DESPRE CONTROLUL ŞI INTERIORIZAREA SIMŢURILOR ÎN MEDITAŢIE

Invata sa te interiorizeziVorbeam în clipul anterior despre unele obstacole în meditaţie şi cum sunt explicate din perspectiva activităţii cerebrale. În clipul de astăzi vă arăt cum putem creşte capacitatea de concentrare şi eficienţa meditaţiei.

Din păcate, deşi există un interes din ce în ce mai mare cu privire la spiritualitate, tehnici de transformare şi dezvoltare personală, autocontrol mental şi nu în ultimul rând asupra practicilor meditative şi a sistemului Yoga, puţini sunt cei dispuşi să-şi însuşească o metodologie eficientă şi să abordeze în mod mai riguros practica spirituală.

Reamintesc că toate aceste prezentări au fost solicitate pe de-o parte, de cei care au participat la unele conferinţe, seminarii sau cursuri de yoga desfăşurate în cadrul Centrului de Yoga şi Meditaţie Kamala (ca materiale de rememorare) şi, pe de altă parte, de cei plecaţi din ţară sau de către cei ce au solicitat de-a lungul timpului accesul la anumite materiale pe blogul personal sau pe site-ul centrului.

În cadrul dialogurilor, atunci când îi întreb pe oameni care sunt obstacolele cu care se confruntă în practica spirituală şi mai specific în meditaţie, mulţi spun că sunt încă nemulţumiţi de mintea lor. Mintea lor este cea care, spun ei, ”le creează probleme”. Au dificultăţi în a-şi controla mintea, a şi-o disciplina, a o concentra, a o linişti şi pacifica, etc.

Şi totuşi, mintea este totodată şi marele dar. Este foarte interesant să constatăm că mintea, prin natura şi activitatea ei prezintă această ambivalenţă: când cel mai bun aliat şi prieten, când cel mai mare obstacol sau inamic.

Nu o să zăbovesc acum asupra caracteristicilor minunate ale minţii şi naturii umane. Am făcut-o deja cu alte ocazii. O să subliniez însă unele cauze care fac ca mintea noastră să nu ne ”mulţumească”.

Dacă ne amintim doar de faptul că mintea este o suprafaţă de reflexie şi proiecţie a ceea ce a fost perceput şi receptat de la cele cinci canale senzoriale ne-ar fi mai uşor să înţelegem propriile ei dificultăţi în ceea ce priveşte gestionarea tuturor stimulilor, percepţiilor şi informaţiilor care îi parvin simultan din universul exterior şi interior.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale unei minţi obişnuite este ”mişcarea”. Caracterul dinamic şi mereu schimbător al minţii se datorează unui flux permanent de gândire. O mare parte a acestui flux automat de stimuli şi informaţie se datorează modului în care funcţionează acest substrat senzorial al minţii numit ”manas”.

Tradiţia yoghină explică foarte precis modul în care este structurat ceea ce noi numim ”mentalul”, arată funcţionarea pe diferitele sale niveluri şi propune totodată o manieră etapizată de abordare a unor tehnici specifice prin care ”mentalul” poate fi ”disciplinat”.

Una dintre aceste etape, clar definită în manualele şi tratatele fundamentale de Yoga, o reprezintă Pratyahara – interiorizarea simţurilor sau capacitatea de abstragere a simţurilor de la „obiectele” lor.

Din păcate, din dorinţa de a accede mai repede la stările superioare de conştiinţă promise de practica meditaţiei, foarte mulţi adepţi precum şi majoritatea începătorilor trec peste această etapă şi dificultăţile cu care se confruntă ulterior se datorează în mare măsură lipsei de experienţă şi incapacităţii de a ”gestiona” realmente acest palier al minţii senzoriale.

În această expunere am intenţionat să clarific astfel câteva aspecte legate de această etapă importantă a practicii spirituale. 

ACTIVITATEA CEREBRALA ŞI UNELE OBSTACOLE ÎN MEDITAŢIE

Aici este un extras dintr-o prezentare susţinută în cadrul retragerii de meditaţie pentru revelarea Sinelui care s-a desfăşurat la Centrul de Yoga şi Meditatie KAMALA acum câteva luni. Continui să prezint despre mecanismele minţii în meditaţie (întrucât am remarcat un mai mare interes) şi abordez unele aspecte legate de activitatea cerebrală caracterizată de ritmuri specifice. Din această perspectivă va apare mai clar natura şi cauzele obstacolelor din timpul meditaţiei. Totodată sunt oferite şi unele sugestii practice pentru a le depăşi.

 Meditaţia a fost asemănată adeseori cu o călătorie spre descoperirea de sine.  Ea este o experienţă a cunoaşterii directe a propriei interiorităţi: spaţiul vast al conştiinţei. Este o călătorie care are mereu o destinaţie, iar atunci când vorbim despre meditaţia de revelare a Sinelui, aceasta în mod evident vizează Centrul esenţial – Inima Spirituală.  

Mai ales pentru căutătorii spirituali aflaţi la început, experienţa meditativă are mult de-a face cu un nivel al aşteptării rezultatului. De multe ori însă, rezultatele continuă …să se lase aşteptate. Există uneori decepţii şi frustrări care pot duce chiar la abandonul practicii meditative. Şi toate acestea se produc pentru că nu este înţeles mecanismul minţii în meditaţie. Sper să înţelegeţi că ne stă în putinţă să acţionăm adecvat în momentul confruntării inerente cu unele obstacole în meditaţie.