. Acea stare de ”a fi” centrat, prezent şi conştient simultan de tine şi de ceilalţi te conduce în mod necesar spre acţiona integrat şi armonios ajungând de multe ori să răspunzi intuitiv spontan nevoilor celor din jurul tău.   Ceea ce noi putem oferi cu adevărat celorlalţi prin interacţiune nu poate fi decât darul conştiinţei noastre trezite, o prezenţă vie şi deschisă ce poate reverba sensibil la sufletul celui de lângă noi.

DIALOG DESPRE MINTE ŞI INIMĂ

Redau aici un extras emoţionant dintr-o mărturie a unei cursante. Este revelator din perspectiva posibilităţii de a realiza o profundă transformare în plan psiho-mental. Încă o dată reamintesc faptul că responsabilitatea de a menţine acest echilibru – inimă-minte – ne revine în totalitate.

Profit de acest moment pentru a vă ura tuturor celor care urmăriţi acest blog o sărbătoare a Paştelui luminată de frumuseţea inimii şi de pacea minţii.

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 4

Când mintea şi inima ”lucrează” în tandem rezultă o forţă mult mai mare a sufletului care provine din unitatea lor. Acelei fiinţe îi reuşesc toate lucrurile.  A trăi în acord cu frumuseţea inimii poate fi o realitate pentru fiecare dintre noi căci toţi suntem înzestraţi cu ”instrumentul” interior ce poate percepe această armonie de fond. Dar… căci există un dar…, corzile inimii noastre trebuiesc acordate.

Ce înseamnă aceasta? A cultiva constant această conştienţă a inimii. Şi, într-o bună zi, poate când vă aşteptaţi mai puţin, veţi simţi în zona pieptului, în profunzime o vibraţie caldă, tăcută care parcă vă îndulceşte pe dinlăuntru şi vă alină sufletul.  Totodată apare o stare de expansiune care te face sa vrei să cuprinzi şi să îmbrăţişezi spontan.

Poate nu ştiaţi, dar cel mai ”întins” organ de simţ este pielea. Simţul tactil este arondat centrului energetic al inimii. Cu alte cuvinte, cu cât acest centru energetic (Anahata Chakra) este mai ”trezit” cu atât mai mult putem simţi vibraţiile care ne parvin de la acest canal senzorial. Din această cauză, o expresie a naturii afective este aceea de a atinge, de a cuprinde, de a mângâia şi alina. Oricine a trăit vreodată un simţământ al iubirii ştie că atunci apare o dorinţă irezistibilă de a atinge şi a strânge parcă la piept fiinţa sau obiectul iubit. Este o exprimare naturală a acelui imbold de a te uni cu acea fiinţă pe care o iubeşti prin această strângere în braţe.

Înainte de vă lăsa să ascultaţi această mică expunere, vreau doar să vă amintesc că exact aşa cum procedaţi cu cei pe care-i iubiţi, îmbrăţişându-i şi atingându-i cu iubire, aşa cum îi mângâiaţi şi îi alinaţi pe cei pe care-i iubiţi ar trebui să nu uitaţi şi de propria voastră fiinţă, de propriul suflet. Învăţaţi să vă reconectaţi la sursa iubirii din inima dumneavoastră. Din când în când, mai ales când aţi mai uitat de voi înşivă, mergeţi în faţa oglinzii, priviţi-vă în ochi şi cuprindeţi-vă cu multă afecţiune cu braţele în zona pieptului ca şi cum v-aţi îmbrăţişa. Rămâneţi tăcut în această intimitate a inimii câteva minute lăsând acea vibraţie caldă să se difuzeze în întreaga fiinţă …şi ascultaţi sunetul ei de taină .

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 3

Ştiu că de multe ori spunem că nu este timp pentru toate acele lucruri pe care ni le dorim.

Dar dacă am ştii că în inima noastră există o comoară ne-am face oare timp să o dezgropăm pentru a trăi fericiţi de pe urma ei?

Menirea prezentărilor pe care le fac pe acest blog este de a aduce aminte aceasta. Aminteşte-ţi de Sine! este numele acestui blog. El inspiră aşadar îndemnul de a continua să cauţi în interiorul fiinţei ceea ce până acum căutai în afara ta.

Prezentarea de astăzi vine să ne reamintească că responsabilitatea de a turna nectarul iubirii în cupa inimii noastre ne revine în totalitate.

Faceţi-o oricum ! Privind şi lăsând natura să vă impregneze cu vitalitate şi frumuseţe prin veşmântul ei de primăvară,  ascultând muzică şi lăsând armonia ei să pătrundă în cutele sufletului, primind cu deschidere cuvintele de lumină ale celor înţelepţi şi practicând cu încredere ceea ce ei v-au învăţat, bucurându-vă alături de cei pe care îi iubiţi de ceea ce viaţa v-a oferit până acum.

Faceţi-o, dăruind şi altora din  preaplinul cupei inimii, căci dăruind ea rămâne mereu plină.

 

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 2


Inima rumi 455De multe ori aspirăm să cunoaştem mai profund ceea ce iubim. Iar când e vorba de natură şi de oameni, percepţia, cunoaşterea şi înţelegerea lor depind de cât de mult am trezit capacitatea de a ne percepe, cunoaşte şi înţelege chiar pe noi înşine.

Experienţa arată că ceea ce ignorăm cu privire la noi înşine tindem să ignorăm şi la ceilalţi. Ceea ce nu percepem şi înţelegem corect ne poate afecta pe noi şi pe semenii noştri chiar dacă spunem adeseori că îi iubim. Poate afecta relaţia şi atitudinea pe care o avem cu mediul înconjurător.

Aşa cum pentru a explora o zonă necunoscută, e nevoie să o faci pe cât posibil ziua, pe lumină, aşa este nevoie să trezim şi să amplificăm în noi lumina acelei cunoaşteri şi iubiri de Sine, pe fondul căreia orice interacţiune devine natural creatoare şi  mereu binefăcătoare.      

Şi totuşi când apare iubirea? Iubirea pur şi simplu se revelează atunci când sufletul este deschis şi vibrează pe coordonata ei.

Iubirea vine la tine când tărâmul Inimii este pregătit pentru darul luminii şi splendorii ei.

În clipul următor subliniez câteva din aceste idei.

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 1

kindness-concepts-3Intuiţia existenţei iubirii ca substrat al energiei divine care zămisleşte şi apoi menţine creaţia, oferindu-i sens şi semnificaţie poate apare la început ca mici străfulgerări, scurte momente de extaz. Pe măsură ce înaintăm spre această re-cunoaştere, ceva din sufletul nostru parcă prinde viaţă şi se înalţă purtat de aripile iubirii. 

Am avut de multe ori ocazia, în dialogul meu cu Omul să simt cum vocea îi începea să tremure uşor, cum privirea-i umedă încerca să fixeze un punct al aducerii aminte şi o căldură plăcută începea să iradieze ca o prezenţă. Această iradiere ca o pală caldă îmi cuprindea şi mie atunci inima, când el sau ea începea să evoce ceva din … iubirea sa prezentă sau trecută.  Am putut observa că nu conta cine sau ce producea trăirea iubirii. Chiar şi când această iubire era orientată spre natură sau spre un animăluţ de casă, evocarea sa aprindea sufletul celui care iubise. Şi dacă acum sufletul său se putea bucura purtat de amintire cu atât mai mult îmi dădeam seama de intensitatea iubirii din acel moment din trecut care fusese odată trăit ca … prezent.

M-a impresionat odată relatarea unei mame care născuse un copil cu dizabilităţi locomotorii şi mentale. La început a existat iubirea şi bucuria naşterii. Handicapul copilului i-a adus apoi frică, respingere  şi suferinţă. După câtiva ani grei mi-a spus că îngrijirea acestui copil şi atenţia pe care i-a acordat-o s-au transformat apoi din nou în iubire. Aveam în faţa mea un om care trecuse prin iadul deznădejdii şi care acum trăia bucuria unei iubiri împărtăşite continuu. Se transformase atât de mult în aceşti ani.

Da, există şi un foc aprins de frica iubirii neîmplinite dar există inimi care rezistă acestui foc. Când cântă inima? Când  se lasă pătrunsă şi luminată pe dinlăuntru de acest foc. Lumina sa învinge mereu întunericul din ţinuturile fricii.  

În contact cu Iubirea chiar şi evocată de alţii din trecut, de multe ori sufletul meu s-a înălţat. Nu ştiu cui să fiu mai întîi recunoscător: Omului sau Iubirii înseşi.        

PURIFICAREA – Ep. 7: ATITUDINEA ÎN FAŢA FACTORILOR PERTURBATORI

Atitudinea este cheia !ATITUDINEA – Un cuvânt puternic care captează spontan atenţia. De ce? Pentru că ne defineşte şi ne reflectă pe fiecare dintre noi în fiecare moment de viaţă. Spuneam mai demult că, în general, este destul de greu să schimbăm evenimentele şi cu atât mai puţin pe cele care în mod necesar tind să apară ca urmare a ”urzelilor” karmice. Mă refer acum mai mult la ceea ce numim ”lecţii de viaţă”.  Ele pur şi simplu vin, poate când ne aşteptăm mai puţin şi pot lua forme surprinzător de neplăcute. Ceea ce putem însă modifica este felul în care le percepem şi reacţionăm la ele. Sau mai pe scurt: ATITUDINEA pe care o avem în faţa lor. A accepta modificarea atitudinii vechi pentru a face loc uneia noi şi adecvate experienţei cu care te confrunţi la momentul prezent, de foarte multe ori poate însemna diferenţa între pierdere, tristeţe, boală, eşec, suferinţă sau REUŞITĂ, IZBÂNDĂ, SUCCES, REALIZARE.

Această nouă atitudine care te susţine în perioada dificilă cu care te confrunţi te deschide progresiv spre ASIMILAREA experienţei pe un nou nivel de înţelegere.

Există în general două tipuri de atitudini: cele negative (din perspectiva efectului de amplificare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi cele pozitive (din perspectiva efectului de  anihilare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi care pot cataliza procesele psiho-mentale superioare (cum ar fi voinţa, încrederea, optimismul, iubirea, etc. ) atât de necesare, de exemplu, într-o situaţie dificilă de viaţă (boală, pierdere, moarte).

Care este însă sursa acestei puteri interioare ce ne ajută mereu să schimbăm  în bine atitudinea vom vedea în extrasul următor:  

 

PURIFICAREA – Ep. 6: RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA PURIFICAREA PSIHO-MENTALĂ

Procesele fiziologice nu pot fi niciodată separate complet de activităţile psihice şi mentale. Din acest motiv, dezintoxicarea trupului este însoţită, fără excepţie, de fenomene complexe de transformare psihică. Sentimentele chinuitoare, angoasele, anumite rigidităţi şi închistări, depresiile, etc. sunt tot atâtea stări nefaste ce pot fi gradat eliminate. De foarte multe ori se simte o ”uşurare” sufletească care apare odată cu dezintoxicarea organismului.

Putem spune fără să greşim că cea mai importantă reacţie de dezintoxicare (purificare) apare la nivel psihic. Cea mai grea probă pe care o dau pacienţii cu boli grave şi chiar mulţi căutători spirituali nu este cea a reacţiilor fizice neplăcute, ci a depăşirii unei întregi palete de gânduri şi emoţii negative cum ar fi descurajarea, pesimismul, teama, suspiciunea, nerăbdarea, iritarea etc. Pe măsură ce medicina psihosomatică face progrese, se constată că factorul psihic este foarte important în procesul îmbolnăvirii şi, mai ales în procesul de vindecare. Eliminarea toxinelor psiho-mentale durează mai mult şi este mai dificilă decât procesul eliminării toxinelor fizice.

Numai plantele şi regimurile alimentare nu pot ajuta pacientul să depăşească momentele dificile. El trebuie să facă eforturi conştiente de autodepăşire, de reorientare fermă a sufletului şi minţii spre aspectele pozitive. “Armele” în această luptă nevăzută, dar adesea foarte dură, care se dă în timpul dezintoxicării şi vindecării, sunt meditaţia şi rugăciunea, sugestia pozitivă, tehnicile de respiraţie, mişcarea conştientă, buna dispoziţie şi relaxarea. Toate aceste mijloace urmăresc trezirea unor sentimente binefăcătoare, care joacă rolul unui medicament, cu efecte atât asupra sufletului, cât şi asupra trupului. Sentimentele şi atitudinile care trebuie cultivate în această perioadă sunt credinţa în Dumnezeu şi în vindecare, calmul profund, dragostea de viaţă, iubirea de semeni, luciditatea, simţul umorului… Odată ce această luptă cu tendinţele psihice negative este câştigată, se poate spune că vindecarea în urma purificării, devine doar o problemă de timp şi de răbdare. Cel ce se vindecă descoperă cu uimire în această etapă faptul că starea de boală care era o adevărată frână, s-a transformat acum în factorul mobilizator şi transformator al fiinţei sale.

TEHNICI DE MEDITAŢIE PENTRU RECENTRARE ÎN INIMĂ

Cei care învaţă practica yoga şi meditaţia urmând cursul on-line de pe Mentoryoga au ocazia să primească şi o ghidare specifică cu ocazia acestei perioade de retragere pentru meditaţie.

Ştiu că sunt multe lucruri asupra cărora ”trebuie” să ne orientăm atenţia. Sunt multe alte lucruri care ne captează involuntar atenţia. Lumea ne vrea şi ştie cum să ne ţină legaţi de ea. Dar, din când în când, simţim o nevoie interioară de a acorda atenţie lucrurilor care intuim că ar produce o schimbare majoră în viaţa noastră. Am investit de multe ori până acum resurse  spre a realiza ceva bun în viaţa exterioară. Poate am reuşit în unele direcţii sau am eşuat. Dar dacă suntem sinceri cu noi şi ascultăm şoaptele tainice ale inimii ştim că mai avem un lucru bun de făcut: să învăţăm să descoperim lumea interioară prin tehnica meditaţiei.

Ştim că reacţiile pe care le avem acum ar putea să intre sub control, mintea care până mai ieri era inertă sau prea agitată, poate fi liniştită şi împăcată, simţurile care se lăsau mereu seduse şi fascinate de dorinţă pot fi de acum interiorizate, emoţiile stihinice până mai ieri pot deveni doar o amintire. Energia internă s-a trezit şi ne susţine în ceea ce intenţionăm. Toţi cei care meditează îşi amintesc de aceste etape. Cum se produce acest miracol? Meditaţia este un proces care determină o transformare de profunzime care, la rândul ei, generează efecte ca cele pe care le-am enumerat mai sus.

Sunt convins că adevărata transformare în planul conştiinţei nu se poate face altundeva decât în câmpul ei specific de acţiune. Ori acesta este planul interiorităţii fiinţei. Aşa cum s-au produs lucruri bune pentru umanitate explorând universul exterior, lucruri infinite mai bune se vor produce pentru oameni dacă aceştia vor începe să exploreze vastul orizont al conştiinţei de sine.  Reîntorşi apoi cu sufletul bogat de trăire şi cunoaştere, lumea se va îmbogăţi la rândul ei cu lumină şi experienţă, cu mai multă înţelepciune şi iubire. Căci într-acolo ne poartă meditaţia: spre acel ACASĂ după care tânjim nostalgici în căutarea originii noastre.

Şi…, cu această ocazie,  vă invit să savurăm împreună bucuria meditaţiei de recentrare în sine în perioada 7 – 9 martie 2014. Cei interesaţi se pot informa aici.

Video

PURIFICAREA – Ep. 5: MODALITĂŢI ŞI MIJLOACE DE PURIFICARE

În episodul de astăzi am trecut în revistă principalele modalităţi de purificare pe care le putem folosi în vederea prevenirii şi ameliorării unor afecţiuni. Multe dintre ele sunt integrate în viaţa de zi sau sunt repetate periodic şi de către cei aflaţi pe o cale spirituală în intenţia asigurării unei stări de puritate şi armonie lăuntrică.

Gallery

PURIFICAREA – Ep. 3: FACTORI ŞI SEMNE ALE PERTURBĂRII STĂRII NATURALE

This gallery contains 1 photo.

Mă bucur să constat interesul unor persoane faţă de această temă. Desigur că acest subiect este sensibil pentru că, pe de-o parte, o bună stare de sănătate presupune menţinerea unui anumit nivel de puritate a organismului fizic, a structurii energetice … Continuarea

Gallery

METODE DE AMPLIFICARE A VOINŢEI – Seminar, 15 februarie 2014

Cel de al treilea seminar din ciclul CHAKRA SADHANA “UNIVERSUL CELOR 7 CENTRI SUBTILI DE FORŢĂ ŞI CONŞTIINŢĂ” Tema: Manipura Chakra – Universul interior al energiei voinţei După seria celor 7 seminarii consacrate aprofundării metodelor teoretice și practice de trezire … Continuarea