BARBATUL …INCOTRO – Ep.2

Un psihanalist acuză

“Acela care nu are încredere în ceea ce este viu, sau care a pierdut această încredere, devine o pradă facilă pentru frica de viaţă, fapt care generează atitudinea dictatorială. Ceea ce este viu este autentic în sine, dar dacă nu i se permite să trăiască profund, el devine o caricatură. Atunci când viaţa este caricatură, ea nu poate să creeze decât teroarea. Iată de ce trăirea plenară a vieţii poate alunga teroarea.” Wilchelm Reich

Wilhelm Reich a fost o fascinantă personalitate, care a urmărit să reveleze oamenilor importanţa unei vieţi erotice armonioase, dorind să le arate acestora fericirea de a fi stăpâni pe ei înşişi printr-o totală şi reală eliberare sexuală (fundamental diferită şi diametral opusă desfrânării).

O asemenea concepţie are ca  efect contestarea oricărei societăţi care reprimă trăirile profunde, aspiraţia intensă către plenitudine. Ori societatea actuală, fie capitalistă, fie comunistă, este în general represivă, deoarece pentru ea, omul nu este decât un instrument de producţie şi de consum, fiind deci altceva decât o aspiraţie către adevăr, cunoaştere ştiinţifică şi integrare în armonia Divină a naturii.

Wilhelm Reich s-a născut în Austria în 1897. Doctor al Şcolii de medicină din Viena, el a devenit unul dintre discipolii preferaţi ai lui Freud. El a fost membru al primei societăţi internaţionale de psihanaliză.

După ce a fost un discipol adorator al lui Freud, Reich s-a îndepărtat de maestrul său. El îi reproşa acestuia puritanismul fundamental şi scepticismul asupra posibilităţilor de a schimba lumea şi omul. Freud voia să ignore legătura strânsă care există între planul social şi “sexualitatea completă”. Pentru Reich “revoluţia sexuală” era inseparabilă de contestarea prejudecăţilor absurde impuse de societate, însăşi structura societăţii fiind creatoare de inhibiţii şi refulări ce conduc la angoase şi perturbări psihice. “A FACE DIN BANI CONŢINUTUL ŞI SCOPUL VIEŢII CONTRAZICE ORICE SENTIMENT NATURAL. LUMEA CERE ŞI FORMEAZĂ OAMENII ÎN CONFORMITATE CU ACEASTĂ EXIGENŢĂ, EDUCÂNDU-I ÎNTR-UN ANUMIT MOD ŞI CREÂNDU-LE ANUMITE SITUAŢII. ASTFEL PRĂPASTIA, CARE ÎN MOD EVIDENT SEPARĂ, ÎN IDEOLOGIA SOCIALĂ, MORALA ŞI REALITATEA, CERINŢELE NATURII ŞI PE CELE ALE CULTURII, SE DESCHIDE ÎN MOD EGAL ÎN INTERIORUL INDIVIZILOR. PENTRU A PUTEA SĂ EXISTE ÎN ACEASTĂ LUME ARTIFICIALĂ A SOCIALULUI, EI LUPTĂ ŞI DISTRUG ÎN EI INŞIŞI TOT CEEA CE ESTE MAI ADEVĂRAT, MAI FRUMOS ŞI MAI AUTENTIC.” spunea Reich.

În 1934 Reich a fost exclus din asociaţia psihanalitică. Văzând în fascismul german o ilustrare a tezei sale conform căreia “CÂND VIAŢA ESTE CARICATURĂ, EA NU POATE DECÂT SĂ CREEZE TEROAREA” şi un caz de expresie sadică a nevrozei prin inhibiţie sexuală, el a plecat în ţările scandinave, atunci când Hitler a ajuns la putere.

După stabilirea sa în Norvegia, gândirea lui REICH s-a bifurcat. El a considerat că a descoperit natura esenţială a energiei vitale, pe care a numit-o “ENERGIE ORGONICĂ”. Această energie subtilă, care după părerea sa impregnează toată natura, ar fi izolabilă, accesibilă şi utilizabilă, prin anumite metode secrete sub o formă concretă. “În corpul uman, ORGONUL este baza ultimă a energiei sexuale.” Toate criticile  îndreptate împotriva lui nu au făcut decât să-i mărească şi mai mult entuziasmul. Ceea ce ne interesează cel mai mult în cazul de faţă, este doctrina sa psiho-sociologică, care joacă un rol imens în mişcarea contestatară contemporană. Reich a fost urmărit şi contestat pentru realizările sale practice excepţionale şi mai ales pentru “acumulatoarele sale de ORGONI” vândute ca aparate terapeutice. În cazul lui Reich au rămas multe enigme nedezlegate şi este cât se poate de evident, în această situaţie, că reprimarea unui spirit neconformist însufleţit de o credinţă revoluţionară autentică, precum şi distrugerea operelor sale anterioare “descoperirii” ORGONULUI a luat aspectul unui atentat contra libertăţii de expresie.

Principalele sale lucrări sunt: Funcţia Orgasmului (1952); Revoluţia sexuală; Fascismul şi psihologia maselor (1933); Analiza caracterului (1933); Ascultă, micuţule om (1948); Uciderea lui Christ (1952).

Influenţa lui Reich este astăzi foarte mare în Universităţile americane. Mai întâi cunoscut ca “marginal”, Reich este acum revendicat drept unul dintre maeştrii gândirii contestatare. La olandezi, el a fost filozoful cel mai citit. În Franţa, el rămâne aproape necunoscut, în afara grupurilor ce-l consideră ca fiind cel mai virulent şi lucid analist al represiunii sexuale.

Iată în continuare câteva idei esenţiale, în care am urmărit să scoatem în evidenţă punctele sale de vedere relativ la sexualitate, aşa cum reies din lucrarea sa cea mai cunoscută, “FUNCŢIA ORGASMULUI”.

Sexualitatea

„În conformitate cu atitudinea dominantă de astăzi, sexualitatea este o ofensă. De aceea este foarte uşor să fie uitată semnificaţia sa pentru existenţa umană. Va fi necesară munca mai multor generaţii pentru a face ca sexualitatea să fie reconsiderată atât de către savanţii oficiali, cât şi de către profani. După toate probabilităţile, aceasta nu se va produce înainte ca probleme de viaţă şi de moarte să constrângă însăşi societatea să ajungă să înţeleagă şi să aprofundeze procesul sexual, nu numai protejându-i pe cei care-l studiază, ci întreprinzând chiar ea însăşi această cercetare. Una din problemele de viaţă şi de moarte este cancerul; o alta este această “ciumă psihică” care încurajează dictaturile. (SIDA încă nu era cunoscută la momentul apariţiei lucrării – n.m.).

Sănătatea psihică depinde de PUTEREA ORGASTICĂ, sau cu alte cuvinte de capacitatea de a te dărui profund în timpul actului sexual. Baza sa este capacitatea de a iubi intens. În cazul impotenţei orgastice, de care suferă majoritatea fiinţelor umane, energia biologică este inhibată şi devine astfel sursa a tot felul de comportamente iraţionale. Vindecarea tulburărilor psihice implică în primul rând redescoperirea şi amplificarea capacităţii naturale de a iubi, aceasta depinzând atât de condiţiile sociale, de condiţiile psihice, cât şi de angrenarea fiinţei pe o linie spirituală a cunoaşterii de sine. Tulburările psihice sunt în general efectele perturbărilor sexuale care decurg din structura societăţilor. Timp de mii de ani, acest haos a favorizat acţiunea care tinde să-i supună pe oameni condiţiilor existente prin aducerea în interiorul lor a constrângerilor exterioare impuse vieţii de societate. Scopul său este de a obţine ANCORAREA PSIHICĂ într-o civilizaţie mecanizată şi autoritară, anulându-le indivizilor încrederea în ei înşişi, diminuând până la dispariţie spontaneitatea şi capacitatea de manifestare liberă a conştiinţei lor.

Individul crescut într-o atmosferă de negare a vieţii şi a sexualităţii ajunge la o ANGOASĂ A PLĂCERII, o teamă faţă de manifestarea plăcerii, care-şi găseşte reprezentarea fiziologică prin spasme musculare cronice, atitudine permanent contractată şi tensionată, boli cronice ale majorităţii organelor vitale.

Această ANGOASĂ A PLĂCERII este terenul pe care individul îşi creează ideologiile care neagă viaţa şi care devin bazele dictaturilor. Acesta este fundamentul principal al fricii de a trăi într-un mod liber, independent şi spiritual.

Structura caracterului omului de azi (care perpetuează o civilizaţie patriarhală şi autoritară veche de aproape 6 milenii), este marcată de “O CARAPACE CONTRA NATURII ŞI CONTRA MIZERIEI SOCIALE EXTERIOARE”. Această carapace a caracterului este baza singurătăţii, a insecurităţii, a căutării autorităţii, a fricii de responsabilitate, a mizeriei sexuale, a revoltei neputincioase, a resemnării prosteşti într-un tip de comportament patologic şi contrar naturii. Fiinţele umane au adoptat o atitudine ostilă faţă de ceea ce, în ele însele, reprezintă viaţa şi s-au îndepărtat astfel de ea. Această alienare nu este de origine biologică, ci de origine socială şi economică, şi nu o găsim în istoria umanităţii înainte de stabilirea ordinii sociale patriarhale. Numai după aceea, datoria a înlocuit bucuria naturală. Structura medie a fiinţelor umane s-a modificat în direcţia neputinţei şi a fricii de viaţă, astfel că dictaturile au găsit un teren pregătit pentru a se stabili şi au putut de asemenea să se justifice punând accentul pe atitudinile umane existente, precum lipsa de responsabilitate şi infantilismul.

Conceptele politice care separă diferitele nivele sau clase ale societăţii nu ar trebui să se aplice domeniului sexual. Această interpretare a trăirii amorului NATURAL, atitudinea luată de a-l refuza, a-l nega, a-l ascunde chiar celor tineri inducându-se astfel copiilor şi adolescenţilor ideea de ruşine, de interdicţie şi de pedeapsă, reprezintă urmarea degradării sexualităţii în conştiinţa umanităţii.

Sexualitatea a fost atacată de adversari de TOATE culorile politice. Elucidarea misterului funcţiei orgasmului, în special trăirea plenară a fericirii prin iubire amplifică energiile ascunse ale omului, luminează inima şi mintea, scoate fiinţa din atitudinea de subordonare şi manipulare, îi revelează minunea din ea însăşi, scoţând-o de sub controlul planului material, plasând–o pe orbita evoluţiei conştiente.

Refularea sexuală, rigiditatea biologică, mania moralizatoare şi puritanismul nu se limitează doar la anumite clase sau la anumite grupuri ale populaţiei. Le găsim, din nefericire, pretutindeni.”

“APROBAREA şi DEZAPROBAREA, după caz, AU FOST JUSTIFICATE DE ACEEAŞI IDEOLOGIE. Liberalismul s-a considerat în pericol, tot atât cât dictatura proletariatului, sau onoarea socialismului. În realitate, elucidarea funcţiei EROSULUI rafinat şi elevat nu constituie o ameninţare, decât contra UNEI SINGURE atitudini, contra unui singur ordin social şi moral: REGIMUL DICTATORIAL AUTORITAR DE ORICE FEL, CARE PRIN MORALA SA PURITANĂ ŞI PRIN ATITUDINEA SA OBSESIVĂ FAŢĂ DE MUNCĂ ŞI BANI ÎNCEARCĂ SĂ DISTRUGĂ SPONTANEITATEA ŞI ARMONIA NATURALĂ A OAMENILOR ÎN ASPECTUL LOR PROFUND DE FIINŢE DIVINE.”

“Dictatura autoritară nu există numai în statele totalitare; o găsim chiar şi în unele Biserici ca şi în organizaţiile academice, la comunişti ca şi în guvernele parlamentare, aceasta fiind o tendinţă generală, care îşi datorează existenţa suprimării energiilor de bază ale vieţii. La toate naţiunile ea constituie baza psihologiei pentru acceptarea şi stabilirea dictaturii…”

Cu toate că nu aparţinea nici unei organizaţii politice sau religioase, Reich avea totuşi o noţiune bine definită despre viaţa socială. Acest concept, în opoziţie cu toate formele de filozofii politice, pur ideologice sau mistice este ŞTIINŢIFIC RAŢIONAL.

Astfel, el considera că nu va exista pace durabilă pe pământ şi că toate tentativele de a socializa fiinţele umane vor rămâne zadarnice, atât timp cât politicienii şi dictatorii de orice fel, care nu au nici cea mai vagă noţiune despre procesul subtil al vieţii, vor continua să conducă mase de indivizi endemic nevrozaţi şi bolnavi din punct de vedere sexual. Încheiem aici această scurtă, dar lucidă perspectivă a lui Reich asupra sexualităţii şi impactului psiho-social generat de ea în perioada contemporană.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s