CEL DE-AL DOILEA CENTRU DE FORTA (SWADHISTHANA CHAKRA) – IDEI FUNDAMENTALE

Am fost rugat in mai multe randuri sa prezint pe blog si unele din prezentarile facute in cadrul Seminarului consacrat studiului si aprofundarii metodelor practice de dinamizare si armonizare al celui de-al doilea centru energetic (Swhadhisthana Chakra). Iata aici cateva idei fundamentale.Voi mai prezenta si in viitor aspectele corelate cu acest nivel.

Mai multe gasiti pe canalul YOUTUBE: AMINTESTE-TI DE SINE! Click aici.

DESPRE REACTIVITATE IN NEGARE

In plan relational cand intimpini un ”NU” sau cand, la randul tau, spui ”NU” apare frevent un soc emotional.  Socul si reactivitatea emotionala a celui care este intimpinat cu o ”negare” sau ”refuz” este cu atat mai ”rascolitor” cu cat asteptarile sale sunt mai mari cu privire la persoana care a ales sa spuna ”NU”. Trebuie sa ne amintim ca, de multe ori, si noi am refuzat si am negat parerile altora. Putem acum accepta ca altcineva ne poate refuza sau nega punctul de vedere? Cum reusim sa trecem de suparare, de deceptie, de tradare ? Oare nu putem face nimic pentru a accepta transformarea sau perspectiva noua a celuilalt? De multe ori refuzul nostru de a accepta un alt punct de vedere nu are de-a face cu celălalt. Refuzul arata atasamentul nostru fata de propria viziune, de propriul ”adevar”. Poate arata adesori incapacitatea fiintei noastre de a se deschide spre nou, spre a integra alte perspective.  Orice ”NU” este o invitaţie catre recunoasterea unui posibil ”DA”. Un ”DA” care ne poate deschide noi orizonturi.

DESPRE PROIECTIE SI SEPARAREA DE CEILALTI

Tendinta de a ne proiecta propriile judecati de valoare sau chiar plasmuirile noastre imaginative asupra celorlalti este un mecanism automat in cazul marii majoritati a oamenilor. Toti ne dorim ca punctul nostru de vedere sa fie acceptat si dorim mereu sa ne facem ascultati de catre ceilalti. Felul in care ne comportam cu ceilalti, felul in care comunicam incercand sa ne facem intelesi, modalitatile de actiune integrate de noi in planul relational exprima fara nici un dubiu, nivelul de constiinta la care ne aflam. Putem urmari sa fim mai atenti, propunandu-ne, de ce nu,  sa fim mult mai constienti in interactiunea cu semenii nostrii. Sa ne punem frecvent aceste intrebari: ”Oare relatia mea cu X nu se mai poate transforma in bine? Felul in care ma comport si ma exprim, parerea pe care o am despre X este de natura sa imbunatateasca relatia noastra? Il ajuta pe X modul in care ma raportez la el? Felul in care comunic si relationez cu X ma ajuta personal spre a ma face clar inteles spre a putea avea o colaborare cat mai buna cu el? Si daca constat ca relatia cu X ”scartaie”ce ar trebui sa modific eu in planul comportamantului fata de el pentru a o imbunatati? Sunt contient ca daca vreau sa fie mai bine cu X, de mine depinde pentru a face primii pasi in aceasta directie?”

Veti vedea ca daca veti recurge la genul acesta de auto-interogare cu privire la cei cu care vreti sa relationati, veti putea surprinde felul in care pana acum v-ati ”complacut” in acele relatii. Veti putea iesi mai repede din propriile frustrari si deceptii legate de X sau Y. Si mai mult decat atat, veti reusi sa va clarificati si sa deveniti mai eficient in procesul transformarii launtrice necesare pentru a imbunatati relatiile cu semenii vostri.

DE LA CITITORI – Ep.8

Georgeta scrie:

Din anul 2000 m-am confruntat cu o serie de probleme de sănătate;  supra-solicitarea şi asumarea unor responsabilităţi complexe, mai ales în cadrul serviciului, şi-au spus cuvântul.Până în anul 2009 mi-a mers când mai bine, când mai rău, după cum reuşeam sau nu să-mi ordonez priorităţile în viaţă.
Nereuşind să mă degrevez de sarcinile de serviciu excedentare şi confruntându-mă şi cu alte aspecte conexe, în 2009 am luat hotărârea să mă pensionez anticipat şi să mă ocup, prioritar, de viaţa de familie şi de sufletul meu.
Am avut şansa să reîntâlnesc buni prieteni în cadrul Centrului Kamala care m-au susţinut în eforturile de transformare şi reevaluare a viziunii asupra vieţii.
Treptat am reluat practicile yoga învăţate în tinereţe şi mi-am creat un sistem particularizat de studiu spiritual, “terapie posturală”, meditaţii, relaxare şi activităţi muzicale. Rezultatul este îmbucurător: chiar dacă viaţa nu este “mai simplă” şi continuă să mă pună în faţa unor probe de loc uşoare, reacţia mea la evenimente s-a schimbat;există mai mult calm, acceptare a inevitabilului şi implicare în ceea ce pot schimba în bine în viaţa mea, a familiei, prietenilor şi cunoscuţilor.
Îmi încep ziua cu rugăciuni, meditaţie şi tehnica yoghina Salutul soarelui şi caut, mereu, raza de soare în orice acţiune, indiferent de gradul de dificultate. De astăzi am decis să introduc în sadhana şi exerciţiile de pranayama şi sunt convinsă că progresul se va accelera.
Întrucât am decis, de asemenea, să realizez de 2 ori pe an şi tratamente de balneo/ fizio-terapie, m-am prezentat zilele acestea la medic care, după control, m-a întrebat dacă fac vreun sport, întrucât elasticitatea mea, la vârsta de 57 ani, şi cu problemele de coloană cunoscute, este remarcabilă. Această apreciere, venind din partea unei doamne doctor care practică asane şi arte marţiale, după cum bine ştiam, la numai un an de când mi-am schimbat vizibil atitudinea faţă de viaţă (tenacitate, consecvenţă în gânduri şi acţiuni), mi-a insuflat şi mai mult curaj.
Transformări în bine au apărut şi în plan psihic, mai multă încredere, rezultate bune pe “scenă”,dispariţia fricii de a mă afla “în lumina reflectoarelor”, la propriu şi la figurat.
Faptul că am urmat recomandările tale, Liviu, mai ales în ceea ce priveşte armonizarea gradată a centrilor de forţă, a produs efecte în toate planurile.
Cu siguranţă mai sunt încă multe aspecte de armonizat, dar mă simt, în această perioadă din viaţă, cu lumina în suflet care m-a condus, cu mulţi ani în urmă, la Paris, pe Calea regală (La voie royale) spre Sacre-Coeur. Este un drum care merită urmat cu entuziasm şi bucuria descoperirilor de fiecare zi.

“Un drum de 1000 de mile începe cu primul pas” afirma Lao-Tse.


TERAPIA POSTURALA – CALEA REGALA SPRE VINDECAREA NATURALA

Yoga este una din cele mai vechi stiinte de pe pamant. Eficienta terapiei posturale (care are la baza traditia yoghina) este exceptionala – aplicata cu consecventa vindeca afectiuni pe care nici o alta metoda nu le poate elimina. Articulatiile isi recapata elasticitatea, cursul unor boli necrutatoare cum ar fi scleroza in placi, diabetul, cancerul, bolile auto-imune este intrerupt, optimismul si tonusul psihic revin, totul sub actiunea unor posturi corporale, atitudini si contractii.

Atitudinea corpului si trairile emotionale sunt profund corelate

In acord cu descoperirile psihologiei moderne, diferitele miscari ale trupului reprezinta o fidela traducere a starii emotionale a omului. Fiecare gest sau miscare pe care o realizam, de la modul specific de a gesticula in timpul unui dialog pana la atitudinile pe care le adoptam in timpul contactului cu prietenii sau dimpotriva, cu fiinte pe care nu le agream, toate acestea ne reprezinta, ne caracterizeaza si ne evidentiaza modul de a fi. Asa cum limbajul, modul de a formula diferitele fraze, sau timbrul vocii noastre pot sa le transmita interlocutorilor nostri cu fidelitate mesajul nostru, la fel limbajul trupului (expresia corporala) este cea mai universala forma de comunicare. Comunicarea non-verbala care este permanent prezenta prin atitudinile corporale pe care le manifestam la un moment dat, isi are originile intotdeauna in viata noastra launtrica, psihica si mentala, pe care astfel o exteriorizeaza. Pentru cel atent, fiecare om exprima astfel aproape continuu prin atitudinile si expresiile corporale pe care le adopta, fericirea, suferinta, neplacerea, entuziasmul, afectivitatea, indiferenta, apatia, hotararea, boala sau orice alta stare care il marcheaza in acel moment. Fiecare stare a noastra ajunge, trecand prin anumite etape, sa se concretizeze in modificari fiziologice precise. E de ajuns sa ne gandim la emotia revederii unei fiinte iubite care ne accelereaza aproape instantaneu pulsul si respiratia sau la un moment de intensa fericire care face ca intregul nostru corp sa fie scaldat de o energie nervoasa uriasa, pentru a intelege aceasta unitate de manifestare a fiintei noastre. La fel ca momentele bune, si starile de suferinta determina la randul lor contracturi musculare, modificari in sistemul nervos, in secretiile endocrine si, prin urmare, in activitatea organelor interne. Putem spune ca, din aceasta perspectiva, trupul este o oglinda a vietii noastre interioare si a obiceiurilor noastre si in mod similar, acestea depind intr-o mare masura de functionarea corecta a corpului nostru.

Omul modern a pierdut contactul cu propria sa fiinta

Una dintre marile probleme ale fiintei umane adulte care se incadreaza in ritmul accelerat al unei vieti urbane este tocmai pierderea gradata a contactului cu propriul corp. Desi poate sa para o afirmatie deplasata, foarte multi dintre noi nu mai suntem aproape deloc constienti de semnalele transmise in mod constant de trupul nostru.

Educatia si viata sociala cu legile si conventiile sale ne impun numeroase contractii, atat mentale, cat si corporale, care restrang si modifica posibilitatile noastre de expresie. Comportamentul robotizat, stereotip, pe care civilizatia ni-l impune fara ca noi sa fim intotdeauna constienti, sfarseste prin a fi atat de profund inradacinat in noi incat el este considerat drept normal. Din activitatile “anti-naturale”, cum ar fi lucrul si viata sedentarului, apare imposibilitatea ca omul sa se exprime liber in ce priveste corpul. El pierde contactul cu universul sau corporal, si nu mai este nici macar capabil sa se serveasca corect de instrumentele sale fizice de actiune. Gesturile devin stangace, neabile, atitudinea corpului incorecta, suflul neregulat, superficial, artificial. Lipsa de expresie se resimte insasi asupra vietii emotionale. Omul, reprimat in expresiile sale emotive, devine din ce in ce mai putin capabil sa descopere finetea si bogatia emotionala a sufletului sau. Fiinta umana slabeste emotional, se dezumanizeaza, se hipercerebralizeaza.

Omul modern experimenteaza adesea un stres permanent ce se insinueaza lent, incrustandu-se sub forma tensiunilor musculare localizate in anumite parti ale corpului, binecunoscute de specialisti: abdomen (plexul solar), aparatul respirator, muschii cefei si ai gatului, si debordeaza apoi in sistemul vegetativ. Constipatia, ulcerul la stomac, palpitatiile, etc. sunt tot atatea puncte de fixare ale starilor de anxietate, neepuizate in actiune. Fiinta umana supusa acestor tensiuni perpetue se crispeaza, se contracta si paradoxal, cu cat se afunda mai mult in aceasta stare, cu atat mai putin isi da seama de starea ei fiziologica! Cu siguranta, o asemenea persoana se simte prost in pielea sa, dar este incapabila sa precizeze de unde provine acest rau sau cum s-a instalat. Incredibil de multe fiinte umane care au suflul blocat, abdomenul dur precum o carapace, nici macar nu isi dau seama de aceasta. Perceptia propriului corp este estompata, „schema corporala“ este alterata, expresia corporala devenind la randul ei foarte limitata. Diversele tehnici moderne sau traditionale de exprimare corporala vizeaza normalizarea situatiei si dau fiintelor umane ocazia de a se elibera de tensiunile lor emotionale si generatoare de „noduri“ in corp, pornind chiar de la cea mai palpabila componenta a fiintei: propriul trup.

Cercul vicios si depasirea lui

Starea emotionala si mentala, impreuna cu trupul, formeaza o fina balanta in care orice modificare a uneia dintre parti se reflecta in echilibrul intregului. Problema cu care omul contemporan a ajuns sa se confrunte poate fi rezumata sub forma unui cerc vicios, in care emotiile perturbatoare si necontrolate tulbura starea de sanatate a trupului si in sens invers, un corp incordat, cu o functionare defectuoasa lasa o puternica amprenta in planul emotiilor si al gandirii respectivei fiinte.

Asa cum am afirmat deja, acest circuit functioneaza si in sens invers, atunci cand lezarea sau tensionarea din diferite motive a corpului (chiar prin simpla folosire a unor haine inadecvate, prea stramte sau de exemplu, a tocurilor foarte inalte la femei) poate conduce, prin repetare in timp, la disfunctii interne si la modificari aparent intamplatoare (pentru necunoscatori) ale starii psihice in sens negativ.

Odata ce am remarcat faptul ca suntem “prinsi” in acest cerc vicios, cum putem sa transformam in bine, in mod eficient, aceste stari ale corpului, corelate totodata cu stari emotionale specifice, chiar in momentul in care ele apar, sau chiar mai mult, cum putem face astfel incat ele sa nu mai apara deloc?

La aceasta intrebare era firesc sa se caute si chiar sa se gaseasca, de-a lungul timpului, raspunsuri sub forma a numeroase metode care pot fi incadrate in categoria terapiilor posturale.

Iata, in cele ce urmeaza doar cateva dintre cele mai eficiente metode care, odata cunoscute, pot fi practicate si individual, in mod independent de orice dotare tehnica sau supraveghere medicala.

Exemple de terapii posturale

Tehnica lui Alexander. Denumita astfel dupa creatorul ei, medicul F. Matthias Alexander, a fost descrisa adesea ca o metoda de relaxare si reeducare musculara, ce urmareste totodata o aducere la o stare optima a tuturor potentialitatilor fizice, mentale si spirituale ale fiintei umane. Aceasta metoda nu se bazeaza propriu-zis pe un set de exercitii aparte, ci este mai degraba un nou mod de a actiona, mult mai constient, decontractat, in care mintea si psihicul preiau conducerea asupra diferitelor obisnuinte inconstiente. Una dintre ideile importante de la care dr. Alexander a pornit a fost aceea ca omul transforma totul –ganduri, emotii si chiar stari spirituale – in diferite grade de tensiune musculara. Prin controlul voluntar al starii de tensiune de la nivelul muschilor, precum si prin modificarea pozitiei si atitudinii corporale, se poate ajunge la efecte de exceptie atat in modificare starii launtrice, cat si in ceea ce priveste eliminarea unor afectiuni. Rezultatele acestei tehnici au fost implementate cu succes in multiple domenii ale vietii, de la antrenamentele atletilor de performanta, la arta actoriceasca sau la remedierea unor deficiente ale copiilor handicapati.

Practica orientala T’AI CHI. Devenita un adevarat simbol national al Chinei, aceasta practica terapeutica straveche cuprinde seturi de miscari si exercitii care, pentru cel ce priveste din exterior, sunt asemanatoare unui dans lent, de o deosebita armonie. Corelarea acestor miscari cu respiratia si cu o concentrare adecvata a mintii determina in scurt timp pentru cel care o realizeaza o echilibrare a finelor energii care circula prin meridianele energetice, simultan cu o stimulare de exceptie a intregului sistem nervos si a organelor vitale. Chiar si in ziua de azi, aceasta practica de tip T’ai Chi este folosita de milioane de chinezi ca o modalitate curenta, zilnica, de mentinere si amplificare a sanatatii, ea fiind totodata o metoda prezentata si predata la ora actuala si in numeroase centre din Occident.

Terapia Jacobson. Descoperirea ei constituie una din marile realizari ale psihiatriei moderne. La fel ca si dr. Alexander, medicul Jacobson a observat la pacientii sai ca starile psihice negative, profund perturbate, se traduc prin contractii, mai ales la nivelul partii inferioare a trunchiului. El a inteles ca o relaxare constienta a anumitor parti a corpului ar duce, in timp, la o imbunatatire extraordinara a starii pacientilor sai. Dar cum sa realizeze aceasta relaxare? Eforturile pacientilor sai de a se relaxa constient dadeau rezultate mediocre. Atunci i-a venit ideea de a-i pune mai intai sa contracte anumite zone ale corpului, dupa care relaxarea survenea mult mai usor, aproape spontan. Astfel, el a creat o noua terapie, cu totul exceptionala, dar care semana perfect cu o anumita categorie de exercitii din yoga: bandhas-urile. Dupa trei-patru mii de ani, el re-descoperea un aspect care fusese revelat in indepartata Indie. In acel moment, multi psihologi si medici au realizat ca disciplina yoga este o imensa sursa de vindecare. Asa au derivat din milenara practica spirituala yoga trainingul autogen, gimnastica psiho-somatica, terapia respiratorie si multe alte metode.

Hatha Yoga. Cu o vechime de cateva mii de ani, aceasta stiinta spirituala de origine orientala are drept scop atingerea unei stari de deplina si armonioasa dezvoltare psiho-mentala, simultan cu mentinerea unei stari de perfecta sanatate corporala. Odata cu aducerea ei in Occident, o parte dintre conotatiile filosofice si spirituale ale acestui sistem s-au pierdut (cu exceptia catorva scoli de yoga), ceea ce a ramas fiind aspectele legate de mentinerea sanatatii corporale si psiho-mentale. Din punct de vedere practic, acest sistem cuprinde un numar considerabil de pozitii corporale in care practicantul trebuie sa se mentina intr-o imobilitate cat mai completa pe perioade de timp de la cateva minute la cateva zeci de minute. Pozitiile corporale yoghine, denumite asana in limba sanscrita, pot fi grupate in mai multe categorii, in functie de specificul realizarii lor: posturi cu flexie catre in fata, posturi cu flexie catre spate, posturi de torsiune, posturi inverse (in care corpul este in pozitie inversata, cu picioarele mai sus decat capul) etc. Aparent banale sau monotone pentru cel neinitiat, ele se dovedesc de o eficienta unica printre metodele de terapie posturala datorita catorva elemente esentiale pe care le vom detalia in articolele urmatoare.

CURA DE PRIMAVARA

Primavara este anotimpul retrezirii energetice si al bucuriei, al dragostei libere, marcand schimbari profunde in intreaga Natura, de la vegetatia care revine la viata la organismul si psihicul uman. Sub actiunea razelor solare si a energiilor efervescente care abunda, ceea ce este acumulat in exces in trupul nostru incepe sa se fluidifice si sa fie treptat eliminat. Organismul isi leapada acum incarcatura greoaie de peste iarna pentru a putea respira liber, pentru a absorbi fara piedici substantele noi si regenerante pe care primavara le aduce. Adesea acest proces este insotit de fenomene pe cat de neplacute pe atat de frecvente pentru cei nepregatiti: aparitia gripei, a racelii de primavara, reactivarea unor gastrite sau a afectiunilor reumatice, declansarea alergiilor. Cum putem face pasul catre primavara evitand acest cortegiu de fenomene nedorite si regenerandu-ne laolalta cu intreaga Natura? Raspunsul ni-l ofera chiar ea – Natura prin ceea ce ne pune la dispozitie: plante si alimente proaspete cu puternice efecte purificatoare.

Ritmul naturii si ritmul uman

Nu putem intelege cu adevarat transformarile uimitoare ce au loc in fiinta noastra fara a observa cu atentie legatura continua care se formeaza intre noi si exterior: schimbarile de temperatura, prezenta sau absenta luminii soarelui, ploaia, temperatura de afara sunt doar cateva dintre procesele care ne influenteaza permanent, mult mai mult decat am putea banui, chiar si in situatia in care nu ne expunem direct conditiilor atmosferice, ci stam relaxati in camera noastra bine incalzita… Suntem mai mult decat credem, legati prin fire invizibile de realitatea exterioara, organismul nostru raspunzand impreuna cu intreaga Natura vie la miscarile planetelor, ale Soarelui si Lunii, la modificarile climatice si la diferitele influxuri energetice provenind din Univers. Fara posibilitatea de a influenta natura acestor fenomene, omul poate insa, datorita inteligentei cu care este inzestrat, sa se adapteze cu abilitate la aceasta armonie exterioara si sa descopere astfel ca intotdeauna Natura ii pune la dispozitie toate resursele de care are nevoie pentru a trai foarte sanatos.

De ce sa facem o cura?

In mod natural, in perioada de iarna organismul este “dispus” sa digere cu mai mare usurinta alimente grele. Cele mai multe branzeturi, seminte de leguminoase uscate si preparate conservate se consuma in acest anotimp. Fireste ca aceasta nu se produce intotdeauna fara “efecte secundare”: ficatul devine mai incarcat, sangele tinde sa devina mai acid, colonul si tubul digestiv retin si o anumita cantitate de produsi nocivi, sistemul imunitar slabeste. Cu alte cuvinte, organismul devine un teren propice pentru acumularea unor substante nedorite si totodata incepe sa resimta lipsa enzimelor vii, precum si a vitaminelor si mineralelor pe care nu le-a putut prelua din hrana de peste iarna. Cu cat mai repede vom ajuta organismul sa scape de acest balast, cu atat ne vom regasi mai repede tonusul, fara a mai trece prin perioadele neplacute de astenie si fara a ne confrunta cu “bolile primaverii”. Cura de primavara, realizata pe o perioada care poate sa se deruleze de la una-doua zile pana la doua saptamani, este o cale de o eficienta imediata in purificarea si refacerea organismului, cu conditia sa fie realizata in concordanta cu posibilitatile noastre vitale.

Aceste cure menite sa curete organismul de toxine si sa ne redea astfel tonusul se bazeaza aproape in totalitate pe fructe si legume proaspete, sucuri din plante, salate de cruditati si chiar plante medicinale mai putin cunoscute din punct de vedere al uzului alimentar, dar nu mai putin gustoase. Iata in continuare cateva dintre cele mai eficiente verdeturi de primavara care pot fi folosite in acelasi timp ca alimente, dar si ca medicamente vegetale naturale:

Papadia (Taraxacum officinalis)

Salatele din frunze proaspete (tinere) de papadie sunt printre cele mai puternice depurative ale primaverii. Afectiunile hepatice, anemia, guta, pletora pot sa fie foarte mult diminuate prin folosirea acestui tonic amar. Preparate cu zeama de lamaie, ulei vegetal, sare si cateva condimente, salata din frunze crude de papadie actioneaza ca normalizant al functiilor intestinului, are efecte anticonstipante si combate o serie intreaga de boli de piele, de la dermatoze persistente la eczeme si ciuperci. Este cea mai utilizata planta in cadrul curelor naturale de slabire din perioada primaverii.

Leurda (Allium ursinum)

Frunzele de leurda sunt binecunoscute de cei ce colinda primavara prin padurile de foioase, mai ales in zonele mai umede, pe malurile izvoarelor. Usor de recunoscut dupa puternicul miros de usturoi pe care il degaja, planta are o nota aparte in arsenalul terapeutic al primaverii. Efectul depurativ concretizat in special prin eliminarea acidului uric este completat de un puternic efect antitoxic – ea facand parte dintre plantele folosite contra intoxicatiei cu nicotina. In cazul femeilor afectate de mastite sau alte boli ale sanilor, mai ales cand sunt corelate si cu predispozitia la cistite sau alte infectii in corp, se recomanda o cura de cel putin 10 zile cu aceasta planta, sub forma de adaos la salatele de cruditati si suplimentar sub forma de supe si piureuri.

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)

Desi este cunoscuta mai ales ca planta medicinala, traista ciobanului poate fi utilizata ca un aliment delicios, sub forma de salata proaspata din frunzele crude proaspat aparute. Pentru prepararea acestei salate cu efecte remarcabile de reglare a tensiunii si de eliminare a dezechilibrelor hormonale la femei, se pot adauga frunze proaspete de telina, putina salata verde, zeama de lamaie din abundenta si putin ulei vegetal obtinut prin presare la rece. Se mesteca cu atentie si este de preferat sa se manance, impreuna cu alte cruditati, in cure de 2-7 zile.

Vita de vie (Vitis vinifera)

Frunzele proaspete, la fel ca si carceii abia aparuti confera un gust proaspat, usor acrisor, salatelor de cruditati. Cu conditia sa nu fie preparate prin fierbere sau incalzire, frunzele de vita (mai ales din vita cu struguri negri) combat eficient obezitatea si celulita. Chiar si cazurile persistente de celulita pot fi ameliorate realizand o cura de cruditati de 2 saptamani in care la cel putin o masa se va consuma salata cu frunze de vita. In plus, in urma unei astfel de cure se va putea remarca imbunatatirea circulatiei sanguine si combaterea varicelor, reglarea menstruatiei in cazul femeilor (mai ales in situatia tendintei catre hemoragii abundente).

Iarba grasa (Portulaca oleracea)

Usor de recunoscut dupa frunzele sale rotunjite si carnoase, ea reprezinta un ingredient foarte apreciat in alimentatia vie din perioada primaverii datorita gustului placut si hranitor. Folosita direct la salate sau ca adaos la supe, ea are puternice proprietati antiinflamatorii, de combatere a bronsitelor care sunt frecvente in aceasta perioada, precum si un puternic efect vermifug. La salate nu se foloseste in doze prea mari, deoarece poate sa declanseze un efect laxativ.

Spanacul (Spinacia oleracea)

Este una dintre plantele cele mai nutritive, fiind din acest motiv recomandat in mod special copiilor – carora le favorizeaza cresterea – batranilor si convalescentilor. Un foarte bun antianemic datorita continutului ridicat de fier, recomandat in avitaminoze (mai ales in carentele vitaminelor B1, B2, B3 si C), el este un purificator al sangelui si un remediu contra bolilor de piele cronice. Datorita silicatilor nu este recomandat suferinzilor de guta, artrita, reumatism si diabet.

Urzica (Urtica dioica)

Una dintre plantele folosite din cele mai vechi timpuri pentru rolul sau terapeutic si alimentar, combina efectele depurative remarcabile cu un efect de revitalizare si regenerare a organismului. Frunzele proaspete ale urzicilor abia aparute sunt considerate datorita secretinei pe care o contin, printre cele mai puternice stimulente ale secretiilor digestive. Urzica contine un adevarat arsenal de substante benefice in revenirea de dupa perioada de iarna: saruri minerale (fier, sulf, siliciu, mangan), vitamine (B, E, C, K) si este totodata intre cele mai bogate sursa de clorofila. Toate acestea o recomanda in anemie, slabiciune accentuata, reumatism si boli ale articulatiilor, psoriazis. Nivelul glicemiei este redus in mod eficient in cazul persoanelor care sufera de diabet, dar care tin cure cu frunze de urzica si papadie. Pentru a prepara salata doar din frunze de urzica, se spala cu atentie frunzele crude si se amesteca cu apa si putina sare. Se poate acri cu putina zeama de lamaie sau otet de mere si miere de albine.

Macris (Rumex acetosella)

Este o planta binecunoscuta entru puternicul gust acru al frunzelor. Adaugate ca si condiment la salate si supe, frunzele crude de macris stimuleaza digestia si ajuta la refacerea puterilor in cazul persoanelor bolnave, mai ales dupa stari febrile. Datorita continutului de oxalat de potasiu si acid oxalic, nu este recomandata persoanelor care sufera de reumatism, guta sau artrita si nici de persoanele cu hiperaciditate gastrica. Nu se prepara in vase metalice si nu se combina cu apa minerala, fiind incompatibile.

Hrean  (Armoracia rusticana)

Frunzele crude confera hranei o aroma agreabila si stimuleaza totodata procesele digestive. Ele au efecte de combatere a anemiei si a problemelor respiratorii. Proprietatile lor purificatoare si stimulative sunt foarte de dorit in cazul persoanelor care se confrunta frecvent cu raceli, amigdalite, gripe, sinuzite, probleme respiratorii asociate cu o secretie abundenta de mucus.

Loboda (Atriplex hortensis)

Binecunoscutele frunze de loboda, folosite adesea pentru supe in perioada primaverii pot sa constituie un ingredient al salatelor depurative din cura de primavara. Datorita saponinelor din compozitie, are puternice efecte in afectiunile respiratorii inflamatorii, in tulburari digestive si boli de piele. Folosirea zilnica pentru cel putin o saptamana poate sa usureze mult tulburarile hepatice si biliare, mai ales cazurile de dischinezie. Contine o doza considerabila de vitamina C.

Banutii (Bellis perennis)

Nu trebuie sa va surprinda faptul ca binecunoscutii banutei, cu o inaltime de doar cativa centimetri, dar care umplu pajistile cu florile lor alb-rozalii odata cu venirea primaverii, pot fi utilizati si in scop culinar. Florile culese de preferinta atunci cand soarele este la amiaza pot sa completeze foarte bine gustul si chiar aspectul salatelor proaspete. Sunt recomandati mai ales in cazul afectiunilor respiratorii si vasculare. Aceasta planta delicata intareste aparatul circulator, combate gradat fenomenele neplacute rezultate in urma anumitor comotii cerebrale si inlatura pietrele de la vezica urinara. Se vor consuma in doze moderate, ca adaos la salata verde sau la salatele de papadie.

METODE SIMPLE PENTRU CURA DE PRIMAVARA

O cura eficienta poate sa dureze intre o zi (in cazul persoanelor mai slabite) si 10-14 zile atunci cand exista o buna vitalitate si se doreste o purificare adecvata a organismului. Ea presupune in primul rand o hranire perfect naturala, fara carne si fara nici un alt aliment greu digerabil care ar putea obstructiona procesul natural de purificare si regenerare a organismului. In general, o astfel de cura presupune o alimentatie bazata pe cat mai multe cruditati. Ideal este sa avem o alimentatie 100% vie, in care nici un aliment sa nu fie preparat prin incalzire. Avand insa in vedere ca acest tip de hranire nu este accesibil persoanelor cu un foc digestiv mai slab, este foarte bine daca in alimentatie exista cel putin 60-70% hrana vie.

Indiferent de varianta abordata, se va avea in vedere sa se evite consumarea branzeturilor si a alimentelor grele (preparate cu mult ulei, soia, naut), a zaharului si a oricaror produse cu componente chimice, sintetice (indulcitori, coloranti, conservanti etc.). In afara verdeturilor specifice acestui anotimp (pe care, in parte, le-am prezentat anterior) se vor introduce in alimentatie si salatele din radacinoase: morcovi, telina, patrunjel, ridichi de luna.

In cazul in care se foloseste si hrana calda, meniul poate fi completat cu supe si piureuri de legume bine fierte, condimentate din belsug cu plante picante: ghimbir, maghiran, cimbru, busuioc, piper, ardei iute.

Folosirea condimentelor are un rol foarte important in stimularea proceselor digestive si in fluidificarea si eliminarea acumularilor nocive, a mucozitatilor aderente la nivelul sinusurilor sau traseului respirator, precum si la nivelul traseului digestiv. Se vor adauga de asemenea in alimentatie, supele si terciurile din cereale integrale (hrisca, orez, porumb, grau), preparate cu legume si condimente.

Chiar daca este mai greu de acceptat la inceput, nu trebuie sa va feriti de gustul amar, care este prezent acum in cele mai multe dintre verdeturile de primavara. Obisnuindu-ne treptat cu acest gust destul de rar folosit in alimentatia curenta nu numai ca ajutam usurarea organismului dar vom resimti o stare clara de regenerare interioara, de refacere a starii noastre psiho-mentale benefice. Mai ales in cazul celor care s-au obisnuit sa consume mari cantitati de mancare (mai ales mancare grea) o astfel de cura de cruditati in care gustul amar sa fie prezent intr-o proportie mai mare are efecte aproape miraculoase in combaterea obezitatii, constipatiei si a bolilor cronice.

Cei care constata ca un asemenea regim este dificil de abordat, pot sa realizeze o mini-cura pentru doar o zi pe saptamana.

O varianta eficienta a curei de primavara este aceea in care se apeleaza la un regim lacto-vegetarian strict (fara carne) in care masa de dimineata este alcatuita integral din sucuri obtinute in mixerul electric, din plantele de primavara prezentate. Un astfel de suc din plante, cu apa si putina lamaie se va consuma numai pe stomacul gol, fara a mai manca nimic dupa aceea pentru cel putin 4 ore, interval in care se va instala o intensa, dar placuta senzatie de foame.

Incheierea unei astfel de cure de cruditati, mai ales in cazul in care am realizat-o pentru mai mult de 3 zile, trebuie sa se faca treptat, incluzand mai intai in alimentatie alimente preparate usoare: compoturi, supe si piureuri foarte bine fierte, terciuri din cereale (mamaliga). Doar dupa 1-2 zile se poate trece fara probleme la folosirea unor alimente mai consistente, de genul branzeturilor si lactatelor sau a semintelor oleaginoase, a leguminoaselor.

Alte recomandari pentru perioada curei

– Nu asteptati pasiv ca regenerarea plenara a fiintei sa se produca doar prin alimentatie, in lipsa unei activitati fizice adecvate. Asa cum intreaga natura este acum intr-o activitate febrila, urmariti sa va regasiti cat mai curand bucuria de a trai si entuziasmul in cel mai simplu mod: fiind cat mai des in Natura, respirand profund, admirand frumusetea primelor flori si a primelor frunze care apar si lasandu-va patrunsi de sunetele relaxante ale Naturii. Atunci cand sunteti in Natura respirati profund, dilatand cat mai mult narile si umfland pieptul pentru a va impregna cat mai mult cu energia proaspata a aerului.

– Folositi pe cat posibil pentru baut, in locul apei de la robinet, apa de izvor in care ati lasat la macerat cateva fire proaspete de busuioc.

– Daca va simtiti coplesiti de astenie, de plictiseala sau de dezinteres, nu ezitati sa apelati la una dintre metodele naturale redescoperite de psihologii americani si pe care am putea s-o numim in mod sugestiv “metoda zburdatului”. Trecand de nuanta de amuzament pe care s-ar putea sa v-o trezeasca aceasta denumire, metoda presupune ca indiferent de “greutatea” starii noastre interioare sa incepem sa ne manifestam precum copiii, atunci cand sunt fericiti: sa sarim intr-un picior, sa alergam dupa vrabii, sa zburdam in jurul fiintei iubite, sa fim exuberanti si sa manifestam aceasta prin miscare. Chiar daca la inceput nu simtim nici o dorinta de a face aceasta, odata cu primele miscari in noi se trezeste in mod miraculos acea bucurie a copilariei. Incetati sa va ganditi la faptul ca un adult este ridicol daca este inca jucaus. Jucausenia noastra va trezi si in cei din jur, acelasi suflu viu al tineretii si le va aduce si lor zambetul pe buze si bucurie in suflet.

Reamintindu-ne de sfatul de a ne integra in ritmul naturii, ce alta modalitate mai buna ar fi decat de a trai bucuria unui nou inceput?

DESPRE CELE 3 DIRECTII ALE PROCESULUI EVOLUTIV

Stiu ca probabil va este mult mai usor să parcurgeti un material sau un articol. Prefer insa ca multe dintre aspectele spirituale abordate pe acest blog sa fie descoperite si prin ascultare si atentie. Imi asum toate riscurile ca unii dintre cei obisnuiti sa rasfoiască, sa sara peste unele materiale sau clipuri. De altfel blogul se adreseaza unor … cautatori.

Multi oameni au inceput sa inteleaga ca, printr-o forma sau alta, existenta tinde sa evolueze catre principii superioare de organizare. Constiinta de sine este acel principiu esential care apare si se dezvolta progresiv in cazul naturii umane. Care sunt principalele directii ale procesului evolutiv din perspectiva nivelului de constiinta sunt prezentate aici:

CONTINUARE PARTEA 2

CONTINUARE PARTEA 3

CUVINTE DIN LUMINA – NESTEMATE AL MISTICII ORIENTALE – Ep.7

PARAMAHAMSA YOGANANDA

1895 – 1952

”Indiferent de ceea ce tu percepi, fii conştient că există o, realitate mult mai vastă, care în această clipă îţi scapă. Indiferent de persoana cu care tu vorbeşti, imaginează-ţi că există o fiinţă invizibilă pentru cel care nu este receptiv la realitatea subtilă, care îţi vorbeşte prin intermediul acelei fiinţe. Indiferent de acţiunea pe care o realizezi, urmăreşte să percepi o altă prezentă alături de tine care te priveşte, te ghidează şi-ţi dăruieşte putere. În momentul în care priveşti în ochii oamenilor, fii conştient că primeşti prin intermediul privirii lor un mesaj de la Dumnezeu.”

S-a născut pe 5 ianuarie 1895 la Gorakhpur în nord estul Indiei, în apropiere de munţii Himalaya. Numele lui de familie era Mukunda Lal Ghosh. Tatăl lui, Bhagbat Charan Ghosh, era vicepreşedintele uneia dintre cele mai importante companii de căi ferate din India, această funcţie implicând numeroase deplasări, motiv pentru care familia a locuit succesiv în mai multe oraşe în timpul copilăriei lui Mukunda.  Părinţii lui erau amândoi practicanţi Kriya Yoga şi discipoli ai lui Lahiri Mahasaya.

Încă din copilărie, Paramahamsa Yogananda  a avut o credinţă puternică şi o frenetică aspiraţie către Divin. Având un înalt nivel spiritual, el îşi amintea fragmente din existenţa exterioară în care fusese un yoghin solitar pe vârfurile înzăpezite ale Himalayei şi suferea foarte tare din cauza neputinţei şi limitărilor pe care i le impunea micuţul lui trup. Dorinţa lui cea mai  fierbinte era dintotdeauna să se întoarcă în Himalaya şi să găsească un Maestru spiritual care să îi ghideze mai departe practica spirituală.

Fiinţa care a luminat primii ani ai existenţei lui a fost Lahiri Mahasaya, Maestrul părinţilor săi, al cărui portret, aşezat la loc de cinste în altarul familiei, era obiectul contemplărilor şi devoţiunii lui zilnice. Pentru el Lahiri Mahasaya era o prezenţă vie, care îl ajuta întotdeauna în situaţiile dificile. În jurul vârstei de 8 ani, bolnav fiind de holeră asiatică, medicii declaraseră că nu are nici o şansă să supravieţuiască. În ciuda faptului, el s-a autovindecat în mod miraculos prin contemplarea plină de dăruire a fotografiei Maestrului.

Evenimentul tragic care a marcat profund copilăria lui Mukunda a fost moartea mamei lui, fiinţa care cu căldura, generozitatea şi afecţiunea ei însufleţea întreaga familie. La un an de la moartea mamei sale, pe când Mukunda avea 10 ani, Anata, fratele lui mai mare, i-a trimis mesajul pe care mama sa i-l încredinţase pe patul de moarte. Ea şi-a dorit ca fiul ei să ştie că Lahiri Mahasaya îi dăduse binecuvântarea sa pe când Mukunda era încă în faşă  şi că îi prezisese că va fi yoghin, că va urma învăţătura sa  şi că va aduce multe suflete în Împărăţia lui DUMNEZEU. Un alt sfânt care venise într-o zi în casa lor îi prezisese apropiata ei moarte şi o rugase să îi încredinţeze lui Mukunda o amuletă de argint pe care era înscrisă o mantră. “ El o va primi în momentul când se va simţi gata să renunţe la lume pentru a-l căuta pe DUMNEZEU”. Această amuletă i-a trezit lui Mukunda amintiri uitate din alte vieţi şi l-a însoţit şi protejat până în apropierea întâlnirii cu Maestrul său spiritual.

Într-adevăr, micul Mukunda era pregătit să renunţe la lume şi a încercat de mai multe ori să fugă în Himalaya, dar tatăl lui i-a interzis să facă acest lucru înainte de terminarea studiilor medii şi l-a adus înapoi de fiecare dată. Singura  lui bucurie erau desele vizite pe care le făcea fiinţele sfinte care locuiau în apropierea casei lui.

După terminarea studiilor secundare, el a plecat la ashramul din Benares condus de Swami Deyananda, unde spera să se poată dedica meditaţiei. Dar a fost dezamăgit de disciplina strictă de acolo şi de faptul că o mare parte din timp era consacrată activităţilor gospodăreşti şi organizatorice. La scurt  timp după aceea l-a întâlnit într-un mod miraculos pe Maestrul lui.

Acesta era Sri Yukteswar. Spre marea lui dezamăgire, tocmai când se bucura că scăpase de şcoală, acesta i-a cerut să urmeze studiile Colegiului din Calcuta, explicându-i:” cândva vei merge în Occident. Oamenii vor gusta mai bucuroşi înţelepciunea antică a Indiei dacă Maestrul hindus posedă o diplomă universitară”.

Natura lui Paramahamsa Yogananda era iubire şi devoţiune pură. În viziunea lui, dăruirea faţă de Divin ar fi însemnat o viaţă retrasă petrecută în meditaţie pe culmile munţilor, ceea ce nu corespundea misiunii sale. Sri Yukteswar  a fost cel care, prin exemplul său strălucit, l-a pregătit pentru a-şi îndeplini misiunea ce implica o viaţă socială intensă şi dinamică. Maestru desăvârşit, aflat în permanentă fuziune cu Conştiinţa Cosmică, Sri Yukteswar nu neglija şi nu dispreţuia aspectele practice ale existenţei în această lume şi îşi modela discipolii în aşa fel încât ei poată face faţă în mod exemplar solicitărilor de natură socială.

În 1915, Paramahamsa Yogananda a absolvit Colegiul din Calcuta, după ce anii studenţiei îi petrecuse mai mult în ashramul Maestrului său decât în Universitate.  Imediat după absolvirea Colegiului, el a făcut legământul de renunţare la lume şi a intrat în Ordinul Swami.

Doi ani mai târziu, în 1917, a înfiinţat o şcoală pentru băieţi la Dinika, în Bengal, urmărind să le ofere copiilor o educaţie cât mai complexă care să îi pregătească pentru o existenţă mai armonioasă şi dinamică atât în plan material cât şi în plan spiritual. A început cu şapte elevi, dar după un an, datorită generozităţii Maharajahului din Kasimbazar el a avut posibilitatea de a muta şcoala, care avea din ce în ce mai mulţi elevi, în palatul de la Ranchi. Programele pentru învăţământul secundar conţineau, pe lângă  disciplinele curente, şi ore de agricultură, industrie, comerţ. Urmând idealul de educaţie al înţelepţilor, elevii învăţau şi metode yoghine de concentrare şi meditaţie, precum şi u sistem de educaţie fizică pus la punct de Paramahamsa Yogananda numit yogoda. Studiul era armonios îmbinat cu practica spirituală, precum şi cu munca fizică pe terenul agricol al şcolii şi cu treburile gospodăreşti. Paramahamsa Yogananda era foarte apropiat de elevii lui, înconjurându-i cu multă căldură şi afecţiune în timp ce le îndruma paşii spre atingerea idealului spiritual.

În 1920, Paramahamsa Yogananda a primit o invitaţie pentru a reprezenta India la Congresul Internaţional al Religiilor, care se ţinea în acel an la Boston. El  a plecat în America, având atât binecuvântarea Maestrului lui spiritual, cât şi pe cea a lui Babaji, Mahavatarul veşnic tânăr, care l-a vizitat înainte de plecare, spunându-i:

“ Tu eşti cel pe care l-am ales pentru a răspândi în Occident Kriya Yoga. Cu mulţi ani în urmă l-am întâlnit pe gurul tău, Sri Yukteswar , la Kumbha Mela. Atunci l-am anunţat că te voi conduce la el pentru a te instrui. “.

Deşi oarecum inhibat la început de reputaţia materialistă a Occidentului şi de lipsa obişnuinţei de a vorbi în public, cu atât mai puţin în limba engleză, graţie inspiraţiei divine, Paramahamsa Yogananda şi-a îndeplinit în mod desăvârşit misiunea sa. Pe 6 octombrie 1920 a ţinut prima sa conferinţă în America, la Congres. El a rămas în America după închiderea Congresului şi a petrecut următorii patru ani în Boston ţinând conferinţe, deschizând cursuri de yoga şi publicând o culegere de poezii, Cântecele sufletului.

În 1924, a traversat America ţinând conferinţe în faţa a mii de oameni, turnea care s-a încheiat cu o vacanţă în nord, în Alaska. La sfârşitul anului 1925, cu ajutorul unor discipoli generoşi, şi-a stabilit reşedinţa pe Domeniul Muntelui Washington, Los Angeles. În toată  decada 1920 – 1930, americanii, cu zecile de mii, au urmat cursurile sale de yoga. în 1929, Paramahamsa Yogananda le-a dedicat o nouă carte de rugăciuni, Şoaptele eternităţii.

În 1935, s-a întors în India la chemarea subtilă a Maestrului său, care se pregătea să părăsească această lume. În drumul spre India el s-a oprit mai întâi la Londra, apoi a străbătut împreună cu însoţitorii lui Europa, vizitând-o pe Therese Neumann, precum şi numeroase locuri sfinte de pe tot cuprinsul continentului. În India i s-a făcut o primire deosebit de caldă, iar reîntâlnirea cu Maestrul lui, Sri Yukteswar , a fost o emoţie şi o bucurie pe care cuvintele nu o pot reda. Scurta perioadă petrecută în India a fost una de activitate intensă, punctată de vizite la fiinţele sfinte pe care Paramahamsa Yogananda le îndrăgea atât de mult. El a participat cu o mare bucurie la ritualurile funerare ale Maestrului său, dar a avut bucuria de a-l reîntâlni după câteva luni, când Sri Yukteswar se materializează în mod miraculos în faţa sa, relevându-i unele mistere ale existenţei în lumile subtile superioare din punct de vedere spiritual şi demonstrând  printr-o nouă experienţă nemurirea spiritului.

La sfârşitul anului 1936, Paramahamsa Yogananda se întoarce în America, după ce mai întâi ţine o serie de conferinţe la Londra. Discipolii care îl aşteptau în California construise între timp ashramul de la Encinitas, pe care i l-au oferit în semn de bun venit. În mijlocul splendorilor de pe malul Pacificului, Paramahamsa Yogananda a dus la bun sfârşit o operă proiectată de mai multă vreme: Cântecele cosmice – traducera în engleză şi muzica pentru aproape 40 de imnuri, unele originale, altele adaptări ale melodiilor străvechi. Opera sa mai include textul unei interpretări spirituale a vieţii lui IISUS care a apărut periodic în revista Self – Realization şi o traducere comentată a Bhagavad Gitei (1951). Paramahamsa Yogananda şi-a părăsit corpul fizic la 7 martie 1952.

Moartea sa i-a umplut de uimire pe discipolii occidentali, deoarece corpul fizic al Maestrului şi-a păstrat strălucirea şi prospeţimea nealterate după ce spiritul l-a părăsit. Sicriul a fost închis la 20 de zile după deces fără ca trupul neânsufleţit să prezinte cele mai mici urme de descompunere.

Şcoala de yoga pe care el a fondat-o în America se numeşta Self – Realization Fellowship, iar cea din India Yogoda Sat – Sanga Brahmacharya Vidyalaya.

Opera sa fundamentală rămâne Autobiografia unui yoghin. Această carte fiind un document spiritual de o inestimabilă valoare, deoarece prezintă viaţa şi realizările unor fiinţe divine care au trăit în India în secolul trecut şi la începutul acestui secol, multe dintre faptele relatate putând să pară de necrezut pentru o minte închistată de prejudecăţi şi dogme. El descrie cum a întâlnit fiinţe care aveau puterea de a fi simultan în două locuri (sfântul cu două corpuri), fiinţe care pluteau prin aer (levitau), care aveau puterea de a impregna cu un anumit parfum diverse obiecte, care trăiau fără a consuma nici un fel de hrană (Therese Neumann, Giri Bala), relatează câteva cazuri de vindecări miraculoase şi de înviere a morţilor. Sri Yukteswar i-a mărturisit discipolului său că scrierea acestei cărţi fusese prezisă de Lahiri Mahasaya în felul următor:

“ La 50 de ani după moartea mea, viaţa mea va fi descrisă într-o carte, datorită profundului interes faţă de yoga în Occident. Acest mesaj yoghin va face înconjurul globului, ajutând la stabilirea unei fraternităţi umane, născută din percepţia directă a Tatălui unic”.”

Paramahamsa Yogananda a făcut cunoscută Ştiinţa Kriya Yoga unui număr foarte mare de discipoli din întreaga lume. Dar el a pus accentul asupra practicii spirituale subliniind că o înţelegere teoretică, dacă nu este însoţită de o practică susţinută, este lipsită de valoare. Referitor la acest aspect, Paramahamsa Yogananda le spunea discipolilor săi:

“Cel care doreşte să ajungă un virtuos al pianului va practica zilnic 12 ore pe zi.  Dacă practică numai câteva minute, cu mintea distrată, gândindu-se la altceva, nu va ajunge niciodată un bun pianist. La fel se întâmplă şi cu fiinţa care porneşte în căutarea lui DUMNEZEU. Cum ai putea să speri că Îl vei găsi dacă vei încerca numai pe jumătate? Va fi foarte dificil să-l găseşti pe DUMNEZEU. Dacă  un pianist trebuie să muncească foarte mult ca să ajungă o personalitate, cu atât mai mult un aspirant trebuie să se focalizeze în meditaţia sa pentru a reuşi să înţeleagă Infinitul.

Pentru a vă încuraja o să vă spun că pe calea spirituală toţi cei care vor depune eforturi sincere vor ajunge cu siguranţă la ţintă.

Nu poţi să spui acelaşi lucru în cazul ambiţiilor terestre. Nu oricine poate deveni un celebru pianist pentru că, indiferent de domeniul de activitate, în vârf este loc doar pentru câteva persoane. Însă toţi oamenii pot să realizeze plenar că sunt copiii lui DUMNEZEU”.

Paramahamsa Yogananda a fost un mare maestru spiritual al acestui secol care a urmărit să reveleze Occidentului bogăţia spirituală a Orientului şi care a dorit să trezească în sufletele semenilor lui dorul de DUMNEZEU.

“ Cum să-l iubeşti pe DUMNEZEU? Iubeşte-L aşa cum un sărac iubeşte banii, aşa cum un înecat tânjeşte după o gură de aer, aşa după cum o fiinţă rătăcită în deşert tânjeşte după o cană de apă. Iubeşte-L cu înflăcărarea primei iubiri a tuturor îndrăgostiţilor.

Atunci când vei învăţa să-L iubeşti cu toată inima ta, atunci Îl vei găsi. Doar atunci vei fi cu adevărat yoghin, fiinţă ce a atins uniunea cu DUMNEZEU.

Contopirea cu Fiinţa  Preaiubită Cosmică este cea mai minunată experienţă posibilă. Este vis în vis, bucurie în bucurie, un milion de divine iubiri într-una singură ce-ţi vor topi inima. În orice punct din spaţiu te-ai afla, vei primi dragostea Sa, strălucind cu intensitatea a milioane de sori. De fiecare dată când vei gândi că ai epuizat dragostea Lui vei simţi cum un val infinit te cuprinde şi te topeşte în fericire.

Aceasta este extazul divin!”

Cuvinte din lumină

Adevărul Ultim este simplu. El nu poate fi exprimat în cuvinte. Fiinţa umană poate să-l cunoască doar prin revelarea Sinelui Suprem (Atman).

Savanţii contemporani îşi folosesc mentalul pentru a îmbunătăţi mediul înconjurător, pentru a-l adapta cât mai bine vitezei de creştere şi de diversificare a societăţii. Oamenii de spirit folosesc puterea mentalului pentru a atinge Iluminarea. Puterea minţii conduce omul pe calea obţinerii fericirii profunde, singura capabilă de a-l proteja de pericolele exterioare.

Astfel, este evident că atitudinea oamenilor de spirit este net superioară demersurilor oamenilor de ştiinţă.

La ce ne serveşte să ne consacram timpul pentru obţinerea de bunuri şi satisfacţii efemere? Spectacolul vieţii este văzut de toate religiile asemeni unei piese de teatru – iluzoriu. Majoritatea oamenilor sunt convinşi că piesa este reală şi eternă şi ajung să sufere nespus când, într-un final, descoperă că existenţa lor se va sfârşi şi că vor lăsa în urmă toată agoniseala de-o viaţă.   Suferinţa este rezultatul orbirii spirituale.

Înţeleptul consideră această piesă de teatru ca iluzorie, efemeră şi îşi caută fericirea şi împlinirea în Esenţa fiinţei sale, Sinele Nemuritor. Pentru cei care sunt orbi, viaţa este o veritabilă „maşină infernală”: mai devreme sau mai târziu îi va distruge.

A dori să posezi bunuri materiale înainte de obţinerea stării de calm interior este o situaţie la fel de prostească cu a muri de sete atunci când te îmbăiezi într-un lac.

Dacă dorim să eliminăm toate suferinţele, trebuie să evităm nu sărăcia în plan material, ci sărăcia spirituală, pentru că aceasta este cauza tuturor necazurilor şi amărăciunilor umane.

Oamenii uită că energia nervoasă şi cerebrală pe care ei o consumă pentru satisfacerea capriciilor lor antrenează, datorită diminuării potenţialului vital al fiinţei, scurtarea duratei vieţii. Materialiştii sunt atât de preocupaţi de câştigul lor, încât ei nu sunt capabili nici măcar pentru câteva clipe să se relaxeze şi să se bucure de ceea ce au realizat.

Cât de înşelătoare este viaţa! Priviţi cu atenţie oamenii care vă înconjoară. Întrebaţi-vă dacă ei sunt cu adevărat fericiţi. Uitaţi-vă la toate aceste priviri lipsite de bucurie. Observaţi cât de goi sunt ochii lor. Chiar dacă materialismul tentează umanitatea prin plăceri facile şi imediate, este sigur că o astfel de viaţă nu poate să ne aducă o fericire durabilă.

Pentru ignorant, în spatele fiecărui moment de plăcere se ascunde şarpele durerii şi al suferinţei.

Sufletul nu poate găsi fericirea în acumularea de bunuri materiale, pentru simplul motiv că fericirea nu este artificială. Pierzând contactul cu beatitudinea divină, el speră să acopere această lipsă cu ajutorul unor pseudo-plăceri. Dar, pe un plan mai profund al existentei, el va rămâne întotdeauna conştient de lipsa sa de comuniune cu Divinul, înlăuntrul fiinţei sale, ştie că plăcerile simţurilor nu îi vor aduce împlinirea dorită.

Cât timp trebuie să mai rătăcim până când, sătui de atâta suferinţă, să descoperim fericirea în interiorul fiinţei noastre, unicul loc în care ea există cu adevărat?

Adevăratul ţel al existenţei

Treziţi-vă înainte ca visul vostru să se topească în infinit. Unde va fi atunci casa voastră, familia voastră, în momentul în care corpul vostru va dispare? Voi nu sunteţi acest corp. El nu este decât „farfuria” pe care aţi primit-o pentru a participa la „festinul” spiritului. De ce să nu învăţaţi această lecţie esenţială înainte să muriţi? Nu vă lăsaţi înşelaţi de limitările minţii voastre umane şi nu uitaţi nici o clipă că adevărata voastră natură este Spiritul.

Krishna a spus: „Părăseşte oceanul suferinţei şi al mizeriei! Viaţa în Dumnezeu este o sărbătoare continuă. Ignorând prezenţa Lui, existenţa devine plină de griji, dureri şi decepţii. Ţelul vieţii umane nu constă în a te căsători, a supravieţui şi a muri. Acesta este destinul animalelor.

De ce să trăieşti uitând că eşti om? Dumnezeu ţi-a dăruit inteligenţa pentru a o folosi să descoperi sensul existenţei tale. El te-a făcut inteligent pentru a-ţi dezvolta discernământul spiritual, singurul care te ajută să-L găseşti. Foloseşte cu înţelepciune acest dar! Nu deveni sclavul inteligenţei pentru că dacă vei proceda astfel aceasta îţi va aduce numai suferinţă!”

Adevăratul ţel al vieţii este să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Tentaţiile acestei lumi vă sunt prezentate pentru a vă ajuta să vă dezvoltaţi discernământul. Preferaţi plăcerile simţurilor sau beatitudinea divină? Plăcerile exercită o anumită atracţie, dar dacă nu le veţi rezista veţi ajunge într-un moment în care problemele şi greutăţile nu mai încetează.

Obţinerea sănătăţii, a liniştii interioare şi a fericirii durabile este imposibilă celor care se lasă dominaţi de plăcerile senzuale. Cunoaşterea lui Dumnezeu aduce o fericire infinita. Mai devreme sau mai târziu, fiecare fiinţă trebuie să înveţe de la viaţă această lecţie.

Priviţi luminile oraşului. Nu sunt minunate? Totuşi, unele din aceste lumini pot ascunde crime sordide. Nu vă lăsaţi seduşi de aparenţe. Adeseori, strălucirea lor este superficială, în spatele aparenţelor, urmăriţi să găsiţi Adevărul Etern.

Voi nu aţi venit pe lume doar pentru a câştiga bani, a avea familie şi a muri. Destinul vostru este glorios. Sunteţi copii ai Infinitului. Cele mai minunate împliniri pe care vi le puteţi imagina vă aşteaptă atunci când îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu. Comoara Sa vă-aparţine. Ce mai aşteptaţi? De ce să mai pierdeţi timpul în ocolişuri nenumărate? Mergeţi  şi căutaţi-L  direct pe El.

Valoarea omului nu este determinată de personalitatea sa, ci de faptul că este picătură din Dumnezeu.

Anii pe care îi petrecem în existenta terestră sunt secunde în comparaţie cu eonii care preced naşterea noastră sau cu incomensurabila perioadă de timp care va veni după ce vom părăsi această lume. De ce să te identifici cu această personalitate trecătoare? Casa, familia, ţara în care te-ai născut nu-ţi aparţin. Adevărata ta patrie este Infinitul. Adevărata durată a vieţii tale este Eternitatea.

Oamenii trăiesc imitându-i pe ceilalţi, trăiesc după opiniile altora. Dacă doreşti să „guşti” cu adevărat viaţa, trebuie să asculţi vocea ta interioară şi nu părerile celorlalţi.

Nu uita nici o clipă de Dumnezeu. Această lume va continua şi fără tine, pentru că tu nu eşti. mai important decât alţii. De-a lungul anilor, milioane de „personalităţi” au sfârşit în „tomberoanele” istoriei. Trebuie să învăţăm să, cultivăm recunoştinţa faţă de Dumnezeu. El este singurul rost al vieţii.

Pe ecran, personajele unui film par foarte reale, dar privind din cabina de proiecţie poţi să observi că ele nu sunt animate decât de o singură rază de lumina. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Marele Film al Creaţiei. Dumnezeu a spus :”Să se facă lumina’!” (Geneza, 1:2) şi întregul Univers a fost emanat de o singură rază de lumina divină. Este un film cosmic, asemănător cu cel din sala de cinematograf.

Diferenţa constă în faptul că, în sala de cinematograf, spectacolul este bidimensional, solicitând doar văzul şi auzul, în timp ce „filmul” cosmic este multidimensional şi afectează toate cele cinci simţuri ale omului, în sala de cinematograf, imaginile proiectate pot să vă facă să râdeţi sau să plângeţi, dar filmul proiectat de Dumnezeu este mult mai complex şi deci mult mai captivant. „

Un fizician comenta cu condescendenţă:

„Este foarte frumos să reprezint arborii, florile, râurile ca părţi ale visului lui Dumnezeu. Ştiinţa a revelat că toate aceste lucruri sunt identice în esenţă, că toate sunt formate din protoni şi electroni”.

Prompt, Yogananda l-a întrerupt:

„Dacă tu ai lăsa o grămadă de cărămizi să cadă la sol, crezi că vor forma o casă? Cu siguranţă că nu. Este necesară o inteligenţa pentru a face ceva coerent cu o grămadă de cărămizi. Protonii şi neutronii sunt „cărămizile” din care a fost construit Universul. Dar a fost necesară o Inteligenţă pentru ca acesta să capete forma pe care o are.

Toate florile, toate râurile, toţi arborii sunt dotaţi cu inteligenţă.”

Sufletul şi Dumnezeu

Dumnezeu este Oceanul de Spirit, iar oamenii sunt asemănători valurilor care apar pe suprafaţa sa. Văzute dintr-o barcă, aceste valuri par să fie foarte diferite – unele sunt înalte şi puternice, altele sunt mici şi insignifiante. Dintr-un avion vedem numai oceanul, fără a sesiza valurile ce anima suprafaţa sa.

La fel se întâmplă cu cel absorbit de jocul iluziei, Maya. El se ataşează de succes şi este trist când suferă un eşec. Îi este teamă de durere şi boală, iubeşte existenţa terestră şi este îngrozit de moarte. Valurile existenţei umane par reale şi infinit diversificate, în ochii unei fiinţe eliberate totul este Brahman, totul este Dumnezeu.

Cu cât furtuna este mai puternică, cu atât valurile simt mai înalte. Cu cât vântul iluziei suflă mai puternic asupra minţii unei fiinţe, cu atât mai mult ea urmăreşte să se distingă de cei din jurul său.

Este cu neputinţă să te ascunzi de Creator. Toţi facem parte din Dumnezeu, la fel cum valurile fac parte din ocean. Noi nu suntem separaţi de El decât în aparenţă.

Persoanele care vor să-şi afirme personalitatea şi să se ridice deasupra celorlalţi prin vanitate şi orgoliu, la un moment dat se vor lovi cu putere de valurile celorlalte ego-uri, provocate tot de o furtună a iluziei.

Atâta timp cât este furtună, suprafaţa oceanului nu va cunoaşte liniştea. La fel, spiritul uman, perturbat de furtuna iluziei nu va găsi niciodată pacea şi nu va experimenta decât neliniştea şi angoasa. Pacea nu apare decât după furtună, indiferent dacă este vorba de elemente ale Naturii sau de conştiinţa unei persoane. „Valul” ego-ului va exista atâta timp cât fiinţa va fi pierdută în Maya (în iluzie).

In măsura în care ego-ul discipolului se va diminua, acesta va accepta o nouă relaţie cu Spiritul Infinit. O fiinţă evoluată spiritual nu încearcă nici o clipă să fie mai presus decât celelalte şi urmăreşte în permanenţă să trăiască în armonie cu cei din jurul său, cu Natura, cu Dumnezeu.

Analogic vorbind, dacă am considera că Dumnezeu este curentul electric atunci oamenii sunt becurile. Forma, culoarea şi luminozitatea becurilor poate varia la infinit, dar cauza care determină ca toate aceste becuri să dea lumină este, identică în toate cazurile.

Oamenii sunt înşelaţi de aparente. Ei exclamă: „Ce fiinţă frumoasă! Ce păr frumos! Ce surâs strălucitor!” – dar în momentul în care curentul se întrerupe, ce devine culoarea? Cine mai admiră culoarea şi forma unui bec stins?

Nu uita nici o clipă adevărata Sursă a energiei vieţii.

Tot analogic vorbind, am putea spune că fiinţele umane sunt asemănătoare unor mici flăcări produse de o lampă cu gaz, iar pe Dumnezeu am putea să-L comparăm cu combustibilul. Forţa flăcării este proporţională cu comunicarea dintre flacără şi combustibil. La fel, cu cât noi ne deschidem mai mult faţă de prezenţa divină, cu atât El îşi poate manifesta lumina şi forţa Sa în vieţile noastre.

Invers, cu cât ne închidem mai mult faţă de Dumnezeu, datorită orgoliului şi indiferenţei faţă de nevoile celor din jurul nostru, cu atât Flacăra Divină, forţa şi inspiraţia Sa se vor reduce în proporţia obstrucţiei pe care noi o realizăm; iar în momentul în pare închiderea devine totală, flacăra dispare, chiar dacă mai există combustibil.

Nenumărate fiinţe sunt, atât de secate de vitalitate încât putem spune că nici nu există. Nu le putem considera în viaţă, în sensul obişnuit al cuvântului Despre ei vorbeşte IIisus când spune: „Lăsaţi morţii să-i îngroape pe cei morţi”.(Matei, 8:22)

Imaginaţi-vă mai multe recipiente pline cu apă şi lumina Lunii cum se reflecta pe suprafaţa apei din ele. Reflexia sa va fi diferită pentru flecare recipient, deşi ele reflectă aceiaşi Lună. Extrapolând, Dumnezeu este reflectat distinct de flecare fiinţă umană, dar nu este afectat de aceasta. Chiar dacă veţi distruge toate recipientele cu apă, Luna va rămâne neafectata, neschimbată.

Înţelept este cel care, primind lumina vieţii în „vasul” conştiinţei sale, ridică capul către Cer pentru a descoperi originea reală a luminii, Dumnezeu. Cel care, din contră, se încăpăţânează să reflecte doar „Luna”, se păcăleşte grav şi va înţelege aceasta atunci când recipientul său va fi distrus de trecerea vremii.

Pentru cel care îl iubeşte pe Dumnezeu, toate elementele creaţiei nu sunt decât o reamintire permanentă a prezentei Sale. „Reamintiţi-vă, în primul rând” – spune Iisus – „că împărăţia lui Dumnezeu este în voi”. (Luca, 17;21)

Oamenii sunt asemeni valurilor oceanului: ei dansează în furtuna iluziei. Oceanul nu încetează să-i aspire către El. Mai devreme sau mai târziu, ei vor fi resorbiţi şi în final se vor topi din nou în vastul Ocean al Iubirii Divine, care i-a emanat.

Un Dumnezeu, o religie

Un fermier avea şase fii, toţi orbi. într-o zi, el i-a rugat să spele un elefant. După ce fraţii au terminat treaba, fiecare a încercat să descrie animalul.

„Este foarte simplu” – a spus primul. „Acest animal este format din două oase foarte mari, acoperite de piele” – a spus primul frate; el îi spălase spatele.

„Cum poţi să spui astfel de prostii?” – a replicat cel de-al doilea. „Elefantul este asemănător unui tub lung”; el îi spălase trompa.

Cel de-al treilea, care a spălat urechile a spus că elefantul este format dintr-o pereche de evantaie.

Al patrulea a declarat că elefantul este format din patru coloane; el îi spălase picioarele.

Cel de-al cincilea, care spălase părţile laterale susţinea că elefantul este asemenea unui zid care respiră.

Cel de-al şaselea le-a spus: „Nici unul n-o să mă faceţi să cred prostiile pe care voi le-aţi spus. Eu ştiu: elefantul este asemenea unei frânghii care a coborât din cer”; el îi spălase coada.

Fiecare încerca să-i convingă pe ceilalţi că el are dreptate, astfel că s-au luat la ceartă. Tatăl, aflând motivul discuţiei, a zâmbit, şi le-a spus: „Copiii mei, nici unul dintre voi nu aveţi cu adevărat dreptate”.

„Să n-am dreptate?” – a spus unul dintre ei. „Fraţii mei sunt nişte mincinoşi şi tu acum încerci să spui că şi eu mint?”

„Copiii mei” – le-a spus tatăl, pe un ton conciliant – „fiecare dintre voi a spălat doar o parte din elefant, dar eu sunt singurul care-l pot vedea întreg. El este exact cum fiecare dintre voi l-aţi descris; dar este şi ceva mai mult, ceva ce voi nici nu vă puteţi imagina”. Astfel, el le-a descris cum arată cu adevărat un elefant.

„La fel se întâmplă şi cu diversele concepţii despre Divin ale diferitelor religii” – a conchis Sri Yogananda. „Dumnezeu este unul, dar căile care ne duc la El sunt numeroase şi aceasta poate să dea naştere Ia nenumărate confuzii şi conflicte”.

Un catâr poate transporta pe spatele său o mare cantitate de biblii şi scrieri sacre. Credeţi că aceasta îl va face mai spiritual? Din contră, această încărcătură îl va priva şi de limitata sa libertate de mişcare.

Adevărurile spirituale care sunt afirmate de religie sunt eterne. Dar din momentul în care au fost revelate de marii maeştri spirituali forma lor s-a diluat, s-a opacizat, datorită interpretărilor date de fiinţe umane netrezite spiritual.

Acesta este motivul pentru care Divinul trimite pe Pământ, din când în când, pe unul din Fiii Lui Iluminaţi, pentru a face să reînvie spiritul religios şi pentru a reda învăţăturilor tradiţionale puritatea originală. Priorităţile urmărite variază întotdeauna funcţie de necesităţile diverselor epoci, dar adevărurile fundamentale rămân eterne.

Legea vieţii are ca finalitate armonizarea fiinţei atât cu natura sa interioară, subiectivă, cât şi, bineînţeles, cu cea exterioară ei, obiectivă. Dacă vă veţi atinge cu degetele de o plită încinsă vă veţi arde. Durerea fizică este avertismentul pe care-l primiţi din partea Naturii pentru a înţelege ce trebuie să evitaţi pentru a vă păstra integritatea corporală.

Dacă îi trataţi pe cei din jurul vostru cu răutate, cu siguranţă că viaţa vă va trata într-un mod asemănător, iar în final inima voastră va fi împietrită şi viaţa voastră va deveni tristă şi searbădă. Prin astfel de exemple, Natura vă avertizează că printr-o atitudine dizarmonioasă ajungeţi să vă răniţi propriul Sine.

Dacă recunoaşteţi existenta acestei legi şi aliniaţi ei toate acţiunile voastre vă veţi bucura de o fericire durabilă, de o sănătate de fier şi de o perfecta armonie, atât în universul vostru lăuntric, cât şi în relaţiile voastre cu întreaga creaţie.

Când dorinţa ne tulbură mintea este important să ne amintim acest mare adevăr: „Când ne va inunda starea de beatitudine, orice suferinţă va dispare.”

Nu te identifica niciodată cu greşelile pe care le comiţi. Tu eşti copilul lui Dumnezeu, întotdeauna raportează-te la relaţia ta eternă cu EL.

Cel mai mare păcat pe care o fiinţă poate să-l facă este să se considere un păcătos. Pentru că doar gândind astfel, deschizi uşa şi inviţi păcatul să intre în mintea ta.

Să  te   defineşti  în   termenii   limitării   umane   înseamnă   să desacralizezi imaginea Divinului din fiinţa ta.

Nu te preocupa de defectele pe care le ai. Reaminteşte-ţi bunele tale acţiuni şi de tot binele care există în lume. Convinge-te de perfecţiunea ce există în tine. Aceasta te va ajuta să realizezi natura ta eternă, de copil al Divinului.

O cameră poate rămâne în întuneric timp de mii de ani, dar atunci când vom intra cu o lumânare aprinsă întunericul va dispare. La fel se întâmplă şi cu păcatul.

Totuşi, nu poţi să elimini păcatul din mintea unei fiinţe la fel de simplu cum poţi să elimini întunericul dintr-o cameră. Dar cu ajutorul devoţiunii şi al meditaţiei profunde întunericul -. din fiinţa ta va dispare, ca şi cum niciodată nu ar fi existat.

Nu contabilizaţi niciodată greşelile voastre. Urmăriţi să vedeţi dacă dragostea voastră pentru Dumnezeu este profund sinceră, pentru că pe Dumnezeu nu-L deranjează imperfecţiunea voastră, greşelile voastre; pe Dumnezeu, îl deranjează indiferenţa.

Dacă acoperim un obiect aurit cu un voal negru, vom spune că este negru? Bineînţeles că nu. Vom ştii întotdeauna că în spatele acelui voal obiectul este aurit.

Tot aşa, atunci când vom îndepărta vălurile ignoranţei care acoperă Spiritul, vom descoperi frumuseţea neschimbătoare a naturii noastre divine.

Simplul fapt de a gândi că nu suntem liberi este suficient pentru a ne împiedica să conştientizăm că în esenţă suntem de-a pururi liberi. Dacă nu putem elimina această idee nu vom reuşi niciodată să intrăm în samadhi.

Samadhi nu este ceva ce trebuie să obţinem; este ceva ce deja avem. Intru eternitate existăm în comuniune cu Dumnezeu şi doar pentru o scurtă perioadă de timp suntem răpiţi de iluzie, după care suntem din nou liberi în El.

„Maestre”, l-a întrebat într-o zi un discipol pe Yogananda, „dacă eu aş pretinde că sunt liber aceasta nu ar fi suficient ca să devin liber, nu-i aşa?”

„Ba da”, şi Maestrul a adăugat cu un surâs, „dar tu ţi-ai răspuns singur la întrebare. Tu ai spus «aceasta nu ar fi suficient ca să mă facă să fiu liber.»”

„Ne pare rău pentru cei care sunt bolnavi,” a spus Maestrul. „De ce să nu avem aceiaşi stare de compasiune şi pentru cei care sunt în păcat? Ei sunt «bolnavi» spiritual.”

Ignoranţa spirituală este cel mai mare păcat. Ea face ca toate celălalte păcate să devină posibile.

Dumnezeu te iubeşte la fel de mult ca pe Iisus, Krishna sau pe alţi mari sfinţi şi maeştrii spirituali. Tu eşti o picătură din Marele Ocean al Spiritului, iar oceanul este format în mod egal din toate picăturile sale.

Şi tu eşti o parte din Dumnezeu. Acest statut ţi-a fost conferit de Dumnezeu însuşi. Tu aparţii  Lui.

Fii în permanenţă conştient de ideea perfecţiunii tale în Dumnezeu. Aurul rămâne aur chiar dacă este îngropat în pământ de-a lungul anilor.

„Dacă nu aş avea nici un fel de dorinţă”, l-a întrebat un discipol pe Yogananda, „nu aş pierde toate motivaţiile, nu aş deveni un fel de robot uman?”

„Multe fiinţe îşi imaginează aceasta” i-a răspuns Maestrul. „Ei cred că în momentul în care nu mai au dorinţe interesul pentru viaţă dispare; aceasta nu se întâmplă deloc, ba din contră: abia atunci vei descoperi că întreaga viaţă este mult mai interesantă. Hai să ne gândim acum la aspectul negativ al dorinţei. Acesta te face să îţi fie teamă şi încontinuu să te întrebi: «ce se va întâmpla dacă….?» sau «dacă acest lucru nu se va întâmpla?».

Trăieşti într-o permanentă stare de anxietate legată de viitor sau într-o stare de regret continuu legat de trecut. Non-ataşamentul permite să trăim plenar starea de libertate interioară şi de bucurie divină. Atunci când vei fi capabil să te bucuri de prezent atunci îl vei putea găsi pe Dumnezeu. Absenţa dorinţei nu îţi distruge motivaţiile; cu cât vei ajunge să trăieşti mai mult în Dumnezeu cu atât va fi mai mare bucuria pe care o vei experimenta.”

Condiţiile exterioare obiective sunt întotdeauna neutre. Modul în care reacţionaţi Ia ele le determină să pară benefice sau nu. Trebuie să vă transformaţi reacţiile fată de circumstanţele exterioare.

Aceasta este esenţa întregului sistem Yoga – a neutraliza cu ajutorul Spiritului valurile reacţiunii. Fiţi în permanenţă fericiţi interior. Nu încercaţi să modificaţi exteriorul pentru a-l adapta cerinţelor voastre; urmăriţi mai bine să vă transformaţi interior.

Nu vei putea să te eliberezi atât timp cât îţi va mai fi frică. Cea mai bună metodă de ardere a karmei este să-ţi îndeplineşti plin de bucurie îndatoririle şi să întâmpini plin de curaj tot ceea ce viata îţi oferă.

Calea spirituală este formată din 25% efortul aspirantului, 25% ajutorul guru-lui şi 50% Grafia Divină. Dar este absolut necesar ca cele 25 de procente ale discipolului să fie formate din 100% efort şi sinceritate.

Modul tău de a gândi şi fluxul de graţie divină ce se va manifesta in viaţa ta este determinat de profunzimea conştientizării Sinelui fiinţei tale.

Marile miracole ale credinţei sunt posibile doar pentru cei care au perceput Divinul ca fiind unica realitate

Sunt multe pietre care există pe pământ, dar dintre toate doar câteva sunt diamante. În mod similar, adevărurile spirituale nu pot fi găsite printre opiniile umane confuze. Graţia divină este una dintre cele mai rare şi preţioase diamante. Ea poate fi obţinută numai de cei care o caută încontinuu, cu răbdare şi fermitate; iar pentru ca cineva să ajungă să o experimenteze nu este suficient doar să citească câteva cărţi spirituale sau să audieze câteva conferinţe.

Graţia nu va fi niciodată găsită acolo unde oamenii cred că ea trebuie să fie. Ea trebuie căutată într-un anumit mod, la locul potrivit şi într-o stare de spirit potrivită. Starea de spirit necesară pentru a putea primi Graţia Divină este o atitudine necondiţionată de dragoste faţă de Dumnezeu. Locul potrivit este în voi înşivă şi maniera potrivită este liniştea unei meditaţii profunde.

Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, trebuie să vă puneţi de acord cu metodele şi legile sale.

Realizarea Sinelui Suprem este mesajul tuturor religiilor; acestea te ajută să-ţi descoperi potenţialul spiritual al fiinţei, pentru a realiza că nu eşti altceva decât copilul lui Dumnezeu. Valul trebuie si înţeleagă că realitatea sa, de simplu val, este temporară. Să înţeleagă că existenţa sa nu rezidă în forma pe care o are, ci în apa oceanului, a cărei realitate substanţială o manifestă. Realizarea adevăratei sale naturi necesită topirea, cufundarea în ocean şi unirea cu el.

Să presupunem că un evreu se converteşte la creştinism; deci nu va mai merge la sinagogă şi se va duce în fiecare duminică la biserică. Crezi că această mică schimbare îi va asigura mântuirea? Cu siguranţa că nu, cu excepţia cazului în care această schimbare nu va trezi în fiinţa sa adevărata iubire pentru Dumnezeu. Religia ta nu trebuie să-ţi fie precum un costum de haine, exterioară fiinţei tale, ci asemeni unui veşmânt de lumina”. Prin costum eu nu mă refer numai la învelişul fizic, ci şi la gândurile şi dorinţele în care oamenii se închistează. Ele nu te reprezintă. Descoperă că eşti în spatele acestor înlănţuiri, că eşti asemeni lui Buddha, Iisus sau Krishna. Pentru că aceste extraordinare fiinţe au venit pe Pământ pentru a ajuta oamenii să perceapă reflexia Sinelui Etern înlăuntrul lor.”

Propriul tău corp este templul lui Dumnezeu.. Descoperindu-ţi Sinele îl vei realiza pe Dumnezeu. Indiferent ce temple vizitezi şi indiferent ce ritualuri urmezi, cel mai important pelerinaj al tău va fi cel interior. Ultimul ritual religios constă în ofranda- energiei tale pe altarul comuniunii cu Absolutul Divin. Acesta este motivul pentru care Iisus a spus: «Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica». (loan, 2:19)

Atunci când te rogi lui Dumnezeu fă-o din tot sufletul tău. Spune ceea ce cu adevărat simţi. Nu ceea ce crezi tu că El ar dori să simţi. Fii total sincer faţă de Ei, pentru că nu ai cum să-i ascunzi trăirile tale interioare. O rugăciune intensă conferă o deosebită forţă mentală. Gândurile tale vor fi atunci focalizate şi centrate asupra Sa. Fără sinceritate, aceasta nu va avea loc. Dacă nu simţi nici un fel de stare de devoţiune roagă-te Lui astfel: „Dumnezeu, ajută-mă să te iubesc!” Dacă mintea ta este tulburată de nenumărate dorinţe roagă-te astfel: „Dumnezeu, mintea mea este plină de dorinţe, dar eu te doresc pe Tine mai mult decât orice. Ajută-mă să elimin orice limitare, pentru a mă putea cufunda în oceanul Tău de pace.” Este bine să te rogi cât mai des lui Dumnezeu, chiar şi pentru a obţine anumite bunuri materiale; dar este mult mai bine să te rogi ca voinţa Lui să o manifeşti în întreaga ta viaţă. El este ceea ce tu ai cu adevărat nevoie şi va face mult mai multe pentru tine decât îţi poţi imagina, înainte de toate, caută-L pentru El însuşi, pentru dragostea Lui. Roagă-l: „Tată, revelează-mi-te!” Dacă îL vei chema în acest fel plin de sinceritate, cu siguranţă întotdeauna va fi alături de tine.

Nu te ruga niciodată cu atitudinea unui cerşetor. Nu uita nici o clipă că eşti copilul lui Dumnezeu. Copilul Lui fiind, ai drept asupra comorilor Sale. Roagă-te fiind convins că te ascultă, deoarece cu siguranţă îţi va îndeplini toate rugăminţile dacă te vei ruga Lui plin de dragoste. Roagă-te cu toată inima ta, cu toată intensitatea. Formulează-ţi rugăminţile cu dragoste, nu cerşi. Cerându-i nu trebuie nici o clipă să urmăreşti să-I impui voinţa ta Lui, ci roagă-te cu fermitate, convins fiind că El îţi va dărui tot ce este mai bine pentru tine. Iisus exprimă aceasta când spune: „Rugaţi-vă cu credinţă”. (”Tot ceea ce vă veţi ruga cu credinţă în rugăciunea voastră veţi primi”. Matei 21:22)

O credinţă fermă şi iubirea sinceră sunt elementele cele mai importante în rugăciune.

Roagă-te lui Dumnezeu astfel: „Preaiubitul meu infinit, eu ştiu că Tu eşti mai aproape de mine decât aceste cuvinte pe care le folosesc în rugăciunea mea; mai aproape chiar decât gândurile mele cele mai intime. Depăşind toate sentimentele agitate, eu simt în permanenţă dragostea şi grija Ta pentru mine. Dincolo chiar de trezirea mea actuală spirituală, eu simt susţinerea şi ghidarea Conştiinţei Tale. Depăşind chiar şi dragostea mea pentru Tine, eu voi deveni din ce în ce mai conştient de dragostea Ta.”

Dacă vei continua să te rogi astfel cu toată intensitatea, vei simţi prezenţa Sa ca pe o mare bucurie ce îţi va umple inima, în această stare de bucurie covârşitoare vei ştii că El este alături de tine şi că îi aparţii cu adevărat.

Roagă-te într-o stare extatică, meditează într-o stare extatică şi în fiecare moment liber pe care îl ai gândeşte-te la Dumnezeu. Fii asemeni acului unui busole care, indiferent cum este aceasta orientată, arată nordul. Aceasta trebuie să fie atitudinea unui yoghin. Indiferent unde mergi sau ce faci, mintea ta trebuie să fie întotdeauna orientată către steaua polară a prezenţei lui Dumnezeu din fiinţa ta.

Cum să-L iubeşti pe Dumnezeu? lubeşte-L aşa cum un sărac iubeşte banii, aşa cum un înecat tânjeşte după o gură de aer, aşa cum o fiinţă rătăcită in desert tânjeşte după o cană cu apă. Iubeşte-L cu înflăcărarea primei iubiri a tuturor îndrăgostiţilor.

Atunci când vei învăţa să-L iubeşti din toată inima ta, atunci Îl vei găsi. Doar atunci vei fi cu adevărat yoghin, fiinţă ce a atins uniunea cu Dumnezeu.

Contopirea cu Fiinţa Preaiubită Cosmică este cea mai minunată experienţă posibilă. Este vis în vis, bucurie în bucurie, un milion de divine iubiri într-una singură ce-.ţi vor topi inima, în oricare punct din acest spaţiu te-ai afla, vei primi dragostea Sa, strălucind cu intensitatea a milioane de sori. De fiecare dată când vei gândi că ai epuizat dragostea Lui vei simţi cum un val infinit te cuprinde şi te topeşte în fericire.

Acesta este extazul divin!

Sufletului îi place foarte mult să mediteze, pentru că intrând astfel în contact cu Spiritul, experimentează cea mai intensă stare de bucurie. Nu uita aceasta niciodată; în mod special atunci când te afli într-o o stare de agitaţie mentală. Aversiunea faţă de meditaţie este datorată ego-ului şi nu sufletului.

Doar aspiranţii yoga ce realizează un efort extrem pot să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu; nu cei care în permanenţă găsesc scuze spunând cum ar fi: „Mai întâi trebuie să am din ce să trăiesc, pe urmă să găsesc un loc liniştit, şi după aceea voi începe să meditez.”

Cei care continuă să amâne practica lor spirituală nu vor ajunge niciodată să-L cunoască pe Dumnezeu. Dar dacă îţi vei spune: «acum, chiar în acest moment, voi intra într-o meditaţie profundă» – poţi să atingi instantaneu o stare spirituală înălţătoare. Atunci când o fiinţă moare de somn, ea poate adormi oriunde, instantaneu. Tot aşa se întâmplă şi cu o fiinţă care îl iubeşte pe Dumnezeu. Ea poate medita oriunde, chiar şi într-un loc foarte aglomerat sau foarte zgomotos.

Nu aştepta în fiecare zi să vezi cum înfloreşte o floare spirituala în grădina vieţii tale. Ai încredere că Dumnezeu, dacă te vei dărui total lui, îţi va da împlinirea spirituală la timpul Său, adică la momentul potrivit. După ce ai plantat sămânţa aspiraţiei divine, ud-o zilnic printr-o practică spirituală intensă şi prin acţiuni corecte.

Elimină din fiinţa ta indecizia, neîncrederea şi inerţia. Când lăstarii divinei percepţii apar îngrijeşte-i cu devoţiune şi într-o dimineaţă vei observa cu uimire cum a înflorit cea mai frumoasă floare, floarea Realizării Sinelui.

Nu fii nerăbdător sau neliniştit în efortul tău de a-L găsi pe Dumnezeu. Dăruie-te cu toată inima, dar nu fii nerăbdător să aştepţi efectele. Fii calm, îndreaptă-te spre ţelul tău divin cu linişte şi pace în suflet.

Trăieşte în această lume ca un musafir. Adevăratul tău cămin nu este aici. Chiar dacă actul casei în care trăieşti este pe numele tău, cui a aparţinut el înainte ca tu să-L cumperi şi cine-L va avea după moartea ta. Această existentă nu este decât un refugiu, o scurtă etapă în lungul voiaj care te conduce către Dumnezeu Tatăl. Consideră-te un invitat pe Pământ. Atâta timp cât eşti aici musafir, încearcă să fii cât mai agreabil. Urmăreşte să acţionezi cât mai bine şi cât mai responsabil, ai grijă de tot ceea ce Dumnezeu îţi pune la dispoziţie şi nu uita nici o clipă că sunt ale Lui şi nu ale tale.

Ce inconştienţi sunt oamenii că îşi irosesc timpul pentru a-şi îmbuiba corpul, a acumula bogăţii şi a ajunge să aibă maximum de posesiuni. In momentul în care vor muri vor trebui să lase totul în urma lor. Ei se pierd în scuze interminabile: „Nu am timp să meditez”, spun ei, „trebuie să mă duc la toate acele întâlniri de afaceri”. Dar uită că atunci când Dumnezeu îi va chema la el vor fi obligaţi să întrerupă toate aceste angajamente. Moartea este singurul „angajament” ce nu poate fi anulat.

De ce să pierzi atunci atâta timp cu lucruri efemere? Cât de orb eşti. Trezeşte-te! Dacă Dumnezeu te cheamă trebuie să laşi în urmă toate plăcerile sau durerile acestei lumi.

„Caută-mă”, îţi spune El. „Şi vei găsi în Mine bucuria imperisabila” pe care tu o cauţi de atâta timp în valurile impermanenţei. Tot ceea ce tu ai dorit, de-a lungul a nenumărate încarnări nu vei găsi decât în Mine, pentru totdeauna.

Consideră întotdeauna că nu aparţii nimănui şi că nimeni, de fapt, nu îţi aparţine. Tu eşti în trecere pe acest Pământ şi adevăratul motiv pentru care eşti aici este foarte diferit de cel pe care tu îl crezi.

Familia ta consideră că îi aparţii, dar dacă vei muri şi vei renaşte la vecinii tăi, crezi că te va recunoaşte?

Şi prietenii tăi cred că le aparţii, dar dacă vor exista mici neînţelegeri între voi câţi îţi vor rămâne loiali?

Oamenii spun că îşi iubesc aproapele, dar ei nu se iubesc decât pe ei înşişi. De fapt, ei îi iubesc pe ceilalţi numai în măsura în care aceştia le fac pe plac. Adevărata iubire este atunci când, chiar cu preţul unui sacrificiu personal, îţi face plăcere să poţi genera fericire fiinţei iubite. Oare câte fiinţe iubesc astfel? Foarte puţine! Şi câte dintre ele sunt la rândul lor iubite? Şi mai puţine.

Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără răspuns. Şi este chiar mult mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne înţelege chiar şi atunci când toţi cei din jurul nostru ne înţeleg greşit. Pentru că Dumnezeu ne iubeşte chiar şi atunci când toţi ne părăsesc. Pentru că Dumnezeu şi-aduce aminte de noi chiar şi atunci când toţi ceilalţi ne-au uitat. Noi suntem ai lui Dumnezeu şi doar ai Lui pentru eternitate.

O regulă de aur pe care trebuie să o urmezi întreaga viaţă este să păstrezi starea de martor în tot ceea ce se întâmplă. Ca să înţelegi mai bine ceea ce vreau să-ţi spun îţi voi da următoarele exemple.

Indiferent de ceea ce tu percepi, fii conştient că există o, realitate mult mai vastă, care în această clipă îţi scapă. Indiferent de persoana cu care tu vorbeşti, imaginează-ţi că există o fiinţă invizibilă pentru cel care nu este receptiv la realitatea subtilă, care îţi vorbeşte prin intermediul acelei fiinţe. Indiferent de acţiunea pe care o realizezi, urmăreşte să percepi o altă prezentă alături de tine care te priveşte, te ghidează şi-ţi dăruieşte putere. In momentul în care priveşti în ochii oamenilor, fii conştient că primeşti prin intermediul privirii lor un mesaj de la Dumnezeu.

Orice eveniment din viaţa ta priveşte-l detaşat cum se derulează şi întreabă-te ce vrea Dumnezeu să te înveţe din această experienţă.

Dacă doreşti să simţi pe Dumnezeu cum te ghidează în întreaga ta viaţă nu pierde timpul vorbind prea mult. Liniştea este altarul Spiritului.

Atunci când eşti în compania celorlalţi fii alături de ei cu toată fiinţa ta. Dar în clipa când rămâi singur fii doar cu Dumnezeu. Şi fă tot posibilul să petreci cât mai mult timp cu El.

Solitudinea este preţul evoluţiei.

Când în cei din jurul tău vei vedea numai aspectele lor negative, numai ce este rău în fiinţa Ior, adu-ţi aminte că de fapt este ceva în neregulă cu persoana ta.

Atunci când eşti într-o stare de armonie interioară, toate lucrurile ţi se vor părea corecte pentru că atunci vei realiza că toate fac parte din Dumnezeu. Doar în acel moment vei accepta viaţa aşa cum este şi vei privi cu înţelegere şi simpatie toate fiinţele indiferent de greşelile pe care le fac.

Nu poţi să-L iubeşti pe Dumnezeu şi în acelaşi timp să fii rău cu oamenii din jurul tău. Nu poţi să-L iubeşti şi totuşi în inima ta să mai existe ură. Modul în care te comporţi cu ceilalţi reflectă starea ta de conştiinţă şi condiţionările tale.

Să nu-ţi imaginezi vreodată că poţi câştiga dragostea lui Dumnezeu, dacă tu nici măcar nu eşti capabil să cucereşti dragostea fiinţelor din jurul tău. Dacă cu adevărat îl iubeşti pe El, trebuie să-L iubeşti pe El în toţi.

8 MARTIE – Prilej de reamintire

Aminteşte-ţi!

Prin tine s-a născut acest univers,

Prin tine Dumnezeu creează lumile,

În tine, miracol sfânt, se află izvorul tuturor puterilor

Şi în tine luminează Domnul.

Preafericito, aminteşte-ţi cine eşti

Şi din splendoarea inimii tale trezite

Împărtăşeşte tuturor fiinţelor

Bucuria nestăvilită a iubirii.

Ridică-te şi rupe lanţurile uitării!

Fie-ţi dor de adevărul tău,

Spală-te de noroiul cu care te-au împroşcat

Cei orbi şi lipsiţi de dragoste,

Aruncă zdrenţele rutinei şi neîncrederii,

Căci trupul tău este frumuseţea însăşi

Şi voinţa ta este atotputernică

Atunci când izvorăşte din fericirea fără margini

A cunoaşterii de sine.

Caută comoara sufletului tău

Căci aceasta transformă povara vieţii

Într-o sfântă dăruire;

Fie ca toate puterile lui Dumnezeu

Să vegheze şi să ajute la trezirea ta!


Să-ţi reamintesc acum cîte ceva din comoara ascunsă în sufletul tău. Dacă eşti în permanenţă plină de forţă şi fericită, emanând în jurul tău o tainică fascinaţie, dacă fiecare zi a vieţii tale este plină de sens şi luminată de iubire, dacă privind în jur gînduri de pace şi compasiune răsar spontan din sufletul tău, dacă frecvent întinzi mîna să alini şi să mîngâi, atunci eşti aproape de sufletul tău şi în comuniune cu sufletul lumii; fiind binecuvântată de Dumnezeu cu o viaţă atât de împlinită, gândeşte-te cu dragoste la toate femeile din această lume, urmărind să le transmiţi fericirea de a trăi. Şi roagă-te să poţi aduce în această lume iubirea fără sfârşit a lui Dumnezeu.

Dacă nu trăieşti încă plină de forţă şi bucurie fiecare zi a vieţii tale, înseamnă că ai uitat de sufletul tău şi de Lumina pe care Dumnezeu a sădit-o acolo.

AMINTESTE-ŢI DE SINE!

De multe ori femeia uită de ea însăşi, dăruindu-se celor dragi până la completa epuizare a resurselor fizice şi psihice; ea poate să se dăruiască astfel ani sau zeci de ani în şir, dar până la urmă, datorită necunoaşterii unor legi divine, esenţiale, ale vieţii, femeia îşi pierde forţa şi strălucirea, uneori uitând chiar şi de iubire. Ea uită treptat de comoara sufletului  ei, şi aceasta se îngroapă adânc sub praful obişnuinţei, plictiselii, oboselii. În acest mic articol doresc să-ţi reamintesc că numai de tine depinde să-ţi reprezinţi viaţa astfel încât să trăieşti în bucurie şi fericire minunea existenţei, astfel încât, să devii conştientă de darurile şi de rolul tău în sfinţirea acestei lumi, în aducerea fericirii cereşti pe pământ.

Ai curajul să priveşti din nou în Inima ta şi viaţa îşi va lărgi rapid orizonturile. Nu uita de cîte ori ai fost acel  cântec de bucurie, fiind pentru toţi cei dragi prilej de încântare, refugiu sacru al celor aflaţi în nesiguranţă sau durere. Tu poţi fi sprijinul şi forţa prin care această lume rătăcită se va întoarce spre credinţă şi dragoste; dar pentru ca această menire a vieţii tale să se împlinească, trebuie mai întâi să te transformi tu însăţi, să-ţi transformi corpul, sufletul şi mintea, să-ţi educi voinţa, să ceri ajutorul îngerilor şi al lui Dumnezeu cât mai des, cu o mare credinţă, în fiecare împrejurare concretă a vieţii de zi cu zi. Cunoaşterea înseamnă putere, iar o fiinţă puternică poate dărui extrem de mult şi chiar această dăruire îi umple viaţa de o fericire constantă, pe care nimic din lumea această să nu o poate atinge. Bucuria de a face mereu bine celorlalţi, la modul eficient şi inspirat, atrage protecţia sfinţilor, a îngerilor şi face ca Dumnezeu să  reverse asupra noastră din ce în ce mai mult, pacea şi iubirea sa copleşitoare.

Uneori eşti atât de grăbită să faci binele pe care tu îl vrei, încât nu ai timp să te încredinţezi că acţiunea ta este în sensul armoniei divine, ceea ce face ca viaţa să-ţi opună adeseori o obositoare rezistenţă, ca şi cum te-ai lovi mereu şi mereu de aceleaşi obstacole, sub diferite forme. Vei afla, acordându-ţi mai mult timp pentru introspecţie şi regăsire, o mulţime de taine, prin care vei înţelege de unde provin piedicile şi greutăţile, stresurile şi inhibiţiile, mânia şi frustrările care acoperă uneori sufletul tău plin de lumină; vei afla mai ales cum să depăşeşti triumfătoare aceste slăbiciuni şi să continui să te bucuri de viaţă chiar şi in mijlocul greutăţilor.

O femeie plină de viaţă şi puternică este inima unei familii, a unui grup sau a unui cuplu. Ea emană pretutindeni fericire, calm şi iubire. Astăzi, femeile uită să-şi reîmprospăteze izvorul vitalităţii şi se lasă cuprinse de slăbiciune fizică şi psihică, nemaiştiind cum să se refacă. Înţelege că, în primul rînd de tine depinde să cauţi şi să transpui în practică acele modalităţi care îţi permit o regenerare rapidă şi eficientă, uneori chiar în timp ce realizezi activităţile obişnuite. De ce să nu înveţi să redevi tânără şi puternică, capabilă de a te dărui atât la servici, cât şi acasă, fără a-ţi mai epuiza resursele. Aminteşte-ţi că uneori, bărbatul nu apreciază cât de obositoare sunt activităţile casnice pentru o femeie obişnuită, care nu cunoaşte anumite secrete ale puterii sale. Şi atunci, el vede doar că mereu şi mereu  iubita sau soţia sa este obosită, lipsită de veselie şi fără chef de joacă, tocmai când vine seara şi mai este timp de dezmierdări şi apropieri intime pline de tandreţe. El nu este vinovat că tu ai uitat secretul unei nesfârşite puteri pe care Dumnezeu ţi-a dăruit-o. Face parte din menirea ta în această lume să te regăseşti pe tine şi comoara sufletului tău care tăinuieşte atâtea puteri. Fă din viaţa ta o victorie, o necontenită încununare, astfel încât fiecare zi să-ţi aducă noi bucurii.

Starea de împlinire şi de forţă a unei femei care dispune de resurse vitale poate fi amplificată şi prin comuniunea intimă cu bărbatul iubit. Chiar dacă nu găsim întotdeauna timp pentru o fuziune amoroasă completă, putem uneori doar să ne jucăm cu fiinţa iubită, sărutându-ne şi acoperindu-ne cu delicate mângâieri, urmărind să împărtăşim iubitului starea noastră de bucurie şi calm, să-i alungăm oboseala, să-i luminăm sufletul şi mintea. Apropierea generatoare de efervescenţă erotică, de dorinţă aprinsă, creează în cei doi îndrăgostiţi un dinamism regenerator care îndepărtează ca prin farmec oboseala şi le umple inima de un preaplin al bucuriei. Astfel, ei se reîntorc în lumea exterioară plini de forţă, puritate şi fericire, cu chipurile strălucitoare, atrăgând privirile celorlalţi care şoptesc uimiţi: “uite, cât de fericiţi sunt!”

Aşa este deocamdată: doi oameni debordând de fericire şi iubire constituie pentru ceilalţi un prilej de uimire, în loc să  fie ceva firesc. Trăim într-o lume decăzută spiritual, care a uitat să se bucure de ea însăşi, în inima lui Dumnezeu. Firesc ar fi să ne mirăm când vedem doi oameni indiferenţi unul faţă de celălalt, sau doi oameni supăraţi; ar trebui să fie un eveniment atât de rar, încât ei să-şi dea imediat seama că e ceva în neregulă cu ei şi să se lase molipsiţi de fericirea entuziastă a tuturor. Dar mai e ceva timp până la o asemenea transformare a lumii. Oricum, fiecare dintre noi poate contribui la acest sublim ideal de armonie a umanităţii, urmărind să ne transformăm pe noi înşine mai întâi.

O femeie plină de bunătate şi spirit de sacrificiu, dacă se cunoaşte bine pe ea însăşi, astfel încât să fie mereu puternică, este pe această lume un focar de sfinţenie, care purifică şi înalţă tot ceea ce atinge, priveşte sau gândeşte. Ea transformă lucrurile şi fiinţele într-un mod tainic şi eficient, influenţând mereu în bine conjuncturile şi deciziile oamenilor în mijlocul cărora trăieşte.

Femeia poate trezi în ea însăşi o putere uluitoare prin care să orienteze spre bine şi armonie foarte mulţi oameni, ajutându-i astfel fără ca ei măcar să bănuiască. Despre aceste taine şi puteri ascunse vorbesc vechile tradiţii spirituale ale Orientului cum ar fi Tantrismul şi Taoismul. Aceste vechi tradiţii ne amintesc de arhetipul suprem al Energiei creatoare a lui Dumnezeu ipostaziat în sufletul femeii.

Când se generează în vâltoarea evenimentelor zilnice un conflict aprins, prezenţa iubitoare şi plină de farmec a unei femei puternice şi elevate poate dirija energia perturbată spre nivele superioare, făcând astfel încât fiecare să manifeste în prezenţa ei numai aspectele superioare, rafinate ale fiinţei şi, aşa cum nu te poţi certa în prezenţa unui înger, pentru că el generează doar bucurie şi pace, în mod asemănător, te poţi controla sau transforma în bine datorită prezenţei Femeii.

Multe din proiectele de transformare a lumii s-au hrănit din puterea femeilor. Această putere a voinţei generează începuturi care cuprind în ele, în mod tainic, o energie uriaşă capabilă să trezească şi să focalizeze entuziasmul multor fiinţe către o anumită acţiune. Chiar dacă bărbatul este cel care găseşte un nou drum, printr-o inspiraţie genială, totuşi femeia este cea care îl inspiră plină de iubire şi îl susţine de-a lungul noului său drum. O femeie plină de entuziasm şi dinamism creează mai mereu în jurul ei o efervescenţă a vieţii trăite din plin, ca o flacără ce îşi dăruie permanent lumina şi căldura.

Aminteşte-ţi că tu eşti Iubirea. Femeia este iubirea. Ea se hrăneşte din iubire, rezistă prin iubire, se luptă prin iubire şi îşi savurează victoria iubind. Când sufletul tău este plin de iubire, trăieşti senzaţia delicioasă de a fi îndrăgostită; şi atunci comoara din sufletul tău străluceşte răspândindu-şi razele pline de fericire nu doar asupra fiinţei iubite, ci pretutindeni, tot timpul, ca o splendoare luminoasă ce există pentru tine în toate lucrurile şi toate fiinţele, încât îţi vine să îmbrăţişezi copacii şi cerul, să mângâi iarba şi frunzele pomilor, să râzi în sufletele tuturor copiilor, să cânţi şi să zbori ca păsările, să umpli de bunătate inima bătrânilor; simţi nevoia să pătrunzi pretutindeni şi să impregnezi totul cu bucuria ta nestăvilită care nu mai încape nicăieri şi creşte mereu.

O, tu, fiinţă preafericită, soarele străluceşte acum în sufletul tău şi cerul întreg este cuprins în tine! Chipul tău luminează şi puterea ta este fără margini, căci nimic nu poate opri  iubirea nestăvilită a unei fiinţe îndrăgostite. Bucură-te, mireasă, care te-ai îmbrăcat în albul fericirii cereşti şi ţine inima ta trează în focul iubirii! Îndrăgosteşte-te în fiecare zi de iubitul tău, de lumina soarelui, de copilul tău, de inimile oamenilor, de cerul nesfârşit, de sufletul poeţilor, îndrăgosteşte-te!

Iubeşte din tot sufletul tău ceea ce miroşi, ceea ce guşti, ceea ce vezi, ceea ce atingi, ceea ce crezi sau visezi, căci viaţa ta se va sfinţi prin iubire şi te vei asemăna îngerilor. Prezenţa ta în această lume este poarta spre paradis: tu eşti legătura dintre om şi Dumnezeu, ca o rază strălucitoare ce uneşte inima omului cu iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu.

Aşa cum un măr îşi împlineşte menirea abia când e copt, dulce şi plin de savoare, tot astfel tu te apropii de menirea ta dintru începuturi atunci când deschizi ochii spre desăvârşire. Când o femeie trăieşte plină de inocenţă şi candoare, chipul şi trupul ei emană prospeţimea copilăriei. Veselia ei, aparent fără motiv, seamănă cu bucuria copilului care începe o nouă zi, cu gândul la joacă, lipsit de griji şi ocrotit. Bărbatul care se îndrăgosteşte de femeia-înger, dar şi cel care doar în treacăt o admiră, se umple de puritate şi gingăşie, exprimând chiar fără să ştie tot ceea ce este rafinat în sufletul său. Cel mai sigur mijloc de a transforma, în timp, fiinţele apropiate, este acela de a trezi copilul din tine; manifestându-te astfel plină de spontaneitate, jucăuşă, făcând ca orice supărare să se stingă imediat, topindu-se în râs sau glumă. Şi astfel, prin joc şi zîmbet, vei modela caracterul şi obişnuinţele celor dragi, aşa cum un copil transformă familia în care apare; el nu face nici un efort conştient în acest sens, şi totuşi, entuziasmul şi puritatea lui molipsitoare contaminează pe toţi ai casei. Dar tu, ca femeie cu suflet de copil şi aripi de înger vei face un efort conştient plin de blândeţe şi dragoste care, asociat cu radiaţia spontană de copil, să transforme mediul tău apropiat într-o lume cerească.

Aminteşte-ţi de Sinele tău Divin, căci acolo este Dumnezeu, şi lasă-te măcar cîteva minute pe zi să te scufunzi în pacea din adâncurile Sinelui pentru a extrage de acolo, direct de la sursă, frumuseţea, iubirea şi lumina. Şi astfel darurile pe care le vei oferi lumii prin viaţa ta, nu se vor sfârşi niciodată. Aşa să-ţi ajute Dumnezeu!

DE LA CITITORI – Ep. 9

Georgeta scrie:

Minunate martisoare sunt citatele prezentate. Mi-am reamintit, cu aceasta ocazie, de cele ale lui Gabriel Jose Garcia Marquez (nascut pe 6.03.1927), unele postate si de tine.

Mai adaug cateva, care pentru mine au o rezonanta aparte.


Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.


Cel mai important lucru pe care am învățat să-l fac după patruzeci de ani a fost să spun nu când a fost nu.


Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe stradă. Autorii dicționarelor le capturează aproape întotdeauna destul de târziu, le îmbălsămează în ordine alfabetică și, în multe cazuri, abia când nu mai înseamnă ce gândiseră inventatorii lor.


Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi și orbii o pot vedea.


Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.

 

Nu există jucărie mai utilă și nobilă decât un dicționar. Atât pentru copiii de la vârsta de cinci ani în sus cât și, cu puțin noroc, pentru scriitori, până la împlinirea vârstei de o sută de ani.


Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cel care merită nu te va face să plângi.


Nu-ți petrece timpul cu cineva care nu este dispus să îl petreacă cu tine.


Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns si l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit. Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.


Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.


Viața este lucrul cel mai bun din câte s-au inventat vreodată.


Viața nu este ce ai trăit, ci ce îți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti.

MEDITATIA BUNATATII PLINE DE IUBIRE

 

Nici un om nu este in intregime o insula;

Orice om este un fragment dintr-un continent,

O parte integranta dintr-un ansamblu.

Daca o bucata de pamant dispare in mare,

Europa devine mai mica.

Este ca si cum ar disparea un promontoriu,

Sau locuinta ta, ori a prietenilor tai.

Moartea fiecarui om reduce o parte din mine,

Caci eu sunt implicat in intreaga umanitate.

De aceea, nu trimite niciodata pe cineva

Sa afle pentru cine bat clopotele.

Clopotele bat pentru tine. John Donne, Meditatia XVII


Noi rezonam atat de usor cu necazurilor celorlalti oameni pentru ca suntem cu totii interconectati. Suntem simultan un intreg si o parte dintr-un intreg mai mare; de aceea, putem schimba intreaga lume daca ne schimbam pe noi insine. Daca eu devin in acest moment un centru din care emana bunatate si iubire, intreaga lume capata un nucleu de bunatate si iubire (aparent minor, dar in nici un caz nesemnificativ) care lipsea cu o clipa mai devreme. Astfel, aceasta schimbare imi este benefica mie, dar si restului lumii.

Probabil ai observat ca nu intotdeauna te manifesti ca un centru din care emana bunatate si iubire, nici macar fata de tine insuti. Dimpotriva, in societatea in care traim putem vorbi de o adevarata epidemie a lipsei de incredere in sine si a pretuirii de sine. La o conferinta cu Dalai Lama tinuta la Dharamsala in anul 1990, un psiholog occidental a incercat sa-i puna maestrului o intrebare legata de absenta pretuirii de sine. A fost nevoie ca intrebarea sa-i fie tradusa lui Dalai Lama de mai multe ori in limba tibetana (desi engleza maestrului este destul de buna), pentru simplul motiv ca acesta nu putea intelege conceptul occidental de „absenta a pretuirii de sine”. Cand in sfarsit a inteles despre ce este vorba, el s-a intristat vizibil la auzul faptului ca un numar atat de mare de americani cad prada unor sentimente atat de profunde de aversiune fata de sine si de neadaptare.

Tibetanii nu cunosc practic asemenea sentimente. Desi se confrunta cu problema grava a refugiatilor care fug din calea opresiunii chineze si care traiesc in saracia specifica lumii a treia, ei nu stiu ce inseamna absenta pretuirii de sine. Cine stie insa ce se va intampla cu generatiile lor viitoare, dupa ce vor intra in contact cu asa-zisele „tari dezvoltate”. Poate ca noi ne-am dezvoltat prea mult din punct de vedere exterior si prea putin din punct de vedere launtric si, cu toata bogatia noastra, noi suntem cei care traim in saracie.

Unul din pasii pe care ii putem face pentru a iesi din aceasta saracie este meditatia bunatatii pline de iubire. La fel ca in orice alt tip de meditatie, cel mai bun inceput suntem chiar noi insine. Tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem inimile in fata bunatatii, a acceptarii si a iubirii. Pare simplu, dar nu este intotdeauna. Va trebui sa ne reamintim sa facem acest lucru din nou si din nou, la fel ca atunci cand ne focalizam asupra respiratiei in timpul meditatiei in postura sezand. Mintea nu este dispusa sa accepte foarte usor aceasta deschidere in fata iubirii de sine, din cauza ranilor pe care le ascundem cu totii in profunzimile fiintei noastre. Merita totusi sa incercam, macar experimental, sa ne deschidem in fata acceptarii si iubirii de sine, la fel ca o mama care isi strange la piept copilul speriat sau ranit, cu o iubire neconditionata si fara nici o rezerva.

Te poti deschide in fata iertarii de sine, eventual si a iertarii celorlalti? Este posibil sa te simti fericit in clipa de fata? Este in regula sa te simti bine? Ai vreun motiv sa fii fericit in momentul prezent?

Iata cum trebuie sa se desfasoare meditatia bunatatii pline de iubire. Nu confunda insa cuvintele care descriu practica cu practica propriu-zisa. La fel ca intotdeauna, ele nu fac decat sa indice directia:

Incepe prin a te centra in postura de meditatie si focalizeaza-ti atentia asupra respiratiei. In continuare, de la nivelul inimii sau al abdomenului, invita sentimentele si iubirea sa radieze pana cand ele iti vor umple toata fiinta. Lasa-te mangaiat de propria constiinta, ca si cum ai fi un copil care merita sa fie iubit si tratat cu bunatate. Incarca-ti constiinta cu energia plina de iubire a unei mame, dar si cu energia plina de iubire a unui tata. Lasa-te rasfatat de aceasta iubire parinteasca si de aceasta bunatate de care poate ca nu ai avut suficient parte pe vremea cand erai copil. Scufunda-te in aceasta energie a bunatatii pline de iubire, inspir-o si expir-o, ca si cum ar fi o sursa de lumina si de caldura dupa care ai tanjit multa vreme si care acum iti sta in sfarsit la dispozitie.

Invita sentimentele profunde de pace si de acceptare sa fie prezente in tine. Unii oameni prefera sa rosteasca din cand in cand afirmatii-forta, de genul: „Imi manifest intentia sa ma eliberez de ignoranta, de lacomie si ura, sa nu mai sufar niciodata, sa fiu fericit”. In realitate, aceste cuvinte au scopul de a trezi in ei sentimentele de bunatate si de iubire. Ei isi exprima astfel dorinta de a avea parte de tot ce are viata mai bun de oferit, intentia lor constienta de a se elibera in momentul prezent (macar in acest moment) de toate problemele lor, generate de multe ori chiar de ei insisi, datorita temerilor si incapacitatii lor de a-si aduce aminte.

Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, mangaindu-te si implinindu-te, poti ramane in aceasta stare o perioada indefinita. Poti bea din acest izvor de apa vie, te poti imbaia in el, regenerandu-te si hranindu-te. Acest exercitiu se poate dovedi un instrument profund vindecator pentru trup si pentru minte.

Poti merge chiar mai departe. Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, poti directiona aceasta energie in exterior, catre oricine doresti. De pilda, poti incepe cu membrii cei mai apropiati ai familiei tale. Daca ai copii, focalizeaza-te asupra imaginii lor la nivelul ochiului mintii si al inimii. Vizualizeaza-le sinele superior, binecuvanteaza-i si doreste-le sa nu sufere inutil, sa isi gaseasca propria cale in aceasta lume, sa experimenteze iubirea si acceptarea in viata lor. Poti continua apoi cu sotia sau cu sotul, cu celelalte rude, cu parintii etc.

Daca luam cazul parintilor, iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre ei indiferent daca mai traiesc inca sau au murit. Trimite-le un gand bun, doreste-le sa nu se simta izolati si sa nu sufere, iubeste-i. Daca te simti capabil si ti se pare ca acest lucru te-ar putea elibera de o povara, gaseste un loc in inima ta si iarta-i pentru toate limitarile lor, pentru temerile lor, pentru actiunile gresite si suferinta pe care ti-au cauzat-o. Aminteste-ti in aceasta directie celebrul vers din poezia lui Yeats: „Pai, ce altceva ar fi putut face, dat fiind ca este asa cum este?”

Poti merge chiar mai departe. In continuare, iti poti directiona energia bunatatii si iubirii catre toti oamenii, nu numai catre cei pe care ii cunosti, dar si catre cei pe care nu ii cunosti. Nimeni nu poate sti in ce masura va beneficia umanitatea in urma acestui demers, dar este absolut sigur ca tu vei beneficia, in sensul rafinarii si expansiunii corpului tau emotional. Acest proces te va ajuta sa te maturizezi, cu atat mai mult daca iti vei directiona energia bunatatii si a iubirii catre acei oameni cu care nu te intelegi bine, pe care ii antipatizezi sau pe care ii respingi, care te-au amenintat sau te-au ranit. La fel de bine iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre grupuri intregi de oameni, catre toti cei oprimati, care sufera, care traiesc in regiuni afectate de razboi, de violenta si ura – stiind ca nu sunt diferiti de tine, ca si ei au persoane pe care le iubesc, sperante si aspiratii, nevoi de adapost, hrana si pace. Poti expansiona apoi si mai mult energia bunatatii pline de iubire, directionand-o catre intreaga planeta, cu toate splendorile si ranile ei tacute, catre mediul inconjurator, catre rauri si paraie, catre atmosfera pamantului, catre oceane, paduri, plante si animale, la nivel colectiv sau individual.

Practic, nu exista limite naturale ale practicarii bunatatii pline de iubire in meditatie sau in viata de zi cu zi. Procesul este sinonim cu o realizare continua, din ce in ce mai plenara, a interconexiunilor care ne unesc pe toti. Este manifestarea directa si consecinta acestei realizari. Daca ne putem deschide pentru o singura clipa catre iubirea unui copac, a unei flori, a unui caine, a unui loc, a unei persoane sau catre iubirea de sine, putem descoperi in acel moment toti oamenii, toate locurile, intreaga suferinta si intreaga armonie. Acest tip de practica nu isi propune sa schimbe ceva sau sa conduca la un rezultat concret, desi la prima vedere poate parea ca asa stau lucrurile. El nu face altceva decat sa reveleze realitatea care este intotdeauna prezenta. Iubirea si bunatatea exista chiar acum, in momentul prezent, undeva sau in cineva; de fapt, pretutindeni. De regula, capacitatea noastra de a le percepe este ingropata undeva, in adancurile fiintei noastre, sub temerile si ranile pe care le-am suferit, sub lacomia si ura noastra, sub cramponarea noastra disperata de iluzia ca suntem separati si izolati.


Prin deschiderea interioara in fata acestor sentimente, in timpul practicii, noi ne dilatam si transcendem granitele propriei ignorante, la fel cum, prin yoga, transcendem granitele rezistentei opuse de muschii, ligamentele si tendoanele noastre, si la fel cum, in toate formele de meditatie, transcendem granitele ignorantei din inimile si din mintile noastre. Desi pare uneori dureros, procesul de intindere corporala si de dilatare in planul constiintei ne permite sa crestem, sa ne transformam, si astfel sa schimbam intreaga lume.

¤

”Religia mea este bunatatea.” Dalai Lama

¤

Practica!

Intra in contact cu sentimentul bunatatii pline de iubire, in timpul practicii tale meditative. Incearca sa depasesti toate obiectiile pe care ti le aduce mintea, toate motivele pentru care nu merita sa fii iubit sau acceptat. Considera toate aceste obiectii simple ganduri efemere (nu o realitate imuabila). Scufunda-te in caldura si in acceptarea bunatatii pline de iubire, ca si cum ai fi un copil pe care mama sau tatal sau il tine in brate. Dupa ce te-ai stabilizat in aceasta stare de constiinta, directioneaza energia bunatatii si a iubirii catre alte persoane si catre intreaga lume. Nu exista nici o limita in aceasta directie, dar la fel ca in cazul oricarei alte practici, si aceasta se aprofundeaza si se amplifica numai prin perseverenta, la fel cum cresc plantele dintr-o gradina ingrijita cu iubire. Nu incerca sa ajuti in acest fel pe cineva sau intreaga planeta. Limiteaza-te sa te concentrezi constient asupra lor, sa ii apreciezi, sa le doresti tot binele din lume, sa te deschizi in fata durerii lor printr-o atitudine plina de bunatate, compasiune si acceptare. Daca, in urma acestui proces,  simti impulsul interior de a actiona concret, schimbandu-ti comportamentul in aceasta lume, manifesta-ti iubirea, bunatatea si luciditatea prin toate actiunile tale.

(extras din lucrarea „Meditatia – arta de a fi constient” de Jon Kabat-Zinn aparuta la Editura KAMALA)

 

MIRACOLELE APEI

O descriere a cercetarii lui Masaro Emoto privind capacitatea apei de a memora si structura apoi informatia cu care este amprentata, in cristalele care rezulta in urma inghetarii acelei ape. Acest studiu demonstreza un fapt foarte important ca semnificatie: influenta mediului exterior, gandurile, cuvintele si starile noastre pot fi memorate de apa. Si, mai mult decat atat, aceasta calitatea a apei structurate este asimilata de organismele vii care contin intre 50 si 75 % apa. In acest univers totul este vibratie, totul este energie care vibreaza pe o anumita freventa specifica. Din aceasta perspectiva, si organismul uman este influentat pe de o parte de calitatea vibratorie a apei pe care o consuma din exterior, pe de alta parte de modul in care gandurile, ideile, atitudinile, credintele si starile sale imprima caracteristicile vibratorii specifice in campul sau subtil energetic corespunzand ”elementului apa”.

Mai multe vedeti aici:

Pentru o mai buna vizionare folositi optiunea FullScreen (dreapta jos)

ABSTINENTA, ASCEZA, SEXUALITATEA SI VIATA SPIRITUALA LA BARBAT

Viaţa ne poate confrunta uneori cu anumite circumstanţe în care, deşi nedorită de noi, abstinenţa sexuală se manifestă pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Alteori, noi suntem cei care optăm ocazional sau total pentru o viaţă de abstinenţă sexuală. Oricare ar fi însă situaţiile create, s-a constatat de foarte multe ori apariţia a numeroase probleme cu ecouri profunde reflectate în natura fiziologică, psihică, mentală şi spirituală a celor care s-au confruntat cu ele. Fie că suntem forţaţi de împrejurări, fie că ne asumăm conştient abstinenţa sexuală, trebuie, ca bărbaţi, să cunoaştem anumite aspecte esenţiale cu privire la manifestarea sexuală în această conjunctură.

În primul rând, trebuie ştiut faptul că fie că ne manifestăm prin actul sexual, fie că optăm să nu o facem, există totuşi o anumită realitate ce se exprimă în planul energiilor sexuale. Acest plan este controlat, aşa cum deja multi oameni cunosc de un centru subtil energetic (SWADHISTHANA CHAKRA) a cărui funcţie principală rezidă în însăşi împlinirea condiţiilor necesare manifestărilor specifice acestor energii (regenerare, revitalizare, procreaţie, stimularea funcţiilor organelor sexuale, reglare hormonală, etc.), manifestări care sunt reflectate de asemenea şi la nivelul sferei psiho-mentale a fiinţei.

Din nefericire, de multe ori bărbaţii abuzează de funcţia sexuală şi nu puţini sunt cei care ajung să sufere o degradare a condiţiei sănătăţii lor mai devreme decât se aşteptau. Degenerarea şi îmbătrânirea înainte de vreme se datorează şi acestei situaţii. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi suferă de afecţiuni ale prostatei, boli cu transmitere sexuală, dereglări hormonale şi metabolice.

Să luăm cazul unui bărbat care până acum a avut o viaţă sexuală aproximativ satisfăcătoare şi care, la un moment dat îşi întrerupe activitatea sexuală. Energia sexuală va continua să se manifeste specific sub forma unor impulsuri, a unor tensiuni psihice adeseori neconştientizate şi de la un moment dat el va resimţi imperios necesitatea unui contact sexual. Această energie sexuală mult amplificată îşi cere parcă dreptul de a se elibera, de a fi eliminată printr-un act sexual cu ejaculare care să conducă la detensionarea necesară. În realitate însă, acesta este doar efectul înregistrat la nivel psihic în urma acumulării energiei sexuale care stagnează sub o formă substanţializată concret în însăşi lichidul seminal (sperma). Dacă bărbatul respectiv este şi o fiinţă mai puţin elevată, ale cărui dorinţe grosiere sunt foarte greu de controlat, el devine extrem de tensionat interior, resimţind obsesiv necesitatea de sex. Uneori tensiunea sa se poate exprima prin atitudini agresive, în urma încercărilor repetate de suprimare a actului sexual propriu-zis. Alteori se dedă la relaţii sexuale perverse; însă de foarte multe ori, bărbatul optează pentru masturbare în vederea atingerii excitaţiei care culmină cu actul ejaculator aşa zis “eliberator”. În alte cazuri, fiind incapabil să facă ceva, el doar resimte această stare de lucruri sub forma unei stări psihice negative care-l apasă, îl tensionează determinând o serie întreagă de alte efecte perturbatoare reflectate în sfera relaţiilor umane. Pe acest fond psihic labil, se pot foarte uşor amplifica anumite tendinţe subconştiente către viciu (alcool, droguri), agresivitate. Apetitul sexual refulat de multe ori conduce la stimularea apetitului alimentar, fiinţa respectivă simţind mult intensificată dorinţa de a mânca (bulimie). De multe alte ori, bărbatul va urmări să schimbe centrul activităţilor desfăşurate şi se va arunca disperat în multe alte acţiuni care să-l facă să uite aceste tensiuni, în urma acestei situaţii amplificându-se starea de agitaţie. Alteori, pur şi simplu, în somn, apariţia unor fantasme erotice îl vor face să atingă un nivel intens de excitaţie sexuală care să-i determine ejacularea.

Sub o formă sau alta, toate aceste manifestări şi multe altele au reprezentat de-a lungul timpului şi continuă să reprezinte pentru bărbat fondul problematic de tip anxios al libidoului său. Suprapunerea unor dogme religioase, limitarea cunoaşterii printr-un sistem de norme sociale rigide cenzurând aberant informaţiile autentice legate de manifestarea sexuală în întregul său, lipsa educaţiei sexuale, fondul de ignoranţă şi perversitate a oamenilor hrănit de o natură pasională ce-şi strigă dorinţa către sex, perversiuni, viciu, materialism, ateism, ataşamente gregare faţă de valori false, limitate, efemere, toate aceste condiţii au determinat adevărate mutaţii în fondul psiho-mental subconştient al întregii umanităţi, trăindu-se astăzi efectele din ce în ce mai grave ale aceste dihotomii: SEX şi SPIRITUALITATE.

Dacă în trecut, acei sfinţi ai pustiei, adevăraţii părinţi ai creştinismului, se luptau vitejeşte folosind spada rugăciunii înfocate, cu tentaţiile (viziuni de femei goale, fantasme erotice, excitaţie sexuală nedorită) prin care, afirmau ei, Satana urmărea să le devieze orientarea lor spre înălţare sufletească, astăzi, ajunşi în mileniul III, trebuie să identificăm în multe din aceste situaţii manifestarea aceluiaşi impuls brut al unei sexualităţi încă incomplet sublimate prin focul ardent al austerităţilor şi dificultăţilor ascezei, acel libidou freudian, care evident, el însuşi este capabil de a declanşa o veritabilă furtună psihică. ”Lupta” sfinţilor părinţi cu ”tentaţia” reprezintă în esenţă procesul purificator al fiinţei spre a se putea exprima liber prin ascensiunea spiritului ce-şi caută originea. Faptul că în trecut, în tradiţia creştină sexualitatea nu a fost suficient înţeleasă sub manifestările ei complexe a condus la o amputare silnică a acestei realităţi naturale intrinseci fiinţei umane şi s-a exprimat printr-o cenzurare atroce a vieţii sexuale a clerului, precum şi cu anatemizarea actului sexual ca păcat. Aceasta a condus la pervertirea sexualităţii pentru că devenind un fruct copt oprit, ea simultan a devenit şi fructul mult dorit şi gustat. De aici, până la pervertirea completă a sexualităţii chiar în rândul clerului nu a mai fost decât un pas. Creştinismul dogmatizat de interesele unei instituţii al cărei scop este menţinerea într-o continuă condiţionare prin frica de păcat a reuşit astfel să schilodească psihismul individual rupându-l pe om de la mijloc printr-o tăietură. Multi habotnici creştini şi nu numai creştini au ajuns să creadă că omul este capabil să-şi apropie condiţia divină exprimându-se prin înzestrările specifice situate de la mijloc în sus; imperiul Satanei posedând silnic teritoriul de la mijloc în jos. Această crudă realitate susţinută de biserică a făcut ca şi aspiranţilor autentici la spiritualitate aflaţi pe calea creştină să le vină greu să parcurgă drumul perfecţiunii, căci un handicapat rămâne totuşi handicapat atât timp cât nu-şi corectează handicapul. A fost nevoie de o forţă a aspiraţiei cu adevărat cutremurătoare (pe care o întâlnim totuşi în cazul multor mistici creştini) pentru a compensa ignoranţa generatoare de confuzie şi iluzionare în însăşi natura trăirilor mistice condiţionate de existenţa în acest trup de carne împărţit în două.

Lipsa anumitor tehnici, care să reunească într-o unică realitate divină, acest corp de carne cu acel corp glorios de lumină, lipsa procedeelor care să permită căutătorilor creştini sublimarea energiilor inferioare şi transformarea lor prin orientare către natura elevată a spiritului, a întârziat mult procesul evolutiv în masă în rândul creştinilor. Astăzi trăim cu toţii drama acestei confuzii, efect al separării omului de natura sa integral divină.

O întrebare ascunsă îl macină pe orice om obişnuit. De unde până unde trăiesc în spiritul creştin moral, de unde până unde sunt păcătos?

În tradiţia orientală, exprimarea acestor căutări, descoperirea sensului vieţii, a originii vieţii şi a întregii creaţii, exprimarea dorinţei de perfecţiune a fiinţei are un demers mai sistematic în care se pune accentul pe o cunoaştere de sine unificatoare, acceptându-se realitatea multiplelor manifestări interioare. Elaborându-se o metodă de căutare, o cale, folosind anumite instrumente, tehnici specifice, modalităţi de purificare, asceza în Orient este caracterizată simultan de renunţare, dar şi de cunoaştere. Cu adevărat, fără cunoaşterea realităţilor fizice şi subtil energetice care compun acest microcosmos al fiinţei, determinând dinamica manifestărilor umane specifice, fără cunoaşterea anumitor metode care să permită fiinţei procesul de purificare, facilitând astfel sublimarea instinctelor şi a energiilor din planurile inferioare (vital, sexual) către nivelele superioare (volitiv, afectiv, mental, spiritual), nu se poate asigura condiţiile autentice de renunţare şi transcendere a planului sexualităţii, pentru exprimarea fiinţei liberă şi armonioasă în acele sfere înalte de trăire mistică şi spirituală. Iată de ce găsim în Orient temple dedicate cultului zeilor iubirii, de ce găsim adevărate căi spirituale (Taoism, Tantrism, etc.) ce înglobează corpul fizic cu toate planurile sale în procesul profund al spiritualizării; iată de ce găsim o cale spirituală şi totodată un sistem de medicină psiho-somatică de tip Yoga care permite ca prin cunoaşterea şi controlul perfect al corpului şi al energiilor să se acceadă la o condiţie superioară ce vizează integrarea plenară a fiinţei umane în armonia cosmică.

Revenind asupra modului în care fiinţa umană este condiţionată de planul sexual, este necesar să subliniem că în cazul abstinenţei sexuale fortuite sau asumate, precum şi în cazul ascezelor care implică renunţarea la orice manifestare sexuală, este necesar să reuşim, ca bărbaţi, să obţinem un control asupra energiilor specifice de natură sexuală. Acest control asupra energiilor sexuale se obţine printr-o acţiune complexă orientată simultan în mai multe planuri:

1. la nivel sexual, este necesară asimilarea şi aplicarea unor tehnici de control local a energiilor sexuale (vom dezvolta ulterior aceste modalităţi), prin care actul ejaculării să fie perfect controlat, în timpul interactiunii sexuale;

2. la nivel volitiv, trebuie să ne impunem cu fermitate să controlăm instinctul grosier de descărcare (ejaculare), urmărind să redirecţionăm această energie spre etajele superioare ale fiinţei (afectiv, mental, spiritual);

3. la nivel mental, trebuie să reuşim eliminarea tendinţelor grosiere, a ideilor şi gândurilor care determină manifestarea dorinţei de a obţine prin ejaculare satisfacţie sexuală. Pentru obţinerea acestei purificări la nivel mental sunt necesare aplicarea unor tehnici de control mental, gimnastică psiho-somatică. (NOTA: Psihosomatic – concept medical potrivit căruia procesele fizice sunt direct corelate cu cele psiho-mentale. Potrivit acestui concept majoritatea bolilor fizice au drept substrat o perturbare la nivel psihic şi mental. În ultimii ani s-au făcut numeroase studii privitoare la medicina psihosomatică, fiind un concept în plină extindere în Occident. Conceptul psihosomatic este  cunoscut şi aplicat de câteva mii de ani în medicina chineză, tibetană, indiană. Izvoare istorice atestă că şi medicina dacică îngloba principiile medicinii psihosomatice. Pe acest concept al interdependenţei şi interacţiunii directe dintre corpul fizic, pe de o parte, şi psihic şi mental de cealaltă parte se bazează gimnastica psihosomatică de tip Yoga, dinamizarea subconştientului propriu folosind anumite idei şi sugestii benefic orientate în această direcţie, folosirea rugăciunilor, tehnici de concentrare şi meditaţie);

4. global, trebuie să realizăm un proces de purificare fizică şi energetică care să permită energiei sexuale efervescente să se reorienteze prin sublimarea ei în planurile superioare ale fiinţei. Este necesară o direcţionare a dietei în sensul asigurării procesului purificator, recurgerea la post (ajunare), tehnici yoghine de purificare fizică şi energetică, asane (atitudini posturale specifice), pranayama (tehnici de control al respiraţiei), meditaţie, rugăciune (vezi si articolele anterioare consacrate acestor tematici).

Trebuie să recunoaştem acum, ştiind cum se pune problema, că ignorarea acestor aspecte influenţează în mod negativ (în cazul ascezei creştine de exemplu), viaţa spirituală, mai ales în faza de început (atât timp cât fiinţa nu este purificată). Manifestările perturbatoare ale instinctului sexual necontrolat determină stimularea unor procese psihice obsesiv-negative cu fond de anxietate. În plus, trebuie subliniat că pierderea energiei sexuale prin ejaculare (chiar dacă aceasta se produce fără să vrem, cum ar fi în cazul poluţiilor nocturne) duce la pierderea potenţialului vital de bază care se repercutează în mod direct prin scăderea treptată a tuturor capacităţilor fizice, psihice, mentale şi spirituale ale fiinţei. Aşa se explică scăderea aspiraţiei către adevărata spiritualitate, lipsa de energie, lipsa de vitalitate, absenţa entuziasmului, a fermităţii, neputinţa afirmării valorilor înalt spirituale, lipsa elanului mistic în aceste vremuri. Incapacitatea de a sublima instinctul sexual chiar în rândul unor reprezentanti ai clerului i-a făcut pe aceştia să se îndepărteze de adevărata condiţie spirituală a sfinţeniei ce conduce la manifestarea prin ei a harului divin. Incapabili de a mai îndeplini astfel rolul de călăuze spirituale, orbiţi numai de orgolii de faţadă, vanitoşi şi ipocriţi, dogmatici şi bigoţi, ignoranţi faţă de propria lor natură, mulţi dintre reprezentanţii bisericii se află în (im)postura de orbi care conduc alţi orbi în prăpastie. Aceasta este veritabila dramă care se produce de atunci, de demult, de când omul, ignorându-şi propria natură divină, minunat înzestrată, s-a automutilat negând o parte din sine, în loc de a o înţelege şi folosi înţelept spre spiritualizarea şi Îndumnezeirea lui.