DESPRE INDIVIDUALIZARE IN ACTUL HRANIRII

Buna ziua !
Dl. Liviu Gheorghe sunteti o adevarata enciclopedie a datelor pe care le transmiteti pe blogul dumneavoastra si un adevarat MAESTRU al PEDAGOGIEI.
Va rog cand aveti putin timp liber sa-mi trimiteti si cat mai multe date despre modul cum sa ne hranim si mai ales ordinea produselor alimentare pe care trebuie sa o urmam in functie de tip categorie anotimp/luna a anului, dimineata, prinz, seara, etc,s.a.m.d  

Cu aleasa consideratie

Gheorghe Croitoru

Vă mulţumesc pentru apreciere şi mă bucur că ceea ce este prezentat în acest blog vă este de folos.

Nu ştiu în ce măsură aţi parcurs materialele consacrate metodelor de purificare, vindecare şi armonizare prin alimentaţie postate pe blog. O mare parte dintre aceste informaţii se regăsesc grupate şi în lucrările care au apărut în cadrul Editurii KAMALA. (Vindecare şi purificare prin alimentaţie şi post – Vol. 1,2). Vă rog să mai parcurgeţi unele dintre ele şi veţi mai găsi răspunsuri la întrebările dumneavoastră.

În ceea ce priveşte solicitarea dumneavostră, doresc mai întâi de toate, să vă subliniez faptul că nu poate exista o formulă universal valabilă de orientare a alimentaţiei, astfel încât, ea să conducă pentru toată lumea la aceleaşi efecte. Cred că la rândul dumneavoastră intuiţi acest lucru. Sigur, se pot oferi câteva orientări generale. Dar, mult mai preţios este să ajungem fiecare dintre noi să ne orientăm cât mai conştient alimentaţia astfel încât ea să contribuie la bunăstarea fizică, energetică, psihică, mentală şi, … de ce nu spirituală, a fiinţei noastre. Fiecare dintre noi suntem unici, şi înţelegem că şi în direcţia orientării binefăcătoare a alimentaţiei trebuie să ne găsim …propria cale.

Iată totuşi  câteva din regulile generale de care trebuie să ţinem cont:

Vom trece întîi în revistă principalele erori alimentare pe care le facem. Iată ce spune în acest sens Dr. W. Kollath, specialist german în acest domeniu: „Cu excepţia maladiilor provenind din cauze accidentale, otrăvire (plumb, arsenic etc.), din micro-organisme extrem de virulente, malformaţii congenitale, majoritatea bolilor cunoscute îşi au originea direct sau indirect într-o alimentaţie incorectă.” Privind alimentaţia convenţională a omului civilizat obişnuit constatăm că este surprinzător cum de nu sînt chiar mai răspîndite aceste boli ce-şi au originea direct sau indirect în alimentaţia incorectă. Un număr tot mai mare de persoane realizează acest lucru dar, din păcate, reprezintă încă o minoritate. Este o eroare să crezi că reforma alimentară se limitează la… alimente. Trebuie revizuit întregul ansamblu de obiceiuri alimentare şi chiar atitudinea faţă de actul de a mînca. El trebuie să devină un act pe deplin conştient, înţelegînd că este un mod de a îmbrăţişa viaţa, pe care întreaga natură ne-o dăruie ca o ofrandă. Iată principalele erori pe care le facem. Mîncăm: 1) prea repede; 2) prea cald sau prea rece; 3) într-o cantitate prea mare; 4) alimente degradate; 5) o hrană prea bogată şi carenţată în acelaşi timp. Trebuie evitate întîi erorile 1, 2 şi 3, altfel majoritatea avantajelor unei hrăniri corecte sînt pierdute. Evitînd însă aceste erori, chiar dacă regimul alimentar este discutabil din punct de vedere calitativ, putem totuşi să limităm inconvenientele ce ar putea rezulta. Este important ceea ce asimilăm şi nu ceea ce înghiţim. Bineînţeles, ştim că trebuie să mestecăm bine alimentele, am învăţat aceasta încă din şcoala primară, de la învăţătorul nostru, care îşi înghiţea totuşi la repezeală sandwich-ul şi îşi sorbea ceaiul fierbinte în timp ce ne supraveghea… Alimentele insuficient mestecate care au suferit veritabila predigestie bucală devin un balast în stomac şi în intestin.

REGULI PRINCIPALE REFERITOARE LA HRANIRE

Pentru a se atinge o sănătate perfectă, longevitate, vigoare şi vitalitate este necesar  să se urmeze regulile dietetice de mai jos:

1. Nu mîncaţi decât atunci când vă este într adevăr foame. Feriţi-vă de falsa foame.

2. Nu supraîncărcaţi stomacul. Incetaţi să mai mîncaţi de îndată ce simţiţi că stomacul e pe trei sferturi plin.

3. Nu mîncaţi absolut deloc ceea ce nu vă place. În schimb, nu abuzaţi de felurile preferate.

4. Nu mîncaţi prea repede şi mai ales nu înghiţiţi hrana în grabă. Veţi constata practic că veţi mînca mai puţin dacă mestecaţi mai mult. Mestecaţi cât mai bine alimentele. Mestecaţi, pe cât posibil, fiecare îmbucătură de 30 de ori.

5. Mîncaţi fructe cât mai multe cu condiţia ca ele să fie perfect coapte. Nu mîncaţi fructe necoapte sau acide.

Ajunaţi o zi pe săptămînă. Postul e deosebit de important, deoarece elimină toxinele, echilibrează mecanismele fiziologice şi odihneşte organele.

6. Nu mîncaţi decât alimente compatibile între ele. Nu consumaţi, de exemplu, lapte cu alte produse lactate (brînzeturi). Fructele oleaginoase (nuci, alune, migdale etc.), pîinea, merele, untul natural, pot fi consumate cu nu contează ce aliment. Alimentele conţinînd amidon, fructele, cerealele sau alte alimente pe bază de hidraţi de carbon, sînt combinaţii compatibile. Experienţa şi mai ales instinctul trebuie să vă ghideze în alegerea amestecurilor compatibile între ele.

7. Pe cât posibil, fiecare masă va conţine crudităţi, ca salată, castraveţi, ridichi. Dacă vă stă în putinţă, reduceţi la minim cantitatea de alimente fierte. Limitaţi la 4 sau 5 alimentele compozante ale mesei. Renunţaţi la amestecurile complicate şi la combinaţiile heteroclite care pun probleme neobişnuite stomacului. Învăţaţi-vă să mîncaţi la oră fixă dacă vă este foame. Mulţumiţi-vă cu două mese complete pe zi.

În partea a doua a răspunsului vă ofer câteva recomandări individualizate care, nu mă îndoiesc, că vor ajuta şi pe alţii.

DESPRE INDIVIDUALIZAREA TRATAMENTULUI ÎN DIETOTERAPIE

Vom oferi câteva repere suplimentare pentru a putea adapta tratamentul dietoterapeutic situaţiei concrete în care vă aflaţi.

Această necesitate a individualizării a apărut din motive de ordin strict practic. Din acest punct de vedere, chiar în cazul unei banale gripe, de exemplu, tratamentul dietoterapeutic poate decurge în zeci de moduri. Iată doar câteva dintre ele:

  • pentru o persoană viguroasă, cea mai bună soluţie este postul negru (pentru a nu consuma prin digestie energia necesară sistemelor naturale de apărare ale organismului) şi administrarea de infuzii antiseptice calde;

  • pentru o persoană slăbită – sucurile şi nectarurile proaspete de fructe cu miere, remediile pe bază de plante medicinale şi produse apicole constituie soluţia optimă;

  • este posibil ca doar gâtul să fie cuprins de infecţie – o soluţie foarte potrivită va fi administrarea în infuzii a condimentelor picante cu puternic efect antiseptic cum sunt piperul negru sau boiaua de ardei iute, cu condiţia ca pacientul să nu prezinte şi simptome febrile sau să aibă hiperaciditate, care s-ar agrava la administrarea condimentelor picante, caz în care ar trebui folosite alte condimente, etc.

Indicarea aceluiaşi tratament dietoterapeutic pentru persoane diferite care prezintă aceeaşi afecţiune nu este deloc soluţia optimă. Modularea hranei şi a remediilor dietetice este o necesitate stringentă.

Există nenumăraţi factori care intervin în individualizarea tipului de tratament prin alimentaţie pentru un pacient:

VÂRSTA – consumurile calorice variază în funcţie de vârsta biologică a pacientului. În plus, sistemul endocrin prezintă o individualizare clară a activităţii în raport cu vârsta, făcând necesară o adaptare a tipului de substanţe pe care le introducem în corp în funcţie de etapa de viaţă în care ne aflăm.

– SEXUL – diferenţierile dintre bărbaţi şi femei nu se opresc la aparenţele fizice şi comportamentale. Anumiţi parametri fiziologici, activitatea nervoasă şi endocrină sunt din anumite puncte de vedere net diferite la cele două sexe. Substanţele conţinute de alimente pot fi adecvate sau inadecvate pentru o femeie sau un bărbat, în funcţie de particularităţile biologice pe care aceştia le prezintă.

– RASA – dincolo de orice segregări rasiale artificiale, fiecare popor sau populaţie şi-a individualizat de-a lungul mileniilor un anumit tip de alimentaţie, pe care organismul o va agrea printr-o programare făcută de foarte mult timp.

– PUTEREA DE DIGESTIE este un parametru în aparenţă simplu, dar care are o pondere foarte mare (chiar esenţială) în alegerea unui tratament dietoterapeutic. La persoanele slăbite, care digeră greu, într-o perioadă mare de timp, care prezintă inapetenţă, hrana va fi uşoară, blând stimulativă şi se va urmări ca prin anumite cure şi alimente medicament să fie restabilită puterea de digestie şi abia apoi se va trece la alimentaţia de tonifiere, mai consistentă. La cei supraponderali şi cu un apetit devorator, porţia de hrană va fi redusă treptat, urmărindu-se în acelaşi timp ca alimentele să fie cât mai pure şi mai naturale, curele vor avea rolul de a uşura structura şi vor fi mai intense (dar intensitatea va fi crescută gradat). La persoanele supraîncărcate de toxine şi cu putere de digestie redusă se va trece la un regim cu crudităţi sub formă de sucuri şi cu alimente uşoare şi pure (cu condiţia ca structura psihică să le permită “şocul” renunţării la obişnuinţele nefaste), etc.

– CONCORDANŢA ÎNTRE DEZECHILIBRELE FIZIOLOGICE ŞI CELE CARE EXISTĂ ÎN PLAN SUFLETESC ŞI MENTAL – este un parametru neluat în calcul de cei mai mulţi dintre terapeuţi. Iată un exemplu clasic de neconcordanţă: o persoană corpolentă, cu tendinţă de obezitate, cu mişcări moi şi destul de lente, aparenţe fizice şi dinamice greoaie, care are, în contrast cu aparenţele fizice, o minte agitată şi dezordonată, cu un psihic labil şi fragil (putând fi numită pe drept cuvânt “slabă de înger”). O dietă dură de scădere a greutăţii corporale şi de purificare mai mult ca sigur că nu e cea mai bună soluţie, deoarece persoana în cauză nu este pregătită să suporte toate tensiunile lăuntrice generate de schimbările bruşte din regimul de viaţă. Dieta prescrisă trebuie să găsească punctul de echilibru între necesitatea de uşurare şi de purificare a corpului şi nevoia de vigoare şi stabilitate lăuntrică.

– TIPUL DE ACTIVITĂŢI REALIZATE – este firesc faptul că o persoană care depune o muncă fizică grea nu va avea aceeaşi alimentaţie cu o alta care realizează, spre exemplu, o muncă de birou. De asemenea, anumite condiţii de competiţie sau examen, care presupun un efort psiho-mental foarte intens pe o perioadă scurtă sau prelungită de timp, necesită o alimentaţie suficient de hrănitoare, care să favorizeze procesele intelectuale. Alegerea corectă a alimentaţiei poate constitui, cel puţin din punct de vedere al stării de echilibru psiho-fiziologic, o cheie a reuşitei, la care apelează dealtfel majoritatea sportivilor, marilor artişti, actorilor etc.

– CLIMA ŞI MEDIUL DE VIAŢĂ – în sistemele tradiţionale de vindecare se acordă o atenţie sporită adecvării alimentaţiei în funcţie de climă, de anotimp şi de condiţiile particulare de mediu în care persoana în cauză locuieşte. O recomandare străveche, cu un caracter foarte general, dar care s-a dovedit a fi foarte valabilă de-a lungul timpului este aceea de a consuma preponderent alimentele specifice locului în care trăim şi anotimpului în care ne aflăm. Înţelepciunea şi armonia divină fac astfel ca cel mai adesea fiecare om să găsească în imediata sa apropiere ceea ce are nevoie pentru o hrănire sănătoasă şi completă.

Iată în continuare câteva informaţii practice care vă vor ajuta la o bună adaptare a alimentaţiei pentru propriile condiţii de existenţă:

ALIMENTAŢIA DIFERENŢIATĂ ÎN FUNCŢIE DE SEX

ALIMENTAŢIA PENTRU BĂRBAŢI:

Atunci când se vorbeşte de “adevărata hrană pentru un bărbat” mulţi se gândesc, din păcate, la o alimentaţie de tip carnivor, “asezonată” cu tot felul de excitante printre care alcoolul este la mare cinste. Această impresie există nu numai la români, ci şi la majoritatea europenilor şi, cu toate acestea, alimentaţia pe bază de carne este departe de a fi cea mai indicată pentru a ajuta un bărbat să devină viril, plin de forţă şi masculinitate.

Descoperirile de ultimă oră în domeniul alimentaţiei, mai ales cele referitoare la vitamine, oligoelemente, enzime, fitohormoni au dus la o schimbare radicală a concepţiei despre alimentaţie în Occident. Se pune din ce în ce mai mult accentul pe naturism, pe alimentaţia ecologică. În urma unor observaţii atente, care au fost efectuate în sute şi mii de cazuri, s-a observat că vegetarienii, mai ales cei care consumă foarte multe crudităţi, au o medie de viaţă mai mare, îşi păstrează vigoarea şi potenţa până la vârste mai înaintate, sunt mai puţin predispuşi la afecţiuni cum ar fi cancerul, scleroza în plăci, bolile hepatice, bolile intestinale etc. În plus, alimentaţia vegetariană este foarte prielnică activităţii intelectuale; dacă este să dăm doar câteva nume ilustre de vegetarieni cum ar fi: Einstein, Newton sau Darwin şi ar fi suficient să ne dăm seama de realitatea acestui fapt. Nu mai este pentru nimeni un secret că majoritatea personalităţilor filmului şi muzicii de astăzi au o alimentaţie aproape exclusiv lacto-vegetariană, iar numărul de vegetarieni a început să crească vertiginos. Mulţi, totuşi, se întreabă: cum de atâta timp a fost posibil ca oamenii să se hrănească cu carne şi să ajungă la vârste venerabile, având şi o vigoare de invidiat şi acum „din senin” a apărut această orientare spre vegetarianism?

Această întrebare nu are din start un enunţ corect, deoarece alimentaţia bazată preponderent pe carne a apărut mult mai timpuriu decât cred mulţi. Nu urmărim să facem acum un studiu al tradiţiilor culinare al popoarelor europene, dar la români, cel puţin, alimentaţia nu a fost niciodată preponderent carnivoră, dimpotrivă, era bazată în proporţie de peste 80% pe vegetale, lactate şi ouă. Tradiţiile autentice româneşti au intrat într-un con de umbră în ultima vreme, dar numeroasele consemnări datând de acum o sută-două de ani şi mai mult atestă faptul că populaţia românească se distingea în faţa călătorilor străini prin cumpătarea în alimentaţie şi stricteţea cu care erau ţinute posturi care azi multora le-ar putea părea dure. Medicii de pe la începutul secolului erau îngrijoraţi de austeritatea în alimentaţie a românilor. Ei au privit cumpătarea şi austeritatea ca pe o simplă carenţă alimentară, fără să ia aminte la adevărata valoare a alimentaţiei tradiţionale[1]. În ceea ce priveşte eficienţa hranei preponderent lacto-vegetariene şi influenţa pe care a avut-o asupra acestui popor, trebuie să recunoaştem obiectiv şi fără a supraestima dintr-un patriotism exagerat, că destul de rar au existat popoare atât de mici care să aibă o vigoare şi o rezistenţă atât de mari.

Adevărata alimentaţie pentru un bărbat trebuie, aşadar, să fie nutritivă, pură, echilibrată, lipsită de excitante şi de alimente care uzează, vlăguiesc prematur organismul şi generează anomalii de gândire şi comportament.

Pentru a vedea mai în detaliu condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească alimentaţia pentru bărbaţi vom face o scurtă trecere în revistă a calităţilor care pot fi potenţate şi cultivate (şi) prin hrană şi pe care fiecare bărbat trebuie să le dobândească şi să le menţină:

VITALITATEA – se spune că un bărbat fără vitalitate este un uriaş cu picioarele de lut, deoarece el nu are energia de a manifesta activ calităţile sale specifice în nici o direcţie. Masa corporală şi gradul de armonie al formei corpului, timpul de somn (care cu cât este mai redus – fără a forţa – cu atât este mai bine), gradul de dinamism, puterea de a realiza sunt câţiva dintre parametrii care ne dau imaginea cantitativă şi calitativă a vitalităţii unui bărbat.

VIRILITATEA – se referă nu doar la potenţa sexuală, ci şi la capacitatea de control a potenţialului sexual al unui bărbat, la forţa sa creatoare (şi aici nu ne referim la procreere în sine, ci la creativitate în general).

VOINŢA – este în legătură cu capacitatea de a manifesta tenacitatea, calmul, fermitatea, încrederea în sine, puterea de acţiune şi de finalizare a acţiunilor începute – calităţi specifice unei naturi masculine.

AFECTIVITATEA – se manifestă ca şi capacitate de a dărui, de a trăi plenar, intens şi continuu sentimentul iubirii, de a-l putea manifesta în mod armonios faţă de cei din jur.

RAFINAMENTUL – este trăsătura celor care au control deosebit, asupra întregii fiinţe, în plan vital, sexual, volitiv şi afectiv, ceea ce le conferă posibilitatea de a-şi manifesta cele mai elevate şi armonioase nuanţe şi calităţi ale acestor planuri ale fiinţei. În cazul bărbaţilor ce au dezvoltată şi această calitate poate fi sesizată manifestarea acelei puteri însoţite de blândeţe, denumită metaforic “mână de oţel în mănuşă de mătase”.

Dietoterapia macrobiotică surprinde toate aceste trăsături, precum şi altele, ale naturii masculine, înmănunchind totul într-o singură noţiune, aceea de POLARITATE YANG (masculină, solară, emitivă, +). Deşi ideal este ca natura masculină să fie echilibrată din punct de vedere al polarităţii Yin-Yang, este un pas excelent pentru un bărbat, într-o primă etapă, acela de a fi suficient de Yang (solar, emisiv, +). Aceasta va atrage automat după sine un grad înalt de forţă şi rezistenţă fizică şi interioară, precum şi un foarte bun autocontrol.

Dacă aceste calităţi masculine sunt foarte slab dinamizate şi se constată lipsa accentuată de forţă, vitalitate, lipsa rezistenţei la oboseală, stări de dezinteres, apatie, somnolenţă, incapacitate de autocontrol, tendinţa de a vorbi excesiv precum şi alte trăsături care arată o accentuare a energiilor feminine (Yin) este stringent necesar pentru bărbatul în cauză să adopte o alimentaţie preponderent Yang (vezi dieta macrobiotică a lui George Ohsawa)

Câteva recomandări importante referitoare la dietele Yang:

–         Dietele Yang cuprind un număr restrâns de alimente; tocmai de aceea este bine să fie consumate cât mai multe dintre cele indicate în lista alimentelor Yang.

–         Trebuie să se mănânce în cantitate suficientă – chiar mare, de 2-3 ori pe zi.

–         Trecerea la o alimentaţie preponderent Yang generează într-o primă fază o senzaţie subiectivă de “gol“ şi lipsă, chiar în condiţiile în care se mănâncă alimente foarte hrănitoare, din abundenţă. Este un fenomen de obişnuire a corpului cu noul tip de energii preluate din hrană şi nu trebuie să ne îngrijoreze.

–         Efectele benefice apar relativ repede după schimbarea de dietă. Cu toate acestea, pentru o foarte bună fixare a lor este bine să se continue cel puţin 3 săptămâni – 1 lună cu acest tip de alimentaţie.

ALIMENTAŢIA PENTRU FEMEI:

Dacă la bărbaţi ne confruntăm în alimentaţia actuală cu problema punerii excesive a accentului pe stimulare (în detrimentul echilibrului, a posibilităţii de control a efectelor acestei alimentaţii), la femei există la ora actuală 2 curente foarte puternice, care ar putea fi denumite prin două sloganuri sugestive:

1. “silueta cu orice preţ” (sau varianta: “să fim în rând cu lumea cu orice preţ”)

2. “atâta plăcere avem şi noi (femeile) – s-o satisfacem”.

Primul curent a generat fobia kilogramelor, în timp ce cel de al doilea (care, paradoxal, adesea interferează cu primul) a generat un “mic” cult al plăcerii gustative.

În ultima perioadă, deoarece în societatea de la noi (şi nu numai) tinde să domine spiritul de concurenţă, automat a triumfat şi curentul “silueta cu orice preţ”, în timp ce “atâta plăcere avem şi noi” se furişează cu abilitate în reclamele alimentelor prezentate atractiv la T.V., prin paginile cu reţete de dulciuri şi mâncăruri suculente ale revistelor, etc.

Alimentaţia este însă cu totul altceva decât simpla înghiţire de kilocalorii, care la rândul lor se depun sau nu sub formă de kilograme. Dietoterapia naturistă nu va spune nici “nu!” hotărât şi nici “da!” hotărât kilogramelor, ci va sublinia necesitatea adecvării alimentaţiei la vârsta, tipul constituţional şi condiţiile concrete în care vă aflaţi la un anumit moment de timp.

Fiecare femeie, fiecare om trebuie să tindă spre un anumit tip de frumuseţe, fără a-şi brusca fiinţa pentru a ajunge spre condiţia pe care în mod fantasmagoric o consideră cea mai estetică pentru propria lui persoană. Ar fi anormal ca o femeie plină de vitalitate, cu o constituţie nativă robustă, cu forme pline, care emană feminitate, atractivitate şi putere de seducţie, să-şi dorească să aibă un corp subţire, aşa cum apare în cazul altor constituţii feminine. Modificarea formei corporale este necesar să fie făcută în armonie cu tipul de frumuseţe propriu constituţiei fiinţei în cauză. Dacă urmărim frumuseţea fizică, ceea ce trebuie avut în vedere este nu dimensionarea artificială a corpului, ci modelarea formei sale. Este necesar ca o femeie să fie cât mai plină de vitalitate. Energia vitală este, analogic vorbind, combustibilul unei fiinţe umane, cu ajutorul căruia ea poate crea, realiza, învăţa, cunoaşte, seduce, etc. Este normal ca fiecare fiinţă să dorească să-şi crească vitalitatea (aceasta neavând cu nimic de a face cu supradezvoltarea corporală). Imaginea femeii cu forme plate, transparente, extrem de seducătoare, este o himeră, deoarece în lipsa unei stări de vitalitate, sănătate şi forţă lăuntrică (exprimate, evident şi printr-o împlinire corporală armonioasă), nici un bărbat nu poate fi atras de o femeie decât o perioadă scurtă de timp.

Trebuie reţinut faptul că şi în cazurile extreme se pot opera anumite modificări în sens benefic, iar dacă se urmează cu consecvenţă un tratament just ales se pot produce chiar adevărate miracole.

Dincolo de aspectul strict fizic există o sumă de calităţi pe care o femeie trebuie să le asimileze în structură şi care pot fi menţinute şi amplificate şi prin modularea judicioasă a alimentaţiei:

VITALITATEA ARMONIOASĂ, SPECIFIC FEMININĂ – trebuie să existe din plin în cazul femeilor. Este acea calitate care conferă puterea mare de a menţine relaţiile multiple cu mediul înconjurător, puterea de a îngriji şi susţine. Vitalitatea nu are nimic comun cu un corp de dimensiuni foarte mari, ea reflectându-se la nivel fizic sub forma armoniei şi împlinirii corporale.

SENZUALITATEA RAFINATĂ – se referă la puterea de atracţie şi fascinaţie a femeii, la capacitatea sa de a se bucura de ceea ce este armonios în viaţă şi de a putea simţi trăirile erotice rafinate, la creativitate şi spontaneitate.

VOINŢA – este în legătură cu capacitatea de a manifesta tenacitatea, calmul, autocontrolul, fermitatea, încrederea în sine, puterea de acţiune şi de finalizare a acţiunilor începute, este puterea transformatoare.

AFECTIVITATEA ŞI PUTEREA DE A SIMŢI – se manifestă ca şi capacitate de a dărui, de a trăi plenar, intens şi continuu sentimentul iubirii.

INTUIŢIA, PURITATEA şi RAFINAMENTUL FEMININ – alimentaţia de natură pură (lacto-vegetariană), echilibrată, aleasă cu înţelepciune şi consumată cu o atitudine interioară adecvată este de natură să menţină vii şi chiar să dezvolte aceste calităţi care conferă dealtfel farmecul specific al multor femei.

Dietoterapia macrobiotică surprinde caracteristicile specifice naturii feminine, înmănunchind totul într-o singură noţiune, aceea de POLARITATE YIN (feminină, lunară, receptivă, -). Starea de sănătate şi echilibru ideal se obţine în momentul în care se creează un echilibru între energiile de polaritate yang şi cele yin în fiinţă. În momentul în care una dintre cele două polarităţi fundamentale (yin şi yang) se află în exces, într-o stare perturbată, ea va genera diferite dificultăţi şi afecţiuni.

Datorită condiţiilor cultivate în societatea actuală (atât la noi cât şi în Occident) alimentaţia este de natură să amplifice foarte mult energiile de tip YIN (feminin, lunar, receptiv, -). Exacerbarea acestei polarităţi prin utilizarea alimentelor suprarafinate, cu conţinut de substanţe chimice, a cărnii, cafelei, zahărului alb ş.a. conduce adesea (în opinia medicului G. Ohsawa – fondatorul macrobioticii) la cele mai multe dintre afecţiunile şi tulburările apărute la nivel de masă din ultimii ani: de la migrene, insomnii, somnolenţă şi stări de inerţie la tulburări psihice sau mentale, cancer, afecţiuni cronice şi degenerative etc.

Din acest motiv, cu atât mai mult în cazul femeilor este recomandată o alimentaţie în care alimentele YANG să ocupe un loc de frunte (alimentele de natură Yin fiind indicate în cantităţi mai mici şi numai cele pure şi naturale).

În afara alimentelor Yang recomandate în tabelele pe care deja le-am prezentat în alte articole de pe blog, există anumite alimente-medicament şi cure recomandate în special femeilor, pentru o bună armonizare şi menţinere a stării lor de sănătate. Acestea le vom mai descrie cu ocazia unor articole despre cure naturale.

ALIMENTAŢIA INDIVIDUALIZATĂ PE VÂRSTE

Câteva recomandări generale succinte referitoare la adaptarea alimentaţiei în funcţie de vârstă:

1 Alimentaţia pentru copii

În primele luni de viaţă, hrănirea constituie funcţia vitală cu ce mai mare importanţă pentru dezvoltarea copilului, fiind tocmai de aceea necesară o mare atenţie din partea părinţilor privitor la alimentaţia noului născut. Dealtfel, nu numai primele luni ale vieţii, ci şi primii ani constituie o perioadă esenţială pentru formarea deprinderilor copilului şi în special a deprinderilor şi preferinţelor alimentare. Evident că în această perioadă în care se structurează atât trupul, cât şi personalitatea copilului, este de maximă importanţă înţelegerea necesităţilor acestuia. Adesea copii (în special la vârste mai mici) reuşesc într-un mod surprinzător să “simtă” cu mare exactitatea care le sunt necesităţile,

În mod surprinzător, în ultimele decenii, numărul afecţiunilor în cazul copiilor de vârste mici a crescut, ajungându-se adesea ca până în perioada pubertăţii aceştia să facă cunoştinţă în multiple rânduri cu cabinetele medicale. Din acest punct de vedere, s-a putut constata că, spre deosebire de zonele mai populate ale oraşelor, la sate acest fenomen este mai redus. În acelaşi timp, în regiunile rurale alimentaţia copiilor este cel mai adesea (sau era până nu demult) bazată în special pe produse naturale, proaspete, mult mai hrănitoare decât unele preparate hrănitoare, chiar şi îmbogăţite cu vitamine, care pot fi găsite în comerţ, ceea ce explică în mare măsură fenomenul menţionat.

Indiferent de perioada de viaţă, în cazul copiilor este recomandată întotdeauna evitarea alimentelor cu conţinut de substanţe chimice, precum şi a celor îmbogăţite cu vitamine, minerale etc. Structura mult mai delicată a copiilor va fi în mod cert afectată mult mai uşor decât ce a adulţilor de acumulările de substanţe nenaturale sau neasimilabile sau pur şi simplu nehrănitoare conţinute în multe din preparatele “la modă” promovate la ora actuală pentru copii.

Din acest punct de vedere, este deja cunoscut faptul că cele mai potrivite alimente, uşor de asimilat şi extrem de bogate în vitamine şi substanţe hrănitoare sunt cele naturale, cât mai proaspete, preparate în mod simplu şi savuros. De asemenea, ele trebuie să confere suficientă energie şi o întreagă gamă de vitamine şi minerale pentru ca procesele de creştere să se poată desfăşura în mod optim.

Nu trebuie uitat că prima perioadă a vieţii reprezintă un moment cheie în care pot fi sădite atât obiceiurile bune, cât şi cele nocive. Pe baza unor principii juste, sădirea obiceiurilor benefice produce ulterior, odată cu avansarea în vârstă, transformări în bine cu totul remarcabile.

Perioada vieţii

Recomandări

0-2 ani

– în primele luni de viaţă, alimentul ideal pentru copil este laptele matern; este bine ca în perioada lactaţiei mama copilului să aleagă cu grijă alimentele pe care le consumă, evitând carnea, alcoolul, cafeaua şi orice alte produse nocive, care vor produce o anumită degradare a calităţii laptelui matern

– este de evitat consumul de lapte praf îmbogăţit cu vitamine şi alte substanţe, fiind utilă înlocuirea acestuia cu lapte natural sau lapte natural cu puţină miere

– odată cu stoparea hrănirii cu lapte şi trecerea spre o alimentaţie mai complexă, este recomandat ca sucurile din legume, piureurile şi alte alimente utilizate să fie cât mai pure, proaspăt preparate, fără conservanţi chimici sau adaosuri de arome, coloranţi etc.

– chiar din această primă etapă a vieţii copilului este ideal ca zahărul alb să fie evitat complet, sub orice forme şi în orice combinaţii alimentare; pentru a sesiza importanţa majoră a acestei recomandări îi sugerăm oricărui părinte conştient să se informeze mai întâi în direcţia efectelor produse de utilizarea zahărului alb (indicaţii suplimentare în capitolul “Alimente nocive” –vol I, pag 14)

2-7 ani

– utilizarea dulciurilor preparate numai cu miere (sau zahăr invertit), lactate sau fructe dulci este mult mai de dorit decât utilizarea dulciurilor (e drept, foarte accesibile şi comode) realizate cu zahăr. În acest sens există chiar firme care produc în special alimente şi dulciuri pe bază de miere şi fructe, care vor produce în mod sigur copiilor o mult mai mare plăcere.

– este util ca de la această vârstă polenul, mierea şi alte produse apicole să devină micile “bomboane” supernutritive şi binefăcătoare consumate de cei mici.

– sunt recomandate în special alimente de natură să susţină dezvoltarea armonioasă a organismului: lăptişorul de matcă, cerealele integrale şi fulgii de cereale integrale, laptele natural, germenii de grâu, susanul, miezul de nucă, seminţele de susan şi pasta de susan (“tahini”), gălbenuşul crud de ou.

7-13 (14) ani

– suplimentar faţă de alimentele recomandate anterior sunt necesare alimente care să ajute la susţinerea eforturilor intelectuale, la dezvoltarea armonioasă a naturii psihice şi mentale a copiilor: mierea, polenul, gălbenuşul de ou fecundat, condimente în cantităţi moderate (cimbrişor, cimbru, rozmarin, chimen), soia, sucul proaspăt de morcovi, legume şi fructe în cantităţi mai mari. Se vor folosi cerealele germinate, în diverse preparate culinare, ca suplimente de vitamine şi enzime naturale.

– laptele proaspăt este un ingredient excelent pentru această perioadă; se pot consuma în cantităţi ceva mai mari şi alte tipuri de lactate hrănitoare (iaurtul, smântâna, untul clarifiat – ghee, untul, chefirul etc.)

2. Alimentaţia în perioada pubertăţii şi a adolescenţei

O dată cu apariţia pubertăţii, procesele hormonale se intensifică producând schimbări majore pentru evoluţia ulterioară a adolescenţilor. Din punct de vedere al alimentaţiei se pune, pe de-o parte problema susţinerii acestor procese complexe de transformare corporală şi pe de altă parte, cea a susţinerii vitale şi psihice a acestei transformări care se desfăşoară adesea sub semnul anumitor tensiuni interioare.

În această perioadă de tranziţie de la statutul de copil la cel de tânăr bărbat sau tânără femeie, este foarte importantă echilibrarea alimentaţiei din punctul de vedere al polarităţii yin – yang.

Tot în această perioadă de tranziţie trebuie pus un accent mare pe alimentaţia pură, naturală întrucât apare cu precădere acum tentaţia stimulării cu alimente toxice, plăcerea consumării lucrului interzis. Trebuie explicat rolul şi importanţa alimentaţiei naturale şi, mai ales, adolescentul (sau adolescenta) trebuie să fie motivat(ă) să vrea să adopte alimentaţia care-i va oferi suportul de a deveni un bărbat (respectiv o femeie) armonios (armonioasă).

Perioada vieţii

Recomandări

(13,14) -( 18, 21) ani

–         copilul în curs de maturizare va prelua (gradat) sarcina de a se auto-hrăni conştient, cu alimente adecvate vârstei, sexului şi particularităţilor sale individuale.

–         se va pune accent ceva mai mult pe alimentaţia yang, avându-se în vedere că este o perioadă când receptivitatea este maximă.

–         pentru a susţine din punct de vedere vital – energetic procesele fizice de transformare este recomandat, mai ales pentru cei cu greutate medie sau sub normal să utilizeze alimente vitalizante: unt, susan, nuci, boabe de năut, boabe de soia, alune, arahide, susan, soia boabe sau texturată, făină de soia, germenii de cereale şi germeni de leguminoase (năut, soia, linte).

–         în cazul întârzierii proceselor de creştere şi maturizare se recomandă folosirea unor alimente cum ar fi: polenul, lăptişorul de matcă, germenii şi tărâţa de grâu, susanul, uleiul şi seminţele de floarea soarelui.

–         fructele de pădure pot fi de un real ajutor în cazurile de carenţe vitaminice şi stări de slăbiciune. Este vorba mai ales de: cătină, măceşe şi coacăze negre.

–         în cazul întârzierii proceselor de maturizare fizică la fete se recomandă, cu moderaţie însă, folosirea unor alimente puternic stimulatoare: măsline şi ulei natural de măsline, ulei natural şi germeni de soia, tulpini florifere şi seminţe de mărar, frunze de ţelină, condimente cum ar fi anasonul, feniculul, chimenul.

–         la băieţi întârzierile de creştere şi de dezvoltare se compensează prin introducerea prin alimentaţie a unor alimente yang care sunt în acelaşi timp şi puternice stimulatoare naturale: polen, năut (preparat ca atare sau sub formă de băutură tonică, prin macerare), soia (boabe), ulei natural de floarea soarelui, seminţe de floarea soarelui, susan şi pastă de susan, condimente: busuioc, tarhon, cimbrişor, şofran (doze foarte mici – 0,05 – 0,1 gr / zi).

–         în cazul în care apar manifestări cum ar fi acnea juvenilă, hirsutismul la fete, obezitatea, tulburările de comportament (cum ar fi exacerbarea pornirilor sexuale sau inhibarea şi refularea lor completă pe fondul tensionării psihice) se recomandă o alimentaţie cât mai pură, cu multe crudităţi, cu alimente stabilizatoare şi moderatoare ale proceselor din organism: seminţe şi ulei natural de dovleac, salată verde, lăptucă, miere lichidă (cantităţi moderate), frunze de lobodă, fragi, zmeură, mere, cereale integrale (grâu, mei, orez, hrişcă), rădăcină şi frunze de morcov, rădăcină şi frunze de pătrunjel, seminţe de morcov, seminţe de pătrunjel (doze mici 0,5 gr /zi), păpădia (cura cu tije de păpădie), uleiul de floarea soarelui (cura cu ulei natural de floarea soarelui), suplimente şi aperitive ca urzica, anghinarea, coada calului.

3. Alimentaţia la maturitate

În perioada maturităţii tradiţia, atracţia spre plăcere, valenţele social-simbolice ale alimentelor şi … gradul de maturizare sunt cele care hotărăsc felul de alimentaţiei adoptate.

Dacă la adolescenţi apare tentaţia deviantă de a se “automaturiza” consumând alimentele permise şi preferate de adulţi – carne (cât mai multă – ca simbol al puterii, al forţei brute), alcool şi produse alcoolice, cafea şi alte excitante, la adulţi predomină tendinţa de aliniere la standardele sociale. Masele largi consumă produsele cele mai mediatizate: băuturi de tip Cola, diferite tipuri de băuturi alcoolice, sucuri concentrate, diferite tipuri de margarină, ciocolată şi alte dulciuri sau alimentele pe care ei le consideră tradiţionale: sarmale, mici, vin sau ţuică “de casă”, afumături, etc. Evident, aceste alimente nu sunt DELOC cele mai indicate, deşi sunt cel mai frecvent utilizate.

La adulţi tendinţa corectivă a alimentaţiei apare ca urmare a influenţei benefice a religiei, a tradiţiilor autentice şi, în ultimul timp, a specialiştilor în dietoterapie, mai ales a naturiştilor.

Cea mai potrivită alimentaţie pentru marea majoritate a adulţilor este cea adecvată sexului lor, descrisă pe larg în subcapitolul referitor la alimentaţia pentru bărbaţi şi pentru femei.

4. Alimentaţia vârstnicilor

Indicaţiile de alimentaţie în aceste cazuri prevăd diminuarea fenomenelor neplăcute determinate de menopauză, respectiv andropauză: de asemenea există numeroase cure şi regimuri alimentare regenerante şi reîntineritoare. Mai ales la vârstele înaintate, o alimentaţie mai uşoară, pură, bogată în alimente “vii” (fructe şi legume proaspete, germeni şi mlădiţe ale unor plante etc.) poate conduce realmente la prelungirea fericită a vieţii şi la evitarea multora dintre neajunsurile vârstelor înaintate: diferite afecţiuni, slăbiciune, degradarea funcţionării diferitelor sisteme corporale.

Perioada vieţii

Recomandări

Înainte de andropauză

–         pentru menţinerea vigorii fizice, a potenţei sexuale şi a facultăţilor psiho-mentale nealterate este necesar ca bărbaţii care se apropie de vârsta andropauzei să adopte o alimentaţie cât mai pură, bogată în crudităţi, în alimente care conţin vitamine.

–         se va ţine cont că la această vârstă necesităţile energetice sunt mai reduse şi, în consecinţă, se va renunţa la alimentele foarte bogate în calorii

– vor fi reduse din alimentaţie grăsimile, mai ales cele animale; se va renunţa pe cât posibil la prăjeli, alimente conservate.

– dintre alimentele contraindicate fac parte carnea şi produsele din carne, margarina, băuturile alcoolice şi cafeaua.

– sunt în mod special indicate legume proaspete (consumate ca atare, în salate sau sub formă de suc): ţelină (frunze şi rădăcină), sfeclă roşie, hrean (cu miere).

– sunt foarte utile la schimbarea anotimpurilor curele de purificare (cura cu tije de păpădie, cura cu mere, cura cu struguri, regimul cu cereale integrale (Oshawa), cura cu sucuri şi crudităţi).

– alte alimente – medicament ale acestei vârste sunt: năutul, uleiul de cătină, uleiul de palmier, susanul, uleiul natural de floarea soarelui, ceapa, ceapa verde; usturoiul, fructele de cătină, măceş, coacăz negru, păducel; germenii de grâu, polenul, lăptişorul de matcă, laptele de capră.

Înainte de menopauză

– tinereţea biologică a unei femei poate fi mult prelungită cu condiţia unui stil de viaţă adecvat, a unei alimentaţii pure şi întineritoare;

– printre legumele şi zarzavaturile care consumate în stare de proaspătă sunt indicate în mod special fac parte: ţelina (frunze şi flori), mărarul (frunze şi tulpini florifere), ceapa verde, pătrunjelul (seminţele şi frunzele).

– vor fi excluse din alimentaţie dulciurile pe bază de zahăr rafinat, margarina, cafeaua şi băuturile alcoolice, carnea şi produsele din carne.

– alimentaţia va fi alcătuită preponderent din cereale integrale (hrişcă, grâu, mei orez, orz, ovăz), soia (boabe, germeni), legume şi fructe proaspete, miere de albine, lapte (cantităţi moderate).

– se vor face periodic cure de purificare adecvate constituţiei individuale: pentru femeile supraponderale – cura cu tije de păpădie, cura cu lămâie, cura cu mere, cura cu sucuri şi crudităţi; pentru femeile care au tendinţa de a se suprasolicita, cu un temperament impulsiv, “fierbinte” – cura cu tije de păpădie, regimul cu cereale integrale (Oshawa), cura cu struguri; pentru femeile cu masă corporală redusă, cu constituţie fragilă – cura cu tărâţe (numărul 2 – vezi capitolul referitor la cure), cure cu sucuri de citrice dulci, cura cu struguri.

După andropauză

– se ştie că în multe cazuri acest proces nu este ireversibil, de aceea alimentaţia va fi aleasă aşa încât organismul să fie în egală măsură protejat şi stimulat.

– se vor folosi alimente vitalizante care nu afectează nefast sistemul cardio-vascular: uleiurile naturale (obţinute prin presare la rece), boabele de soia, nucile, arahidele (neprăjite), susanul.

– se pune în continuare accentul pe alimentaţia de crudităţi, mai ales sub formă de sucuri, dar şi de salate. Sunt recomandate în mod deosebit ţelina, ceapa, leurda, urzica.

– se vor folosi condimente ca: rozmarinul, măghiranul, busuiocul, tarhonul, şofranul, nucşoara, cardamonul, turmericul.

– se vor elimina carnea, condimentele picante, alcoolul şi cafeaua.

– alte alimente-medicament indicate sunt: sâmburii de caisă, uleiul de palmier, polenul, lăptişorul de matcă.

După

menopauză

– alimentaţia va fi echilibrată, bogată în fructe şi legume proaspete.

– se recomandă în mod special alimentele yang; periodic se indică regimul cu cereale integrale (Oshawa);

– nevoia de stimulare care poate apare în această perioadă nu va fi satisfăcută cu ajutorul cafelei, ceaiului negru sau a altor excitante, ci se vor folosi alimente şi băuturi naturale cum ar fi cafeaua din boabe prăjite de năut, cafeaua Oshawa, ceaiul verde, condimentele (cimbru, cimbrişor, busuioc, hrean, seminţe de mărar), polenul, lăptişorul de matcă.

– se vor folosi condimente pentru reglarea digestiei şi a asimilaţiei: cimbru, cimbrişor, chimen, anason, fenicul, curry (cantităţi moderate), enibahar, tarhon, sovârf, oregano.

– pentru a compensa anumite deficienţe ale funcţionării glandelor endocrine se vor consuma alimente ca: ţelina, seminţele şi tulpinile florifere de mărar, uleiurile naturale (de măsline, soia, floarea soarelui, arahide, nuci), anasonul, chimenul , feniculul.

5. Alimentaţia diferenţiată în funcţie de condiţii de viaţă şi profesionale speciale

Tipul activităţii

Recomandări

Muncă fizică intensă

–         Se recomandă în special utilizarea alimentelor naturale care conferă o mare energie: leguminoase (soia, năut, linte, fasole, mazăre), lactate (unt, smântână, brânză şi caşcaval), ouă, rădăcinoase (ţelina, sfecla roşie, napii, morcovii), pastă de susan şi seminţe de floarea soarelui, halva, miere de albine, polen apicol, germeni de cereale (mai ales grâu). Nucile, alunele de pădure şi migdalele sunt vitalizante ideale. Folosirea unor astfel de alimente foarte hrănitoare poate elimina mitul conform căruia cei care muncesc intens trebuie să consume neapărat multă carne…

–         Mesele trebuie să cuprindă în mod obligatoriu şi alimente purificatoare şi detoxifiante, pentru a evita suprasolicitarea ficatului: oţet de mere, zeamă de lămâie, fructe (mere, cătină, citrice)

–         Condimente: ghimbir, busuioc, cimbru, şofran, urzică, rozmarin, măghiran, chimen.

–         este important ca alimentele să fie mestecate foarte bine şi să se mănânce din abundenţă.

–         Băuturile cele mai regenerante sunt apa şi sucurile naturale din fructe (mai ales citrice).

Activitate intelectuală intensă

–         Se vor evita alimentele grele şi combinaţiile alimentare complicate. Sosurile, rântaşurile, prăjelile, mâncărurile grele în general sunt de natură să perturbe buna desfăşurare a proceselor intelectuale. De asemenea este de preferat să se mănânce de 3-4 ori o cantitate ceva mai redusă de hrană, decât de 2 ori pe zi foarte mult.

–         Utilizarea în proporţii mai mari a crudităţilor (legume, fructe şi cereale) precum şi a laptelui proaspăt (nefiert) conferă o energie psihică şi mentală de invidiat.

–         Este total contraindicată utilizarea cafelei sau a altor stimulente nocive. Aceste băuturi vor fi înlocuite cu ceaiuri şi băuturi din plante care au efecte de tonifiere şi regenerare nervoasă şi care nu determină însă efecte secundare: măghiran, rozmarin, busuioc, scorţişoară, ceai verde, sovârf, cafea Oshawa, ginseng.

–         Alte vitalizante şi tonice sunt caisele, migdalele şi alunele de pădure.

–         Boabele şi germenii de soia sunt un bun vitalizant şi prezintă efecte tonice asupra sistemului nervos.

– Este contraindicat fumatul şi lucrul în spaţii neaerisite.

Activităţi de tipul “relaţii cu publicul”

–         acest tip de activitate necesită o alimentaţie de natură să reducă stările de tensiune nervoasă şi de agitaţie.

–         Alimentele trebuie să fie pure, să se consume mai multe fructe şi legume.

–         Carnea şi produsele supra-rafinate sunt contraindicate

–         Este bine să se consume alimente şi băuturi calde, hrănitoare, preparate cu ulei vegetal din abundenţă (ţinând totuşi cont de constituţia individuală)

–         Curele cu tărâţe au efecte de reducere a stărilor de tensiune nervoasă şi de aceea este bine să fie realizate periodic. De asemenea, odată la 2-3 luni se poate apela la o perioadă de regim alimentar purificator, de natură să tonifice întreaga fiinţă (Cura lui Kempner, regim Oshawa, cura cu polen, cura cu germeni de grâu)

–         “Tonicele anti-stress” sunt: caisele, mandarinele, fructele dulci în general, migdalele, mierea de albine, cerealele integrale, laptele dulce. Dintre băuturi, amintim ceaiurile sau maceratele din măghiran, sovârf, cimbrişor, seminţe de mac, sunătoare, tei, fenicul, coriandru.

Examene şi alte solicitări similare

–         se aplică indicaţiile de la activitate intelectuală intensă

–         în cazul solicitărilor mai îndelungate, alimentele naturale bogate în proteine sau glucide pot să susţină foarte bine vitalitatea persoanei în cauză: polen, drojdia de bere (cură), leguminoasele, seminţele oleaginoase, fructele dulci, mierea.

–         Este bine să fie evitate dulciurile artificiale (ciocolata şi sucurile foarte prelucrate) chiar dacă, pe moment, conferă energie. Ele vor fi înlocuite cu amestecuri vitalizante şi vitaminizante din miere şi fulgi de cereale, miere şi pastă de susan, eventual cu adaos de pulbere din fructe de pădure.

Mod de viaţă sedentar

–         Alimentaţia trebuie să favorizeze regenerarea, prospeţimea şi sănătatea. Se vor consuma mâncăruri uşoare, cu aport mai redus de proteine şi grăsimi. Se recomandă legumele preparate simplu, cerealele şi fructele.

–         Condimentele picante şi acre au un rol important, ele favorizând procesele metabolice (“arderile” din corp): boia iute, piper, muştar, hrean, scorţişoara, chimionul, oţetul natural, zeama de lămâie, borşul, zerul etc.

–         Sunt foarte importante curele alimentare periodice, care vor menţine armonia corporală şi vor permite să se evite “lenevirea” diferitelor organe: postul negru de o zi, regim Oswawa, cura de crudităţi, cure cu sucuri din fructe sau legume, cura cu oţet de mere şi miere etc.

Lucrul în condiţii de frig accentuat

–         Condimente “fierbinţi”, hipertermiante: rozmarin, scorţişoară, busuioc, piper negru, ardei iute, ghimbir, hrean, muştar, etc.

–         Sunt indicate băuturi calde din plante aromatice (ceaiuri).

–         o variantă autohtonă a “ceaiului tibetan” presupune consumarea unui ceai cald din plante aromatice (busuioc, cardamon, scorţişoară) îndulcit cu miere, la care se adaugă şi ½ – 1 linguriţă de unt. Reduce rapid senzaţiile neplăcute cauzate de frig şi este totodată vitalizant.

–         maceratul revigorant din făină de năut – cu rol de amplificare a rezistenţei organismului şi a temeperaturii corporale.

Activităţi desfăşurate în condiţii de temperaturi ridicate

–         alimente cu calităţi compensatoare: dulci, reci, fructe mai ales şi crudităţile (au calitatea de rece). Salatele de fructe şi legume sunt în mod special indicate.

–         Dintre legume se recomandă cele mai răcoritoare: anghinarea, salata verde, roşiile, castraveţii, spanacul, sfecla roşie.

–         Se vor consuma lichide suficiente (până la 2 litri pe zi). Se pot folosi macerate realizate din: mentă, fenicul, anason, măghiran, tei, sunătoare.

Activităţi realizate în mediu toxic

–         Se recomandă lactatele (în special laptele dulce natural, nepasteurizat), condimentele antitoxice (enibaharul, cardamonul, ghimbirul, busuiocul, cimbrişorul, sovârful), cure de purificare.

–         În aceste cazuri este foarte important să fie folosite şi anumite combinaţii de plante medicinale, în scop profilactic. Plantele vor fi alese în funcţie de specificul activităţii realizate.


[1]Monitorul oficial de la 1909 preciza “La alimentaţiunea insuficientă (de fapt, doar cumpătată n.n.) nu pare a juca primul rol sărăcia materială, căci se observă buni gospodari, ţărani cu dare de mână nutrindu-se la fel de frugal ca cei mai săraci (…) Dacă-i întrebi de ce fac aşa, ei răspund că aşa s-au nutrit şi părinţii şi strămoşii lor”. La 1646, prelatul Marco Baldini consemna “Cred că (la români) este mai mic păcatul să faci un furtişag decât să mănânci carne în zilele oprite. Moldovenii nu îngăduie nici bolnavilor pe moarte (această interdicţie are şi o raţiune terapeutică foarte bine întemeiată pe care respectivul prelat nu o cunoştea n.n.) să consume carne…”

Anunțuri

2 comentarii la “DESPRE INDIVIDUALIZARE IN ACTUL HRANIRII

  1. Pingback: alimente nocive, uleiuri hidrogenate, zaharul alb

  2. Way of live your life. Food is medicine. Ayurveda is nature’s way to health. At a same point you will tell yourself : „It’s better to eat very good quality food and have a good diet.

    Sunt depasit de vastitatea domeniului si cu atat mai mult este remarcabil efortul depus de Liviu de-a lungul timpului( in dialogurile purtate in cartiile publicate , precum si mai nou pe acest blog) : how to share without a difficult learning curve.

    „The medicine power”. Candva am inceput sa sintetizez la o scara mult mai mai mica cateva ideii si m-am axat pe :

    0.Pleasure
    1.Periodicity
    2.Quantity
    3.Quality
    4.Proces of eating
    5.After eat what we do.
    6.Place (where we are when we eat – at work -at home -in park-in the train…
    7.Relax and reconsider all the time …even the „best” way of living can be improved .

    Ceea ce vreau sa spun este ca e nevoie de un ghid simplu si eficient.

    Un ajutor spiritual consta si in a invata pe ceilati o dieta echilibrata.

    Indeosebi pentru toti oameni e un ajutor nesperat sa poti gasi „mur-in gura ” experienta unui cercetator – cautator care reuseste sa transpuna vizionar cat de stransa este legatura dintre om si divin prin natura, chiar prin sacrificiul naturii prin ceea ce mancam.

    Dincolo de toate astea daca nu cauti, nu practici , nu experimentezi toate informatiile noi si vechi – poate geniale in transpunere- iti vor trece pe langa urechi.

    Indrazniti sa va bucurati de mancare de placerea gustului.

    Cu cat ve-ti manca o mancare mai pura , mai aproape de sursa cu atat gustul dvs se va eleva , ve-ti respinge in mod automat( „automatism” care va va incanta prin „simtire”) mancarea care va dauneaza.

    Simtul gustului e puternic in noi …si stiu ca nu suntem surprinsi cat de des il extindem si in afara a ceea ce mancam.

    Daca aveti indoieli ca exista „energie” in alimente mancati un fruct proaspat si observati ce se intampla cu narile dvs, cu respiratia, cu corpul vostru , cu psihicul si de ce nu cu sufletul vostru in ultima instanta.

    Va ve-ti mai indoi oare de impactul vietii asupra dvs?

    Si daca va ve-ti indoi! Indoiti-va din nou cand crede-ti ca nu aveti libertatea de a alege ce-i mai sanatos pentru dvs.

    Lumea noastra se construieste si dintr-un bob de mazare si o lingura de miere .

    Dincolo de simturi „fericitii” chicotesc poate , insa bucuria gustului e una din placerile pentru care viata ne izbeste .

    Chiar daca o statistica spune ca iti „pierzi” cel putin 5 ani din viata mancand …si noi tristi apelam la un fin psiholog care consolator mai tranteste o replica de genul a manca e o actvitate solciala cu radacini in oamenii de langa noi…

    Totusi nimic nu este banal in teribilul bob de mazare capabil de ata de multe …:))

    Bucuria sa va „izbeasca” mereu …!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s