TRĂIREA EMOTIONALĂ NE ÎNALŢĂ SAU NE COBOARĂ SUFLETELE

Există o continuă vibraţie a sufletului uman. Adeseori imperceptibilă, ea traduce precis coloratura emoţională ”filtrată” de activitatea energetică a centrilor subtili de forţă. Unele dintre aceste emoţii au mai mult de-a face cu determinismul specific primilor 3 centrii energetici, care, dacă exprimă un dinamism perturbator, generează gama emoţiilor inferioare cum ar fi supărarea, furia, mânia, etc. Altele sunt arondate spectrului de manifestare a centrilor superiori: afectivitatea, bunăvoinţa, încrederea, compasiunea, optimismul, entuziasmul, etc. Ceea ce este important de subliniat este că cele două categorii de trăiri emoţionale nu pot fi traite simultan ci numai în mod secvenţial. Şi, de aici, putem începe să acţionăm:

1. Evităm pe cât posibil (cel puţin atât timp cât nu avem suficient control emoţional) conjuncturile nefavorabile.

2. Dacă am ajuns să trăim stări caracterizate de emoţii negative, urmărim să facem în aşa fel încât ele să nu mai persiste. Cu cât le vom lăsa mai mult să se exprime în interiorul fiinţei ele vor determina mai multe şi mai grave fenomene perturbatoare. Înţelegând aceasta vom urmări să tăiem sursa gândirii noastre emoţionale, cu alte cuvinte, trebuie să ne ”desprindem” mental, să ne detaşăm  (cel puţin o perioadă) de timp de problematica emoţională respectivă 

3. Pentru aceasta declanşăm în fiinţa noastră un alt proces care să determine apariţia unor stări emoţionale superioare. Să ne amintim că, în general 2 EMOŢII PUTERNIC OPUSE NU POT COEXISTA. Ori o trăim pe aceea pozitivă, ori pe aceea negativă. Cu cât vom genera mai rapid procesul amorsării emoţiilor pozitive cu atât vom ”ieşi” mai repede din acea suferinţă emoţională. Este adevărat că schimbarea registrului emoţional se poate face mai greu la început, dar vom învăţa să o facem din ce în ce mai uşor. Există mai multe posibilităţi de a face aceasta. Dar ceea ce va conta este să o alegem pe aceea care ne ajută cel mai rapid şi eficient. Dacă ne place natura, ne putem regăsi pacea în mijlocul frumuseţilor ei. Dacă ne place muzica ne putem lăsa absorbiţi de sunetele ei melodioase. Dacă suntem mai sportivi, putem, o perioadă de timp, să practicăm mai intens sportul favorit. Şi nu în ultimul rând, putem să medităm, să practicăm yoga, să ne rugăm, să ne vizităm prietenii, să mergem la muzee,  să ne relaxăm pentru restructurarea noastră sufletească, care, uneori, cere timp.

 Toate aceste lucruri pot fi realizate şi ne pot ajuta cu o singură condiţie: SĂ NU UITĂM CĂ DE NOI DEPINDE (şi aşa a fost întotdeauna) FELUL ÎN CARE PERCEPEM ŞI VIBRĂM LA IMPACTUL LUMII EXTERIOARE ASUPRA SUFLETULUI NOSTRU. DE NOI DEPINDE REACTIVITATEA EMOŢIONALĂ ŞI FELUL ÎN CARE VOM URMĂRI SĂ FACEM FAŢĂ CONJUNCTURII EMOŢIONALE. DE NOI DEPINDE SĂ ACŢIONĂM CONSTANT PENTRU A NE PURIFICA STRUCTURA PSIHO-MENTALĂ PÂNĂ LA A AJUNGE SĂ NU MAI ”VIBRĂM” EMOŢIONAL ÎN MOD INFERIOR.

Anunțuri

3 comentarii la “TRĂIREA EMOTIONALĂ NE ÎNALŢĂ SAU NE COBOARĂ SUFLETELE

  1. „Nu suntem corpul nostru, asa cum nu suntem mintea noastra.” Eu as adauga: nu suntem emotiile noastre. Identificarea cu emotiile ii face pe oameni sa fie orbiti de dorinte. Astfel, notiunea de iubire a ajuns sa fie inteleasa gresit, sa fie personalizata si ridicata in slavi, desi termenul este asociat cu o emotie, nu cu trairea autentica.
    Iubirea autentica nu este o emotie. Nu e la fel de arzatoare ca sentimentele, dar intensitatea este incomparabila. De asemenea, este impersonala. Nu este un „eu” care iubeste „lumea”. Asta ar implica separare.
    Se spune ca omul sa mearga dincolo de minte pentru a se descoperi. E dificila dezidentificarea de ganduri, dar si mai dificila este dezidentificarea de emotii. Printre altele, pentru ca putini se intreaba: „nu cumva si asta e o iluzie?”

  2. Buna dimineata Domnule Liviu Gheorghe,
    La Multi Ani!
    A ajuns aceasta comunicare la mine exact cand vroiam sa ma lamuresc ce e cu mine in aceasta lume foarte grav tulburata.
    Ieri citeam din Eckhart Tolle, „Puterea prezentului”, din nevoia de a intelege ce ar trebui sa fac pentru a ma reechilibra emotional.Si pentru ca anumite pasaje imi erau mai greu de inteles, am mai dat cautare pe net (sistemul chakrelor ) si mi s-a deschis acest minunat blog din care am parcurs cateva pagini, ce aveau legatura cu gandurile mele.
    Importante, in acest moment, nu mai sunt trairile mele,mai mult triste,din copilarie sau de pe parcursul vietii, ci important este, in acest moment, ca acest murmur, acest tumult de emotii nespuse, transformate in furie, manie( cu cauze concrete si nu imaginare) sa inceteze.De multe ori ne incarcam din mediu, inconstient, si aproape nimeni, nu ne invata cum sa facem fata, cum sa surmontam anumite momente de tristete sau depresie.Atunci cand tu esti format sa ajuti, sa tii seama de semenul tau, cand dragostea nu ti-o manifesti ca pe un steag fluturat, ci esti acolo suportand tot felul de aberatii(mentale) umane,incercand de fiecare data sa schimbi ceva din acele manifestari nefiresti, atunci esti intr-un mare pericol:acela de a prelua din acea energie negativa, fara sa stii ce sa faci ca sa te descarci.
    Si parca cu cat esti mai deschis catre aceasta lume, mai iubitor, mai empatic, cu atat ai mai mult de suportat si de indurat.
    Imi place tot ce este frumos in aceasta lume, in oameni, in natura, ma simt foarte bine oriunde.Traim intr-o tara frumoasa, dar lipsa de educatie si civilizatie e vizibila;primitivismul a inceput sa fie la el acasa.
    M-am intors in casa bunicii mele cu gandul suav de a ma pozitiva, de a-mi intra in vechea stare frumoasa emotionala, ca-mi este prieten si omul si ramul, dar nu a fost asa;am fost improscata cu cele mai urate cuvinte.
    Stiti, de copil, am inteles(si copiii nostri la fel) ca adultii isi construiesc o lume de iluzii si ipocrizie.Nu toti, nu aceia care au responsabilitati sau care muncesc, ci, de cele mai multe ori,de aceia care invata sa manevreze, sa manipuleze pentru a se simti ei bine.
    Va multumesc ca am gasit atatea informatii.Le voi citi cu mare interes.Si cred ca voi mai avea nevoie de niste raspunsuri.Unele intrebari sunt legate de religia noastra ortodoxa si interzicerea accesului la informatii care vin din Apus, considerate eretice si nefolositoare.
    In acelasi timp il caut pe Dumnezeu atat in interior, cat si in afara.Desi uneori comunicam foarte bine, prin ganduri firesti si raspunsuri la intrebari, uneori ma intreb, daca nu traim doar o iluzie de moment.

  3. Am gasit un raspuns in postarea dvs.”Inteleptii lumii au un loc comun”

    „L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare ( pe calugar), intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.
    “Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentru ca mergi contra curentului.Iubirea, este curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
    Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
    Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”

    Vedeti, am gasit o nuanta mult mai apropiata sufletului referitoare la minte :”…dar in esenta mintea isi cauta linistea”, la E.Tolle parca te depersonalizezi.

    El spune la un moment dat in cartea sa „Puterea prezentului”: „…Singurul pas esenţial al călătoriei dumneavoastră spre iluminare este acesta: Învăţaţi să nu vă mai identificaţi cu mintea dumneavoastră. De fiecare dată când creaţi o pauză în fluxul mental, lumina conştiinţei devine mai puternică.Într-o zi s-ar putea să vă treziţi zâmbindu-i vocii din capul dumneavoastră, aşa cum zâmbiţi la poznele unui copil…”
    Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s