MEDITATIE ASUPRA STARII DE PURA EXISTENTA

Meditație asupra stării de pură existență

”A FI ?” sau …”A FI ?” acesta este … Răspunsul.

Centrarea în Sine, (Inima Spirituală) reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi”. Urmăresc de mai mult timp prin meditație să înțeleg și să realizez esența metodei Introspecției (Atma Vichara) a lui Ramana Maharshi. El spunea că dacă tot este necesar să pacifici mintea, să o liniștești, aceasta realizându-se prin fixarea ei doar asupra unui singur ”obiect”, fie el interior sau exterior, de ce, se întreba el, să nu o aducem și să o fixăm asupra sentimentului pure existențe?

Este o întrebare de bun simț pe care puțini dintre noi o luăm în considerare.

Așa cum poate ați observat cei care meditați, atenţia sau meditaţia asupra oricărui obiect ne păstrează în dualitatea: 1) „eu”, subiectul cunoscător şi 2) „acela”, obiectul de cunoscut. Dacă atenţia este însă îndreptată asupra Inimii Spirituale, deci asupra subiectului cunoscător sau, altfel spus, asupra a ceea ce suntem în realitate, asupra sentimentului intim al purei existenţe, asupra sursei însăşi a atenţiei, atunci sunt create premisele unei adevărate transformări interioare, pentru că subiectul şi obiectul se întregesc printr-o completă și totală identificare care conduce la Unitate.

Prin urmare, mi se pare firesc să urmăresc ca principalul obiect al meditaţiilor să fie însăși esența mea, atât cât îmi permite nivelul realizării actuale. Încep să fiu convins de eficacitatea acestei metode cu atât mai mult cu cât ea pare abordabilă și într-o manieră logică, rațională.

Iată și câteva jaloane care m-au ghidat în această abordare a metodei lui Ramana. Există un lucru de care nimeni nu se îndoieşte. Este credinţa în propria sa existenţă. Nimeni nu se gândeşte să îşi pună această întrebare: “Exist eu cu adevărat?” Fiecare admite acest fapt ca fiind absolut sigur. Exist. Conştiinţa de a exista este reală. Ea se menţine întreaga viaţă, de aceasta suntem foarte siguri. Dar nu ştim ce va fi după moarte. E o îndoială, o teamă profundă, chiar dacă teoretic ştim că este vorba de o translaţie în lumi subtile. Omul există şi în afara corpului fizic şi există şi după dispariţia corpului fizic.

Toate aceste investigaţii trebuie făcute pe un fond de încetinire a proceselor mentale. Pentru a înţelege natura reală a acestui “eu” misterios şi pentru a şti care sunt legăturile acestuia cu corpul şi cu fiecare dintre structurile subtile, trebuie să realizaţi o analiză profundă a personalităţii, a eului aparent, precum şi a tuturor acestor structuri. Acest studiu al propriei fiinţe este un fel de căutare absolută operată în esenţa minţii şi a fiinţei noastre. Acesta este ”laboratorul” conștiinței. Iar singurul instrument de care avem nevoie acum este propria conștiență. A exersa sentimentul purei existențe implică a fii cât mai conștient, cât mai prezent și lucid. A căuta fiinţa reală care este în noi, a căuta acest eu profund adevărat, înseamnă de fapt a evoca esenţa noastră spirituală atât în meditație dar mai ales pe parcursul zilei atunci când acționăm. Vom putea remarca că este mai greu la început să extindem această atitudine mai detașată, mai centrată în sine. Dar a continua această atitudine luând-o, dacă vreți, ca o provocare, a persista în fii cât mai conștient pe parcursul zilei, și conectând acest sentiment al prezenței și lucidității la însăși sursa sa- sentimentul pur al existenței – ne va ajuta foarte mult.

În această fază a fost important pentru mine să mă focalizez cât mai mult asupra acestei certitudini: realitatea propriei existenţe. Gradat, am încep să fiu atras gravitațional de nucleul a ceea ce pot spune acum pentru mine că reprezintă realitatea propriei ființe. Sunt martorul acestei realități în primul rând pentru faptul că știu că exist. Am certitudinea că exist și sunt stabilit în această certitudine acum în acest moment.

De aici știu că se poate pleca mai departe. Acesta este un punct de plecare foarte stabil şi sigur în căutarea spirituală, pentru că această noţiune de „eu” este o noţiune universal acceptată. Orice alt obiect poate să confere acest sentiment al efemerităţii, corpul se transformă, slăbeşte sau devine mai puternic, este sănătos sau se îmbolnăveşte. Mintea se modifică, punctele sale de vedere se transformă cu timpul, ideile sunt permanent în mişcare. Sentimentele sunt, de asemenea, permanent puse în mişcare şi fluctuează, dar noţiunea de “eu” rămâne mereu, şi într-un anumit sens ea este nemodificată, din copilarie până pe patul de moarte. Este conştiinţa acelei continuităţi a aceluiaşi „eu”, a aceleaşi fiinţe care rămâne pe tot parcursul vieţii, în pofida schimbărilor minţii şi a sufletului nostru.

Dispoziţiile minţii şi ale sufletului sunt schimbătoare şi trecătoare, dar prin toate acestea eul poate fi numit cel care rămâne stabil în mijlocul instabilului, spectatorul teatrului schimbător al acestei lumi.

Iată de ce a ne cunoaşte pe noi înşine înseamnă a găsi punctul din conştiinţă de unde se poate observa întreg ansamblul de stări schimbătoare ce caracterizează personalitatea noastră. De fapt, acest punct de sprijin este însăși Inima Spirituală, pentru că prin raportarea la ea se produce acea transformare. În rest, oriunde ne-am focaliza, totul este trecător şi nu avem certitudinea stabilităţii noastre.

De mult timp mă preocupă continuitatea stării de conștiință și stabilitatea nivelului de conștiință. Cu alte cuvinte, cum pot să mențin starea de ”a fi” pe care o trăiesc în meditație și în timpul zilei. Intuiesc în metoda introspecției că în acest sistem complex de ecuații care conține mai multe ”necunoscute” – Sinele, eu-l – ca individualitate, lumea exterioară, actul meditației, cunoașterea care rezultă, etc., am șanse de succes dacă recurg la metoda izolării anumitor necunoscute, cel puțin temporar. Este necesară, prin urmare o anumită simplificare și această metodă corespunde etapei mele evolutive. Dacă urmăresc să simplific deci, voi considera de acum propria conștiență de sine ca fiind acest ”laborator”, voi considera Sinele ca fiind subiectul și totodată subiectul meditației și în acest context este evident că meditația mă va purta către niveluri de experiență a sursei sentimentului de ”a fi”. Pentru mine acum este un model simplificator și eficient care mă ajută enorm să mă relochez în conștiința Sinelui. Observ cum parcă cu fiecare meditație se produce o amprentare și mai puternică în spațiul conștiinței mele a sentimentului prezenței, a purei existențe, dincolo de gânduri. Sunt din ce în ce mai multe pauze mentale și le savurez fiind martorul lor. Iar când revin la activitățile zilnice mă regăsesc parcă din zi în zi mai simplu, mai firesc, mai lipsit de dorințe, mai tăcut. Dar paradoxal, mai conștient, mai prezent și mai lucid. Constat o creștere a eficienței în ceea ce întreprind, capabil să rămân mai mult centrat asupra ”subiectului” (cine este cel care acționează decât asupra acțiunii însăși).

Meditația asupra stării de pură existență, asupra sursei sentimentului de ”a fi” m-au condus la câteva mici revelații. Vi le impartasesc.

”A FI” reprezintă spațiul propriei conștiințe. Acest spațiu conține tot ceea ce am fost, sunt și voi fi precum și tot ceea ce am făcut, fac și voi face.

”A FI” este totodată tot ceea ce am în mod real și intim, chiar acum. Întotdeauna sentimentul propriei mele existențe este dat de continuitatea conștienței de ”A FI”.

”A FI” conduce prin gradată recunoaștere către reîntregire.

”A FI” reprezintă dimensiunea oricărei experiențe chiar dacă încă nu ești conștient de aceasta.

”A FI” este în cel ce trăiește și experimentează, în trăirea și experiența însăși dar totodată se află și dincolo de ele.

”A FI” se află în trecut, în prezent și viitor. Dar numai prezentul îl poate transcende.

”A FI” îl naște pe ”a nu fii” când există uitare.

”A FI” este o cale, un adevăr sau o viață și totodată sursa și esența lor.

”A FI” este la fel de mult iubire și cunoaștere, frumusețe și armonie, libertate și extaz, pace și tăcere, miracol și împlinire.

”A FI” este tangent cu infinitul.

”A FI” este misterul eternității Existentei.

”A FI” te poate îndemna să urci piscul muntelui. Dar acolo de fapt nu este nimic. Și totuși, acolo Eu Sunt!

”A FI”, deși conține în plenitudinea sa Totul, emană din Tăcerea lui Dumnezeu.

”A FI” întotdeauna trezește și inspiră.

”A FI” te atrage, te fascinează, te modelează până la perfecțiune. Nu te opri!

”A FI” duce la trezire, recunoaștere și realizare.

”A FI” te poartă din naștere în naștere, până îți împletești firul propriei vieții în țesătura existenței Unice.

”A FI” este uneori împunsătura suferinței și a morții dar este și mijlocul transcenderii lor.

”A FI” este întreg oceanul Existenței și totodată valurile sale.

”A FI” este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor dar se află totodată și în ele.

”A FI” este în creație așa cum este în disoluția ei, dar totodată o și menține.

”A FI” este cauza dinamică a întregii manifestări fenomenale care-și caută sensul.

”A FI” de multe ori este confundat sau nerecunoscut în planul manifestării specifice. Aceasta nu înseamnă nicidecum că nu creează efecte.

”A FI” poate crea o punte între inimă și minte pentru ”a salva”.

”A FI” este sădit ca o sămânță în tot. Ea se transformă până își revelează întreaga potențialitate.

”A FI” poate să trezească voința de ”a face” dar niciodată ”a face” nu-l revelează pe ”A FI”.

”A FI” îți poate revela iluzia dar niciodată iluzia nu-l poate revela pe ”A FI” și deci nu te poate revela ție însuți.

”A FI” se află și în minte dar mintea nu se găsește în ”A FI”.

”A FI” este cel mai des identificat cu corpul și totuși aici îl regăsești cel mai greu.

”A FI” se află în toată această diversitate dar existența acesteia este dată de unitatea lui ”A FI”.

”A FI” conține Totul și prin urmare ce sunt pierderea și câștigul, trecutul și viitorul, nașterea și moartea?

”A FI” este Dumnezeu, sunt Eu, ești Tu, este El, este orice fir de praf.

”A FI” este cel mai minunat Joc. Odată început, el nu are sfârșit.

”A FI” mișcă, neagă, revoluționează și transcende totul.

”A FI” conduce firesc la virtute când ești golit de ”a vrea”.

”A FI” irumpe către totalitate și plenitudine din tăcerea Vidului.

”A FI” poate fi în mic tot la fel cum este în mare; poate fi în clipă la fel cum este în Eternitate.

”A FI” poate fi perceput ca o magie dar nu este mai puțin real.

”A FI” este la fel de mult în ”a fi” și în ”a nu fi”.

”A NU FI” nu există!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s