ALIMENTELE – MEDICAMENTE NATURALE EXCEPŢIONALE
Un savant renumit afirma faptul că alimentele (legumele şi fructele proaspete) nu sunt altceva decât condensări de lumină. Aşa cum lumina albă poate fi modulată pe diferite frecvenţe de vibraţie, dând naştere tuturor culorilor pe care le cunoaştem, în mod similar lumina solară ajunge să fie condensată şi “păstrată” în vegetale – aceste transformatoare ale luminii în materie.
Miracolul pe care natura îl realizează cu fiecare fruct ce se naşte într-un pom roditor constituie încă o taină pentru oamenii de ştiinţă. Nu însă şi pentru fiinţele spirituale, foarte intuitive, care au putut remarca faptul că în spatele tuturor acestor realităţi există o anumită energie fundamentală care se modulează pe diferite frecvenţe vibratorii şi dă naştere spre exemplu unui minunat şi savuros măr, de culoare roşie, cu diferite nuanţe, cu gustul său dulce-acrişor, cu parfumul său unic. Toate elementele legate de forma, culoarea, parfumul şi proprietăţile unor fructe şi legume nu au fost şi nu sunt nişte simple rezultate ale unor combinaţii aleatoare de gene, aşa cum unii botanişti ar dori să creadă. Ele reprezintă un tot unitar, exprimă o anumită armonie unică şi comunică o informaţie precisă relativ la calităţile şi proprietăţile acelui aliment.
Ne-am obişnuit să avem permanent în alimentaţie diferite legume care au ajuns pentru noi banale, comune şi lipsite de orice notă de mister. Nu ne mai mirăm şi nu ne mai întrebăm aproape deloc cum este posibil să apară astfel de alimente dintr-o mică sămânţă, puţină apă, un sol prielnic şi lumină solară. Nu este oare acesta un continuu miracol care se produce în jurul nostru?
Mai mulţi cercetători curioşi au studiat de-a lungul timpului în mod amănunţit caracteristicile speciale ale acestor alimente care ne sunt foarte accesibile şi au putut constata că informaţiile referitoare la ele sunt extraordinar de vaste, iar utilizările lor terapeutice ar putea revoluţiona domeniul sănătăţii în întreaga lume. Cu toate acestea, există încă o mare doză de ignoranţă referitoare la proprietăţile curative ale unor alimente pe cât de accesibile pe atât de eficiente. Neîntâmplător, Hipocrat a spus: “alimentele voastre să vă fie medicamente”…
CATEVA REPERE
Fiecare om este, în mod inevitabil, dependent de procesul hrănirii pe parcursul întregii sale existenţe terestre. La scurt timp după ingerarea hranei, substanţele conţinute în alimente sunt descompuse gradat şi transformate în interacţiunile complexe cu organismul uman. În finalul acestor procese, o parte dintre aceste substanţe sunt integrate complet în fiinţa celui ce le ingeră (devenind parte componentă a organismului acestuia), o altă parte dintre ele (care, în mod normal, nu mai sunt necesare) este eliminată. Privind lucrurile din această perspectivă simplă, procesul autosusţinerii propriei fiinţe prin intermediul alimentaţiei devine asemănător construirii gradate a unei clădiri. Aşa cum în realizarea unei construcţii trainice este întotdeauna necesară o mare atenţie la calitatea materialelor utilizate, în mod analogic, apare ca o necesitate alegerea înţeleaptă a “cărămizilor” ce vor contribui la construirea propriului corp şi simultan la dobândirea şi menţinerea unei stări de sănătate înfloritoare: alimentele şi substanţele naturale destinate hrănirii.
Dietoterapia poate determina, cu condiţia aplicării sale inteligente, atât vindecarea unor boli, cât şi menţinerea sănătăţii prin adoptarea unei alimentaţii adecvate.
Dietoterapia răspunde nu numai întrebării: “Ce trebuie să mâncăm?”, ci şi întrebărilor “Ce nu trebuie să mâncăm?”, “Cum trebuie să mâncăm?”, “Cât şi de câte ori pe zi trebuie să mâncăm”, “Când trebuie să mâncăm?”, “Când trebuie să nu mâncăm?”, “Cum trebuie să pregătim mâncarea?”, etc.
Această formă de tratament a fost împărţită în:
– dietoterapie de fond – care vizează o îmbunătăţire a alimentaţiei pe ansamblu, urmărind o revigorare amplă a organismului – este o terapie pe termen lung, ce merge în profunzimea procesului vindecării. Prin acest tip de dietoterapie se urmăreşte re-dinamizarea resurselor vitale a organismului prin intermediul unor procese complexe de dezintoxicare şi purificare, urmate de procese de tonifiere şi revitalizare.
– dietoterapia simptomatică – care foloseşte remedii culinare pentru rezolvarea de moment a unor probleme de sănătate. Acest tip de terapie foloseşte aşa numitele “alimente-medicament” şi “cure-medicament”, pe o perioadă limitată de timp.
Evident, dietoterapia de fond este o formă superioară de tratament, care vizează redobândirea şi menţinerea echilibrului întregii fiinţe, fiind o garanţie a sănătăţii pe termen lung. Bolile cronice şi cele extrem de grave sunt cele în care dietoterapia de fond este singura soluţie. Acest tip de dietoterapie (de fond) se mai adresează şi oamenilor care urmăresc atingerea performanţei în anumite domenii: intelectual, sportiv, artistic, spiritual. Nu în ultimul rând, ea se mai adresează şi tuturor celor care doresc să-şi menţină facultăţile fizice, mentale şi sufleteşti nealterate până la vârste înaintate.
Dietoterapia simptomatică se poate asocia dietoterapiei de fond, dar poate fi abordată şi ca formă de tratament de sine stătătoare. Pe lângă alimentele-medicament şi curele-medicament anterior menţionate, ea se foloseşte şi ca interdicţie (mijloc folosit şi în dietoterapia de fond), pentru a feri organismul afectat de boală de influenţele nefaste a anumitor alimente. Interdicţiile în dietoterapia simptomatică sunt în funcţie de afecţiune – de exemplu, în afecţiunile hepatice sunt interzise mai ales alimentele care conţin grăsimi, cele conservate sau cu un conţinut ridicat de toxine.
Ambele forme de dietoterapie sunt deosebit de eficiente datorită faptului că acţionează asupra unei verigi esenţiale a metabolismului – procesul asimilaţiei. Ele sunt uşor de aplicat, total nenocive şi neinvazive, putând fi adaptate şi nuanţate în nenumărate moduri – în funcţie de pacient şi de principiile de bază acceptate de terapeut.
PARTICULARITĂŢI ALE DIETOTERAPIEI ÎN RAPORT CU ALTE TERAPII
Dietoterapia este probabil cea mai la îndemână terapie din cele cunoscute. Ea este în acelaşi timp o formă de tratament şi de auto-tratament. Practic, nu există boală care să nu răspundă la această formă de tratament sau bolnav care să nu poată aplica această modalitate. În acelaşi sens, se poate afirma faptul că, indiferent dacă urmărim vindecarea unor afecţiuni sau menţinerea unei foarte bune stări de sănătate, o dietă adecvată constituie alături de celelalte terapii un element esenţial, fără de care rezultatele multor tratamente devin nesigure sau nu se menţin în timp.
Printre avantajele pe care le prezintă această terapie menţionăm:
– nu necesită un timp suplimentar pentru a fi aplicată – argument important pentru omul modern, care tinde să-şi motiveze adeseori lipsa de grijă faţă de propria sănătate şi propriul echilibru prin lipsa de timp.
– este ieftină – având în vedere că oricum fiecare fiinţă trebuie să consume alimente pentru a putea supravieţui, mai rămâne doar să afle cum, ce şi când să mănânce pentru a putea aplica această terapie fără nici o cheltuială suplimentară.
– este total nenocivă, potenţialele “pericole” pe care le prezintă fiind practic inexistente în raport cu terapia medicamentoasă alopată, cu radioterapia, terapia chirurgicală sau altele de acest gen.
– influenţează benefic toate planurile fiinţei umane, începând cu corpul fizic şi continuând cu psihicul şi mentalul.
– este baza de plecare pentru orice altă formă de tratament alopată sau naturistă.
Dificultati de aplicare
Ca orice procedeu eficient şi cu efecte benefice ample asupra întregii fiinţe umane, dietoterapia întâmpină o serie de dificultăţi, cele mai multe de ordin subiectiv, în aplicarea ei. Iată câteva din aceste dificultăţi, dintre care majoritatea sunt false, ridicate de mentalitatea complicată şi superficială a omului secolului XX:
– inerţia în aplicarea unor obiceiuri alimentare nefaste, ridicate la rang de “tradiţii”. Ataşamentul faţă de alimentele nesănătoase este foarte mare (actul hrănirii are un impact psihologic foarte puternic asupra fiinţei umane), generând reacţii de opunere faţă de modul de alimentaţie judicios şi sănătos atât din partea pacientului, cât şi din partea familiei şi a mediului social în care acesta trăieşte.
– invazia de alimente artificiale, mai ieftine (cel puţin aparent), mai uşor de conservat, extrem de intens şi fără ruşine mediatizate, alimente extrem de toxice care s-au infiltrat insidios în viaţa de zi cu zi, devenind o tentaţie permanentă şi nefastă
– nivelul redus de informare a publicului larg asupra importanţei alimentaţiei naturale, a riscurilor prezentate de alimentele chimizate, toxice, suprarafinate.
– campaniile de dezinformare şi de sugestionare puternică şi haotică a publicului, campanii susţinute conştient sau inconştient prin intermediul reclamelor publicitare, a unei anumite părţi a presei, a unor lucrări “de specialitate“.
– compromiterea terapiilor naturale de către răuvoitori, şarlatani, extremişti “naturişti”, etc.
– existenţa la nivel de masă a unor idei primitive de genul: “Omul trebuie să ţină regim când este bolnav – în rest trebuie să mănânce şi să bea cât poate şi ce poate”.
– dezinteresul omului modern pentru calitatea propriei vieţi, dezinteres apărut ca urmare a ignoranţei, a punerii accentului pe confort şi pe reuşita materială
Cei ce vor să aplice dietoterapia ca formă de (auto-)tratament vor trebui aşadar să fie pregătiţi să surmonteze obstacolele ridicate de obişnuinţele culinare adânc înrădăcinate, care ridică la rang de alimente tradiţionale româneşti, de exemplu, indigeştii mici (aliment tradiţional turcesc pătruns la noi pe la începutul secolului XX la oraşe), berea (băutură importată de la germani şi austrieci) şi alte câteva “specialităţi” . De asemenea, vor trebui să(-şi) ofere alternative viabile pentru a înlocui alimentaţia artificială şi nesănătoasă, care totuşi a fost reglată aşa încât să satisfacă anumite necesităţi calorice. Nu în ultimul rând va trebui să accepte despărţirea de anumite gusturi favorite pentru a savura altele mai rafinate, să-şi mobilizeze voinţa pentru a depăşi tentaţiile culinare.
Poate cel mai greu va fi de acceptat ideea, adevărată, că, cel puţin deocamdată, marea majoritate a oamenilor mănâncă greşit şi haotic, ignoranţa în acest domeniu fiind în anumite cazuri incredibilă. O dată acest lucru descoperit, poate apare constatarea, nu întotdeauna liniştitoare, că adoptând o alimentaţie judicioasă şi sănătoasă începem să ne deosebim într-o anumită privinţă net de cei din jur (colegi, prieteni, superiori ierarhici, etc.).
Alegerea unei alimentaţii corecte pentru reechilibrarea şi însănătoşirea fiinţei, stabilirea unor cure pentru vindecarea unor afecţiuni reprezintă demersuri esenţiale în actul terapeutic sau auto-terapeutic, si se va realiza cu ajutorul si sprijinul medicului de specialitate.
Amintește-ți de Sine! 