Niciodată nu vom putea spune că sublima lecție a iubirii a fost pe deplin asimilată. Fiecare suflet va ajunge să învețe, mai devreme sau mai târziu, această lecție esențială
Extras dintr-o prelegere cu privire la modalităţile de trezire a sufletului, prezentată cu ocazia seminarului consacrat metodelor practice de trezire şi dinamizare al celui de al patrulea plan al fiinţei, Anahata Chakra – centrul iubirii. (vezi şi Arta de a Iubi)
Iubirea = SUBSTANTIV sau VERB?
Iubirea = OBIECT sau SUBIECT?
Iubirea = CONDIŢIONARE SAU LIBERTATE ?
Să vedem cum stau lucrurile:
Amintește-ți de Sine! 
Iubirea este iluminare harică iar stării-i de a fi a pedinăuntrului verbul îi e făuritor.
Îngăduiţi-mi, rogu-vă, să vă mai spun ceva, în felul meu…
Iubirea adevărată este dăruirea de tine tuturor, aceea necondiţionată, cea care ar presupune renunţarea la ego, doar zvâcnet pur, dar într-o lume în care condiţia are darul ubicuităţii, iubirea poate avea destinul unei eşuări…
Iubirea, ea, este fără de condiţii, noi fiind aceia care i le impunem; îi punem iubirii condiţii şi amar este că le şi le trăim experienţa…a lor, a condiţiilor, nu a iubirii…ca şi cum am întâlni forma şi nu înăuntrul, conţinutul…Să iubeşti în libertate ar putea însemna şi fără de ataşament faţă de formă; de multe ori i ataşamentul este chipul strigătului incertitudinii, al nesiguranţei.
Iubirea e cea mai importanta in viata noastra e o intreaga arta sa o impartasesti dar in acelasi tim si o arta sa stii sa o primesti- din experienta mea