CURAJUL DE A NE DEPASI PROPRIILE LIMITE

CURAJUL DE A NE DEPASI PROPRIILE LIMITE

“Don’t worry, be happy!”

Cum să nu mai fim permanent îngrijoraţi şi cum să ne eliberam de tensiuni şi impregnări negative?

“Priviţi către lumină şi umbra va dispare din viaţa voastră” Emerson

Gândirea negativă sau complexul eşecului

a) Cine ne pune de fapt beţe-n roate – autosabotajul

Nu rareori auzim vorbindu-se despre accidente ale sorţii, despre complexul eşecului, nevroze, despre ceea ce am putea numi într-un cuvânt autosabotaj inconştient. Am cunoscut probabil cu toţii indivizi care ratează în mod sistematic ocaziile favorabile, care se găsesc în permanenţă în faţa unor dificultăţi împotriva cărora pornesc fără îndoială la luptă, dar cu arme prost adaptate, ca şi cum, inconştient, şi-ar dori eşecul.

Unii oameni fug de responsabilităţi, de propriul mediu de viaţă, pentru a se refugia în alte situaţii, sperând, conştient sau nu, “să-şi refacă viaţa”, “să reînceapă pe noi baze”, “să-şi schimbe norocul”. Cu toate acestea, foarte adesea ei recad în aceleaşi obişnuinţe, reiau aceleaşi comportamente, aceleaşi atitudini negative, căci ei înşişi îşi modifică mediul de viaţă, dar îşi aduc cu ei vechii adversari (cu alte cuvinte modul lor de a privi lucrurile rămâne acelaşi). Tendinţele conflictuale, incapacitatea de a depăşi obstacolele, de a privi situaţiile cu obiectivitate, de a-şi pune în valoare calităţile , de a trăi şi a resimţi permanent acel sentiment indescriptibil de calm, armonie interioară şi serenitate sunt reluate mereu şi mereu.

“Un om care suferă înainte de a fi necesar, suferă mai mult decât este necesar.” – Seneca

b) Proiecţia negativă

Unul dintre aspectele cele mai frapante ale unei situaţii de conflict interior care conduce la eşec este proiecţia negativă, nerecunoscută însă de subiectul în cauză. Într-o manieră generală, noi proiectăm asupra celor din jur credinţele noastre, speranţele noastre, sentimentele noastre de respingere sau acceptare, ura sau ataşamentul nostru.

Astfel, încă din copilărie construim în interiorul personalităţii noastre, ca parte componentă a acesteia, un întreg sistem de tabu-uri şi interdicţii, de temeri şi speranţe… Adesea problemele se rezolvă sau cel puţin într-o oarecare măsură credem că le-am rezolvat. Evoluţia este marcată de o mai bună cunoaştere a personalităţii noastre interioare, de o atitudine mai obiectivă, mai realistă, de o integrare mai armonioasă în mediul care ne înconjoară.

Dar lucrurile nu stau întotdeauna astfel. Fiinţa insuficient de matură psihic, este supusă permanent unui fenomen de proiecţie a propriilor sale limite, fără ca ea să fie conştientă de aceasta. Ea regăseşte în ceilalţi fie lucrurile de care se teme, fie speranţele sale. De aceea va respinge la ceilalţi ceea ce de fapt nu admite în ea însăşi, şi, de asemenea, ceea ce nu se conformează imaginii pe care ea însăşi şi-a construit-o despre sine.

c) Sentimentul de culpabilitate

Adesea, în astfel de situaţii, (poate) apare un sentiment de culpabilitate: tocmai din cauza acestui fenomen de proiecţie, individul se simte vinovat că are tendinţa de a manifesta faţă de ceilalţi o atitudine ostilă sau chiar ură.

El simte în mod confuz că imaginea pe care el şi-a făcut-o despre sine nu este recunoscută de ceilalţi la nivelul la care el pretinde că se află. De aici apariţia dubiului. El începe să se simtă inferior, incapabil să realizeze sarcina pe care şi-a asumat-o şi în unele situaţii încearcă să compenseze această inferioritate sau chiar să o supracompenseze, şi atunci apar atitudini dizarmonioase, semnalând de fapt o inadaptare: nevoia acută de a fi superior celorlalţi, încercarea de a acapara puterea şi, de asemenea, onoruri, situaţii, prestigiu, refuzul de a discuta atunci când există riscul de a fi plasat într-o situaţie de inferioritate, îndârjirea de a-şi apăra propriile idei, chiar şi atunci când acestea nu pot fi susţinute raţional.

“Orice nebun poate face o regulă – şi atunci orice nebun o va respecta.” – Henry David Thoreau

d) Neputinţa, tendinţele critice şi abandonul

Dacă, dimpotrivă, inferioritatea se manifestă în mod preponderent, teama de eşec devine foarte puternică, fiind adesea însoţită de un sentiment de neputinţă, de respingere a responsabilităţilor, de refuzul oricărei inţiative, izolare, abandon şi critică distructivă.

Ghid pentru orice om care deviază de pe calea bunului simţ sau ” Arta” de a te simţi rău şi singur

1) Faceţi o greşeală.

2) Vă veţi simţi vinovat şi susceptibil de o pedeapsă pentru ea.

3) Nu vorbiţi despre aceasta cu nimeni.

4) Nu încercaţi să o reparaţi în nici un fel.

5) Va consumaţi lăuntric în tăcere.

6) Începeţi să staţi cât mai des singur şi să vă izolaţi.

7) Staţi în pat cât mai mult şi visaţi copleşit de pesimism la lucrurile sau la stările minunate pe care simţiţi că nu le puteţi obţine.

8) Va consumaţi forţa lăuntrică până la epuizare pe motiv că nu puteţi obţine ceea ce doriţi.

9) Va simţiţi apoi vlăguit, debusolat şi fără rost.

10) Păstraţi adesea aceasta dramatică stare interioară cât se poate de vie, dar purtaţi-vă fals pentru a da tuturor celorlalţi impresia că vă simţiţi foarte bine.

11) Începeţi cât mai des să fiţi neîncrezător în cei care se află în jurul dumneavoastră.

12) Când aţi stăruit îndeajuns veţi constata că apare momentul în care începeţi să vă supăraţi pe aproape toţi cei care vă înconjoară.

a) Începeţi apoi să faceţi cat mai multe greşeli şi continuaţi să-i contraziceţi pe toţi ceilalţi, cu cea mai mare încăpăţânare.

b) Uitaţi datorită delăsării lăuntrice să mai mergeţi la întalniri.

c) Va subminaţi prin critici tendenţioase si răutăcioase superiorii.

d) Încercaţi îmbătat de orgoliu să faceţi totul de unul singur şi va bucuraţi sadic dacă reuşiţi să-i faceţi pe oameni să alerge inutil după voi. Acelora care plini de intenţii bune vin către voi le spuneţi să-şi vadă de treaba lor atunci când vor cumva să vă ajute.

13) Când cineva vă întreabă cu simpatie ce mai faceţi va simţiţi ofensat şi căutaţi să minţiţi cu impertinenţă.

14) Când oamenii se supără pe voi datorită greşelilor voastre va consideraţi atacat pe nedrept şi faceţi în continuare pe nevinovatul. Va prefaceţi că nu le înţelegeţi reacţiile şi le întoarceţi jignit spatele.

15) Începeţi să vă plângeţi de aşa-zisa răutate a celorlalţi şi va simţiţi ignorat când cineva nu vă ascultă.

16) Începeţi plin de superioritate să daţi sfaturi oamenilor; puneţi oricui în evidenţă greşelile sau ceea ce nu face bine.

17) Remarcati oarecum uimit că începeţi să aveţi reacţii paranoice pentru că oamenii nu vă agreează. Simţiţi apoi mai mereu că orice lucru rău care vi se întamplă este un fapt deliberat al celorlalţi împotriva voastră.

18) Simţiţi că niciodată aceasta nu se întamplă din vina voastră.

19) Observaţi că totul este fatal şi nu puteţi face nimic pentru a schimba lucrurile sau situaţiile.

20) Simţiţi această situaţie în care vă aflaţi ca fiind un eşec generalizat.

21) Simţiţi că dumneavoastră sunteţi singurul care se confruntă cu o atât de mare nefericire.

DACĂ AJUNGÂND CUMVA ÎN ACEST PUNCT PUTEŢI TOTUŞI SĂ RÂDEŢI DE VOI ÎNŞIVĂ ÎNSEAMNĂ CĂ DEJA SUNTEŢI PE DRUMUL CEL BUN … ŞI PRIN URMARE TRANSFORMAREA ESTE CU PUTINŢĂ .