Galerie

DIN NOU DESPRE METODA MEDITATIVĂ ATMA VICHARA – METODA INTROSPECTIEI

MeditatieÎn această prezentare lărgim contextul explicativ al unei forme de meditaţie extrem de eficientă numită metoda introspecţiei (ātma-vicāra). Simplitatea acestei metode o face accesibilă oricui deoarece fiecare dintre noi, într-o forma sau alta căutăm să găsim răspunsul la această întrebare fundamentală: ”Cine sunt eu?”

Justificată cel puţin de tendinţa de auto-cunoaştere şi perfecţionare, această întrebare nu are nimic de-a face cu retorica sterilă a vreunei minţi schizoide sau cu aroganţa atotştiutoare a celui care posedă un nume sau renume, un titlu, o slujbă, o familie, o casă, o maşină, etc. şi care s-ar grăbi astfel să răspundă la această întrebare prin identificarea sa cu numele, averea, faima, titlurile, relatiile, etc. Şi, deasemenea, nu are de-a face nici cu ignoranţa celui care nu posedă toate cele de mai sus fiind ”bătut de soartă”.

Ramana Maharishi îşi rezuma metoda în felul următor: „Ceea ce este esenţial în orice sādhana (practică spirituală) este să încerci să aduci înapoi mintea agitată şi să o fixezi doar asupra unui singur obiect. De ce să nu o aducem înapoi şi să o fixăm în atenţia asupra sentimentului purei existenţe? Aceasta este ātma-vicāra, căutarea Sinelui (a Inimii Spirituale). Aceasta este tot ceea ce trebuie făcut.”

Comentând acest pasaj Sahajananda sugerează un fapt esenţial pe care Ramana îl expune foarte logic, şi pe care, din păcate, prea puţini practicanţi l-au înţeles: ”din moment ce, în general, scopul meditaţiei este fixarea minţii asupra unui obiect, de ce să ne îndreptăm atenţia asupra diferitelor obiecte exterioare sau chiar interioare, când mult mai eficient este să ne orientăm asupra sursei însăşi a atenţiei noastre, asupra Sinelui divin, a Inimii Spirituale?

Atenţia sau meditaţia asupra oricărui obiect ne păstrează în dualitatea: 1) „eu”, subiectul cunoscător şi 2) „acela”, obiectul de cunoscut. Dacă atenţia e îndreptată asupra Inimii Spirituale, deci asupra subiectului cunoscător sau, altfel spus, asupra a ceea ce suntem, asupra sentimentului intim al purei existenţe, asupra sursei însăşi a atenţiei, atunci sunt create premisele unei adevărate transformări interioare, pentru că subiectul şi obiectul colapsează într-o unică viziune a Unităţii. Prin urmare, este foarte firesc să urmărim ca principalul obiect al meditaţiilor noastre să fie Inima Spirituală (pentru ca aceasta să se reveleze apoi ca subiectul cunoscător, ceea ce suntem noi în intimitatea desăvârşită a fiinţei).”  (Note de curs: Yoga Inimii Spirituale – Sahajananda)

Cu alte cuvinte, este simplu să înţelegem că atunci când ”subiectul”  (cel care meditează) meditează asupra ”obiectului” (care în cazul de faţă este însăşi esenţa fiinţei sale) va obţine mai devreme sau mai tîrziu, o cunoaştere revelatoare cu privire la ”cine este el în realitate”, o trăire inefabilă a Adevărului fiinţei sale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s