VIZIUNEA – UN SUPORT AL PRACTICII SPIRITUALE

Este practic imposibil, si oricum absurd, sa te angajezi in practica zilnica a meditatiei daca nu ai o viziune asupra acesteia care sa ii confere valoare, sa te indemne sa o practici si sa te convinga ca aceasta este calea ta, si nu doar o alta pasiune de moment. In societatile traditionale, aceasta viziune era oferita si sustinuta continuu de cultura acestora. Daca erai budist, puteai practica linistit meditatia, caci intreaga cultura pretuia aceasta tehnica, pe care o considera insasi calea care duce catre trezirea luciditatii, catre compasiune si catre iluminare, o cale a intelepciunii care conduce la eliminarea suferintei.

In sistemul cultural occidental este insa foarte greu sa gasesti vreun sprijin pentru alegerea unei astfel de cai personale a disciplinei si a perseverentei, cu atat mai mult daca aceasta presupune depunerea unui anumit efort, dublat insa de non-actiune, respectiv cheltuirea unei anumite energii, dar fara obtinerea unui „produs finit” tangibil. Dramatic este ca oricat de mult ne-am propune noi sa devenim o persoana mai buna (respectiv mai calma, mai lucida si mai plina de compasiune), conform viziunii romantice sau naive pe care o avem, sansele de a reusi sunt extrem de reduse in conditiile in care trebuie sa facem  fata continuu agitatiei din viata noastra, care ne influenteaza deopotriva mintea si trupul. Este dificil chiar si sa ne trezim dimineata devreme, cand afara este intuneric si frig, pentru a medita ancorandu-ne in momentul prezent. In cultura occidentala, o cale precum cea a meditatiei facute pentru a deveni deplin constient pare oarecum triviala sau neinsemnata, meditatia fiind mereu lasata pe locul doi sau amanata pe altadata, in favoarea prelungirii somnului de dimineata, sau cel putin pentru a putea sa mai ramanem o vreme in asternuturile calde.

De aceea, daca doresti sa iti asumi calea meditatiei pe termen lung, intr-un mod plenar angajat, ai nevoie de o viziune personala, profunda, tenace si cat mai apropiata de esenta cu care te identifici, de valorile pe care le pretuiesti si de destinatia catre care consideri ca te indrepti. Numai puterea unei astfel de viziuni dinamice si motivatia pe care ti-o procura ea te pot mentine pe cale an dupa an, sustinandu-ti vointa de a practica zilnic si de a accepta cu luciditate tot ceea ce ti se intampla, de a ramane deschis in fata perceptiilor tale si de a renunta la atasamente atunci cand este cazul, in scopul continuarii cresterii spirituale.

Practica meditatiei poate fi considerata oricum, numai romantica nu. Cele mai bune modalitati de a creste din punct de vedere spiritual sunt de regula cele pe care suntem tentati sa le respingem si cele a caror existenta cu greu o recunoastem.

De regula, nu este suficient sa ne facem o idee naiva in legatura cu meditatia, asa cum nu este suficient sa pornim de la premisa ca meditatia este buna pentru noi numai pentru ca a fost buna pentru altii, sau pentru ca intelepciunea orientala ni se pare profunda (la prima vedere), ori pur si simplu pentru ca ne-am facut un obicei din a medita. Viziunea de care vorbim noi trebuie reinnoita in fiecare zi. Ea trebuie sa straluceasca in permanenta in fata noastra ca un far calauzitor, capabil sa ne motiveze si in absenta caruia cu greu putem vorbi de o adevarata constienta. Daca nu dispunem de o astfel de viziune, mai bine ramanem dimineata in pat si ne vedem de somnul nostru.

La randul ei, practica trebuie sa devina o manifestare zilnica a acestei viziuni si trebuie sa includa toate valorilepe care le pretuim mai presus de orice. Ea nu presupune o transformare a noastra in sensul de a deveni altcineva decat suntem, de pilda de a ne calma daca nu ne simtim calmi sau de a fi amabili atunci cand suntem furiosi. Practica luciditatii presupune mai degraba sa ne aducem aminte in fiecare clipa de valorile pe care le pretuim cel mai mult, astfel incat sa nu uitam de ele in tensiunea unui moment sau altul. Daca pretuim cu adevarat virtutea de a fi constient, atunci fiecare moment reprezinta in egala masura o sansa de a practica aceasta virtute.

Spre exemplu, sa spunem ca la un moment dat te simti furios. Chiar daca esti constient de aceasta stare si de faptul ca o manifesti in mod concret, ceea ce conteaza este sa ii monitorizezi clipa de clipa efectele, sa nu pierzi contactul cu cauzele care au stat la baza ei, dar nici cu modalitatile prin care se manifesta (prin gesturile tale, prin tonul vocii, prin cuvintele pe care le folosesti si prin argumentele pe care le aduci), precum si cu impresia pe care o produce ea asupra celor din jur. Am putea spune foarte multe despre manie. De pilda, medicii si psihologii stiu foarte bine ca reprimarea maniei este nesanatoasa, mai ales daca aceasta practica devine o obisnuinta. La fel de nesanatos este insa si sa iti versi furia asupra celorlalti, din aceeasi obisnuinta sau dintr-un spirit al reactivitatii, oricat de „justificata” ti s-ar parea ea. Mania intuneca intotdeauna mintea, atragand dupa ea agresivitate si violenta, chiar daca este pusa in slujba indreptarii unui rau ori a generarii unui efect important. Aceasta intunecare a mintii echivaleaza cu o pierdere a luciditatii, a capacitatii de a constientiza obiectiv realitatea prezenta, indiferent daca tu esti cel care are dreptate sau nu. De multe ori, odata pornit, torentul maniei nu mai poate fi oprit. Constientizarea intr-un astfel de moment iti poate permite sa vezi toxicitatea acestei energii pentru tine si pentru cei din jur. Ea conduce automat la o diminuare a starii de furie, pe care o percepi ca fiind neadecvata, chiar daca teoretic tu esti cel care are dreptate. Aceasta toxicitate inerenta maniei otraveste tot ce atinge. Pe de alta parte, daca energia ei poate fi transformata in forta si in intelepciune, fara a fi epuizata in explozia generata de implicare si de convingerea ca tu esti cel care are dreptate, puterea ei se multiplica, la fel ca si capacitatea ei de a transforma deopotriva obiectul maniei si sursa ei.

Daca esti constient de contextul maniei (tale sau a altuia) chiar in momentul in care se produce aceasta, si mai ales in momentul in care mania atinge apogeul, pornind de la premisa ca trebuie sa existe un principiu mai vast si fundamental care sta la baza ei si de care ai uitat in focul emotiei, poti intra intr-o stare de luciditate care nu are nimic de-a face cu energia maniei. Aceasta luciditate percepe starea de furie, ii cunoaste profunzimea, dar este mai mare decat ea. De aceea, luciditatea poate contine in sine mania, la fel ca un vas de gatit care contine in el un aliment. Vasul luciditatii ne ajuta sa ne domolim furia si sa ne dam seama ca efectele ei distructive sunt intotdeauna mult mai vaste decat cele benefice, chiar daca nu acesta este scopul pe care ni-l propunem. In acest fel, luciditatea ne ajuta sa transformam mania (la fel cum vasul serveste la gatirea alimentului), iar apoi sa o digeram, astfel incat sa-i putem folosi energia intr-un mod pozitiv, si in final chiar sa o transcendem, prin transformarea reactiei automate intr-un raspuns constient. Aceasta optiune, la fel ca si altele care ne stau la dispozitie, deriva din constientizarea plenara a situatiei in ansamblul ei.

Viziunea pe care o avem este strans legata de valorile pe care le pretuim, dar si de perceptia noastra individuala asupra scopului suprem al vietii. Ea include cele mai importante principii ale noastre. Nu este suficient sa crezi in iubire; trebuie sa te intrebi intotdeauna cu luciditate daca traiesti aceasta stare, sau doar vorbesti foarte mult despre ea… La fel, nu este suficient sa crezi in compasiune, in non-violenta, in bunatate, in intelepciune, in generozitate, in pacea interioara, in solitudine, in non-actiune, in echilibru si luciditate; toate aceste calitati mai trebuie si manifestate in viata de zi cu zi. Numai prin asumarea constienta a intentiilor noastre putem sa urmam in mod real calea meditatiei, fara ca aceasta sa devina un simplu exercitiu mecanic pe care il practicam in virtutea obisnuintei sau ca urmare a convingerilor noastre superficiale.

 

 

Practica!

Pune-ti intrebarea de ce doresti sa meditezi. Nu lua drept bune primele raspunsuri care iti trec prin minte. Mai bine noteaza-le in scris si fa o lista cu ele. Continua apoi sa iti pui aceasta intrebare. Pune-ti astfel de intrebari si in privinta valorilor tale, a principiilor pe care le pretuiesti cel mai mult. Fa o lista cu tot ceea ce este important pentru tine. Intreaba-te: „In ce consta viziunea mea, cea care ma ajuta sa ma definesc pe mine insumi si sa imi stabilesc directia catre care ma indrept? Reflecta oare aceasta viziune adevaratele mele valori si intentii? Imi amintesc in viata de zi cu zi sa manifest efectiv aceste valori? Imi pun in practica intentiile? Cum ma manifest acum, la serviciu, in familie, in relatiile cu ceilalti oameni, atunci cand sunt singur cu mine? Cum imi doresc sa fiu? Ce pot face pentru a-mi transpune in practica viziunea, valorile pe care le pretuiesc? Cum reactionez in fata propriei mele suferinte? Dar in fata suferintei celorlalti?”

Extras din lucrarea „Meditatia – arta de a fi constient”de Jon Kabat-Zinn, Editura Kamala.

SIMBOLISMUL URCARII PE MUNTE

Ne place. Si o facem poate de fiecare cand avem ocazia. Si mereu suntem fericiti. Stim uneori ca nu va fi usor si ca va trebui sa depunem eforturi. Stim ca ne va lua timp. Dar stim de ce, si suntem motivati sa o facem. Multi au ajuns sa traiasca acolo. Si nu numai ca nu au regretat, dar sunt fericiti ca au ales sa traiasca acolo.  Altii chiar daca nu stiu accepta aceasta provocare si tot ceea ce ea implica. Ajunsi acolo, ajung sa recunoasca ca …totul a meritat, cu prisosinta.

Poate veti gandi ca aceasta introducere se potriveste cu o multime de alte situatii. Dar am ales dintre ele una, care a devenit in timp si metafora favorita a cautatorului spiritual: URCAREA PE MUNTE. Nu este prima oara cand abordez acest subiect pe blog (vedeti clipul anterior), dar …este inca vacanta, este albastru in cer, este padurea inca verde, piscurile sunt tot semete si suntem bucurosi ca lucrurile stau asa.

In clipul urmator este extras un fragment dintr-o prelegere despre MUNTELE SACRU AL DACILOR. Si …poate, atunci cand, la randul dumneavoastra, veti urca MUNTELE sa gasiti propriile raspunsuri.

INVITATIE …LA MUNTE

Ca si anul trecut, dupa perioada de retragere de meditatie – Tabara Hridaya – grupul de yoghini al Centrului de Yoga si Meditatie KAMALA va petrece urmatoarele zile la munte. Vom face yoga in natura, vom medita in pestera, vom urca la Sfinx si la Omul unde vom realiza meditatii speciale. Pentru a va face o idee cum a fost anul trecut puteti viziona acest clip. Dorul de inalt si de spatiile vaste, dorul nostru de inaltare este adanc amprentat in Inima. Urcarea pe munte este un prilej de a lasa sufletul sa se inalte in mod spontan spre Obarsia sa.

DESPRE SUFLET SI … MEDITATIE

Cele mai profunde si autentice imbolduri care le primim in viata sunt … de la Inima noastra.

Nu trebuie sa confundam insa impulsurile care ne apar din minte sub forma dorintelor si gandurilor obisnuite cu …vocea Inimii.

Inima sau, poate cu alte cuvinte, sufletul nostru ne vorbeste o limba care este mai greu descifrata de catre minte dar caracteristica acelei voci a Inimii este starea de unitate, de bucurie si de profund acord si sintonie a intregii fiinte la mesajul sau. Aceasta stare ne conduce apoi catre actiunea inspirata.

Sufletul se simte viu si vibrand mai ales cand este hranit de iubire, frumusete, adevar, credinta. Inima canta atunci pentru noi si pentru semenii nostrii simfonia sa celesta, atragand si incantand ambianta exterioara intr-un mod firesc si natural precum o gradina de trandafiri sau de ciresi infloriti.

De multe ori traim aceste scurte momente de trezire a sufletului. Am vrea sa le prelungim. Multi, incercand sa facem aceasta ne atasam de obiectele simturilor care ne seduc si, gradat, in mod insidios, ajung sa ne fure pacea Inimii.

Toate traditiile spirituale ofera vestea buna pe care cu totii o asteptam. Ca se poate ! Prin noi insine, cu resursele pe care le avem, putem trezi coarda sensibila a sufletului pentru ca Inima sa continue sa cante cu dor si bucurie, iubirea, frumusetea si extazul implinirii ei. Ce poate umple si ferici o cupa de aur? Decat numai nectarul divin. Despre acest elixir al fericirii si extazului vorbesc traditiile contemplative atunci cand ofera modalitatile de a trai in unitate, fericit si impacat in propria fiinta si cu semenii nostri. Cum se poate ajunge la aceste stari sublime de constiinta? Prin MEDITATIE.

De multe ori meditatia este privita ca o cale de deconditionare si de iesire din problematica mai mult sau mai putin anxioasa a vietii. Este o cale, este un mijloc, este un mod de a trai care tine la o parte suferinta.

O intrebare se poate pune. De unde stim ca meditatia este remediul neimplinirilor vietii? Raspunsul la aceasta intrebare ar necesita sa stim ce este ceea ce cu adevarat ne lipseste in viata. In linii mari vorbind, sentimentul de insatisfactie apare in momentul in care, dupa ce am trait un anumit numar de ani, ajungem la concluzia ca:

– dorintele omenesti par sa nu aiba nici un sfarsit;

– cu cat oamenii poseda mai multe lucruri, cu atat vor mai multe;

– obiectele simturilor nu fac altceva decat sa ne iluzioneze in loc sa ne elibereze de tensiuni, anxietati si dorinte.

– dorinta de fericire depaseste puterea imaginatiei si nu poate fi implinita de nimic din ceea ce exista in aceasta lume, datorita faptului ca atat timp cat mai ramane ceva in afara fiintei noastre, acel ceva reprezinta potential fie un obiect al dorintei noastre, fie o sursa a suferintei, prin neimplinirea si neputinta de a-l obtine;

– asa-numitele placeri ale vietii par de cele mai multe ori sa tina de o anumita excitatie nervoasa, sau o supunere fata de anumite impulsuri involuntare si o sclavie fata de instinctele primare, mai degraba decat de trairea adevaratei libertati si fericiri care este, in cele din urma, telul catre care orice om aspira.

Daca acestea sau altele, pe care nu le-am putut cuprinde in aceste cateva idei, sunt neajunsurile vietii, cum ar putea fi ele remediate prin meditatie? Mai intai meditatia ar trebui sa fie o atitudine constanta a sufletului si mintii  si nicidecum o simpla tehnica pe care o exersam doar atat timp cat suntem in locul pe care l-am dedicat exercitiilor spirituale. O analiza atenta a naturii meditatiei deschide poarta catre o realitate mai profunda decat cea care este revelata de procesele mentale obisnuite, cum ar fi rationamentul, intelegerea si senzatia. Meditatia este intr-adevar mai mult efervescenta a sufletului aflat in starea sa naturala, decat o simpla functie a mintii.

Sufletul nu este decat rareori activ in circumstantele vietii obisnuite. Diferenta dintre functiile pe care personalitatea omeneasca obisnuita le indeplineste si actiunile realizate cu sufletul trezit este faptul ca, in primul caz, o singura functie este activa in timp ce celelalte sunt ignorate sau suprimate; in cel de al doilea caz, intreaga noastra fiinta in aspectul sau esential se trezeste la momentul potrivit pentru actiune si nimic nu este exclus din aceasta. Foarte rar noi actionam cu sufletul trezit, insa atunci cand actionam astfel, chiar si intr-o forma mai atenuata, traim o fericire incomparabila.

Cele mai superficiale manifestari ale sufletului prin canalele personalitatii umane pot fi percepute, de exemplu, in entuziasmul extatic trait in arta. In astfel de trairi, noi uitam de propria noastra fiinta si devenim una cu obiectul experientei noastre. Acesta este motivul pentru care arta poate sa focalizeze atentia atat de intens, facandu-ne sa uitam de orice altceva pe timpul cat acea manifestare artistica se desfasoara sau ne capteaza atentia.

Sufletul se trezeste uneori in viata de zi cu zi

Si in viata de zi cu zi exista unele momente in care sufletul se trezeste. Acestea sunt momentele in care traim emotii foarte intense. Atunci, intreaga noastra fiinta este pusa la unison in actiunea respectiva, si in aceste cazuri logica impusa de intelect si etichetele generate de lume si prejudecati nu mai valoreaza nimic. Este adevarat ca, cel mai adesea, aceste momente trec neobservate, pentru ca imediat dupa ce acel moment de implinire si de pura manifestare a Existentei, apare uitarea care ne determina sa ne orientam din nou catre exterior.

Aceasta traire de culme este de multe ori foarte scurta si foarte putin constientizata, dar ne poate permite, atunci cand suntem atenti, sa trecem dincolo de conjunctura efemera care a generat-o si sa patrundem in realitatea profunda a esentei sufletului nostru.

Alchimia trezirii sufletului

Toate aceste elemente legate de modul de a trai evenimentele existentei de zi cu zi au in comun dualitatea dintre suferinta, oboseala, saturatie pe de o parte si fericire, implinire, energie nesfarsita, efervescenta, de cealalta parte. Cel care face aceasta diferenta este sufletul care atunci cand este adormit face ca fiinta sa experimenteze neajunsurile vietii de zi cu zi, iar atunci cand este trezit si activ transforma alchimic toate aceste aparente neajunsuri, in starile opuse lor.

Motivul este foarte simplu: atunci cand actiunea porneste din suflet, chiar daca este realizata prin simturi, minte sau corp, care sunt expresiile lui distorsionate, unitatea pe care o genereaza este irezistibila, pentru ca sufletul este esenta intregii noastre fiinte si nu numai o anumita capacitate, facultate sau functie a personalitatii. Cat timp exista o manifestare partiala, ceea ce este ignorat, ceea ce ramane deoparte va fi o sursa de neimplinire si nefericire. Cand insa totul este cuprins intr-o manifestare armonioasa si datatoare de implinire, apare transformarea plenara a existentei noastre intr-o existenta divina, pentru ca aceea scanteie de dumnezeire a carei expresie este sufletul isi regaseste prezenta in tot ceea ce o inconjoara si dispare atunci insasi sursa suferintei si neimplinirii care este dualitatea.

Starea de bucurie extatica patrunde totul

Concluzia acestor idei expuse pana acum este faptul ca atunci cand sufletul este cel care actioneaza, nu mai exista constiinta a ceva exterior, nici macar a propriei noastre personalitati, si de aceea bucuria experimentata este o stare plina de incantare si de farmec care cuprinde in ea totul. Putem, de asemenea, sa observam ca meditatia este o manifestare a sufletului trezit si nu o functie a mintii. Aceasta explica de ce meditatia trebuie sa fie, atunci cand este corect practicata, o sursa de fericire si nu o sursa de oboseala si plictiseala.

Meditatia poate fi invatata si realizata la vointa, efectele ei urmand dupa aceea sa se manifeste si in viata de zi cu zi. In meditatie, sufletul nu se manifesta prin intermediul simturilor, mintii sau al corpului, desi impactul actiunii sale poate fi resimtit si in aceste structuri. De aceea, meditatia trebuie sa porneasca intotdeauna printr-o centrare in Inima Spirituala.

TAPAS – INTREBARI SI RASPUNSURI

Am raspuns aici unor intrebari nascute cu privire la TAPAS. Apar si anumite clarificari de natura practica in abordarea TAPAS-ului ca actiune purificatoare. Veti remarca si cateva interpelari si situaţii de viata generate de noile optiuni. Unele dintre ele chiar …amuzante.

TAPASUL – ACTIUNE PURIFICATOARE

Stim multi dintre noi ca orice efort asumat constient si perseverent, cu daruire si abnegatie intr-o anumită directie reprezinta o conditie a succesului. Cu atat mai mult, in practica spirituala, este importanta aceasta atitudine curajoasa de asumare a acelor actiuni care transforma din interior fiinta, trezind puterile si facultatile necesare procesului evolutiv.

INVITATIE LA …MEDITATIE

In perioada 20 – 28 august 2011 va invit sa participati la Tabara de vara – Retragere: Meditatie pentru Revelarea Sinelui.

Devenita deja cunoscuta in tara si peste hotare, ea reuneste pe cei care doresc sa se retraga o perioada de timp pentru a practica acest tip de meditatie in cadrul Centrului de Yoga si Meditatie KAMALA – Brasov

Coordonator: Profesor Yoga Claudiu Trandafir

Informatii suplimentare si inscrieri la tel.: 0731.32.42.41 sau 0268/360.424 sau pe adresa de e-mail://contact@kamala.ro

In clipul urmator veti gasi prezentarea acestei Tabere de Meditatie.