CUNOASTEREA SUBIECTIVA SI CUNOASTEREA OBIECTIVA

”Viaţa este limitată, dar cunoaşterea nu are nici o limită. Să foloseşti ceea ce este limitat pentru a descoperi ceea ce este nelimitat este absurd şi inutil. Dacă, ştiind aceasta, vom continua totuşi să acţionăm în funcţie de cunoaştere, nu vom putea evita pericolele”. Chuang-Tzu

În mod convenţional, cunoaşterea este considerată de două feluri: subiectivă şi obiectivă, cunoaşterea lui „ce” şi „cum”, sau a lui „a avea” şi „a fi”. Tipul „ce” se referă la cunoaşterea obiectivă, pe care o poţi dobândi şi avea. În această categorie intră cunoaşterea analitică a ştiinţei, cunoaşterea faptelor ce pot fi calculate, măsurate şi testate. Din păcate, este aproape singurul mod de cunoaştere predat în şcoli.

În mod tradiţional, acest mod de cunoaştere foloseşte o metodă reducţionistă, care divide realitatea în părţi distincte, pe care le examinează apoi individual, separat de restul creaţiei. Este un proces care merge din ce în ce mai profund, analizând părţi din ce în ce mai mici, prin izolarea lor de întreg. Asigură o cunoaştere detaliată a părţii astfel izolate, dar îi este greu să facă legătura între aceasta şi mediul din care face parte. Este totuşi o manieră de cunoaştere eficientă şi puternică, ce a permis dezvoltarea şi progresul medicinii şi tehnologiei occidentale, inclusiv a controlului extensiv asupra mediului natural.

Cealaltă formă de cunoaştere este de tip „cum”. Este cunoaşterea experienţei, a fiinţei, a corpului, minţii şi sufletului, pe care nu o poţi descoperi decât în şi prin tine însuţi. Şcolile moderne nu operează decât extrem de rar cu acest tip de cunoaştere, inhibându-i chiar pe copii să înveţe metode prin care să descopere singuri realitatea. Să nu uităm că o cunoaştere reală înseamnă o mare putere individuală, lucru care – în mod evident – nu este dorit la nivelele de decizie ale lumii moderne.

Iată un exemplu de cunoaştere subiectivă, de tip „cum”, preluat din opera lui Chuang Tzu. Un rotar îşi explică astfel meşteşugul:

„Eu confecţionez roţi. Dacă nu mă grăbesc prea tare, munca devine de-a dreptul plăcută, dar nu avansez prea rapid. Dacă fac un efort mai consistent, voi obţine mai rapid rezultatul dorit, dar încheieturile mele nu se vor simţi deloc bine. Pe scurt, nu este bine să lucrez nici prea rapid, nici prea lent. Mâinile mele ştiu cum să procedeze, acţionând în armonie cu inima, şi astfel, roţile mele ies perfect.

Nu pot să vă descriu însă acest proces în cuvinte. Există un anumit secret al meseriei, pe care nu-l pot preda nici măcar fiului meu, şi pe care acesta nu-l poate învăţa de la mine. Aşa se explică de ce continui să fabric roţi, deşi am atins vârsta de 70 de ani”.

Există într-adevăr un asemenea „secret” al vieţii, al artei de a trăi, pe care taoiştii, şi nu numai ei, şi-au propus să-l descopere şi să-l utilizeze. El nu poate fi revelat însă decât printr-o călătorie lăuntrică profundă, pentru a descoperi în interior cunoaşterea intuitivă şi subconştientă a modului în care operează trupul şi mintea noastră. Făcând această călătorie, adepţii căilor spirituale au descoperit că trupul şi mintea lor corespund într-o manieră miraculoasă şi organică cu restul creaţiei. Ei şi-au dat seama că întreaga viaţă, nu doar cea umană, se află într-o uniune profundă cu restul universului. Au înţeles că nu există nici o diferenţă între felul în care acţionează organismul lor pentru a-şi menţine viaţa şi maniera în care operează universul pentru a susţine întreaga existenţă. Această realizare este holistică, profundă, subtilă şi misterioasă, un amestec de cunoaştere obiectivă şi subiectivă, care se armonizează şi devine revelatoare a Unicului şi simultan a Totului. Este descoperirea adevărului sacru că ”Toate sunt Una”.

Cultura noastră nu agreează genul acesta de experienţă subiectivă profundă, deşi aceasta este unica sursă a senzaţiilor artistice, religioase şi mistice. Oamenii se tem să îşi exploreze viaţa interioară, căci nu ştiu ce pot descoperi acolo: teamă şi insecuritate, sentimente reprimate de sexualitate şi mânie. Este o zonă întunecată, inconştientă, latura ascunsă, dar extrem de puternică, a minţii noastre, dar este totodată şi sursa creativităţii noastre.

De multe ori, oamenii de ştiinţă şi toţi cei care preferă cunoaşterea obiectivă uită că această sursă nu se referă numai la creativitatea artistică şi mistică, ci şi la propria lor creativitate ştiinţifică, lucru dovedit de viaţa multora dintre marii savanţi. De pildă, cele mai importante descoperiri ale lui Albert Einstein au fost făcute mai întâi la nivel mental, printr-un proces subiectiv de reflexie, cu implicaţii adânci la nivelul subconştientului. Abia ulterior aveau să fie testate ele în mod „obiectiv”.

Am trăit cu toţii atâta vreme într-o cultură materialistă, ştiinţifică, încât cunoaşterea obiectivă a devenit unica modalitate acceptată de cunoaştere, în timp ce cea subiectivă este unanim denigrată, fiind considerată suspectă şi lipsită de temei. Dacă vom căuta în dicţionar semnificaţia cuvântului „obiectiv” vom găsi următoarea explicaţie: „care are o existenţă reală, spre deosebire de existenţa pur subiectivă”.

Societatea în care trăim consideră că tot ce este subiectiv este ireal şi că numai ceea ce este obiectiv este real. Cum am putea înţelege însă lumea în care trăim, indiferent dacă suntem oameni de ştiinţă sau mistici, dacă nu prin intermediul viziunii noastre subiective? Se ştie astăzi că adevărata obiectivitate nu există, că prezenţa observatorului modifică din start realitatea observată, aşa că lumea nu poate fi înţeleasă decât printr-o cunoaştere subiectivă. Şi totuşi, sistemul de educaţie în care creştem ne învaţă să nu avem încredere în senzaţiile noastre subiective, în sinele nostru intuitiv şi profund, iar îndoielile care se nasc din acest proces devin sursa multor probleme spirituale cu care ajungem să ne confruntăm.

Avem cu toţii nevoie de un echilibru mai bun între aceste două tipuri de cunoaştere, pentru a armoniza adevărurile lor, astfel încât să căpătăm încredere nu numai în adevărul obiectiv al ştiinţei, ci şi în cel subiectiv al intuiţiei şi viziunii noastre interioare. Este esenţial pentru un căutător spiritual să  acorde întotdeauna prioritate acestor adevăruri subiective interioare. Iată cum explică Chuang Tzu care a fost un mare maestru taoist, acest lucru:

”Cel care îşi foloseşte doar vederea ochilor este condiţionat de starea ochilor săi şi de realitatea din faţa sa. Cea care percepe realitatea este însă intuiţia spiritului.

Cei înţelepţi au ştiut dintotdeauna că informaţiile furnizate de ochi nu vor egala niciodată cunoaşterea oferită de spirit. Şi totuşi, majoritatea oamenilor continuă să nu creadă decât în ceea ce văd, rătăcindu-se astfel în lumea lucrurilor exterioare. Nu vi se pare trist?”

Extras din lucrarea ”Invăţături spirituale despre Tao – M. Forstater, Editura KAMALA

RELATII DE TIP SUBIECT – OBIECT

O relatie este cu atat mai implinitoare si evolutiva numai in masura in care ea ne hraneste in plan sufletesc. Din acest punct de vedere, relatia trebuie integrata, nu ca reprezentand ”relatia MEA” cu ceilalti, ci ca ”eu FIIND” in relatie. Ori, aceasta presupune, constienta integrarii fiintei prin realitatea care o defineste cu adevarat: constiinta de sine . Numai aici regasim valorizata corect RELATIA prin perceperea a ceea ce te uneste si in acelasi este unit cu tine insati. O relatie te poate ajuta sa regasesti calea fireasca a unitatii (a non-separarii) tale de ceilalti sau poate conduce la amplificarea starii de izolare si inchistare, a sentimentului separarii si, prin urmare, a suferintei prin lipsa.  Vom intelege mai multe in cele ce urmeaza:

CONSTIENTIZARI CU PRIVIRE LA MANIFESTAREA FIINTEI PE NIVELUL 4

Sunt prezentate aici unele trairi si experiente specifice din punctul de vedere al constiintei, pentru o fiinta care isi dinamizeaza al patrulea centru energetic, Anahata Chakra. Totodată sunt prezentate si unele aspecte perturbatoare corelate cu starea de ”lipsa” sau ”exces” perturbator a energiei pe nivelul acestui centru de forta care controleaza aspectul manifestarii fiintei din punct de vedere afectiv. 

A ZBURA …PE CERUL INIMII

Starea de armonie si echilibru sufletesc consta in modul in care ne exprimam propria natura afectiva, pentru a ne ghida intelept in viata. A indrazni sa-ţi iei sau sa iti reiei zborul iubirii, poate parea mai dificil la inceput, dar bucuria existentei in acest spatiu deschis al inimii, te va rasplati cu prisosinta.

LECTIA …IUBIRII

Extras dintr-o prelegere cu privire la modalităţile de trezire a sufletului, prezentată cu ocazia seminarului consacrat metodelor practice de trezire şi dinamizare al celui de al patrulea plan al fiinţei, Anahata Chakra – centrul iubirii. (vezi şi Arta de a Iubi)

 Iubirea = SUBSTANTIV sau VERB?

Iubirea = OBIECT sau SUBIECT?

Iubirea = CONDIŢIONARE SAU LIBERTATE ?

Să vedem cum stau lucrurile:

CUM AM UITAT DE DUMNEZEU?

Uitarea este o caracteristică a minţii profane. Mintea cunoaşte şi mai devreme sau mai târziu uită.

Pe de altă parte, conştienţa, re-cunoaşterea şi discernământul sunt caracteristici ale fiinţei ”trezite ” din punct de vedere spiritual. Când vorbesc despre uitare, în acest context mă refer la uitarea de sine, uitarea propriei naturi reale, uitare ce se produce prin falsa identificare cu structurile efemere ale corpului, emoţiilor şi minţii. Memoria, în acest context, ar reprezenta funcţia definitorie a conştienţei de sine care afirmă, reactualizează şi identifică natura umană cu natura Sinelui Divin – Conştiinţa veşnică, nepieritoare a lui Dumnezeu în făptura umană.

Adeseori ajungem să uităm şi să ignorăm semnele pe care ni le oferă corpul fizic (care ne este şi cel mai apropiat) şi întârziem să acţionăm pentru a preveni anumite afecţiuni. Cu atât mai greu este să desluşim în mod corect semnalele care provin din structurile mai subtile ale fiinţei noastre.

Cu privire la Dumnezeu, nu numai că marea majoritate a oamenilor se complace în concepţii şi atitudini eronate (vezi aici) dar le este dificil să se identifice şi să  se re-cunoască în ipostaza de fiinţe divine, create după chipul şi asemănarea SA. Şi aceasta se exprimă ca o uitare. În ultimă instanţă, exprimă o lipsă de credinţă în însăşi sursa vieţii şi existenţei umane. Această UITARE şi NECREDINŢĂ ÎN DUMNEZEU CA SURSĂ ŞI ESENŢĂ A FIINŢEI ESTE ”BOALA” DE CARE OAMENII SUFERĂ ŞI CARE DUCE LA IGNORANŢĂ, SEPARARE ŞI SUFERINŢĂ.

Reamintirea de Sinele Divin (care este şi mesajul acestui blog) – presupune pe de parte o continuitate în planul conştienţei şi credinţei în perfecţiunea naturală a fiinţei noastre (ca şi creaţie divină), şi pe de altă parte, acţiunea concretă orientată constant în sensul creării condiţiilor interioare care să faciliteze acest contact nemijlocit, această experienţă directă a revelării naturii noastre divine. Şi aici intervine …practica.

EFECTELE PRACTICII YOGA

Am fost întrebat de multe ori despre efectele practicii yoga şi cum pot fi ele obţinute. Dar, cred că întrebarea revelatoare ar fi ”Oare în ce domeniu sau nivel de exprimare al naturii umane yoga nu ar putea produce efecte?” Răspunsul meu aici este foarte rapid: în toate direcţiile de exprimare şi manifestare a fiinţei, yoga aduce beneficii multiple, atunci când este asumată cu responsabilitate şi perseverenţă. În plan fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual, recurgând la modalităţi yoghine adecvate, fiecare dintre noi poate obţine anumite efecte binefăcătoare. Chiar şi în domeniul sănătăţii, yoga poate produce multiple efecte vindecătoare.

FIECARE SUFLET ISI POARTA CRUCEA

Planul 4 al fiinţei controlat de centrul afectiv – Anahata Chakra este conectat din punct de vedere subtil cu simbolul crucii. Iată aici câteva omologări metaforice  menite să vă facă să intuiţi acest adevăr.

EGOUL NEAGA MESAJUL UNIFICATOR AL INIMII

Alte cateva aspecte semnificative corelate cu manifestarea celui de al patrulea centru energetic – Anahata Chakra (centrul care controleaza nivelul afectivitatii). Egoul tinde sa se opuna trairilor si experientelor de natura pur afectiva din simplul motiv ca acest mesaj al inimii, de iubire unificatoare şi deschidere nu ii mai poate asigura rolul sau suveran in orientarea personalitatii acelei fiinte.

TRAIM IN CAMPUL UNIFICAT AL CONSTIINTEI UNIVERSALE

Constientizarea momentului prezent cu tot ceea ce el aduce omului determina conditiile favorabile regasirii de sine si valorizarii a ceea ce este deja existent atat in propria sa faptura cat si in afara sa.

TEORIA CUANTICA SI …RELATIILE DINTRE NOI

Deşi nu suntem conştienti de realitatea câmpului unificator al energiei şi al conştiinţei aceasta nu înseamnă că nu suntem influenţaţi de jocul interacţiunilor şi forţelor permanent dinamice existente în cadrul său. Rostul părţii este de a-şi recunoaşte esenţa şi totodată unicitatea şi de a reflecta în mod specific unitatea care o şi conţine neîncetat.

TEHNICI DE TRANSFORMARE – TREZIREA SUFLETULUI

O procedeu respirator care poate produce trezirea sufletului prin integrarea simultana a unei tehnici de respiratie si de vizualizare creatoare. Acesta a fost prezentat in cadrul Seminarului consacrat aprofundarii modalitatilor teoretice si practice de trezire si dinamizare armonioasa a celui de al patrulea nivel energetic controlat de centrul de forta Anahata Chakra.

SPECIFICITATEA EXPERIENTEI LA NIVELUL CELUI DE AL 4 NIVEL ENERGETIC

În universul specific de manifestare a celui de al patrulea centru de forţă care corespunde trezirii sufletului şi deschiderii afective, metafora zborului îsi găseşte de la sine semnificaţia. Pentru a zbura în acest ”cer” al iubirii trebuie depus acel efort de auto-susţinere în ”aer”. Este necesar să învingi prin forţa portantă a propriilor aripi, puterea gravitaţiei care te atrage către ”pământ”. Şi, când eşti la ”pământ” este mai greu să îţi iei din nou zborul. De multe ori experienţele de natură afectivă sunt dureroase dar necesare evoluţiei din perspectiva lecţiei zborului nostru necondiţionat. Aşadar ”lecţia iubirii” reprezintă din perspectiva evolutivă, etapa care corespunde efortului continuu de a te auto-susţine la înălţime. Şi astfel, orizontul descoperit in acest zbor îţi revelează noi piscuri, noi dimensiuni şi înălţimi spre care sufletul tău se avântă.

 

CUNOASTEREA DE SINE DIN PERSPECTIVA PRIMILOR 4 CENTRI ENERGETICI

In aceasta prezentare am subliniat cateva aspecte fundamentale cu privire la procesul cunoasterii de sine integrat din perspectiva determinarilor specifice  ale primilor 4 centri energetici. Este un extras din prelegerea introductiva sustinuta cu ocazia Seminarului consacrat studierii si aprofundarii teoretice si practice a metodelor de trezire si dinamizare armonioasa a celui de al patrulea centru energetic al fiintei – Anahata Chakra – centrul afectiv.

ALTE REAMINTIRI NECESARE PENTRU FEMEI SI BARBATI

In acest clip reamintesc unele aspecte, poate mai putin cunoscute, legate de integrarea femeii in cadrul cuplului prin ipostaza sa activa. Pe de alta parte, barbatul trebuie sa ajunga sa se deschida cu deplina incredere spre a intelege mesajele pe care femeia i le ofera pentru a-i atrage atentia spre a-i aminti sa nu fie mai putin decat ceea ce el ar putea fi.