DIETA MACROBIOTICA A LUI GEORGE OHSAWA – Episodul 2

PREDOMINANTA YIN-YANG A ALIMENTELOR

“Alimentaţia este baza sănătăţii şi a fericirii, fiind considerată de cei înţelepţi o adevărată artă a vieţii” G. Ohsawa

Odată ce am reuşit să ne edificăm în privinţa predominanţei noastre energetice, ceea ce avem de făcut este să urmărim să compensăm excesul de Yin sau de Yang prin mijloace adecvate. Conform învăţăturilor orientale, omul, respectând un anumit mod echilibrat de alimentaţie conform acestor principii fundamentale YIN (-) şi YANG (+), îşi poate polariza şi armoniza întreaga fiinţă, pe toate nivelele sale.

Alimentele pot fi clasificate, din punctul de vedere al încărcăturii lor energetice, în alimente care amplifică în ființă energia YANG (+) şi alimente care amplifică energia YIN (-). Această influenţă exercitată de alimente asupra polarităţii energetice a fiinţei nu este egală (polenul de albine având, de exemplu, o încărcătură solară (yang) mai pronunţată decât grâul etc.). Astfel, alimentele (cereale, leguminoase, fructe, condimente, băuturi, dulciuri, etc.) au fost clasificate de către G. Ohsawa în alimente cu caracter Yang, pronunţat Yang, extrem Yang, respectiv Yin, pronunţat Yin, extrem Yin.

Prin energia lor specifică, alimentele influenţează şi chiar modelează atât corpul fizic, cât şi viaţa interioară a unui om, mai ales atunci când sunt folosite o perioadă mai mare de timp. Primul efect al alimentelor este asupra corpului fizic, dar în timp, sunt afectate gândurile, viziunea lăuntrică asupra lumii şi relaţiile cu oamenii. O persoană care consumă în mod frecvent alimente cu gust picant (specific Yang) va avea în mod evident un comportament diferit de o altă persoană care preferă gustul dulce (specific Yin), aşa cum o fiinţă care preferă carnea (aliment Yin) diferă de o alta care preferă merele (fructe Yang), fiecare dintre ele având un comportament specific, o predispoziţie caracteristică către anumite boli, un mod anume de a reacţiona la remedii şi chiar diferite moduri de a gândi.

În lumina acestor principii, fiinţa cu dominantă YIN (-) va urmări să integreze şi să asimileze prin alimentaţie îndeosebi esenţa energetică de natură predominant YANG (+) prezentă mai ales în anumite alimente, în timp ce o fiinţă excesiv YANG (+) va urmări să utilizeze o alimentaţie predominant YIN (-), pentru o cât mai deplină armonizare a sa.

Toate alimentele şi băuturile folosite trebuie să fie naturale, nepreparate industrial cu diferite substanţe chimice de sinteză sau tratate artificial. Chiar şi apa tratată este uneori impură. O fiinţă suficient de echilibrată şi care respectă legile de manifestare ale celor două principii polare opuse, atât în interiorul, cât şi în exteriorul său, va rezista cu succes mult mai bine în faţa influenţelor nocive, stresurilor, tensiunilor sau frustrărilor generate în această lume.

Pe aproape tot globul, dar mai ales în Occident, aceste reguli nu sunt cunoscute, şi cu atât mai puţin, respectate. Pentru a trăi o existenţă fericită, interesantă, armonioasă, veselă, sănătoasă şi îndelungată, este necesară consumarea unei alimentaţii naturale, adaptată cu abilitate propriei naturi de a asimila ceea ce îi este ei necesar.

Autovindecarea prin echilibrarea energetică Yin (-) – Yang (+) generează condiţiile unei vieţi lungi si fericite. În plus, ea este extrem de simplă şi economică, se poate aplica tot timpul şi la orice vârstă.

ALIMENTAŢIA YANG

Foarte puţini oameni sunt cei armonizaţi, care prezintă un grad mai ridicat de echilibru între aspectele Yin (-) şi Yang (+) din fiinţa lor. Cei mai mulţi prezintă o predominanţă energetică într-un sens sau altul, ceea ce înseamnă o dizarmonie, un dezechilibru în buna funcţionare a structurii lor fizice si subtile. Dezechilibrul energetic (menţinut în timp) dintre Yin si Yang duce la apariţia bolii; când acest dezechilibru devine excesiv, boala devine cronică.

Datorită orientărilor actuale legate de alimentaţie, la majoritatea oamenilor de acum se poate remarca amplificarea în exces a energiilor Yin. Toate preparatele sintetice, cu adaosuri de substanţe chimice, cele mai multe dintre dulciuri, alimentele conservate, precum şi o parte dintre celelalte alimente utilizate frecvent în alimentaţie sunt de natură să amplifice sensibilitatea şi receptivitatea excesivă, dezechilibrată a oamenilor.

În fiinţa umană, diminuarea energiei YIN în exces şi amplificarea energiei YANG este necesară datorită faptului că o dominantă energetică pasivă creează premizele unei receptivităţi necontrolate a fiinţei la influenţele negative. Compensarea printr-o alimentaţie Yang a deficitelor energetice este astfel esenţială. La o analiză mai atentă a alimentelor cu caracteristici yang putem constata că multe dintre comunităţile de longevivi, precum şi persoanele ce manifestă o bună stare de sănătate, consumă frecvent alimente yang, cum sunt cerealele, merele, nucile, etc., și recurg frecvent la o alimentație fără foc.

Firea umană are foarte multe nuanţe, exprimând permanent împletirea dinamică a lui Yin şi Yang pe toate nivelurile. Din acest motiv, determinarea dominantei energetice la nivel psiho-mental a unei fiinţe este de cele mai multe ori dificilă pentru necunoscători. Dar “pomul se cunoaşte după roade, iar omul după fapte”. O fiinţă solară (Yang) este capabilă de acţiune şi manifestă o capacitate mărită de control asupra energiilor lăuntrice; ea este de-a lungul vieţii stabilă, fermă, lipsită de complexe de inferioritate, sigură în tot ceea ce întreprinde, şi va fi foarte greu de întors din drum. Ea reuşeşte să îşi conştientizeze şi controleze într-o mare măsură emoţiile inferioare. O fiinţă receptivă, cu structură energetică predominant Yin, prezintă labilitate în gândire şi decizii, are o putere de finalizare redusă şi tinde să dea mereu vina pe conjuncturi, se închide şi devine depresivă sau este mereu măcinată de îndoieli.

Se poate afirma, privind în ansamblu tendinţele societăţii actuale, că majoritatea oamenilor se confruntă astăzi cu un exces de energie Yin. Alimentaţia predominant de natură Yin, sedentarismul, stresul, degenerarea datorită viciilor, sunt toate cauze ale acestei situaţii. Prin amplificarea componentei energetice Yang, se va modifica răspunsul la stimulii exteriori perturbanţi si poate fi dobândită o adevărată imunitate la stres. O fiinţă care are forţă lăuntrică şi este emisivă, solară, armonioasă, nu poate fi perturbată de o ameninţare în plan social, ci dimpotrivă, se va simţi stimulată să o rezolve, să o depăşească fără a se manifesta prin disperare, îngrijorare excesivă sau mânie.

Pentru o echilibrare armonioasă a energiilor Yin-Yang în fiinţa umană este necesară astfel mai ales amplificarea energiei Yang care să compenseze excesul de energie Yin, care în general se percepe a fi predominant în foarte multe cazuri.


Lista alimentelor cu preponderenţă Yang

CEREALE: 1 Orez, Mei, Grâu,

2 Hrişcă

LEGUME: 1 Linte, Varză albă, Păpădie, Lăptucă, andive, varză creaţă, praz, ridiche, nap, ceapă, pătrunjel, asmăţui, soia, morcov

2 Dovleac, morcovi, salsifi, brusture, creson rădăcină de păpădie, seminţe de dovleac prăjite


SEMINŢE :Susan, floarea soarelui, dovleac

PEŞTI :1 Somon, languste, creveţi, homar, heringi, sardine

2 Icre Caviar

CARNE: Porumbel, potârniche, curcă

Ouă: Fazan

LACTATE: Branza Roquefort, Brânză de capră

FRUCTE: Fragi, mure, castane mere, nuci, seminţe de floarea soarelui

BĂUTURI:1 Macerat sau ceai din muşeţel, rozmarin, Ceai natural japonez (Boncha), Malţ, Cicoare, Cafea Oshawa, Cafea de păpădie

2 Ceai Dragon

3 Ginseng

CONDIMENTE: 1 Scorţişoară, mărar, busuioc, cimbru, rozmarin, cimbrişor, ceapă

2 Pătrunjel, salvie, hrean, şofran, cicoare sălbatică

3 Genţiană, sare marină nerafinată

(În lista de mai sus, cifrele reprezintă intensitatea acumulării energiei Yang în acele alimente, astfel: 1 – energie yang în proporţie moderată, 2 – accentuat yang, 3 – extrem de yang).

Există numeroase modalităţi de amplificare a energiei Yang în fiinţă: prin alimentaţie, diferite poziţii corporale sau exerciţii de gimnastică psiho-somatică, mod general de viaţă, atitudine interioară, plante medicinale etc. Profesorul japonez George Ohsawa prescrie 10 regimuri alimentare macrobiotice în scopul armonizării gradate a structurii energetice, bazate pe integrarea treptată în dieta zilnică a unor alimente Yang, astfel încât în scurt timp să se elimine orice problemă de sănătate.

Descriem mai jos modul în care sunt structurate regimurile în funcţie de alimentele yang care vor fi utilizate zilnic:

Nr. Cereale Legume Ciorbe Cărnuri Salate Deserturi Băuturi
7 100% În cantitate cât mai redusă
6 90% 10%
5 80% 20%
4 70% 20% 10%
3 60% 30% 10%
2 50% 30% 10% 10%
1 40% 30% 10% 20%
1 30% 30% 10% 20% 10%
2 20% 30% 10% 25% 10% 5%
3 10% 30% 10% 30% 15% 5%

Primul pas recomandat este înlocuirea cărnii cu vegetale bogate în proteine, lactate şi ouă, fructe. Odată devenit vegetarian se poate trece gradat la o alimentaţie echilibrată, consumând totuşi cât mai multe alimente de natură Yang. Pentru cei ce suferă de perturbări serioase de natură Yin sau au avut o lungă perioadă de timp o alimentaţie şi un stil de viaţă necorespunzătoare, este de preferat să înceapă direct cu regimul nr. 7 pentru o scurtă perioadă (10 zile). Dacă starea generală nu se ameliorează suficient după un prim regim este necesar atunci să fie reluat, succesiv de mai multe ori, cu o perioadă de pauză, până ce obţinem efectul dorit. După ce am atins o condiţie de echilibru şi o stare fizică foarte bună, putem coborî gradat la regimurile 6,5 etc. introducând treptat şi alte alimente Yang, până ce ne stabilizăm la un regim suficient de variat şi totodată adecvat structurii noastre precum şi perioadei din an în care ne aflăm.

Trebuie menţionat faptul că deşi regimurile lui Ohsawa cuprind şi capitolul “carne” va fi necesar pentru menţinerea unei suficiente stări de purificare a organismului să NU consumăm carne. Aceasta este cu atât mai necesar cu cât în cazul anumitor afecţiuni şi dezechilibre grave consumul de carne poate fi extrem de dăunător.

In episodul urmator vom prezenta cel mai celebru regim purificator al lui George Ohsawa, si anume regimul Nr. 7

DIETA MACROBIOTICA A LUI GEORGE OHSAWA – Episodul 1

Am fost rugat de mai multe ori sa prezint dieta macrobiotica a lui George Ohsawa si m-am bucurat sa observ interesul  ridicat fata de acest mod de hranire care a fost promovat de parintele macrobioticii.

Din ce in ce mai multi oameni fac apel la metodele naturale de vindecare si purificare a organismului, iar cand se pune problema obtinerii si a unui nivel de armonizare globala a energiilor, acest regim suscita un si mai mare interes.

Asa incat m-am decis sa incep prezentarea acestuia in mai multe „episoade”. De ce ? Pentru ca este foarte bine sa avem o imagine corecta asupra principiilor filosofice si a mecanismelor energetice care stau la baza exceptionalei eficiente a acestui procedeu global de purificare si armonizare prin alimentatie.

EPISODUL 1

GEORGE OHSAWA ŞI SISTEMUL MEDICAL PROMOVAT DE EL

Baza acestei filozofii este foarte simplă: este Yin-Yang, adică polaritatea oricărui lucru, oricărei situaţii, stări de spirit sau fenomen din manifestare”  – G.Ohsawa

Nyoichi Sakurazawa (cunoscut în America sub numele de George Ohsawa) este unul dintre marii medici, filozofi şi înţelepţi ai acestui veac. S-a născut în 1893 la Kyoto, în Japonia, iar viaţa sa este cea mai bună pledoarie pentru a susţine principiile sale. Prima întâlnire cu medicina tradiţională, japoneză şi chineză, o are la vârsta de 16 ani, când contactează, datorită lipsurilor, una din bolile necruţătoare ale vremii: tuberculoza. Graţie unui regim alimentar sever şi a aplicării anumitor procedee tradiţionale, reuşeşte să învingă boala, iar această experienţă îi va marca puternic întreaga viaţă. La vârsta de 37 de ani, ajunge în Franţa, unde urmează cursuri universitare de filozofie, istorie, biologie, biochimie şi medicină. În această perioadă îşi publică şi primele lucrări de filozofie orientală.

Al doilea război mondial îl găseşte în Japonia, unde are o poziţie dizidentă faţă de politica Imperiului, ceea ce atrage asupra sa represalii extrem de dure. Este condamnat la moarte chiar, dar printr-un miracol, reuşeşte să se salveze. După război, începe, alături de soţia sa, o muncă intensă de răspândire a cunoştinţelor tradiţionale de medicină şi filozofie. Punând în practică cunoştinţele sale de medicină, realizează numeroase vindecări miraculoase. Tratamentele sale nu se adresau unui agent infecţios sau unei boli anume, ci terenului, adică fiinţei umane, stimulându-i acesteia capacitatea naturală de a face faţă oricărei agresiuni interne sau externe. În timpul unei epidemii de febră tifoidă, ajută zeci de oameni aflaţi în suferinţă, dar cade el însuşi pradă acestei boli. Se vindecă, împreună cu soţia sa, cu ajutorul a 60 de zile de post negru. Câţiva ani mai târziu, cu ajutorul regimului cu cereale integrale (pe care îl vom prezenta în continuare), reuşeşte să scape de o boală mortală – ulcerul tropical.

Întreg sistemul medical promovat de el are în vedere armonizarea celor două energii antagoniste, şi în acelaşi timp complementare: Yin (feminin, lunar, receptiv, negativ, -) şi Yang (masculin, solar, emisiv, +), a căror interacţiune se află la baza tuturor fenomenelor şi manifestărilor din Univers. El sesizează conexiunile existente între: alimentaţie – modul de a acţiona, de a simţi şi de a gândi – apariţia bolilor, şi în virtutea acestor observaţii, elaborează mai multe regimuri alimentare de vindecare şi armonizare a fiinţei umane. El redefineşte noţiunea de boală într-un mod inedit pentru gândirea occidentală, şi anume stabilind trăsăturile fundamentale ale stării de sănătate. Întreaga sa gândire se bazează pe ideea că menirea omului este de a se pune în mod conştient în acord cu legile Naturii, cu Dumnezeu în ultimă instanţă.

ELEMENTE REFERITOARE LA TEORIA YIN – YANG

Pentru cel care cunoaşte tendinţele Yin-ului şi Yang-ului şi ştie să le echilibreze, Universul şi viaţa constituie cea mai mare şcoală” G. Ohsawa

Aşa cum precizam anterior, G. Ohsawa a fost un adept al filozofiei orientale tradiţionale, care consideră fiinţa umană un sistem cu mai multe niveluri – trup, minte si suflet -, constituite într-un tot unitar, integrat în mod firesc în marele Tot al manifestării universale. Interacţiunea directă cu mediul exterior prin intermediul hranei, aerului inspirat, apei, precum şi cea indirectă, invizibilă (bioenergetică, mentală, etc. ) sunt de natură să producă continuu transformări în fiecare dintre noi, fiind necesară o atenţie continuă pentru menţinerea echilibrului dinamic din fiinţa noastră. Înţelegând aceste principii filozofice, Ohsawa a căutat şi a găsit modalitatea practică, extrem de valoroasă, prin care poate fi cu uşurinţă identificat gradul de dezechilibru din organism şi modalităţile cele mai rapide de echilibrare. Această metodă practică are în vedere identificarea predominanţei energetice a fiinţei umane, din punctul de vedere al celor două energii fundamentale, cunoscute în medicina tradiţională chineză sub numele de Yin si Yang.

Tradiţia medicală orientală – şi cea chineză în special – consideră că cele două forţe polare complementare, una pozitivă (+, Yang) si una negativă (-,Yin), sunt prezente în întreaga noastră fiinţă şi în întregul univers exterior, pe toate nivelurile sale. Interacţiunea continuă a celor două tipuri de energii este astfel cea care determină toate transformările din corp, din sfera emoţională şi mentală. Văzute ca energii fundamentale ale creaţiei, pozitivul (Yang) şi negativul (Yin) sunt inseparabile, coexistând în diferite proporţii atât în universul exterior (Macrocosmos), cât şi în fiinţa umană (Microcosmos). Cele două aspecte nu există unul fără celălalt, fiind mereu într-o mişcare fluidă, de întrepătrundere. În natură nimic nu este numai YIN (-) sau numai YANG (+), ci orice fiinţă, lucru, fenomen le cuprinde pe amândouă, dar nu în proporţii egale, una fiind în general predominantă.

Forţa fundamentală Yin este centrifugă, (-), se manifestă expansiv, este sursa liniştii, a calmului, frigului, întunericului, pământului. Este caracterizată de inactivitate, inerţie, relaxare, starea de rece, ritm mai lent. Simbolul ei este apa. Aspectul YIN (-) are funcţia de recepţie, de acumulare de energie, conservă, tinde către organizare.

Forţa fundamentală Yang este centripetă, (+), se manifestă în contracţie, este sursa sunetului, dinamismului, căldurii şi luminii, şi este caracterizată de activitate, iniţiativă, starea de cald, fierbinte, ritm accelerat. Simbolul ei este focul. Aspectul YANG (+) este consumator, tinde către entropie, dezintegrare, dezorganizare.

Gradul de echilibru polar al celor două tipuri de energii în fiinţa noastră este cel care determină starea noastră de armonie şi sănătate (în cazul unei proporţii echilibrate a celor două energii) sau suferinţe, boli, tulburări în diferite grade (în cazul dezechilibrului). Medicina chineză a beneficiat din plin de cunoaşterea acestor principii, practica acupuncturii şi a altor metode de vindecare fiind în întregime bazată pe acestea.

Înţelegerea gradată a manifestărilor energiilor Yin si Yang constituie pentru orice fiinţă inteligentă o cheie pentru înţelegerea si transformarea în bine a vieţii, întregul Univers devenind astfel cea mai înaltă şcoală de înţelepciune. Pentru acela care nu cunoaşte sau ignoră însă aceste principii fundamentale, încălcând legile de manifestare ale lor, viaţa devine plină de suferinţă, boli şi insuccese.

Primul pas necesar pentru realizarea practică a procesului de echilibrare a fiinţei din punctul de vedere al polarităţii Yin -Yang este identificarea predominanţei în cazul propriei fiinţe a uneia dintre aceste energii.

Pentru aceasta, prezentăm în continuare câteva din caracteristicile prin care putem remarca uşor prezenţa, într-o proporţie mare, a fiecăreia dintre cele două forte opuse (+ şi -) în cazul fiinţei umane, precum şi tendinţele perturbatoare pe care le determină excesul lor. Este necesar ca în identificarea predominanţei Yin-Yang să urmărim intensitatea, frecvenţa şi durata cu care fiecare caracteristică se manifestă.


CARACTERISTICI ALE MANIFESTARII LUI YIN Şi YANG

ÎN FIINŢA UMANĂ

La nivelul trăirilor umane, aspectul Yin, lunar, ce poate fi definit sub numele de feminitate (-), implică sensibilitate, receptivitate, pasivitate, inteligenţă analitică, sentimente durabile, intuiţie psihologică, slăbiciune şi dependenţă. În general, în cazul femeilor, caracteristicile de tip yin predomină (la modul global) faţă de cele de tip yang.

Aspectul Yang, solar, ce poate fi definit sub numele de masculinitate (+), implică forţă, dinamism, emisie, rezistentă, curaj, raţionalitate, capacitate de realizare. În general, în cazul bărbaţilor, caracteristicile de tip yang sunt preponderente (la modul global) faţă de cele de tip yin.

Câteva caracteristici ale fiinţei predominant Yin

În aspectele rafinate, ea este calmă, blândă, liniştită, pare fragilă, receptivă la nou, manifestă sensibilitate elevată, flexibilitate a voinţei, simţ artistic, inspiraţie, este o natură „hrănitoare”, maternă.

Poate fi indecisă, uşor de influenţat (asemenea unui cameleon care „se pliază” imediat mediului înconjurător), poate fi vicleană, perfidă, invidioasă, resimte teamă, anxietate, se poate panica uşor, pare neajutorată.

La extrem, este pasivă, apatică, privirea ei este ştearsă, mina – inexpresivă, manifestă lentoare în gesturi şi vorbire, răceală în relaţiile cu ceilalţi, atitudine de reţinere, ceilalţi oameni pot descifra cu greu adevăratul ei fond, natura ei profundă şi gândurile ascunse; răbdare excesivă, laşitate, inerţie în gândire, confuzie; inapetenţă, anorexie, greaţă. Se poate spune că în cazul ei tendinţele subconştiente sunt cele care îi ghidează în mare măsură viaţa.

Afecţiuni specifice excesului de energie yin: În cazul excesului de energie Yin, fiinţa este predispusă la afecţiuni situate în profunzime şi prin aceasta mai greu de tratat: boli cronice, maladii psihice (labilitate psihică, nevroze, schizofrenie etc.), cancer, scleroză în plăci, infecţii cronice, răni greu vindecabile etc. Sensibilitatea la durere a unei fiinţe preponderent Yin este foarte mare şi de aceea resimte adesea durerile în mod violent şi chiar paralizant.

Câteva caracteristici ale fiinţei predominant Yang

Rezistenţă fizică mare, persoană exuberantă, strălucitoare, expansivă, dinamică, cu vorbire rapidă, voce fermă, trăieşte intens momentul prezent, are capacitatea de a induce celorlalţi ideile şi orientările sale, întreprinzătoare, rapidă; căldura corporală ridicată, entuziasm, atitudine de dinamizare pentru depăşirea obstacolelor.

În cazurile de accentuare dezechilibrată a acestei energii, fiinţa în cauză devine orgolioasă, arogantă, are înclinaţii către dogmatism, este foarte autoritară, are tendinţa de a-i manipula pe cei din jur; apar: pasiunea, patima, gelozia, asprimea, severitatea.

La extrem, se manifestă imperturbabilitate greoaie, grosolănie, răutate, cruzime, tendinţă spre viciu, iresponsabilitate, obsesie, duritate, furie oarbă, opacitate faţă de părerile celor din jur.

Afecţiuni specifice excesului de energie yang: În cazul excesului de energie Yang, fiinţa este predispusă la afecţiuni acute, cu manifestări rapide, febră, dureri violente, acute, hemoragii etc. Capacitatea de autocontrol în cazul durerii este mult mai mare decât în cazul fiinţelor cu predominanţă Yin.

Câteva trăsături ale fiinţei echilibrate Yin-Yang

În urma unui efort conştient de echilibrare a fiinţei în toate planurile sale (corporal, psihic, mental) omul poate ajunge în acel punct minunat în care constată că resimte constant în toată viaţa sa ecourile acestui echilibru dinamic între energiile Yin şi Yang. Fiinţa echilibrată energetic Yin-Yang se recunoaşte prin faptul că este rafinată, civilizată, plină de nobleţe, înţeleaptă, modestă, bună, prevenitoare, fermă în urmărirea unor scopuri spirituale, înalte. Este deschisă, plină de bunăvoinţă şi susţine cu tenacitate adevărul şi dăruirea faţă de cele mai înalte aspiraţii umane. Este iertătoare şi plină de compasiune, gata oricând să îi ajute pe cei care merită. Este nepărtinitoare, şi chiar pe sine însuşi se analizează cu egală luciditate, cunoscându-şi foarte bine atât calităţile, cât şi defectele pe care urmăreşte să le elimine. Când se îmbolnăveşte, se poate trata foarte uşor si se vindecă cel mai repede. Este voioasă, optimistă, cu privire blândă, plină de vitalitate, dotată cu inteligenţă practică, sensibilă când este cazul, reacţionează egal atât la blamarea răuvoitorilor, cât şi la elogii şi laude, păstrându-şi calmul netulburat. Întreaga sa alură emană frumuseţe, pace lăuntrică, putere şi fineţe. Este înzestrată cu calităţi care trezesc admiraţia şi îşi atrage simpatia, fermecându-i pe ceilalţi datorită însuşirilor minunate pe care le are. Are o instinctivă respingere faţă de tot ce este impur, rău sau tulburător, aducând, oriunde se află, buna înţelegere şi dragostea de înţelepciune. Datorită ignoranţei generale, acest tip se întâlneşte destul de rar şi doar în mod excepţional o fiinţă umană poate ajunge la această stare de armonie desăvârşită în mod spontan.

Manifestarea în microcosmosul fiinţei umane a raportului Yin-Yang

dezechilibru de tip Yin (-) echilibru polar

yin-yang

dezechilibru

de tip Yang (+)

lene activitate eficientă, inteligentă suprasolicitare
slugărnicie, servilitate amabilitate grosolănie, mojicie
resemnare tenacitate exemplară arivism, parvenitism
împrăştiere, năuceală, zăpăceală focalizare analitică lucidă minuţiozitate
laşitate, nevolnicie autoritate fascinantă autoritarism abuziv
slăbiciune bunătate afectuoasă cruzime, răutate
răceală, blazare ardoare, înflăcărare euforică pasiune devorantă, patimă
apatie, tristeţe calm olimpian magnetic nervozitate, neastâmpăr
închis în sine, tenebros volubil, fermecător în exprimare palavragiu, guraliv
fricos combativ redutabil agresiv, răutăcios
complacere, stagnare înţelegere profundă invidie, gelozie
neatenţie concentrare uimitoare controlată obsesie, înlănţuire
impulsivitate nebunească auto-control continuu furie nestăpânită
spaimă paralizantă curaj temeritate aberantă
poftă nemăsurată detaşare, abnegaţie dorinţă subordonatoare
nelinişte, stres destindere, bucurie iresponsabilitate
josnicie demnitate orgoliu, mândrie
efeminare blândeţe, compasiune asprime, severitate
zgârcenie, avariţie economie moderată risipă
impresionabilitate emotivitate normală imperturbabilitate obtuză
astenie energie mare agitaţie năucitoare
rezervă, prudenţă extremă entuziasm de durată exuberanţă tip „foc de paie” (trecătoare)
incapacitate paralizantă erotism frenetic sublim, controlat desfrâu, destrăbălare, viciu
indolentă, moliciune fermitate duritate
răbdare excesivă fidelitate inconstantă
încetineală, greutate în înţelegere reflectare subtilă complexă simplificare penibilă
inapetenţă, anorexie, greaţă apetit puternic, sănătos bulimie, nesaturaţie

MISCAREA CA …MEDICAMENT

MISCAREA CA …MEDICAMENT

Când se rosteşte cuvântul “medicament”, majoritatea dintre noi ne gândim la pastile, picături, injecţii sau chiar intervenţii chirurgicale. Mişcarea fizică este însă unul dintre cele mai puternice medicamente, chiar dacă nu se poate cumpăra de la farmacie, şi nici nu puteţi ruga pe altcineva să vi-l administreze.

Recomandarea mişcării ca medicament a devenit din ce în ce mai frecventă, deoarece ea ne ajută să tratăm sau să reducem gravitatea simptomelor unor afecţiuni adesea destul de grave cum ar fi: diabetul, depresia, astmul, artrita, valori mari ale colesterolului, afecţiuni cardiace, osteoporoză, cancer.

Mişcarea nu costă nimic şi este extrem de eficientă, nu prezintă riscuri atunci când este adecvată corect afecţiunilor cu care pacienţii se confruntă, este simplu de “administrat” şi nu are efecte secundare. În era automatizării şi a telecomenzilor, mişcarea fizică constituie remediul perfect pentru prevenirea şi tratamentul numeroaselor afecţiuni datorate sedentarismului.

Mişcare pentru trup şi regenerare pentru suflet

O mare parte a adulţilor manifestă faţă de mişcarea fizică aceeaşi atitudine de respingere ca în faţa unei seringi hipodermice sau a unor picături amare. Copiii, dimpotrivă, sar, aleargă, zburdă cu o bucurie şi frenezie uimitoare; ei transformă astfel mişcarea într-un joc minunat care le stârneşte entuziasmul.

De aceea este necesar să procedăm la rândul nostru în aceeaşi manieră şi să transformăm necesitatea de a face exerciţiu fizic în ceva plăcut, fără să avem sentimentul datoriei. Realizată astfel, după exemplul plin de elan şi entuziasm al copilăriei, mişcarea fizică şi jocurile dinamizante pot să determine nu numai menţinerea stării corporale, ci chiar o veritabilă reîntinerire sufletească.

A ne transforma dintr-o persoană sedentară într-una activă poate constitui o provocare, în special datorită tiparelor cu care ne-am obişnuit: serviciul adesea completat de orele suplimentare, îndatoririle familiale şi alţi factori care ne solicită într-atât încât seara nu ne mai rămâne adesea energie decât pentru „paşnica” navigare pe posturile de televiziune (o activitate de altfel foarte cheltuitoare de energie).

Unii dintre cititori ar putea gândi: „Fireşte că mă mişc, eu fac zilnic mai mulţi kilometri pe jos, mergând la serviciu sau la piaţă”. Sunt oare aceştia mai puţin expuşi pericolelor sedentarismului? Într-o anumită măsură da, însă acestui tip de mişcare îi lipsesc câteva caracteristici esenţiale care transformă dinamismul în medicament:

bucuria de a o realiza – sunt destul de puţini cei care merg într-un mod plin de entuziasm şi debordând de bucurie la… piaţă.

amplitudinea şi diversitatea mişcărilor – până la urmă mersul pe jos într-un mare oraş este o formă de mişcare regulată şi mereu aceeaşi, astfel că numai anumite grupe musculare sunt puse în mişcare, în detrimentul altora; a sta mult în picioare sau a merge pe asfalt pe distanţe lungi generează în timp unele tulburări: contracturi musculare, varice, edeme, probleme articulare etc.

lipsa atenţiei – atunci când realizăm un joc dinamic foarte interesant, participăm cu întreaga fiinţă la ceea ce facem, fiind o simultană participare fizică, mentală şi psihică la acea activitate. Pe de altă parte, atunci când ne deplasăm „cu treburi” prinşi de gânduri şi frământaţi interior, activitatea fizică este ceva secundar şi automat, ceea ce face ca trupul să acţioneze oarecum lipsit de influxul de energie ce provine dintr-o stare lăuntrică bună.

Prin urmare mişcarea poate să devină medicament în condiţiile în care avem o stare interioară favorabilă, o atitudine care să ne ajute să beneficiem cu adevărat cu întreaga fiinţă de pe urma acestei acţiuni. Realizată astfel, ea ne poate furniza energie prin simplul fapt că ne relaxează şi ne destinde, prin satisfacţia pe care o produce. O astfel de mişcare zilnică dublată de atenţie şi relaxare înseamnă mai mult decât o preocupare igienică (cum ar fi spălatul pe dinţi), ea trebuie să devină o obişnuinţă plăcută şi atractivă, care să ne implice cu totul.

7 paşi pentru a ne mişca… terapeutic

Iată în continuare câţiva paşi pe care este bine să-i parcurgeţi pentru a deveni o persoană activă şi sănătoasă:

1. Recunoaşteţi când organismul are nevoie de mişcare.

Ne referim aici la o mişcare înţeleasă la un nivel calitativ diferit de cea realizată pentru mersul la piaţă, alergarea după obţinerea unor documente sau treburile casnice.

Este necesar să învăţăm să interpretăm corect mesajele primite de la organismul nostru. Spre exemplu am învăţat în copilărie să mâncăm atunci când ne este foame, dar atunci când ne simţim rigizi, lenţi, sau confuzi nu înţelegem că organismul tânjeşte după mişcare şi credem adesea că ne este necesar doar somnul – dar spre surprinderea noastră somnul în aceste condiţii nu ne odihneşte şi nu ne reface forţele, ci dimpotrivă, stările de confuzie, lentoare, rigiditate se accentuează. Aşadar este necesar să ne deplasăm atenţia concentrată excesiv în zona capului către întregul corp astfel încât să învăţăm să recunoaştem corect semnalele date de organism.

2. Alegeţi să vă mişcaţi.

Cu toţii suntem puşi în situaţii în care putem alege să ne mişcăm mai mult sau mai puţin, sau uneori aproape deloc. Alegeţi prin urmare treptele în locul liftului, adoptaţi acea atitudine pro-acţiune şi lăsaţi altora “calea minimei acţiuni” şi a minimului efort. Nu ezitaţi să parcaţi într-un loc ceva mai departe de cel unde aveţi nevoie să mergeţi, alegeţi să faceţi o plimbare până la magazin în loc să mergeţi cu maşina, nu ezitaţi să faceţi câte o scurtă drumeţie. Nu ezitaţi, spre exemplu, să dansaţi chiar singuri (singure) în casă pentru câteva minute, lăsând trupul să îşi exprime bucuria sau entuziasmul pe un fundal muzical dinamic şi armonios.

3. Propuneţi-vă să faceţi mişcare în mod regulat

Gândiţi-vă la o activitate fizică ce vă face plăcere şi programaţi-o în agenda săptămânală. O idee în acest sens este grădinăritul: lucrul în aer curat, cu plantele este foarte relaxant şi energizant în acelaşi timp. Contactul cu natura este dealtfel forma de mişcare cea mai căutată şi mai valoroasă. Scurte drumeţii sau plimbări prin pădure, diferite jocuri realizate în natură împreună cu cei apropiaţi pot să combată efectul multor zile de tensiuni şi griji şi să elimine încordarea şi stagnarea fizică.

4. Cultivaţi o atitudine plină de optimism şi bucurie în ceea ce faceţi.

Dacă veţi spune “nu pot”, în mod firesc nu veţi putea. Aveţi încredere în puterea de a vă împlini planurile care reprezintă cea mai importantă treaptă către succes. Includeţi în acelaşi timp în aceste planuri pe termen lung, nu numai împlinirea sentimentală sau materială, ci mai ales o stare globală de bine a propriei fiinţe, bazată pe un mod de viaţă echilibrat, natural, energic şi care să nu fie lipsit de hrană pentru suflet. Astfel, mişcarea devine un factor benefic atunci când este însoţită de mult umor, veselie şi entuziasm. Chiar mai mult, alternarea perioadelor de mişcare cu relaxarea, cu momente de tăcere profundă, de linişte trăite în mijlocul naturii poate să determine o stare inegalabilă de echilibru lăuntric

5. Evitaţi să staţi pe scaun perioade lungi de timp

Dacă natura serviciului vă obligă să staţi aşezat perioade lungi, luaţi pauze din timp în timp şi plimbaţi-vă chiar şi numai în jurul biroului. Atenţie de asemenea la poziţiile rigide ale spatelui sau braţelor – nu este suficient doar să vă ridicaţi de pe scaun după mai multe ore de lucru intens, ci este necesar să realizaţi şi mişcări de destindere a braţelor şi spatelui.

6. Găsiţi-vă prieteni dinamici.

Gândiţi-vă la un prieten – poate fi şi canin – care să vă împărtăşească bucuria de a face mişcare împreună. Dacă nu aveţi posibilitatea de a întreţine un câine, cu siguranţă că veţi găsi un vecin care să fie încântat să-i plimbaţi patrupedul, sau care să vă însoţească. Deşi poate să pară o metodă oarecum simplă, ea funcţionează chiar şi atunci când treburile par să ne copleşească.

7. Fiţi atent la suflul respirator în timp ce faceţi mişcare.

Atenţia îndreptată asupra acestui proces care de obicei de produce automat determină un aport mărit de energie în corp. Dacă fără apă sau hrană putem trăi o perioadă de timp de mai multe zile, fără a respira nu putem rezista mai mult de câteva minute. Cu toate acestea, deşi există multe scrieri despre cum să mâncăm sau ce să bem pentru a ne menţine sănătatea, mai puţin se pune problema cum respirăm. Respirând într-un mod defectuos, superficial, un aer adesea mult prea poluat, nu facem decât să diminuăm rezistenţa organismului nostru şi să ne scurtăm viaţa, prin îmbătrânirea accelerată a organismului. De aceea mişcarea în natură trebuie să fie însoţită de respiraţii calme, profunde, realizate cu atenţie, astfel încât să simţim toate savorile şi aromele aerului inspirat. Acţionând astfel chiar şi numai de 1-2 ori pe săptămână ne putem regenera mult mai amplu şi ne putem „încărca” pentru mai multe zile.  (Articol preluat din lucrarea „Principii si directii in vindecarea naturala” aparuta la Editura KAMALA)

TEHNICA DE PURIFICARE

KUNJALA – GESTUL ELEFANTULUI

Poate v-ati intrebat frecvent ce se poate face rapid si eficient in situatia in care ne simtim „incarcati”, avem o indigestie, tensiuni in zona abdominala, digestie proasta, disfunctii hepatice sau biliare. Raspunsul este de a stimula impulsul natural de eliminare a ceea ce produce perturbarea la acel nivel. De cate ori nu ati eliminat prin voma continutul stomacului cand ati suferit anumite probleme? Dincolo de patologia specifica care poate caracteriza anumite afectiuni, totusi actul reflex de a vomita, desi este asociat cu suferinta si complexul simptomatic specific, arata capacitatea organismului nostru de a reactiona pentru a elimina toxicitatea existenta in stomac. In lumea animalelor  acest reflex de eliminare este frecvent intalnit si face parte din mecanismul de aparare fata de un nivel mare de toxicitate existent in stomac. In medicina traditionala indiana AYURVEDA, considerata pe buna dreptate o veritabila –  „Stiinta a vietii” – sunt descrise multe modalitati de purificare a organismului prin metode naturale.

VAMANA DHAUTI – cunoscuta si sub numele de KUNJALA sau Gestul elefantului este o astfel de modalitate care poate, atunci cand este realizata constant, sa asigure purificarea si armonizarea energiilor la nivelul zonei abdominale.  „Vamana” inseamna „a elimina pe gura” iar „dhauti” inseamna „purificare” sau „curatire”. Mai precis, este vorba de o „spalatura” abdominala pe care o facem cu ajutorul apei. Mai intai este absorbita si apoi eliminata.

A voma (a elimina pe gura continutul stomacului) reprezinta din aceasta perspectiva actul constient la care poate recurge un om, pe de o parte pentru a indeparta ceea ce ii creeaza „greata” sau felurite indispozitii abdominale, si pe de alta parte, de a produce in timp o veritabila curatare si purificare abdominala, o „retrezire” a focului digestiv, o stare de sanatate la nivelul acesta. Iata in continuare o prezentare a acestui procedeu asa cum a fost descris si de catre medicul A. Van Lysebeth care la randul sau a practicat cu rezultate deosebite metodele sistemului  HATHA YOGA.

CLICK! VAMANA DHAUTI – TEHNICA DE PURIFICARE – partea1

CLICK! VAMANA DHAUTI – TEHNICA DE PURIFICARE – partea2

KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII


CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 2

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 3

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 4

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 5

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 6

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 7

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 8

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 9

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 10

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 11

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 12

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 13

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 14

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 15

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 16

CLICK! Continuare conferinta „KARMA – LEGEA DIVINA A CAUZALITATII” 17


CURA DE PRIMAVARA

Cura de primăvară

Primăvara este anotimpul retrezirii energetice şi bucuriei, al dragostei libere, marcând schimbări profunde în întreaga Natură, de la vegetaţia care revine la viaţă, la organismul şi psihicul uman. Sub acţiunea razelor solare şi a energiilor efervescente care abundă, ceea ce este acumulat în exces în trupul nostru începe să se fluidifice şi să fie treptat eliminat. Organismul îşi leapădă acum încărcătura greoaie de peste iarnă pentru a putea respira liber, pentru a absorbi fără piedici substanţele noi şi regenerante pe care primăvara le aduce. Adesea acest proces este însoţit de fenomene pe cât de neplăcute pe atât de frecvente pentru cei nepregătiţi: apariţia gripelor, răcelile de primăvară, reactivarea unor gastrite sau a afecţiunilor reumatice, declanşarea alergiilor. Cum putem face pasul către primăvară evitând acest cortegiu de fenomene nedorite şi regenerându-ne laolaltă cu întreaga Natură? Răspunsul ni-l oferă chiar ea – Natura prin ceea ce ne pune la dispoziţie: plante şi alimente proaspete cu puternice efecte purificatoare.

Ritmul naturii şi ritmul uman

Nu putem înţelege cu adevărat transformările uimitoare ce au loc în fiinţa noastră fără a observa cu atenţie legătura continuă care se formează între noi şi exterior: schimbările de temperatură, prezenţa sau absenţa luminii soarelui, ploaia, temperatura de afară sunt doar câteva dintre procesele care ne influenţează permanent, mult mai mult decât am putea bănui, chiar şi în situaţia în care nu ne expunem direct condiţiilor atmosferice, ci stăm relaxaţi în camera noastră bine încălzită… Suntem mai mult decât credem, legaţi prin fire invizibile de realitatea exterioară, organismul nostru răspunzând împreună cu întreaga Natură vie la mişcările planetelor, ale Soarelui şi Lunii, la modificările climatice şi la diferitele influxuri energetice provenind din Univers. Fără posibilitatea de a influenţa natura acestor fenomene, omul poate însă, datorită inteligenţei cu care este înzestrat, să se adapteze cu abilitate la această armonie exterioară şi să descopere astfel că întotdeauna Natura îi pune la dispoziţie toate resursele de care are nevoie pentru a trăi foarte sănătos.

De ce să facem o cură?

În mod natural, în perioada de iarnă organismul este “dispus” sa digere cu mai mare uşurinţă alimente grele. Cele mai multe brânzeturi, seminţe de leguminoase uscate şi preparate conservate se consumă în acest anotimp. Fireşte că aceasta nu se produce întotdeauna fără “efecte secundare”: ficatul devine mai încărcat, sângele tinde să devină mai acid, colonul şi tubul digestiv reţin şi o anumită cantitate de produşi nocivi pentru organism, sistemul imunitar slăbeşte. Cu alte cuvinte, organismul devine un teren propice pentru acumularea unor substanţe nedorite şi totodată începe să resimtă lipsa enzimelor vii, precum şi a vitaminelor şi mineralelor pe care nu le-a putut prelua din hrana mai puţin vie de peste iarnă. Cu cât mai repede vom ajuta organismul să scape de acest balast, cu atât ne vom regăsi mai repede tonusul, fără a mai trece prin neplăcutele perioade de astenie şi fără a ne confrunta cu “bolile primăverii”. Cura de primăvară, realizată pe o perioadă care poate să se deruleze de la una-două zile până la două săptămâni, este o modalitate de o eficienţă imediată în purificarea şi refacerea organismului, cu condiţia să fie realizată în concordanţă cu posibilităţile noastre vitale.

Ce putem mânca primăvara: medicamente din…alimente

Aceste cure menite să cureţe organismul de toxine şi să ne redea astfel tonusul se bazează aproape în totalitate pe fructe şi legume proaspete, sucuri din plante, salate de crudităţi şi chiar plante medicinale mai puţin cunoscute din punctul de vedere al uzului alimentar, dar nu mai puţin gustoase. Iată în continuare câteva dintre cele mai eficiente verdeţuri de primăvară care pot fi folosite în acelaşi timp ca alimente, dar şi ca medicamente vegetale naturale:

Păpădia (Taraxacum officinalis) – salatele din frunze proaspete (tinere) de păpădie sunt printre cele mai puternice depurative ale primăverii. Afecţiunile hepatice, anemia, guta, pletora pot să fie foarte mult diminuate prin folosirea acestui tonic amar. Preparate cu zeamă de lămâie, ulei vegetal, sare şi câteva condimente, salata din frunze crude de păpădie acţionează ca normalizant al funcţiilor intestinului, are efecte anticonstipante şi combate o serie întreagă de boli de piele, de la dermatoze persistente la eczeme şi ciuperci. Este cea mai utilizată plantă în cadrul curelor naturale de slăbire din perioada primăverii.

Leurda (Allium ursinum) – frunzele de leurdă sunt binecunoscute de cei ce colindă primăvara prin pădurile de foioase, mai ales în zonele mai umede, pe malurile izvoarelor. Uşor de recunoscut după puternicul miros de usturoi pe care îl degajă, planta are o notă aparte în arsenalul terapeutic al primăverii. Efectul depurativ concretizat în special prin eliminarea acidului uric este completat de un puternic efect antitoxic – ea făcând parte dintre plantele folosite contra intoxicaţiei cu nicotină. În cazul femeilor afectate de mastite sau alte boli ale sânilor, mai ales când sunt corelate şi cu predispoziţia la cistite sau alte infecţii în corp, se recomandă o cură de cel puţin 10 zile cu această plantă, sub formă de adaos la salatele de crudităţi şi suplimentar sub formă de supe şi piureuri.

Traista ciobanului (Capsella bursae pastoris) – deşi este cunoscută mai ales ca plantă medicinală, traista ciobanului poate fi utilizată ca un aliment delicios, sub formă de salată proaspătă din frunzele crude proaspăt apărute. Pentru prepararea acestei salate cu efecte remarcabile de reglare a tensiunii şi de eliminare a dezechilibrelor hormonale la femei, se pot adăuga frunze proaspete de ţelină, puţină salată verde, zeamă de lămâie din abundenţă şi puţin ulei vegetal obţinut prin presare la rece. Se mestecă cu atenţie şi este de preferat să se mănânce, împreună cu alte crudităţi, în cure de 2-7 zile.

Viţa de vie (Vitis vinifera) – frunzele proaspete, la fel ca şi cârceii abia apăruţi conferă un gust proaspăt, uşor acrişor, salatelor de crudităţi. Cu condiţia să nu fie preparate prin fierbere sau încălzire, frunzele de viţă (mai ales din viţa cu struguri negri) combat eficient obezitatea şi celulita. Chiar şi cazurile persistente de celulită pot fi ameliorate realizând o cură de crudităţi de 2 săptămâni în care la cel puţin o masă se va consuma salată cu frunze de viţă. În plus, în urma unei astfel de cure se va putea remarca îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi combaterea varicelor, reglarea menstruaţiei în cazul femeilor (mai ales în situaţia tendinţei către hemoragii abundente).

Iarba grasă (Portulaca oleracea) – uşor de recunoscut după frunzele sale rotunjite şi cărnoase, ea reprezintă un ingredient foarte apreciat în alimentaţia vie din perioada primăverii datorită gustului plăcut şi hrănitor. Folosită direct la salate sau ca adaos la supe, ea are puternice proprietăţi antiinflamatorii, de combatere a bronşitelor care sunt frecvente în această perioadă, precum şi un puternic efect vermifug. La salate nu se foloseşte în doze prea mari, deoarece poate să declanşeze un efect laxativ.

Spanacul (Spinacia oleracea) – este una dintre plantele cele mai nutritive, fiind din acest motiv recomandat în mod special copiilor – cărora le favorizează creşterea – bătrânilor şi convalescenţilor. Un foarte bun antianemic datorită conţinutului ridicat de fier, recomandat în avitaminoze (mai ales în carenţele vitaminelor B1, B2, B3 şi C), el este un purificator al sângelui şi un remediu contra bolilor de piele cronice. Datorită silicaţilor nu este recomandat suferinzilor de gută, artrită, reumatism şi diabet.

Urzica (Urtica dioica) – una dintre plantele folosite din cele mai vechi timpuri pentru rolul său terapeutic şi alimentar, combină efectele depurative remarcabile cu un efect de revitalizare şi regenerare a organismului. Frunzele proaspete ale urzicilor abia apărute sunt considerate datorită secretinei pe care o conţin, printre cele mai puternice stimulente ale secreţiilor digestive. Urzica conţine un adevărat arsenal de substanţe benefice în revenirea de după perioada de iarnă: săruri minerale (fier, sulf, siliciu, mangan), vitamine (B, E, C, K) şi este totodată între cele mai bogate sursă de clorofilă. Toate acestea o recomandă în anemie, slăbiciune accentuată, reumatism şi boli ale articulaţiilor, psoriazis. Nivelul glicemiei este redus în mod eficient în cazul persoanelor care suferă de diabet, dar care ţin cure cu frunze de urzică şi păpădie. Pentru a prepara salată doar din frunze de urzică, se spală cu atenţie frunzele crude şi se amestecă cu apă şi puţină sare. Se poate acri cu puţină zeamă de lămâie sau oţet de mere şi miere de albine.

Măcriş (Rumex acetosella) – este o plantă binecunoscută pentru puternicul gust acru al frunzelor. Adăugate ca şi condiment la salate şi supe, frunzele crude de măcriş stimulează digestia şi ajută la refacerea puterilor în cazul persoanelor bolnave, mai ales după stări febrile. Datorită conţinutului de oxalat de potasiu şi acid oxalic, nu este recomandată persoanelor care suferă de reumatism, gută sau artrită şi nici persoanelor cu hiperaciditate gastrică. Nu se prepară în vase metalice şi nu se combină cu apa minerală, fiind incompatibile.

Hrean (Armoracia rusticana)– frunzele crude conferă hranei o aromă agreabilă şi stimulează totodată procesele digestive. Ele au efecte de combatere a anemiei şi a problemelor respiratorii. Proprietăţile lor purificatoare şi stimulative sunt foarte de dorit în cazul persoanelor care se confruntă frecvent cu răceli, amigdalite, gripe, sinuzite, probleme respiratorii asociate cu o secreţie abundentă de mucus.

Lobodă (Atriplex hortensis) – binecunoscutele frunze de lobodă, folosite adesea pentru supe în perioada primăverii pot să constituie un ingredient al salatelor depurative din cura de primăvară. Datorită saponinelor din compoziţie, are puternice efecte în afecţiunile respiratorii inflamatorii, în tulburări digestive şi boli de piele. Folosirea zilnică pentru cel puţin o săptămână poate să uşureze mult tulburările hepatice şi biliare, mai ales cazurile de dischinezie. Conţine o doză considerabilă de vitamina C.

Bănuţei (Bellis perenis) – Nu trebuie să vă surprindă faptul că binecunoscuţii bănuţei, cu o înălţime de doar câţiva centimetri, dar care umplu pajiştile cu florile lor alb-rozalii odată cu venirea primăverii, pot fi utilizaţi şi în scop culinar. Florile culese de preferinţă atunci când soarele este la amiază pot să completeze foarte bine gustul şi chiar aspectul salatelor proaspete. Sunt recomandaţi mai ales în cazul afecţiunilor respiratorii şi vasculare. Această plantă delicată întăreşte aparatul circulator, combate gradat fenomenele neplăcute rezultate în urma anumitor comoţii cerebrale şi înlătură pietrele de la vezica urinară. Se vor consuma în doze moderate, ca adaos la salata verde sau la salatele de păpădie.

Metode simple pentru cura de primăvară

O cură eficientă poate să dureze între o zi (în cazul persoanelor mai slăbite) şi 10-14 zile atunci când există o bună vitalitate şi se doreşte o purificare adecvată a organismului. Ea presupune în primul rând o hrănire perfect naturală, fără carne şi fără nici un alt aliment greu digerabil care ar putea obstrucţiona procesul natural de purificare şi regenerare a organismului. În general o astfel de cură presupune în primul rând o alimentaţie bazată pe cât mai multe crudităţi. Ideal este să realizăm o perioadă de alimentaţie 100% vie, în care nici un aliment să nu fie preparat prin încălzire. Având însă în vedere că acest tip de hrănire nu este accesibil persoanelor cu un foc digestiv mai slab, este foarte bine dacă în alimentaţie există cel puţin 60-70% hrană vie.

Indiferent de varianta abordată, se va avea în vedere să se evite consumarea brânzeturilor şi a alimentelor grele (preparate cu mult ulei, soia, năut), a zahărului şi a oricăror produse cu componente chimice, sintetice (îndulcitori, coloranţi, conservanţi etc.). În afara verdeţurilor specifice acestui anotimp (pe care, în parte, le-am prezentat anterior) se vor introduce în alimentaţie şi salatele din rădăcinoase: morcovi, ţelină, pătrunjel, ridichi de lună.

În cazul în care se foloseşte şi hrană caldă, meniul poate fi completat cu supe şi piureuri de legume bine fierte, condimentate din belşug cu plante picante: ghimbir, măghiran, cimbru, busuioc, piper, ardei iute. Folosirea condimentelor are un rol foarte important în stimularea proceselor digestive şi în fluidificarea şi eliminarea acumulărilor nocive, a mucozităţilor aderente la nivelul sinusurilor sau traseului respirator, precum şi la nivelul traseului digestiv. Se vor adăuga de asemenea în alimentaţie, supele şi terciurile din cereale integrale (hrişcă, orez, porumb, grâu), preparate cu legume şi condimente.

Chiar dacă este mai greu de acceptat la început, nu trebuie să vă feriţi de gustul amar, care este prezent acum în cele mai multe dintre verdeţurile de primăvară. Obişnuindu-ne treptat cu acest gust destul de rar folosit în alimentaţia curentă nu numai că ajutăm uşurarea organismului dar vom resimţi o stare clară de regenerare interioară, de refacere a stării noastre psiho-mentale benefice. Mai ales în cazul celor care s-au obişnuit să consume mari cantităţi de mâncare (mai ales mâncare grea) o astfel de cură de crudităţi în care gustul amar să fie prezent într-o proporţie mai mare are efecte aproape miraculoase în combaterea obezităţii, constipaţiei şi a bolilor cronice.

Cei care constată că un asemenea regim este dificil de abordat, pot să realizeze o mini-cură pentru doar o zi pe săptămână.

O variantă eficientă a curei de primăvară este aceea în care se apelează la un regim lacto-vegetarian strict (fără carne) în care masa de dimineaţă este alcătuită integral din sucuri obţinute în mixerul electric, din plantele de primăvară prezentate. Un astfel de suc din plante, cu apă şi puţină lămâie se va consuma numai pe stomacul gol, fără a mai mânca nimic după aceea pentru cel puţin 4 ore, interval în care se va instala o intensă, dar plăcută senzaţie de foame.

Încheierea unei astfel de cure de crudităţi, mai ales în cazul în care am realizat-o pentru mai mult de 3 zile, trebuie să se facă treptat, incluzând mai întâi în alimentaţie alimente preparate uşoare: compoturi, supe şi piureuri foarte bine fierte, terciuri din cereale (mămăligă). Doar după 1-2 zile se poate trece fără probleme la folosirea unor alimente mai consistente, de genul brânzeturilor şi lactatelor sau a seminţelor oleaginoase, a leguminoaselor.

Alte recomandări pentru perioada curei

  • Nu aşteptaţi pasiv ca regenerarea plenară a fiinţei să se producă doar prin alimentaţie, în lipsa unei activităţi fizice adecvate. Aşa cum întreaga natură este acum într-o activitate febrilă, urmăriţi să vă regăsiţi cât mai curând bucuria de a trăi şi entuziasmul în cel mai simplu mod: mergand cât mai des în Natură, respirând profund, admirând frumuseţea primelor flori şi a primelor frunze care apar şi lăsându-vă pătrunşi de sunetele relaxante ale Naturii. Atunci când sunteţi în Natură respiraţi profund, dilatând cât mai mult nările şi umflând pieptul pentru a vă impregna cât mai mult cu energia proaspătă a aerului.

  • Folosiţi pe cât posibil pentru băut, în locul apei de la robinet, apa de izvor în care aţi lăsat la macerat câteva fire proaspete de busuioc.

  • Dacă vă simţiţi copleşiţi de astenie, de plictiseală sau de dezinteres, nu ezitaţi să apelaţi la una dintre metodele naturale redescoperite de psihologii americani şi pe care am putea s-o numim în mod sugestiv “metoda zburdatului”. Trecând de nuanţa de amuzament pe care s-ar putea să v-o trezească această denumire, metoda presupune ca indiferent de “greutatea” stării noastre interioare să începem să ne manifestăm precum copiii, atunci când sunt fericiţi: să sărim într-un picior, să alergăm după vrăbii, să „zburdăm” pe o pajiste cu flori, sa ne jucam cu cei dragi, să fim exuberanţi şi să manifestăm aceasta prin mişcare. Chiar dacă la început nu simţim nici o dorinţă de a face aceasta, odată cu primele mişcări în noi se trezeşte în mod miraculos acea bucurie a copilăriei. Încetaţi să vă gândiţi la faptul că un adult este ridicol dacă este încă jucăuş. Jucăuşenia noastră va trezi şi în cei din jur, acelaşi suflu viu al tinereţii şi le va aduce şi lor zâmbetul pe buze şi bucurie în suflet.

CURA CU SUCURI PROASPETE


Cura cu sucuri proaspete din legume şi fructe

Uşor de realizat şi recomandat în special în perioada verii, postul cu sucuri proaspete din legume şi fructe poate constitui o metodă salvatoare pentru mulţi dintre cei ce nu au găsit o altă cale de vindecare.

Această metodă de tratament recomandată de medicina naturistă foloseşte ca ingrediente unice în alimentaţie sucurile proaspăt extrase din fructe şi legume. Deşi este mai degrabă o formă de post cu sucuri decât una de alimentaţie, această modalitate este printre cele mai eficiente în regenerarea organismului şi redobândirea stării de sănătate.

În timpul acestei cure, cel mai pregnant fenomen este acela de creştere masivă a capacităţii de eliminare şi purificare a principalelor organe cu acest rol din corp: plămânii, ficatul, rinichii şi pielea. Ele devin capabile, datorită absenţei alimentelor solide şi ca urmare a bogăţiei de minerale, vitamine şi enzime vii din sucuri, să elimine eficient toxinele şi reziduurile activităţii metabolice din corp, oferind totodată întregului sistemului digestiv şi organelor de asimilaţie un răgaz de odihnă şi refacere. De altfel, îmbunătăţirea digestiei şi reglarea asimilaţiei sunt printre fenomenele cele mai uşor de remarcat odată cu încheierea unei asemenea cure.

Dr. Ragnar Berg, o autoritate la nivel mondial în ceea ce priveşte biochimia şi nutriţia, remarca: “În timpul postului, corpul arde şi elimină cantităţi uriaşe de reziduuri acumulate în diferite zone. Acest proces poate fi foarte mult ajutat prin consumul de sucuri vegetale alcaline, ceea ce va avea în multe cazuri efecte superioare postului cu apă. Am supravegheat multe persoane care posteau şi am realizat numeroase analize în cazul pacienţilor care au realizat astfel de cure, astfel că acum sunt convins că consumul sucurilor potrivite din legume sau fructe poate să accelereze foarte mult procesul de vindecare. Accelerarea eliminării acidului uric şi a altor acizi organici, întărirea inimii, refacerea sistemului digestiv, sunt doar câteva dintre efectele benefice care apar după o astfel de cură.”

Boli cum sunt reumatismul cronic, guta, bolile de piele de tipul psoriazisului, obezitatea, afecţiunile digestive şi hepatice precum şi alte tulburări rezistente la tratamentele obişnuite pot fi astfel înlăturate cu ajutorul acestei metode de excepţie a dietoterapiei.

Care este secretul sucurilor proaspete?

Eficienţa unei cure cu sucuri proaspete depinde fără îndoială de fructele şi legumele folosite, de durata de timp pe care o realizăm şi de capacitatea noastră de adaptare la acest mod particular de hrănire. Există câteva criterii generale care ne pot ajuta să înţelegem modul în care o astfel de cură acţionează:

– sucurile proaspete sunt foarte bogate în vitamine, minerale, enzime şi zaharuri naturale. Aceasta conduce la eliminarea carenţelor de elemente din organism şi susţine regenerarea celulară, grăbind vindecarea.

– sucurile nu necesită aproape deloc un proces de digestie, fiind asimilate aproape imediat în fluxul sanguin.

– sunt bogate în substanţe alcaline, ceea ce conduce la o restabilire a echilibrului acido-bazic. Cele mai multe dintre condiţiile de boală (în special în cazul bolilor cronice) sunt caracterizate de o aciditate în exces a organismului.

– Conţin substanţe care au rolul unor adevărate medicamente naturale. De exemplu, sucul de fasole verde conţine substanţe asemănătoare insulinei, la fel cum în sucurile din castraveţi de grădină şi ceapă există hormoni vegetali care influenţează benefic activitatea pancreasului endocrin. Sucurile proaspete din usturoi, ceapă, ridichi şi roşii conţin puternice substanţe cu efect antibiotic.

– Sucurile din fructe au cele mai puternice efecte de purificare corporală, în timp ce sucurile din legume exercită o acţiune ceva mai blândă, fiind în schimb foarte puternic hrănitoare şi regenerante la nivelul diferitelor organe.

Modul de realizare a curei cu sucuri proaspete

Câteva lucruri de care va trebui să ţinem cont:

– Pe întreaga durată a curei nu se vor utiliza decât sucuri proaspăt stoarse, întotdeauna imediat înainte de a le consuma. Sucurile proaspăt stoarse se oxidează rapid şi îşi pierd o parte dintre proprietăţile vindecătoare ca urmare a păstrării la rece, chiar şi numai după 3-4 ore de la stoarcere.

– Fructele şi legumele pe care le selectăm pentru a prepara sucuri trebuie să fie de o calitate cât mai bună, crescute natural (fără adaosuri de chimicale, conservanţi etc.) şi trebuie să fie bine coapte. Vom evita să utilizăm fructe care sunt încă verzi sau coapte după culegere, în mod forţat.

– Este bine să folosim un storcător puternic, având în vedere că efectul terapeutic al curei este direct proporţional cu calitatea sucului utilizat. În cazul unei extracţii parţiale o mare parte a enzimelor şi vitaminelor necesare vor fi aruncate împreună cu fibrele şi pulpa.

– În cazul sucurilor cu un gust dulce foarte pregnant (piersici, prune, struguri) este necesară uneori diluarea cu apă în cazul persoanelor care au valori mari ale glicemiei, artrită sau hipertensiune.

Durata curei

În funcţie de tipul de afecţiune sau tulburare cu care ne confruntăm, o cură medie poate să dureze între 3 şi 7 zile. În cazul bolilor grave în care s-a produs o stare de puternică intoxicare a organismului, cum sunt cazurile de cancer, obezitate, afecţiuni articulare cronice, psoriazis şi alte boli de piele persistente, cura se va putea prelungi, sub o supraveghere adecvată, până la 21 de zile. Există numeroase relatări ale unor vindecări de excepţie prin intermediul postului cu sucuri care a avut durate de timp de până la 30-40 de zile, fără să existe nici un fel de efecte secundare neplăcute. Modul de acţiune al postului cu sucuri rămâne din acest punct de vedere, cel puţin în parte, un mister şi pentru ştiinţa actuală, rezultatele practice obţinute depăşind încă odată teoriile existente.

Într-o primă fază, pentru ca organismul să se obişnuiască cu acest mod de hrănire, nu se recomandă o perioadă mai lungă de trei zile. După o pauză de o săptămână se poate trece la intervale mai lungi de 5-7 zile.

Cantitatea de sucuri consumată într-o zi

În mod normal, în primele zile ale curei se va consuma o doză de o cană de suc (250 ml) la fiecare trei ore, pe parcursul întregii zile. Doza de suc consumată astfel într-o zi va fi iniţial de aproximativ 1,5 – 1,8 litri. În următoarele zile, pe măsură ce procesul de purificare se desfăşoară, se vor consuma cantităţi mai mari la fiecare porţie, ajungând treptat la o cantitate de 2-2,5 litri de suc zilnic.

Cele şase tipuri de sucuri naturale şi combinarea lor

O întrebare firească care poate apărea este: ce sucuri consumăm în cadrul unei astfel de cure? Specialiştii consideră că sucurile pot fi împărţite în mai multe categorii, alegerea făcându-se în mod strict în funcţie de necesităţile de moment:

1. Sucuri din fructe dulci: prunele bine coapte, strugurii dulci.

2. Sucuri din fructe semi-acide: mere, pere, cireşe, caise.

3. Sucuri din fructe acide: portocale, lămâi, grepfrut, ananas, fragi şi căpşuni.

4. Sucuri din legume: roşii, castraveţi.

5. Sucuri din legume cu frunze verzi: varză, ţelină, salată verde, spanac, pătrunjel, creson, gulie.

6. Sucuri din rădăcinoase: cartofi, ceapă, sfeclă roşie, ridichi, ţelină.

De obicei vom ţine cont de faptul că sucurile de fructe nu se vor utiliza împreună cu cele de legume, ci separat şi cel mai recomandat este să utilizăm sucuri din aceeaşi categorie. Există cu toate acestea şi alte câteva reguli de combinare a sucurilor care se pot dovedi utile în tratarea unor afecţiuni mai dificile, aşa cum se va vedea şi în indexul alăturat.

Câteva variante posibile de combinare a sucurilor:

– sucurile din fructe dulci pot fi combinate doar cu cele semi-acide

– sucurile din fructe semi-acide se pot combina cu cele din fructe dulci sau cu cele din fructe acide

– sucurile din fructe acide se pot combina cu cele semi-acide sau cu cele din legume

– sucurile din legume se pot combina cu cele din fructe acide sau cu cele ale legumelor cu frunze verzi

– sucurile din legume cu frunze verzi se pot combina numai cu cele din legume sau rădăcinoase

– sucurile din rădăcinoase se pot combina numai cu cele din legume cu frunze verzi.

Reacţii de purificare ca urmare a curei cu sucuri

Sucurile proaspete determină în 90% dintre cazuri efecte de eliminare foarte rapidă a substanţelor nocive din organism. Acest fenomen se poate manifesta uneori prin uşoare colici abdominale, diaree, scădere în greutate, uşoare dureri de cap şi insomnie. Pentru 1-2 zile mirosurile corporale pot să devină foarte puternice şi neplăcute, ceea ce indică eliminarea unor compuşi foarte toxici. Nu este recomandat să se intervină în astfel de situaţii cu remedii care stopează transpiraţia, eliminarea prin scaun sau celelalte procese naturale de eliminare. Specificul acestor reacţii de purificare este că în majoritatea cazurilor ele trec după primele zile ale curei.

Revenirea din postul cu sucuri

Se va face întotdeauna gradat, într-un timp echivalent cu jumătate din timpul afectat curei. Astfel, după o cură cu sucuri de 7 zile trecerea către alimentaţia normală, după încheierea curei, trebuie să dureze cel puţin 3 zile. Alimentele care vor fi introduse treptat vor fi la început fructele proaspete, în cantităţi mici, şi apoi treptat compoturi din fructe, urmând ca spre sfârşitul perioadei de revenire să introducem legume foarte bine fierte, eventual pasate. Abia ulterior vom putea consuma din nou fără nici un fel de efecte negative, hrană solidă, care este recomandat să fie cât mai pură.

Mic index de sucuri din legume şi fructe pentru principalele boli

Atenţie! Sucurile de mai jos vor fi utilizate fie singure (cel mai bine), fie utilizând regulile de combinare descrise anterior.

Acnee: struguri, prune; roşii, castraveţi, morcovi, cartofi, spanac.

Afecţiuni hepatice: lămâi, struguri, castraveţi, anghinare.

Afecţiuni renale: mere, portocale, lămâi, castraveţi, morcovi, sfeclă roşie.

Alergie: caise, struguri, morcovi, sfeclă roşie, spanac, morcovi, ridichi negre.

Anemie: caise, prune, căpşuni, struguri roşii, ţelină, morcovi şi spanac, coacăze negre, mere, pepene galben, struguri, andive, pere, hrean (maxim 10 ml pe zi), urzică.

Arterioscleroză: grepfrut, ananas, lămâi, ţelină, morcovi, salată verde, spanac.

Artrită: cireşe amare, ananas, mere acre, lămâi, grepfrut, morcovi.

Astm: morcovi, ridichi, lămâi, caise, piersici, ţelină.

Boli ale prostatei: toate fructele de sezon, morcovi, salată verde, spanac.

Bronşită cronică: lămâi, piersici, roşii, ceapă, spanac, napi, hrean (maxim 10 ml pe zi).

Colită: mere, caise, pere, piersici, papaya, morcovi, sfeclă, ţelină, spanac.

Diabet: afine, fasole verde, căpşuni, mere acre (cura este recomandată în cazul diabetului non-insulinodependent, dozând sucurile în funcţie de recomandările unui specialist în nutriţie).

Dureri de cap: struguri, lămâi, salată verde şi spanac.

Eczeme: struguri roşii, spanac, castraveţi, sfeclă roşie.

Epilepsie: struguri roşii, smochine, morcovi, ţelină, spanac.

Fragilitate capilară: lămâi, portocale.

Gută: cireşe amare, castraveţi, morcovi, ţelină, spanac, hrean (maxim 10 ml pe zi), urzică.

Hemoroizi: suc de sfeclă roşie, morcovi, spanac.

Hipertensiune: struguri, portocale, castraveţi, morcovi, ceapă, usturoi.

Impotenţă: ţelină, morcovi, sfeclă.

Insomnie: mere, ţelină, salată verde.

Menopauză: toate fructele şi legumele de sezon.

Obezitate: lămâi, portocale, grepfrut, cireşe, varză, salată verde, morcovi, praz.

Oboseală generală: napi, morcovi, urzică, anghinare.

Paraziţi intestinali: usturoi (20 ml pe zi, în amestec cu alte sucuri), morcovi, lămâie, ceapă, pătrunjel, creson, dovleac (bostan).

Afecţiuni ale vezicii biliare, litiază biliară: mere, castraveţi, lămâi, creson, pătrunjel, ţelină, sfeclă roşie, morcovi, dovleac, ceapă.

Psoriazis: struguri, morcovi, sfeclă roşie, castraveţi.

Reumatism: struguri, lămâi, portocale, roşii, castraveţi, morcovi, hrean (maxim 10 ml pe zi), urzică.

Sinuzită: caise, lămâi, roşii, morcovi, ridichi, ceapă, morcovi.

Tulburări ale vederii: caise, roşii, ţelină, pătrunjel, andive, morcovi, afine.

Ulcer gastric: zmeură, lămâie (nu e suportată în toate cazurile de ulcer), cartofi, varză.

Varice: struguri, portocale, prune, roşii, sfeclă roşie, creson, afine, ceapă.

ALIMENTATIA IN LUPTA CU BOALA

ALIMENTATIA: Aliatul nostru pretios

În rândurile ce urmează ne propunem să prezentăm succint câteva dintre metodele cele mai eficiente ale medicinii naturale de a lupta cu durerea şi boala în cea mai simplă manieră: prin intermediul alimentaţiei. Vom putea descoperi astfel, în lumina ultimelor cercetări şi descoperiri în domeniul nutriţiei, că actul hrănirii, pe care îl realizăm cu consecvenţă de zeci de mii de ori de-a lungul existenţei noastre, reprezintă mijlocul cel mai simplu de a ne menţine sau redobândi starea de sănătate.

– Un terapeut naturist afirma cu o aparentă duritate, dar şi cu înţelepciune, după numeroşi ani consacraţi ajutorării oamenilor: “Dacă noi am fost lipsiţi de tenacitate şi consecvenţă în menţinerea unui regim de viaţă sănătos şi spiritual, Dumnezeu ne pune uneori în faţă unul dintre adversarii cei mai tenace şi mai consecvenţi: diferitele boli şi suferinţe. Aceşti “adversari” nu pot fi păcăliţi în mod simplist, nu putem fugi de ei şi nici nu putem să îi anihilăm definitiv fără a schimba ceva în primul rând în noi înşine. Dacă nici atunci, în confruntarea cu suferinţa şi boala, cu durerea, nu reuşim să trezim în noi acel gram de înţelepciune care să ne facă să schimbăm cu adevărat ceva din modul nostru adesea eronat de a ne conduce existenţa, nu rămâne decât ca ea, suferinţa îndelungată, să fie pentru noi învăţătorul pe care îl merităm.”

Cei mai mulţi dintre oameni se confruntă cu durerea fizică în diferite perioade sau momente ale vieţii lor. Pentru unii dintre ei, afectaţi de tulburări grave ale stării de sănătate, suferinţa fizică a devenit deja o prezenţă constantă de-a lungul vieţii, rezistând cu încăpăţânare în faţa diferitelor forme de tratament. Încercând de-a lungul timpului diferite medicamente şi remedii, mulţi dintre cei care ajung să se confrunte cu asemenea situaţii de boală omit să apeleze la una dintre cele mai străvechi şi eficiente metode de ameliorare şi chiar vindecare: alimentaţia naturală terapeutică.

Ignoranţa care persistă încă în acest domeniu al dietoterapiei face ca spre exemplu, un bolnav de cancer să consume inconştient mari cantităţi de carne şi alimente grele, cei afectaţi de diabet să apeleze cu seninătate la zaharină ca un înlocuitor “valoros” al zahărului, iar meniul celor aflaţi în convalescenţă după o boală îndelungată este nu arareori asezonat cu puţin pui fiert sau alte cărnuri aşa-zis “uşoare”.

Alimentaţia modernă dar nu intotdeauna sanatoasa

Poate să pară oarecum contradictorie expresia “dietoterapie naturistă” având în vedere că majoritatea alimentelor pe care le consumă un om în mod obişnuit provin din surse naturale. Cu toate acestea, este mai uşor să înţelegem această exprimare observând că modul actual de hrănire tinde să fie tot mai mult axat pe alimente prelucrate industrial, semipreparate, conservate, cu adaos de îndulcitori, aromatizanţi, coloranţi, conservanţi, amelioratori de gust etc. Acest tip de alimentaţie s-a impus de mult timp mai ales în zonele urbane, în defavoarea alimentelor cu adevărat naturale, a fructelor, legumelor proaspete, a produselor lactate naturale şi a altor alimente valoroase pentru sănătate.

Iată doar câteva dintre caracteristicile dominante ale alimentaţiei moderne, lipsită în mare măsură nu numai de valoare terapeutică, dar adesea chiar şi de proprietăţile nutritive necesare unei bune dezvoltări a organismului:

  • pâinea integrală şi terciurile de cereale au fost gradat înlocuite cu produsele din făină albă

  • cea mai mare parte a alimentelor sunt prelucrate în diferite grade, fie industrial, fie termic

  • consumul de proteine şi grăsimi animale a crescut în defavoarea consumului de legume şi fructe

  • sarea este utilizată în cantităţi mari, uneori în exces, mai ales în semipreparate sau în produsele de tip snacks

  • dulciurile cu zahăr sau îndulcitori artificiali sunt folosite în cantităţi considerabile, atât în cazul copiilor cât şi al persoanelor adulte

  • produsele naturale (legumele şi fructele) sunt consumate ceva mai puţin în stare proaspătă, ceea ce conduce la o carenţă de vitamine, minerale şi enzime în alimentaţia modernă, carenţă ce se încearcă să fie compensată prin adaosuri de vitamine şi minerale adăugate la diferite alimente sau sub forma suplimentelor alimentare sintetice

  • alimentele bogate în clorofilă (verdeţuri, cât mai puţin preparate termic) sunt consumate în doze mult mai reduse ceea ce conduce de asemenea la carenţe de vitamine şi minerale.

Având în vedere că acest tip de alimentaţie care este la ora actuală atât de răspândită în Occident şi care a fost adoptată mimetic tot mai mult şi în ţara noastră, produce în timp serioase tulburări ale sănătăţii, este de înţeles de ce se pune problema unei dietoterapii naturiste, atât ca mijloc de profilaxie şi menţinere a sănătăţii, cât şi ca un mijloc valoros de vindecare.

Bariera psihologică

Care sunt însă motivele pentru care cele mai multe dintre metodele dietoterapeutice cunoscute deja de zeci de ani de zile ca având efecte uneori miraculoase în bolile grave, continuă să fie atât de puţin cunoscute şi aplicate, ba chiar mai mult, uneori combătute sau complet ignorate? Având în vedere că instinctul de hrănire este unul dintre primele instincte care apare, fiind astfel una dintre cele mai vechi şi profunde impregnări produse în trupul şi mintea noastră, este firesc ca actul hrănirii şi tipul de alimente pe care le consumăm să aibă rădăcini adânci şi în mintea şi psihicul fiecărui om, fiind puternic legat de obişnuinţe, preferinţe, prejudecăţi, tradiţii etc. Tocmai de aceea, adoptarea unui nou mod de hrănire şi implicit a unui mod de viaţă diferit, nu reprezintă întotdeauna o sarcină simplă sau uşor de acceptat. Efortul care trebuie depus la început în direcţia modificării obişnuinţelor culinare nu poate fi depus din păcate de către oricine, îndepărtându-i de tratamentele naturale eficiente pe cei nehotărâţi sau sceptici.

Pentru a trece cât mai uşor de veritabila “barieră psihologică” creată relativ la alimentaţie de-a lungul timpului, este necesar ca cel care face primii paşi în folosirea dietelor naturale să aibă în vedere câţiva factori importanţi pentru buna desfăşurare a tratamentului:

Modificările în alimentaţie sunt mult diferite de folosirea unor simple medicamente pentru că ele presupun un efort de modificare a stilului de viaţă. Este posibil ca mai ales la început să trebuiască să acordaţi mai mult timp preparării hranei şi chiar învăţării sau experimentării unor noi moduri de preparare a alimentelor. Mai ales la început, acesta poate să pară un obstacol, dar cu ajutorul unor cărţi cu reţete naturiste şi cu multă bunăvoinţă, meniul devine în foarte scurt timp delicios. Chiar dacă vă consideraţi o persoană foarte ocupată, trebuie să vă daţi seama că puţinul timp acordat acum deprinderii cu o alimentaţie sănătoasă vă va scuti o dată cu trecerea anilor de un timp de zeci de ori mai lung petrecut în sălile de aşteptare ale cabinetelor medicale…

Nu consideraţi că este inutil să vă informaţi despre modul de preparare şi utilizare a unor alimente naturale pe care până acum nu le-aţi mai folosit sau nu le cunoaşteţi bine. Soia şi preparatele din soia, hrişca, lintea, polenul apicol, salatele de crudităţi, seminţele oleaginoase (susan, nuci, alune), precum şi alte alimente mai rar utilizate într-o alimentaţie obişnuită, nu vor da doar o notă aparte meniului dumneavoastră, ci constituie în acelaşi timp adevărate surse de energie. Scopul unei alimentaţii naturale nu este în nici un caz înfometarea, ci o acţiune profund purificatoare şi regenerantă asupra organismului, de aceea este important ca meniul să fie variat şi să conţină toate elementele necesare unei dezvoltări armonioase.

Este foarte important să simţiţi că alimentele pe care le preparaţi şi consumaţi sunt GUSTOASE. Regimul alimentar naturist nu înseamnă nici pe departe o dietă sordidă de spital sau o manieră de a ne chinui consumând preparate cu un gust strident sau lipsite de gust. Folosind cu abilitate condimentele (să nu uităm că există cel puţin 30 de condimente accesibile în magazinele naturiste) şi uleiurile vegetale obţinute prin presare la rece putem da o savoare specială diferitelor mâncăruri, chiar şi în diete ceva mai restrictive.

Regimurile purificatoare mai severe, de tipul diferitelor forme de post cu sucuri şi crudităţi sau a regimurilor cu cereale (de tip Ohsawa), trebuie să fie însoţite cu atât mai mult de o înţelegere adecvată a fenomenelor care se produc. Terapeuţi celebri ca George Ohsawa, Waerland, Breuss, Bircher-Benner au menţionat în lucrările lor apariţia, în timpul acestor cure, a fenomenului cunoscut în terapia naturistă sub numele de dezintoxicare. Acest fenomen complex de drenaj şi eliminare a produşilor nocivi din organism este însoţit aproape întotdeauna şi de unele simptome mai puţin agreabile cum sunt: scaune mai frecvente, transpiraţie cu miros puternic, uneori uşoare senzaţii de ameţeală (ca urmare a unei acţiuni intense de dezintoxicare la nivelul ficatului) şi chiar reapariţia pentru scurte durate de timp a simptomelor unor boli mai vechi, simptome care pot fi relativ intense, dar nu persistă un timp îndelungat. Acestea nu trebuie să ne sperie, ci dimpotrivă, este necesar să înţelegem că toxinele din organism sunt acum eliminate.

Diete blânde pentru bolile grave

Metodele de dietoterapie pe care le prezentăm în cele ce urmează reprezintă procedee de alimentaţie accesibile majorităţii oamenilor, nu implică restricţii foarte drastice şi pot să aducă mult bine în viaţa celor care se confruntă cu boli diverse, de la simple gastrite sau stări de convalescenţă, la reumatism, poliartrită sau ca adjuvante în afecţiuni tumorale. Este recomandat ca în perioada utilizării unor astfel de metode de alimentaţie să se apeleze în paralel la tratamentul pe bază de plante cu efecte vindecătoare, în cazurile grave fiind necesară şi supravegherea medicală de specialitate.

1. Regimul alimentar naturist integral

Reprezintă poate cea mai simplă şi mai blândă modalitate de hrănire în cazul confruntării cu boala. Acest regim naturist integral poate fi realizat pornind de la o idee foarte simplă: organismul uman este înzestrat cu o capacitate extraordinară de refacere, cu o putere uimitoare de restabilire a funcţiilor sale, cu condiţia să fie lăsat să facă aceasta. Primul pas în această direcţie este acela de a exclude din alimentaţie pentru o perioadă de timp toate acele alimente care au un anumit potenţial toxic şi care pot să îngreuneze astfel procesele naturale de eliminare, de purificare şi regenerare a organismului. Pentru a înceta să perturbăm acţiunea de refacere ce se poate exercita în mod natural în fiinţa noastră vom avea în vedere să eliminăm complet din alimentaţie următoarele alimente:

Carnea – naturiştii consideră că este unul dintre alimentele care predispun la apariţia unei forme de intoxicaţie a organismului. În urma metabolismului proteinelor din carne, rezultă un număr crescut de produşi amoniacali şi modificarea echilibrului florei microbiene de la nivelul intestinului gros; în final pot rezulta produşi cu toxicitate ridicată ca indol, scatol, putresceină, cadaverină care sunt absorbiţi în organism. Animalele sunt hrănite cu nutreţuri combinate cu hormoni de creştere. Dacă luăm în calcul şi faptul că cel mai adesea carnea procurată din comerţ este “îmbibată” cu numeroşi aditivi cu rol de conservare sau colorare, devine de la sine înţeles de ce ea este prima în lista alimentelor ce nu vor fi utilizate în cadrul acestui regim alimentar.

alcoolul – este marele inamic al stării de sănătate, fiind considerat drept un factor de risc într-un foarte mare număr de boli, în special în cele ce afectează inima, ficatul, stomacul şi sistemul nervos. În cazul oricărei afecţiuni tumorale, alcoolul este complet contraindicat, deoarece el poate accelera considerabil evoluţia bolii.

cafeaua – stimulează puternic, paroxistic, dar nenatural, activitatea sistemului nervos, creând în acelaşi timp premizele unei stări de depresie imediat ce efectul maxim a trecut. Acest tip de acţiune diminuează gradat rezervele vitale ale organismului şi îi perturbă capacitatea de reacţie, conducând în timp la surescitare şi oboseală nervoasă

zahărul – creşte aciditatea în corp, “biciuieşte” pancreasul endocrin crescând necesarul de insulină al organismului, favorizează sinteza crescută de grăsimi care se depun în ţesutul adipos, este considerat un factor important în instalarea aterosclerozei, obezităţii, diabetului zaharat, a cariilor dentare şi favorizează instalarea diferitelor infecţii cu ciuperci sau viruşi prin slăbirea imunităţii. Datorită rafinării excesive, zahărul alb rămâne în final doar un produs chimic cu o structură simplă, golit de orice urmă de vitamine, enzime, minerale sau alte substanţe nutritive.

alimentele cu aditivi chimici – efectele nocive ale aditivilor sunt binecunoscute şi au fost prezentate pe larg şi în paginile revistei noastre. Condiţia de boală fiind deja o stare de dezechilibru a sistemului nostru corporal şi energetic, chiar şi aşa-numiţii aditivi “inofensivi” pot să constituie o frână în calea procesului de refacere. În categoria acestor alimente sunt incluse toate tipurile de preparate conservate, afumate, chips-uri, snacks-uri, maioneze, băuturi răcoritoare etc.

apa de băut clorurată (de la robinet) va fi înlocuită cu apă minerală naturală (fără adaos de bioxid de carbon), apă de izvor sau apă plată. Este recomandată folosirea apei minerale de Vâlcele, a apei Pi sau a altor tipuri de apă cu efecte terapeutice.

În urma acestor date, ne putem întreba ce vom mânca? Răspunsul este simplu: toate alimentele naturale care nu au fost menţionate ca fiind contraindicate: legume şi fructele proaspete sau preparate, cereale, seminţe oleaginoase, uleiuri vegetale obţinute prin presare la rece, miere de albine, lactate, ouă de casă (cu moderaţie), toate boabele leguminoaselor şi bineînţeles condimentele care vor spori puterea digestivă şi vor conferi un gust foarte agreabil preparatelor culinare.

Recomandări ale acestei diete: ea poate fi considerată primul pas de tratament natural prin alimentaţie, în cazul oricărei perturbări sau afecţiuni. Un prim pas, fireşte, nu este întotdeauna suficient, dar chiar fără a avea alte cunoştinţe de nutriţie naturistă putem să fim convinşi că nu greşim acţionând astfel, indiferent dacă este vorba de cazuri foarte grave de parkinson, tulburări nervoase, tumori maligne (cancer), afecţiuni cardiace, ulcer sau simple cistite. Bineînţeles, în cazul bolilor grave este necesar ca după această primă etapă, următorii paşi să fie făcuţi de la caz la caz în funcţie de necesităţi, printr-o corelare a dietelor naturale drastice cunoscute în terapia naturală cu tratamentul fitoterapeutic şi alte modalităţi de reechilibrare.

2. Cura de vindecare prin alimentaţie Yang

Unul dintre principiile de bază ale medicinii tradiţionale chineze spune că pretutindeni în Univers există două tipuri fundamentale de energie: energia feminină şi energia masculină, aspectul lunar şi aspectul solar, electric şi magnetic, minus şi plus, rece şi cald. Denumite tradiţional Yin şi Yang, cele două aspecte complementare care se regăsesc în tot ceea ce există au constituit de mai multe mii de ani baza acupuncturii şi a întregului sistem medical tradiţional chinez. La începutul secolului XX, medicul de origine japoneză George Ohsawa a pus bazele unui sistem de vindecare de o valoare inegalabilă: macrobiotica. Regimurile macrobiotice se bazează în esenţă pe consumarea alimentelor în funcţie de predominanţa lor energetică Yin sau Yang, predominanţă ce va fi întotdeauna în acord cu tipul de perturbare al afecţiunii cu care ne confruntăm.

Vindecându-se în mai multe rânduri de boli tropicale considerate incurabile la acel moment, Ohsawa însuşi s-a convins de necesitatea unor astfel de regimuri alese în funcţie de energetica alimentelor.

De ce este necesar un regim Yang?

În viziunea practicanţilor macrobioticii, cele mai multe dintre bolile civilizaţiei actuale sunt boli de natură Yin. Ele sunt cauzate de o alimentaţie mult prea prelucrată, de o suprastimulare senzorială (mai ales vizuală şi sonoră), totul pe fondul unei sensibilităţi psihice şi emoţionale exacerbate. Astfel, din categoria bolilor Yin fac parte: reumatismul cronic, obezitatea, chisturile, cancerul, afecţiunile renale cronice, diferitele afecţiuni ale sistemului nervos, cele mai multe dintre bolile psihice, depresiile, afecţiunile splinei, etc. În general, bolile care au o evoluţie lentă şi o tendinţă de cronicizare, cele care sunt asociate cu o anumită stare de apatie din partea bolnavului, de o lipsă a capacităţii de mobilizare, subfebrilitate, stări de teamă şi anxietate, precum şi cele în care apar dureri profunde şi foarte intense, greu suportabile, ţin de un exces al energiilor de tip Yin. Folosind pentru o perioadă suficient de mare de timp alimentele Yang, se poate remarca un efect puternic de întărire a sistemului corporal şi în acelaşi timp de creştere a tonusului psihic, a încrederii în sine, a puterii de expresie a personalităţii şi a voinţei.

Prezentăm în continuare lista alimentelor preponderent Yang, alimente ce vor alcătui singurele ingrediente ale alimentaţiei pentru câteva luni:

Cereale: orez, mei, grâu, orz, ovăz, hrişcă, porumb, germeni de cereale.

Legume: varză albă, păpădie, lăptucă, andive, varză creaţă, praz, ridiche de lună, nap, ceapă, pătrunjel, asmăţui, soia, morcov, dovleac, morcovi, salsifi, brusture, creson, rădăcină de păpădie, seminţe de dovleac prăjite, ţelină, dovlecel, fasole verde, ridiche neagră, spanac, usturoi verde, gulie, varză de Buxelles, conopidă, praz, urzică, broccoli, varză roşie.

Seminţe: susan, floarea soarelui, dovleac

Produse animale: ouă fecundate, brânză roquefort, brânză şi lapte de capră, ghee (unt clarifiat)

Fructe: fragi, gutui, măceşe, mure, stafide, afine, agrişe, coacăze, rodii, dracilă, zmeură, mure, castane comestibile, mere

Oleaginoase: măsline negre, alune, nuci, fistic, migdale

Băuturi: macerat sau ceai din muşeţel, rozmarin, malţ, cicoare, cafea de cicoare, cafea de păpădie, ceai dragon, ginseng

Leguminoase: năut, soia, linte

Diverse: brânză de soia (tofu), icre, mânătarcă, pastă de susan, polen, sare marină nerafinată

Uleiuri: măsline, porumb, migdale, soia, muştar, rapiţă, floarea soarelui, susan.(se recomandă consumul uleiurilor vegetale obţinute prin presare la rece!)

Condimente: scorţişoară, mărar, busuioc, cimbru, rozmarin, cimbrişor, ceapă, pătrunjel, salvie, hrean (rădăcină sau frunze), şofran, cicoare sălbatică, genţiană, ţelină, anason, mentă, muştar, tarhon, turmeric, arpagic, leurdă, leuştean, nucşoară, ardei iute, chimen (se administrează sublingual în crize cardiace), coriandru, dafin, ghimbir, piper negru, usturoi, cardamon, ienibahar, negrilică, schinduf, cuişoare, sovârf.

Acest regim alimentar este recomandat în principal în tulburări ca: răceli şi gripe frecvente, cu tendinţă de revenire; stări de slăbiciune psihică, sensibilitate exagerată la stimulii exteriori, tendinţa de a plânge uşor şi fără motiv, anxietate; afecţiuni datorate stresului, supărării sau mâhnirii; fibroame, chisturi; formaţiuni tumorale maligne (ca un adjuvant foarte valoros); tulburări respiratorii cronice; afecţiuni cronice ale oaselor şi articulaţiilor (reumatism, gută, artrită); tulburări psihice; atonie gastrică, cataractă în faza incipientă; psoriazis; sterilitate şi impotenţă.

3. Dieta lichidă

Acest regim este denumit astfel în primul rând datorită principalei calităţi pe care o vor avea alimentele care îl compun – vor fi lichide, sub formă de paste, supe, terciuri sau sucuri, foarte uşor de asimilat şi care conferă energia necesară organismului. Dieta lichidă face parte dintre metodele blânde ale dietoterapiei naturiste, metodă ale cărei efecte sunt însă binevenite în foarte multe dintre acele situaţii în care pare că “nimic nu mai merge” din punctul de vedere al hrănirii. Atunci când apetitul este foarte redus, în convalescenţă, în afecţiuni gastrice şi hepatice, în cazul bolilor în care e necesar un aport suplimentar de lichide, în tulburări asociate cu o senzaţie de răceală şi greutate în corp sau pur şi simplu atunci când bolnavul nu suportă alimentele uscate şi tari, atunci când există scaune diareice puternice, când alimentele solide declanşează destul de uşor senzaţii dureroase sau greaţă – toate sunt situaţii în care dieta lichidă este binevenită.

Alimentele principale care vor fi utilizate în cadrul acestei diete sunt:

Cerealele integrale: grâul şi orezul integral, hrişca, făina de porumb (mălaiul) – se vor prepara sub formă de terciuri (mămăligă), care se consumă întotdeauna calde. Toate terciurile de cereale se prepară în acelaşi mod cu mămăliga, iar pentru a le conferi un gust şi mai atractiv se vor adăuga suplimentar puţin ulei sau unt, sare, condimente şi chiar garnituri de legume foarte bine fierte. Este important ca aceste preparate culinare să fie preparate cu suficientă apă, astfel încât să fie în stare semi-lichidă.

Legumele: este vorba în primul rând de rădăcinoase (morcovi, ţelină, pătrunjel, sfeclă roşie, gulii), dar se pot folosi la fel de bine şi cartofii sau ceapa. Toate legumele se consumă în cadrul acestui tip de dietă foarte bine fierte, astfel încât în final ele să poată fi transformate într-o pastă (pasate) în mod similar mâncărurilor pentru copii. Supele pasate din legume se pot prepara foarte rapid dacă la scurt timp după fierbere se adaugă ulei sau unt, condimente adecvate şi se introduc într-un robot de bucătărie (blender). Ceea ce rezultă în final este un preparat cald şi omogen, uşor uleios, deosebit de gustos şi care se va asimila în organism cu o mare rapiditate. O altă variantă de preparare, care se va consuma totuşi în doze mai reduse decât supele pasate, este mâncarea de legume, respectând însă condiţia ca toate să fie foarte bine fierte şi să aibă şi acum o cantitate ceva mai mare de apă.

Fructele: în această situaţie fructele se consumă în special sub formă de compot proaspăt preparat, îndulcit cu miere de albine. Compotul se va consuma de asemenea călduţ, fiind interzisă de altfel consumarea oricărui aliment direct de la frigider.

Produsele lactate: se vor consuma numai lactate dulci: unt, lapte dulce, smântână – ca adaosuri la celelalte preparate sau în cazul laptelui dulce ca băutură caldă.

Ceaiurile cu valoare alimentară: este vorba de infuzii calde, din plante uşor aromate care au un rol de stimulare a digestiei: măghiran, cimbrişor, coriandru, busuioc, tei, scorţişoară etc. La fel ca şi celelalte alimente, ceaiurile se consumă calde şi de preferinţă fără zeamă de lămâie, dar îndulcite cu miere.

– Leguminoasele (fasolea, soia, lintea, mazărea) nu se recomandă să fie consumate nici chiar fierte. Se poate folosi însă zeama care rezultă în urma fierberii acestora, datorită proprietăţilor emoliente şi întăritoare pe care le posedă. În ceea ce priveşte celelalte categorii de alimente care nu au fost precizate anterior (seminţele oleaginoase, carnea, băuturile, zahărul etc) vor fi COMPLET excluse.

Recomandări în perioada dietei:

  • nu folosiţi nici un fel de adaosuri de condimente cu aditivi (gen “Vegeta”) pe durata curei

  • nu adăugaţi absolut deloc oţet, zeamă de lămâie sau sare de lămâie.

  • folosiţi de preferinţă uleiuri naturale obţinute prin presare la rece

  • mâncaţi acest tip de hrană ori de câte ori simţiţi nevoia, având în vedere că senzaţia de foame poate să apară foarte des (chiar şi după numai 2 ore de la masa anterioară)

  • dieta poate să dureze de la o zi la 5-7 zile fără să creeze nici un fel de neplăceri; totuşi, în cazul persoanelor foarte slăbite la care apetitul revine însă cu putere, după 7 zile de dietă se va putea trece gradat la administrarea unor alimente ceva mai consistente, dar treptat, sub o formă cât mai aproape de cea fluidă.

Având în vedere că majoritatea alimentelor sunt preparate termic, se pot introduce şi sucuri din legume, în special din morcov, sfeclă roşie şi eventual ţelină pentru aportul de vitamine şi enzime vii. Doza de suc pentru o zi este de 250 ml (o cană) şi se va consuma dimineaţa, pe stomacul gol. Vom fi atenţi ca şi acest suc să fie la temperatura camerei (în nici un caz rece).

În cazul bolilor persistente, cu o evoluţie îndelungată, această dietă se va utiliza alternative cu regimul alimentar naturist integral. Acest tip de dietă, având şi un puternic rol de mobilizare al acumulărilor nocive din organism poate fi utilizat în situaţii de agravare a tulburărilor de sănătate menţionate, concomitent cu folosirea metodelor fitoterapeutice potrivite.

În cazul în care eliminarea prin scaun nu s-a normalizat astfel încât să existe cel puţin 1-2 scaune pe zi, se va apela la o metodă de ajutare a eliminării prin intermediul unei clisme cu muşeţel şi nalbă.

Câteva indicaţii ale dietei lichide

Afecţiuni gastrice (ulcer, gastrită hiperacidă) – are efecte salutare cu condiţia să se ţină cont şi de anumite sensibilităţi particulare ale bolnavului (vor fi excluse alimentele care cresc aciditatea gastrică!)

Congestie hepatică, dischinezie biliară, litiază biliară – dieta lichidă va fi folosită mai ales în fazele de accentuare a stărilor dureroase pentru 3-7 zile în continuu, în asociere cu folosirea plantelor cu efecte de tonifiere şi decongestionare a ficatului şi vezicii biliare.

Convalescenţă, revenirea din postul complet (negru) sau după terapii naturale mai drastice – dieta lichidă este o soluţie salutară în aceste situaţii şi va fi administrată pentru un interval de câteva zile, până la refacerea în întregime a apetitului şi puterii digestive.

Constipaţie, constipaţie cronică, hemoroizi – dieta va fi asociată cu consumarea dimineaţa, pe stomacul gol, a 4-5 fructe uscate de genul prunelor, caiselor sau piersicilor. În cazurile de hemoroizi se va evita utilizarea condimentelor picante.

Psoriazis – dieta lichidă poate fi realizată 3-5 zile pe lună, urmărind în rest folosirea unui regim naturist integral.

Stări de agitaţie, stres, anxietate – dieta lichidă se poate realiza pentru perioade ceva mai scurte (2-3 zile) timp în care se vor consuma 4-5 mese pe zi, de preferinţă la aceleaşi ore şi se va urma un mod de viaţă foarte ordonat şi regulat, dar nu lipsit de entuziasm şi chiar umor.

Anorexie, digestie slabă, digestie oscilantă, deficienţe de asimilaţie – dieta lichidă se poate folosi de la caz la caz pe durate cuprinse între 1 şi 3 zile. Alimentele consumate trebuie să conţină şi ulei vegetal precum şi condimente picante-aromate. Senzaţia naturală şi chiar plăcută de foame care apare în urma utilizării acestei diete este în totalitate benefică şi trebuie satisfăcută. Prin urmare, vom consuma din nou preparatele proaspăt realizate ori de câte ori resimţim această “foame sănătoasă”. Puterea digestivă este astfel treptat amplificată şi va putea face faţă treptat şi unor alimente grele. Şi în aceste situaţii este recomandată apelarea la un program de viaţă caracterizat în primul rând de regularitate şi ordine.

4. Curele vindecătoare cu sucuri naturale din legume

Realizarea unui echilibru adecvat al mineralelor, vitaminelor şi enzimelor din propriul organism reprezintă unul dintre scopurile dietoterapiei moderne. Au fost inventate pentru aceasta zeci de tipuri de casete cu concentrate vitaminice, suplimente de minerale sau alte elemente considerate esenţiale pentru organismul uman. Nu trebuie să uităm însă, în toată această avalanşă de medicamente, să folosim străvechile daruri pe care Natura ni le face mai mereu: fructele şi legumele proaspete.

Sucurile extrase pe cale naturală din legume constituie una dintre cele mai nutritive şi totodată uşor asimilabile surse de vigoare, forţă, echilibru şi sănătate înfloritoare, adevărate medicamente naturale ieftine şi extraordinar de eficiente.

De ce sa folosim sucurile naturale?

Pentru mulţi oameni, ideea de „băutură naturală” sau „suc natural” nu mai este decât rareori asociată cu un produs pe care îl poţi prepara cu uşurinţă în casă, cu ajutorul unui simplu storcător electric şi a câtorva legume alese cu grijă. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre terapeuţii naturişti consideră că orice om care doreşte să ducă o viaţă cu adevărat sănătoasă şi echilibrată, este bine să apeleze, dacă nu zilnic, măcar pentru perioade de câ­teva zile pe lună, la extractele naturale obţinute din legume, lată câteva dintre avantajele utilizării adecvate a sucurilor naturale din legume:

– sunt foarte uşor de asimilat: ele pot fi folosite chiar de către persoanele cu o constituţie mai sensibilă sau de către bolnavii care nu pot consuma hrană solidă;

– conferă o mare energie corpului: spre deosebire de consumarea legu­melor ca atare (proaspete sau prepara­te), sucurile extrase din acestea nu solicită o energie suplimentară din par­tea organismului în timpul procesului digestiv. Atât vegetarienii, cât şi cei care realizează astfel de cure de sucuri, au putut constata o îmbunătăţire netă a stării de vitalitate, reducerea timpului de somn şi creşterea puterii de regenerare a organismului.

– favorizează fenomenele de purifica­re a corpului, prin eliminarea depu­nerilor nocive din diferite ţesuturi, prin diureză şi prin transpiraţie sau chiar ca urmare a efectului laxativ (în funcţie de tipul de suc utilizat). Pentru aceste considerente, multe tratamente natu­rale indică, mai ales în bolile grave, consumarea unor cantităţi considera­bile de sucuri proaspăt stoarse. .

– conţin enzime vii, enzime existente numai în alimentele proaspete, care reprezintă factori de activare a metabolismului, a imunităţii organismului şi a proceselor de regenerare organică

– au efecte terapeutice care le fac folositoare atât în profilaxia unor boli, cât şi în eliminarea unor afecţiuni care deja se manifestă.

– pot reprezenta, cel puţin din punctul de vedere al dietoterapiei, o ultimă speranţă pentru cei care se con­fruntă cu tulburări foarte grave de genul sclerozei în plăci, cancerului, leucemiei etc.

– sunt un inamic al obezităţii, al sedentarismului şi al afecţiunilor datorate stresului. De exemplu, în urma curelor complexe cu combinaţii de sucuri pacienţii irascibili au obţinut o liniştire gradată, precum şi eliminarea anxietăţii şi a tensiunilor musculare.

  • compensează şi reglează deficitele de vitamine şi minerale ce apar frecvent la persoanele care consumă preponderent alimente preparate termic, conservate sau cu compuşi chimici.

Modul de preparare al sucurilor din legume

Ne vom asigura în primul rând că am procurat legume de o calitate cât mai bună. Le vom curăţa de coajă (dacă este cazul), le spălăm cât mai bine şi le tăiem în bucăţi mici pentru ca stoarcerea să fie cât mai eficientă. Nu vom folosi în nici un caz legume care nu sunt sănătoase sau au fost supuse la tratamente chimice.

Pe cât posibil, la prepararea şi raderea legumelor vom evita folosirea vaselor metalice (mai ales a celor din aluminiu), fiind de preferat contactul direct doar cu lemnul sau sticla. în cazul legumelor care necesită o mărunţire mai atentă, vom apela la o râzătoare din plastic.

Pentru a obţine cât mai uşor şi rapid sucurile din legume este ideal să apelăm la un storcător electric centrifugal.

Atenţie! Sucul proaspăt obţinut trebuie să fie consumat imediat sau cel mult la 6 ore de la stoarcere, în condiţiile în care este păstrat la rece, în frigider. în nici un caz nu vom folosi sucul după 1-2 sau mai multe zile de la stoarcere, deoarece în acest caz el poate avea chiar efecte contrare celor dorite de noi.