TIMPUL PREZENT- SECRETUL CARE TE DUCE SPRE PERFECTIUNE

TIMPUL PREZENT- Secretul care te duce mereu spre perfecţiune

“Pentru mintea întunecată toată natura e cenuşie.
Pentru mintea iluminată toată lumea străluceşte în lumină.”
Ralph Waldo Emerson

Gregory Boteson în cartea sa “Paşi către o ecologie a minţii” relatează o discuţie pe care a avut-o cu ani în urmă cu fiica sa.

Într-o zi, aceasta s-a apropiat de el şi l-a întrebat: “Tată de ce ajung lucrurile în dezordine atât de repede?”

El a întrebat la rândul său: “Ce înţelegi tu prin dezordine, draga mea?”

“Ştii tati, atunci când lucrurile nu-s perfecte. Uită-te pe biroul meu, E dezordine. Şi aseară mă străduisem atât de mult să fac totul să fie perfect… Dar lucrurile nu rămân perfecte. Ele se împrăştie atât de uşor!”

Bateson şi-a rugat atunci fiica: “Arată-mi cum e când lucrurile sunt perfecte.” Ea a început să aranjeze toate obietele de pe biroul ei, aşezându-le în locurile prestabilite de ea, după care a spus: “Uite, tati, acum e perfect. Dar nu vor putea rămâne astfel.”

Boteson a întrebat-o: “Ce-ar fi dacă cutia ta de acuarele ar fi aşezată cu 30 cm mai la stânga?”

“Nu tati, aşa e dezordine. Şi în orice caz ar trebui să fie aşezată drept, nu oblic cum ai pus-o tu.”

Atunci el a întrebat-o din nou: “Dar ce-ar fi dacă ţi-aş muta stiloul din penar în cutia cu creioane?”

“Nu tati, aşa e dezordine”, i-a răspuns fetiţa.

“Dar dacă această carte ar rămâne pe birou deschisă?”, a continuat el.

“Nici aşa nu mai e perfect!” i-a răspuns ea.

Bateson s-a întors atunci către fetiţă şi i-a zis: “Draga mea, nu lucrurile sunt cele care intră în dezordine aşa de repede. Tu ai mai multe feluri de a vedea lucrurile ca fiind imperfecte, dar ai doar un singur fel de a vedea că lucrurile sunt perfecte.”

Cum să ne folosim cât mai eficient timpul pe care îl avem la dispoziţie?

Fie că suntem bogaţi sau săraci, cu toţii avem un «inamic» comun şi anume, TIMPUL. Ceea ce ne deosebeşte însă este ritmul nostru de viaţă, unic pentru fiecare dintre noi în parte. Atunci când suntem forţaţi să depăşim într-un fel sau altul acest ritm, devenim nervoşi şi tensionaţi, sfârşind prin a ajunge chiar la altercaţii cu cei care ne-au determinat să ne schimbăm tempo-ul.

Timpul în viziunea înţelepţilor

Aşa cum spunea Zenon, “de nimic nu ducem atâta lipsă ca de timp; într-adevăr viaţa este scurtă, iar ştiinţa vastă”, depinde de noi să ştim să ne apropiem de această ştiinţă “care este în stare să vindece bolile sufleteşti şi să ne aducă fericirea durabilă.”

Din păcate foarte adesea “o parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorată neglijenţei. Şi dacă vrei să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieţii noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva decât aspirăm să facem”. Nu sunteţi oare de acord cu înţelepciunea lui Seneca?

Timpul pierdut nu-l mai regăsim niciodată. Am putea doar să afirmăm odată cu Horace Mann: “Pierdut ieri, undeva între Răsărit şi Apus, două ore de aur, fiecare încrustată cu 60 de minute de diamant. Nu se oferă nici o recompensă pentru că s-au dus pentru totdeauna.”

Nu timpul este cel care este prea scurt, ci noi suntem cei care îl risipim prea mult, fără a ne da seama că nu putem omorî timpul fără a insulta eternitatea.

Aşa cum observa Alexis Carell, “timpul este un fel de fluviu care curge pe câmpie. În zorii zile sale, omul merge spontan de-a lungul ţărmului, iar apele îi par leneşe. Dar ele îşi găsesc puţin câte puţin cursul. Spre amiază, nu se mai lasă depăşite de om. Când se apropie noaptea, ele sunt şi mai repezi. Şi omul de opreşte pentru totdeauna, pe când fluviul îşi continuă calea netulburat. În realitate, fluviul nu şi-a schimbat niciodată mersul (…) Fiecare dintre noi e omul care aleargă de-a lungul malului şi se miră că apele îşi grăbesc mersul.”

Deşi viaţa omului este scurtă, atunci când cineva ştie să-şi întrebuinţeze bine timpul şi nu şi-l risipeşte în zadar, îi mai rămâne totuşi destulă vreme. Din păcate însă, trei sferturi din oameni nu se ocupă de ceea ce trebuie decât în ultimul moment; dar tocmai atunci nu mai e timp.

Tocmai de aceea trebuie să fim conştienţi că în cea mai mare parte a acţiunilor noastre, succesul depinde foarte mult de a şti să calculezi timpul necesar pentru reuşită.

Şi atunci când vom ajunge la această înţelepciune ne vom da seama cu adevărat de importanţa acestui misterios stăpân al tuturor zeilor, dar chiar şi până atunci, câtă vreme nu v-aţi îndeplinit idealurile, străduiţi-vă şi dacă timpul nu se va înţelege cu dumneavoastră, înţelegeţi-vă dumneavoastră cu el.

Revenind la cadrul mai prozaic al vieţii cotidiene, în toate domeniile vieţii contemporane, primii experţi ai relaţiei timp-eficientă au fost psihologii; iată – în continuare – câteva strategii deja testate, pe care aceştia le oferă în scopul unei mai bune fructificări a acelor preţioase minute, ore, zile, care par că zboară pe lângă noi.

Tehnici psihice menite să ne ajute la folosirea cât mai eficientă a timpului

A fi conştient de curgerea timpului

Înainte de a începe un program de organizare a timpului, este foarte important să realizăm în primul rând starea de «a fi conştienţi de timp». Acest lucru se poate realiza foarte simplu cu ajutorul următoarelor exerciţii.

Exerciţiul nr. 1: Ţineţi în faţa dumneavoastră un ceas cu secundar şi priviţi-i mişcarea precisă timp de un minut. Gândiţi-vă acum la ireversibilitatea acestui minut, care s-a dus şi nu se va mai întoarce niciodată.

Exerciţiul nr. 2: Cu ochii închişi urmăriţi să vă reamintiţi în ordine inversă, dinspre seară spre dimineaţă, ceea ce aţi realizat în ziua precedentă. Priviţi cu luciditate toate situaţiile în care sesizaţi că aţi fi putut fi mai eficient şi învăţaţi din aceasta cum să vă folosiţi optim timpul. Acest exerciţiu poate fi repetat timp de 10 minute în fiecare seară. Veţi vedea că privindu-vă cu detaşare acţiunile proprii veţi fi mai inspirat, putând găsi soluţii care să vă îmbunătăţească randamentul, ca şi cum v-aţi sfătui cu un expert în respectiva problemă.

Permiteţi apoi acestor exerciţii să vă facă să fiţi mai conştienţi de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie şi care încă vă aparţine. Mult mai conştienţi acum de valoarea lui în forul vostru lăuntric, luaţi hotărârea fermă ca niciodată să nu mai risipiţi timpul, ci să-l folosiţi întotdeauna cu maximă eficienţă.

Cele zece chei de aur ale organizării corecte a timpului

1. Setul de priorităţi

Prezentăm în cele ce urmează istoria devenită celebră a unui fotbalist de la Rapid. Odată, într-un meci important, la o fază de gol, pe când alerga să prindă o minge, el s-a oprit brusc să-şi ridice şortul care începuse să-i cadă. Între timp, mingea a fost recuperată de echipa adversă.

Când trebuie să realizaţi mai multe lucruri, mai întâi cuprindeţi-le global, gândiţi-vă cu atenţie, apoi realizaţi-le în ordinea importanţei lor. Concentraţi-vă numai asupra lucrului sau aspectului pe care l-aţi ales şi apoi treceţi la celelalte. Capacitatea dumneavoastră de a vă focaliza cu atenţie eforturile va fi cea care va determina succesul.

Cristian Ţopescu afirma cândva: “Învingătorii sunt cei care se concentrează; cei care pierd sunt întotdeauna mai împrăştiaţi şi neatenţi.”

2. Lista cu lucrurile care trebuie făcute

După ce v-aţi fixat mental scopurile urmărite, eliberaţi-vă de efortul de a le ţine minte pe toate, folosind o listă cu ceea ce aveţi de făcut. Majoritatea celor implicaţi în multiple acţiuni cotidiene folosesc o asemenea listă de probleme zilnice. Orice lucru care este necesar să fie realizat ar trebui să fie trecut pe această listă.

Poate să pară ciudat să vezi scris de exemplu: “Du-te să faci cunoştinţă cu noua vecină” sau “Începe regimul de slăbire” pe aceeaşi listă cu: “Să cumperi pâine”. Ideea este însă că lista repectivă are rolul de a-ţi aminti să faci ceva, acel ceva putând să însemne le fel de bine şi începutul unui anumit proces. “Du-te să-ţi cunoşti noua vecină” poate însemna mai curând să faci un mic pas în acea direcţie, nu neapărat să realizezi întregul proces atunci şi acolo.

3. Planificaţi, dar evitaţi totuşi meticulozitatea excesivă

Aşa cum nu aţi porni într-o călătorie cu maşina într-un ţinut necunoscut fără a avea o hartă cu voi, tot astfel, nu este bine să vă aruncaţi în vâltoarea unei noi zile sau a unei noi săptămâni fără nici un fel de planificare prealabilă.

În fiecare după amiază de vineri, la serviciu, sau în fiecare duminică seara, acasă, realizaţi o scurtă planificare pentru săptămâna care urmează. Stabiliţi-vă întâi priorităţile, alcătuiţi o listă cu ceea ce aveţi de făcut, faceţi-vă ordine pe birou, etc. În fiecare dimineaţă sau seară este bine să treceţi în revistă ceea ce urmează să faceţi a doua zi. Stabiliţi estimativ timpul care trebuie alocat fiecărei sarcini pe care o aveţi de îndeplinit. Amintiţi-vă că cu cât mai multe lucruri aveţi în minte, cu atât mai mult este necesară o planificare.

Când suneţi foarte ocupat, neliniştea dumneavoastră tinde să crească şi mai ales în astfel de momente aveţi nevoie de o bună planificare, pentru a reduce la minim posibilitatea de a apărea erori de judecată. Totuşi, atunci când planificaţi sarcinile mai neînsemnate, nu pierdeţi din vedere scopul global, general.

“Dacă nu ai un plan care să-ţi ghideze viaţa, un altul ţi-l va face.”  R. Renard

4. Solicitaţi ajutorul celorlalţi

Indiferent de natura muncii pe care o realizaţi acasă şi la servici, cereţi-le celorlalţi sau instruiţi-i pe ceilalţi să realizeze lucrurile care le revin de drept. Aceasta este o cheie importantă pentru a vă elibera de amănunte şi detalii inutile, care vă pot “mânca” mult timp. Dar aici aveţi nevoie de o anumită diplomaţie, de bunătate şi sinceritate în relaţiile cu ceilalţi. Astfel, este necesar să parcurgeţi mai multe etape în care:

a) să vă faceţi timp pentru a le explica celorlaţi ce au de îndeplinit;

b) să îi pregătiţi pe ceilalţi pentru a-şi îndeplini în mod eficient sarcinile date;

c) să aveţi înţelegerea necesară atunci când ei pot să greşească de câteva ori în timp ce învaţă;

d) să verificaţi apoi ceea ce au realizat.

O asemenea încredinţare efectivă de sarcini stă la baza funcţionării multor instituţii stabile şi, dacă o veţi realiza în mod adecvat, vă va economisi mult timp şi eforturi inutile. De asemenea, este foarte bine să puneţi deoparte o anumită sumă de bani pentru a încredinţa anumite sarcini care necesită o atenţie şi o pregătire deosebită unui specialist, atunci când este cazul. Ceea ce un expert poate face în câteva minute, v-ar putea lua ore în şir şi nici nu puteţi avea întotdeauna certitudinea exactităţii.

Nimeni nu-şi poate da seama mai bine de felul în care ne pierdem timpul decât cei care trăiesc şi muncesc alături de noi. De aceea, cerându-le ajutorul, întrebaţi-i în ce situaţii consideră ei că vă pierdeţi timpul şi energia. Este util chiar să le solicitaţi în continuare cooperarea, rugându-i să vă atenţioneze atunci când observă că sunteţi cel mai puţin sau deloc conştient de aceasta.

Aveţi modestia şi deschiderea de a-i ruga pe ceilalţi să vă recomande mici trucuri pe care ei înşişi le folosesc pentru a-şi economisi timpul. Adresaţi-vă în special acelora pe care îi admiraţi cel mai mult pentru eficienţa lor.

5. Folosiţi unităţi de timp mari, compacte, în planificare

Repartizaţi o secţiune extinsă de timp pentru a realiza o anumită sarcină. Dacă lucraţi cu secţiuni mici de timp (mai multe secţiuni mici în loc de una mare), veţi pierde multe minute ca să vă reobişnuiţi mintea cu subiectul respectiv global. Întreruperile dese duc la pierdere de timp prin reluarea antrenamentului mental legat de problema care deja vă devenise clară înainte de a vă fi oprit. Este deci necesară angrenarea într-un ritm care trebuie apoi păstrat.

6. Evitaţi întreruperile

Victor Hugo scria: “Când repartizarea timpului este ameninţată de posibilitatea multor incidente ce pot surveni, se va crea un adevărat haos.” Orice factor care generează întreruperi trebuie pe cât posibil evitat.

Urmăriţi de asemenea să păstraţi controlul asupra spaţiului în care lucraţi. La serviciu, ţineţi uşa închisă măcar o parte a zilei sau, dacă nu e posibil, lăsaţi-o doar întredeschisă toată ziua.

Evitaţi contactul vizual cu cei care trec prin apropiere. Dacă cineva telefonează sau intră punându-vă întrebarea: “Ai un moment liber?”, nu vă grăbiţi să răspundeţi: “Sigur, despre ce este vorba?”. În loc de aceasta spuneţi: “Depinde” şi apoi decideţi care probleme ar fi demne de o atenţie imediată şi care ar putea sau trebuie să fie amânate (reprogramate).

7. Rezervaţi-vă zilnic un anumit timp pentru relaxare

Rezervaţi-vă o scurtă perioadă de timp – la servici sau acasă – în care să fiţi absolut singur. Închideţi uşa, scoateţi telefonul din priză şi relaxaţi-vă cât mai profund. Aceasta este o bună ocazie pentru dumneavoastră să gândiţi cât mai clar şi mai bine, este o şansă să vă ocupaţi de problemele care necesită cea mai serioasă planificare sau organizare. În acest timp pe care vi-l acordaţi, nu vă încrâncenaţi mental în rezolvarea problemelor respective; este foarte bine în schimb dacă vă păstraţi mintea calmă şi o lăsaţi să realizeze asociaţii libere spontane între diferitele aspecte care vă preocupă. Notaţi în agenda proprie gândurile întocmai aşa cum vă vin.

Faceţi un obicei în a realiza acest exerciţiu în fiecare zi, timp de minimum douăzeci de minute. El nu reprezintă o pierdere ci din contra un câştig în ceea ce priveşte timpul disponibil.

8. Învăţaţi să spuneţi NU

Autodisciplina este cheia de aur în organizarea timpului. Deseori timpul ne alunecă printre degete pentru că noi ne abandonăm în faţa celor care ne întrerup. Recunoaşteţi această tendinţă ca fiind o slăbiciune şi nu permiteţi ca munca dumneavoastră să fie periclitată de intruziunea inutilă a altora.

Câteodată noi înşine atragem în mod inconştient astfel de întreruperi. Puneţi-vă următoarele întrebări:

1. Oare nu cumva eu cad mereu în aceste capcane ale timpului deoarece de fapt am eu nevoie în vreun fel de apropierea celorlalţi?

2. Le acord din timpul meu cu gândul că, odată, mai târziu, voi beneficia de vreo favoare din partea lor?

3. Mă tem că ei s-ar putea simţi jigniţi sau s-ar supăra dacă le-aş răspunde printr-un “Nu”, politicos, dar ferm?

Trebuie totuşi să realizaţi faptul că nu are rost să deveniţi o persoană supraaglomerată, cu ocupaţia unică de a face pe plac tuturor, bineînţeles nerefuzând totuşi şi un ajutor atunci când este necesar.

9. Carneţelul cu notiţe

Aceasta este o metodă cu o eficienţă demonstrată, pe care o utilizează toţi cei ce sunt preocupaţi de «salvarea» timpului lor şi utilizarea lui optimă.

Purtaţi întotdeauna cu dumneavoastră, în buzunar sau în poşetă, un mic carneţel, gen agendă. Notaţi în el tot ceea ce trebuie să ţineţi minte: numere de telefon, adrese, cheltuieli, nume de persoane, locuri prin care aţi trecut, ce au spus unii sau alţii, preţuri ale aceluiaşi articol în diferite magazine, date ale unor evenimente, etc. Consideraţi acest mic jurnal mai degrabă ca pe o extensie a propriei dumneavoastră memorii, decât ca pe un carnet de însemnări. Orice lucru, oricât de simplu, poate fi inclus în el.

Atunci când carneţelul s-a umplut, păstraţi-l ca pe un document de referinţă pentru anii următori. Astfel nu va trebui niciodată să vă bateţi capul cu întrebări de genul: “Oare cum îl chema pe acela?” sau “Când am vorbit ultima oară cu el?”

10. “Desparte şi cucereşte”

Învăţaţi să împărţiţi sarcinile mari în unităţi mai mici. Faceţi aceasta în special atunci când ceea ce aveţi de făcut este neplăcut sau dificil. Fiecare pas pe care îl veţi realiza va acţiona ca o reuşită, ca o satisfacţie, fiind un stimulent care vă va ajuta să atingeţi scopul final.

Dr. Robert Riley, director al planificării în cadrul Universităţii Cincinati, le reamintea mereu studenţilor săi, fie ei oameni de afaceri sau femei casnice, să împartă sarcinile mari în părţi mai mici; el îi îndeamnă astfel: “Amintiţi-vă că puteţi mânca şi un elefant dacă luaţi doar câte o înghiţitură o dată.”

Alte sfaturi vizând o utilizare cât mai eficientă a timpului nostru

1. Înlănţuirea evenimentelor

Pentru cei inerţi, care amână la nesfârşit treburile pe care le au de făcut, există ca remediu în psihilogia modernă o tehnică numită “Înlănţuire”, căci ea ne determină să realizăm din aproape în aproape, ca verigile unui lanţ, ceea ce trebuie făcut. Iată care este principiul ei. Să presupunem că ne propunem de foarte mult timp, dar fără succes, să ne spălăm autovehiculul. Ceea ce avem de făcut este să declanşăm procesul realizând o acţiune care ne va conduce către scopul dorit, şi pe care o vom numi acţiune direcţionantă sau amorsatoare. La început este suficient să facem un prim pas foarte simplu către ţinta propusă. El nu trebuie să necesite în prealabil o planificare, fiind uşor şi rapid de executat. Aceasta ar însemna pentru exemplul ales să scoatem maşina din garaj şi să îi dăm jos husa, sau să aducem lângă ea o găleată cu apă şi un burete. Alte exemple de astfel de acţiuni direcţionante, sau de amorsare sunt să aducem aspiratorul în mijlocul casei, dacă vrem să facem curăţenie, sau să scoatem din bibliotecă cartea pe care vrem să o studiem şi să o punem pe birou.

O asemenea acţiune de amorsare este exact conjunctura care ne permite să depăşim rezistenţa şi inerţia cu care ne confruntăm, oferindu-ne motivaţia pentru a definitiva treaba pe care o menţinusem un timp atât de îndelungat în stare latentă. Ea reprezintă veritabilul catalizator al acţiunii, care deşi neînsemnat poate declanşa lucruri măreţe. De aceea se spune că “O acţiune începută este pe jumătate terminată”. Orice început asumat ne conferă un impuls care ne permite să continuăm pentru o perioadă activitatea propusă. Dacă vom fi atenţi să întreţinem cu entuziasm acest impuls vom putea chiar să ducem la bun sfârşit foarte uşor treaba pe care o aveam de realizat.

2. Deveniţi conştient de derularea timpului

La birou, dacă sunteţi nevoit să vă întâlniţi adesea cu foarte multe persoane, pentru scurte perioade de timp, nu trebuie să faceţi aceasta stând pe scaun. Împuneţi voluntar, dacă este posibil, stilul în care întâlnirea se derulează stând în picioare.

La şedinţe adesea se pierde foarte mult timp cu lucruri inutile. Este semnificativ că acest cuvânt, ca şi cuvântul şezătoare de altfel, provin de la “a şedea”. Dacă am constatat adesea că discuţiile noastre se întind pe perioade foarte lungi de timp, cu siguranţă că noi suntem cei care întreţinem această tendinţă şi atunci este cazul să ne oprim. Şi atunci, prin ceea ce vom spune, prin felul în care vom acţiona, vom urmări să-i facem şi pe ceilalţi conştienţi de trecerea timpului. Patronul unei mari firme americane şi-a amenajat o sală specială de şedinţe în care temperatura rămânea mereu constantă la -20•C. În felul acesta el era sigur că oamenii vor fi concişi şi vor expune doar lucrurile esenţiale.

Un prieten avea pus în biroul său, chiar sub ceasul orientat către vizitatori, următorul afiş: “Doar timpul este de neînlocuit: nu-l irosi.” Puteţi folosi şi chiar îmbunătăţii acest aforism.

3. Nu lăsaţi totul pentru ultimul moment

Unii oameni nu au învăţat încă faptul că a te lupta cu timpul e ca şi cum ai încerca să te lupţi cu un ocean. Ei şi-au creat obişnuinţa de a se testa mereu pe ei înşişi trăind de la un termen limită la altul. Doar o stare de criză îi mai poate stimula chemându-i la acţiune. Un exemplu în acest sens este cazul acelor studenţi care au nevoie de situaţia criză – care este sesiunea – pentru a se apuca de învăţat. Fenomene asemănătoare găsim însă pretutindeni în întreprinderi – cu termeul de livrare al unui contract, sau acasă, în cazul gospodinei – cu momentul sosirii soţului care nu are încă pregătită mâncarea.

Rezervaţi suficient de mult timp pentru a putea realiza complet o activitate. Dacă nu dispuneţi de timpul necesar, e preferabil să o reprogramaţi. Este foarte clar faptul că munca făcută la repezeală, sub constrângeri şi presiuni, poate genera judecăţi pripite, greşite şi care adesea sunt costisitoare. Este adevărat, există oameni care pot realiza un lucru mult mai repede decât ceilalţi. Aceasta nu înseamnă însă neapărat că ei se grăbesc. Cunoscându-ne propriul ritm interior, vom înţelege ce înseamnă să faci ceva fără grabă dacă fiind atenţi la noi înşine vom constata că suntem calmi, liniştiţi interior şi conştienţi de ceea ce se petrece în acele clipe.

4. Nu vă risipiţi inutil energia

Nu este cazul să ne irosim forţa în lucruri banale, atât timp cât nu le-am realizat mai întâi pe cele importante. Este necesar să urmărim să fim cât mai energici şi puternici atunci când abordăm activităţile prioritare.

5. Fiţi mai ordonat

Ne va lua mai mult timp să găsim un lucru dacă el se află pus în dezordine printre multe altele. Nu este greu să ne dăm seama că un birou supraîncărcat cu lucruri inutile generează o pierdere de timp şi este o sursă de dispersie mentală şi greşeli în activitatea depusă.

6. Citiţi «fotografic» presa

Cu siguranţă o mare parte din timp ne-o pierdem citind din noianul de ziare, reviste, scrisori, reclame şi buletine informative care ne sufocă zilnic. Urmăriţi să umblaţi cu fiecare coală doar o singură dată. Acest gen de publicaţii nu trebuie citite cuvânt cu cuvânt, ci ca şi cum le-am fotografia, urmărind să deducem instinctiv din cele câteva cuvinte percepute informaţia scrisă. În presă se foloseşte adesea un stil redundant.

În privinţa corespondenţei primite cel mai bun mod de a proceda este să o aşezăm într-un teanc în faţa noastră şi să citim pe rând fiecare scrisoare. Vom alege apoi una din următoarele alternative:

a) răspundem imediat (dacă este posibil, restituim scrisoarea, scriind pe ea răspunsul).

b) o punem într-un dosar cu menţiunea de rezolvat mai târziu.

c) o aruncăm.

7. Eliminaţi tendinţa perfecţionismului nejustificat

Pentru a putea realiza cu adevărat ceva, este necesar să luăm o decizie într-un interval de timp rezonabil. Impulsul de a face totul perfect ne poate plasa într-un domeniu imaginar, în care să tot visăm plănuind la nesfârşit. În Orient, sculpturile templelor erau realizate cu mult simţ artistic şi cu multă migală, dar întotdeauna un colţ al clădirii era lăsat neterminat, acesta fiind un gest de umilinţă care sugera faptul că numai Dumnezeu poate crea ceva perfect; noi oamenii avem cu toţii limitări. Este adevărat faptul că Michelangelo a spus cândva: “Din lucrurile neînsemnate se creează operele perfecte, iar operele perfecte nu sunt lucruri neînsemnate”, dar puţini au geniul creator şi transfigurator al lui Michelangelo.

Este necesar să fim realişti. Nu are rost să ne împotmolim în detalii. Atunci când simţim nevoia de a fi perfecţionişti, ne realizăm complet activitatea aşa cum putem şi abia după aceea ne reîntoarcem pentru a rafina detaliile, dacă mai avem timp. Aceasta implică din partea noastră un anumit discernământ, capacitatea de a privi sintetic şi în esenţă lucrurile, desemnând de la început scopul şi mijloacele acţiunii, precum şi timpul pe care îl avem la dispoziţie.

8. Cum să depăşim o stare de spirit negativă

Uneori nu ne simţim într-o dispoziţie satisfăcătoare şi atunci spunem că pur şi simplu nu avem chef. Dacă sunteţi într-o asemenea stare întrebaţi-vă: “Există vreun lucru constructiv, oricât de mic, pe care aş putea să îl fac în starea în care mă aflu?” Dacă avem vreo idee în acest sens va trebui să o concretizăm cât putem de repede. În felul acesta vom intra într-o stare constructivă care ne va ajuta să depăşim acea inerţie paralizantă şi descurajantă.

9. Fixarea termenului final

Dacă avem capacitatea de a admite cu onestitate că amânăm mereu acel lucru care nu ne place sau despre care presupunem că nu ar fi încântător, primul pas va fi să ne fixăm un termen limită până la care să-l realizăm necondiţionat. Adesea prestabilirea unui termen final este suficientă pentru a genera acţiunea. Este chiar şi mai bine să comunicăm şi altora hotărârea noastră, căci adesea nu ne respectăm promisiunile făcute nouă înşine, dar ne ţinem mai uşor de cuvânt când promitem altcuiva, mai ales dacă este vorba despre o fiinţă dragă pe care o respectăm.

10. Vizualizarea creatoare

Dacă ne este foarte lene să facem ceva şi orice am încercat pentru a ne distruge inerţia a eşuat, vom urmări sa realizăm măcar o vizualizare creatoare a acelei acţiuni. Pentru aceasta ne vom aşeza pe un scaun şi ne vom imagina că începem să facem primii paşi pentru realizarea acelui lucru. Ne vom vizualiza cât mai clar cu putinţă depăşind toate etapele, fără ezitare, mişcându-ne şi acţionând plini de încredere. Ne vom vizualiza reuşind şi bucurându-ne de reuşită. În toată această perioadă vom urmări însă să rămânem cât mai relaxaţi cu putinţă.

Raţiunea folosirii imaginaţiei înainte de a începe ceva se regăseşte în teoria acţiunii ideo-motoare, care afirmă că atunci când ne imaginăm o acţiune, începem un proces reflex de activitate care se repercutează la nivel cerebral, în glande şi în muşchi, proces similar cu cel declanşat atunci când realizăm efectiv acţiunea respectivă. De altfel, tradiţia yoghină afirmă că întreg universul este o creaţie mentală şi că orice acţiune făcută de om în planul fizic a fost proiectată mai întâi de către corpul său mental, reflectându-se apoi la nivelul corpului astral (nivelul trăirilor psihice) şi abia apoi în corpul fizic.1

11. Căutaţi în permanenţă, în funcţie de conjunctura în care vă aflaţi, modalităţile cele mai eficiente de a vă economisi timpul şi de a vă conserva energia

Alan Lakein, un renumit psiholog recomanda persoanelor să se întrebe adesea: “Care ar fi modul cel mai bun de a-mi folosi timpul acum?”

O precizare finală – Nu uitaţi că e nevoie şi de un timp pentru a visa!

“Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă neputincioşi: «De ce?» Eu visez la lucruri ce n-au fost niciodată, şi spun?: «De ce nu?»” George Bernard Show

A avea grijă de felul în care ne drămuim timpul nu înseamnă să devenim obsedaţi de fiecare minut al vieţii noastre. Trebuie în primul rând să învăţăm că există un timp, foarte important, pentru a ne relaxa, altul pentru a ne simţi cât mai plăcut, pentru a reflecta şi a medita. Aceste momente nu înseamnă, aşa cum cred unii, pur şi simplu timp pierdut – ele sunt absolut necesare, stimulându-ne foarte mult creativitatea şi inteligenţa.

Ţinând cont de toate aceste indicaţii nu trebuie să devenim o persoană stresată de trecerea continuă a timpului, judecând în mod pragmatic sau mecanic: îmi voi face fiecare moment folositor; acum voi face un lucru sau altul.

Este cunoscut exemplul asistentului care întrebat ce face toată ziua a început să-şi descrie programul minut cu minut: mă scol, mănânc, vin la servici, studiez, citesc, mă culc. Auzind aceasta profesorul amuzat îl întreabă: “Bine, dar tu nu gândeşti niciodată?”

Există un veritabil sindrom al aşa-zişilor “nevrotici de duminică” care sunt atât de agitaţi din punct de vedere mental, psihic şi fizic în această perioadă, încât nu suportă să nu facă ceva. Ei suferă de fobia timpului liber şi trăiesc într-o veritabilă agonie până soseşte momentul fericit al zilei de luni când se pot întoarce la servici, unde ştiu că şeful îi pune la treabă şi sunt scutiţi să mai gândească singuri.

De altfel, sloganele: “Noi muncim, nu gândim” arată foarte clar nivelul de îndobitocire la care au fost aduşi unii oameni în perioada regimului comunist, când se muncea, se făceau activităţi patriotice, şedinţe de partid, spectacole, mitinguri, orice numai ca omul să nu aibă timp liber pentru a gândi.

Aşadar, dacă vom învăţa cum să ne folosim cu înţelepciune timpul, vom avea şi timpul cuvenit pentru a ne bucura de el exact aşa cum ne dorim.

Extras din lucrarea „Inteligenta si transformare” – EDITURA KAMALA


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s