Ne-am întrebat cu toţii de ce unii oameni care par să aibă toate condiţiile pentru a fi fericiţi sunt, cu toate acestea, nefericiţi şi de ce alţii, cărora totul pare să le stea împotrivă, sunt mereu veseli, optimişti şi bine dispuşi. De ce unii care au tot ce le trebuie ca să reuşească merg din eşec în eşec, iar alţii reuşesc fără să aibă la dispoziţie decât un minim de resurse.
Concluzia la care au ajuns psihologii de-a lungul timpului a fost faptul că există o atitudine mentală specifică pe care unii o au, iar alţii nu. Optimismul, inteligenţa, curajul de a pune în practică ideile sunt calităţile care par să determine succesul. S-a vorbit pe de altă parte şi despre un destin implacabil căruia nu i te poţi împotrivi, care aduce unora succesul, iar altora eşecul.
Ştiinţa spirituală ne arată că, potenţial, suntem toţi egali şi că printr-un antrenament adecvat putem trezi în noi toate calităţile pe care le dorim. De asemenea, gândurile pe care noi le întreţinem sunt cele care ne determină în mare parte destinul.
O nouă ştiinţă numită programare neuro-lingvistică (prescurtată NLP în tratatele de specialitate, de la Neuro Lingvistic Programming) demonstrează acum ceea ce ştiinţa milenară yoga a afirmat de milenii şi anume faptul că toţi putem fi fericiţi şi, chiar mai mult, noi înşine suntem principala cauză a tuturor succeselor noastre. Fiinţa umană este privită ca un întreg, fizicul, psihicul şi mentalul concurând la crearea a ceea ce noi numim “stare”. Atunci când avem o “stare” bună ne simţim bine fizic, emoţional şi mental. Fiecare dintre aceste trei niveluri ale fiinţei noastre are o influenţă directă asupra celorlalte şi prin controlul unuia se ajunge, în mod indirect, la controlul celorlalte.
Astfel, poziţia corpului exprimă o anumită stare interioară. Umerii căzuţi, mersul ezitant, ochii privind în jos sunt întotdeauna asociate unei fiinţe pesimiste, cu greutăţi etc. O boală care ne afectează fizic este însoţită cel mai adesea şi de o cădere psihică care, dacă nu este eliminată la timp, va conduce de multe ori la agravarea respectivei boli.
De asemenea, s-a demonstrat ştiinţific că o atitudine optimistă măreşte rezistenţa la îmbolnăviri şi conferă un tonus fizic excepţional pe tot parcursul zilei. Un doctor american a devenit faimos chiar printr-o terapie deosebită care se baza pe amplificarea stării generale de bună dispoziţie la pacienţii săi. Aceştia ajungeau astfel ca, vizionând multe comedii, trăind într-un mediu plin de voie bună care le era asigurat de personalul medical, adoptând o atitudine optimistă şi plină de umor, să se vindece rapid uneori chiar de boli incurabile. Este o mare deosebire faţă de spitalele pe care le cunoaştem, în care există o atmosferă destul de apăsătoare, pe culoare circulă oameni care parcă urmăresc să arate cât sunt de bolnavi, pacienţii se “laudă” între ei care este într-o stare mai gravă, în aer pluteşte miros de medicamente şi de boală. Chiar dacă cineva nu este bolnav, în spitale ajunge să fie astfel în scurt timp.
Prin urmare, starea noastră generală este într-o mare măsură determinantă pentru succesul sau insuccesul nostru, pentru fericirea sau nefericirea noastră. Putem să ne lăsăm purtaţi de “soartă” şi prin gândurile şi stările proaste pe care le întreţinem să avem o viaţă de coşmar, sau dimpotrivă, putem acţiona conştient pentru a ne construi propria existenţă fericită, aşa cum dorim.
Există şi o altă regulă care ne conduce în mod nebănuit viaţa: ceea ce gândim, aceea suntem sau mai devreme sau mai târziu devenim. Majoritatea celor care obţin succesul, în orice direcţie, cred cu tărie în ideile lor pe care urmăresc cu perseverenţă să le pună în practică. Într-o anumită măsură, se poate spune că noi suntem cei care ne stabilim propriile limite. Anthony Robbins, unul dintre cei mai cunoscuţi exponenţi ai Programării Neuro-Lingvistice, urmăreşte să demonstreze acest lucru prin deja faimoasele sale seminarii de mers pe foc. Pentru a arăta că ceea ce noi gândim ca fiind posibil este, de fapt, ceva foarte relativ, el îi învaţă pe oameni cum să meargă pe cărbuni încinşi la o temperatură care în mod obişnuit ar produce imediat arsuri. Pe de altă parte, anumite experimente, care implică hipnoza, demonstrează un fapt uimitor: atinşi cu o bucată de gheaţă, dar sugestionaţi că au fost atinşi cu o bucată de fier incandescent, subiecţii aflaţi în stare de hipnoză prezintă arsuri de gradul al II-lea şi chiar mai grave. Aceste aspecte demonstrează că fiecare fiinţă posedă un set de convingeri, de credinţe care o face să poată sau să nu poată realiza anumite lucruri, să fie sau să nu fie fericită.
Anthony Robbins defineşte astfel un set de 7 convingeri care caracterizează oamenii de succes:
1. Totul se produce dintr-un motiv şi cu un scop şi ne este de folos. Oamenii care au succes şi sunt fericiţi sunt convinşi că tot ceea ce îi înconjoară cooperează pentru ca ei să îi atingă scopul. Pentru ei, nimic nu este supus hazardului pentru că, aşa cum spunea chiar genialul Albert Einstein, “Dumnezeu nu joacă zaruri”. Chiar dacă pe moment evenimentele par să li se împotrivească, ei găsesc chiar şi în acestea sămânţa succeselor viitoare, adaptându-se, schimbând ceea ce trebuie schimbat şi învăţând continuu.
În Natură nu există nimic întâmplător. Cu siguranţă că Divinul concură în mod nemijlocit la transformarea noastră şi chiar dacă nu ne este întotdeauna evident modul în care o face, putem fi convinşi că este spre binele nostru. Convingerea că Dumnezeu este mereu alături de noi în efortul de a ne însănătoşi, de a ne transforma este indispensabilă în atingerea succesului şi ne ajută să fim mereu atenţi la ceea ce se petrece în jurul nostru pentru a primi tot ceea ce ni se oferă.
2. Nu există eşec. Există numai rezultate. Oamenii realizaţi nu văd eşecul pentru că, din punctul lor de vedere, el nu există. Din această perspectivă există doar rezultate, etape în drumul lor spre succes din care au de învăţat şi care îi ajută astfel să atingă scopul final. Acest mecanism este asemănător unei bucle de reacţie inversă: pe baza rezultatelor obţinute este modificată şi adaptată în mod continuu acţiunea până când se ajunge la rezultatul dorit.
Nu există eşec pentru că tot ceea ce am realizat are efect, chiar şi atunci când noi nu suntem pe deplin conştienţi de acesta. Este adevărat că, de multe ori, rezultatele nu apar atunci când vrem noi să apară sau în forma pe care noi am dorit-o, dar aceasta nu trebuie să fie în nici un caz o sursă de descurajare şi regret. Din toate situaţiile de viaţă avem ceva de învăţat şi având această atitudine, evoluţia noastră va fi cu siguranţă mult mai rapidă.
3. Orice s-ar întâmpla, să ne asumăm răspunderea. Oamenii care au succes îşi asumă întotdeauna responsabilitatea acţiunilor lor. Ei sunt conştienţi de faptul că dacă ceva nu a ieşit aşa cum au plănuit este într-o mare măsură vina lor şi vor face schimbările necesare pentru a elimina ceea ce nu a mers. Cei care nu reuşesc în viaţă sunt, cel mai adesea, cei care consideră că lucrurile nu merg bine din cauza lui X sau a lui Y sau din cauza condiţiei Z. Ei se mint astfel că insuccesul nu este din cauza lor şi neschimbând nimic, nici în atitudine şi nici în modul în care fac lucrurile, rezultatele pe care le obţin sunt mereu de aceeaşi natură.
Este necesar să fim conştienţi că tot ceea ce facem are un rezultat şi că viaţa noastră este ea însăşi rezultatul propriilor noastre acţiuni şi gânduri. Nu trebuie să dăm vina pe altcineva atunci când vindecarea sau transformarea interioară întârzie, ci trebuie să analizăm ce anume nu am făcut sau ce anume nu am făcut bine, să facem schimbarea necesară şi să mergem mai departe.
4. Nu este nevoie să înţelegem de la început totul pentru a folosi totul. Nu este nevoie să ştim totul despre funcţionarea unui televizor pentru a mânui telecomanda şi pentru a viziona astfel programul favorit. Aceasta este capacitatea de a sesiza întotdeauna ceea ce este esenţial pentru a realiza o anumită acţiune, fără a pierde vremea cu detaliile lipsite de importanţă. Timpul este foarte important şi el nu trebuie irosit. Sunt unele persoane care se pierd în amănuntele unei acţiuni, fie din dorinţa de a avea totul sub control, fie fascinaţi de diferitele mecanisme ale acesteia, şi astfel ajung să nu mai poată realiza acţiunea propriu-zisă. Există şi o glumă amuzantă referitoare la un miriapod care, fiind întrebat cum reuşeşte să-şi sincronizeze numeroasele picioare pentru a merge, a sfârşit prin a nu se mai putea mişca.
Multe dintre tehnicile de transformare pe care le abordăm pot să ne pară la început fără sens şi să nu înţelegem toate aspectele pe care acestea le implică. Este de ajuns să ştim care sunt efectele pe care le urmărim şi restul vine pe parcurs. O abordare doar teoretică este sterilă pentru că aşa cum spune un iniţiat contemporan: “Un gram de practică valorează cât tone de teorie”. Dacă urmărim să cunoaştem toate amănuntele, toate implicaţiile filozofice şi metafizice ale unei tehnici, este posibil să nu ne mai rămână timpul să o practicăm efectiv.
5. Relaţiile cu oamenii constituie marea noastră resursă. Omul care are succes este cel care are un mare respect şi apreciere pentru oameni. El reuşeşte întotdeauna să stabilească relaţii personale, de la om la om, cu toţi cei cu care trebuie să colaboreze şi astfel reuşeşte să-i motiveze pentru a-şi putea atinge scopurile. Spiritul de echipă şi sentimentul că fiecare om este important dacă se află la locul potrivit este ceea ce duce la construirea unui colectiv capabil să acţioneze ca o singură fiinţă în direcţia propusă şi astfel nimic nu îi poate sta în cale.
Este important şi mediul uman în care trăim. Relaţiile cu oameni spirituali, a căror viaţă poate constitui pentru noi un model şi din a căror experienţă putem învăţa, sunt cel mai adesea indispensabile. De asemenea, relaţia pe care o stabilim cu un ghid spiritual este de o mare importanţă. Şi nu în ultimul rând, contează relaţiile pe care le avem cu cei din jur care trebuie să ne înţeleagă, să ne ajute sau măcar să nu ne împiedice în ceea ce ne-am propus.
6. Să munceşti înseamnă să te recreezi. Orice activitate am realiza, ea trebuie să fie realizată cu bucurie pentru a avea un maxim de succes. Este necesar să vedem ce anume ne face plăcere să facem şi să urmărim să ne orientăm spre acel domeniu pentru a avea un maxim de eficienţă. Gândirea creativă, capacitatea de a găsi soluţii diferitelor probleme, eficienţa, toate acestea nu se pot manifesta pe un fond mental de respingere şi neplăcere. Este adevărat că sunt mulţi tineri astăzi care ar prefera să nu facă nimic, însă acesta este rezultatul unei proaste educaţii şi a unui mediu social distructiv. Este necesar să facem efortul de a afla care domeniu este cel mai potrivit pentru noi şi apoi să îl abordăm cu entuziasm.
Pe calea spirituală a vindecării şi a transformării lăuntrice trebuie să fim întotdeauna relaxaţi. Îndârjirea, implicarea egotică sunt de cele mai multe ori frâne în evoluţia noastră. Tehnicile pe care le realizăm trebuie să fie făcute, cel mai adesea, cu o atitudine specifică jocului şi totuşi cu o anumită seriozitate implicată de respectarea unor reguli specifice. O cură de vindecare ţinută fără chef sau o tehnică realizată cu gândurile împrăştiate, numai pentru că “trebuie”, are efecte mult diminuate.
7. Pentru a avea reuşite de durată trebuie să fii dăruit scopului propus. Este nevoie de tenacitate pentru a urmări până la capăt să îţi atingi scopul. Sunt mulţi cei care pornesc cu un mare entuziasm, dar care se opresc înainte de a ajunge la ţintă. Este nevoie să continuăm să facem tot ceea ce este necesar, să ne adaptăm acţiunile în mod continuu, până când vom reuşi.
Toate aceste elemente sunt, de asemenea, necesare şi în planul vindecării şi al transformării interioare. Ele necesită de cele mai multe ori un timp destul de îndelungat. Renunţarea la limitări, purificarea fizică, psihică şi mentală, pătrunderea în stările superioare de conştiinţă sunt realizări care nu se dobândesc peste noapte. Pentru acestea trebuie dăruire de sine şi tenacitate.
Amintește-ți de Sine! 