PURIFICAREA – Episodul 2: PRINCIPII ŞI DIRECŢII ÎN PROCESUL PURIFICĂRII NATURALE

În acest episod veţi afla care sunt unele principii care stau la baza purificării naturale.Puţini sunt cei care bănuiesc şi mult mai puţini sunt cei care ştiu şi se bazează în existenţa lor pe faptul că fiinţa umană este prin însăşi natura sa avidă de armonie, echilibru şi sănătate; că ea caută să integreze un ritm natural de funcţionare care să fie susţinut de ritmurile cosmice, şi că, totodată în ea există toate resursele necesare pentru a asigura un proces firesc de autoreglare…

Mai departe sunt prezentate şi principalele direcţii de acţiune pe care este bine să le urmărim spre a orienta procesul purificării în direcţia dorită. Multe dintre aceste aspecte sunt valabile şi în situaţia refacerii sănătăţii recurgând la unele modalităţi naturale cel puţin în anumite etape ale demersului terapeutic.

PURIFICAREA – Episodul 1: PURIFICAREA VĂZUTĂ CA ETAPĂ EVOLUTIVĂ

Pe parcursul evoluţiei spirituale redescoperirea noastră ca fiinţă înzestrată cu multe potenţialităţi, modifică evident şi în mod binefăcător modul în care ne percepem pe noi înşine, raportul cu semenii noştrii, cu Natura, cu întregul Univers, cu Dumnezeu.

Autentica cunoaştere de sine scoate la lumină şi actualizează în primul rând înzestrările pe care le avem fiecare dintre noi din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual. Această cunoaştere devine, pe măsura practicii spirituale, din ce în ce mai mult revelatoare. Ea ne conduce la o transformare lăuntrică progresivă ce poate culmina cu suprema realizare a Conştiintei Sinelui Divin, a Inimii Spirituale, a lui Dumnezeu perceput ca esenţă a fiinţei noastre. Şi, la această etapă, ceea ce înainte reprezenta o intuiţie a rostului nostru: “întoarcerea la Sursa Divină a tot ceea ce există – regăsirea de Sine în Dumnezeu, regăsirea lui Dumnezeu în Sine”, devine realizare.

Dacă acest demers este asumat conştient suntem conduşi prin experienţe semnificative la o raportare din ce în ce mai inteligentă şi plină de bun simţ la ceea ce ne oferă cu adevărat natura interioară, ca înzestrări, precum şi Universul exterior (ca şi condiţii) pentru a servi acestui scop.

Pe parcursul acestei ”călătorii” spirituale se structurează o viziune cu privire la noi înşine şi la Univers din ce în ce mai mult amprentată de recunoaştere, de conştienţă activă, prezenţă şi luciditate. Este o viziune integratoare şi totodata unificatoare prin care viaţa noastră îşi regăseşte adevărata semnificaţie în ansamblul Vieţii Universale. Apare o profundă înţelegere a existenţei noastre în raport cu TOT CEEA CE ESTE, care ne face totodată să ne asumăm conştient şi demersul responsabil de a ne adecva liber fiinţa în ansamblul acestei armonii a existenţei universale precum sunetele unui instrument într-o grandioasă simfonie.

Ceea ce merită a fi subliniat este că acest proces al transformării spirituale deschide mereu şi mereu noi orizonturi, spaţii noi, nebănuite la început, şi a căror explorare solicită o perpetuă adecvare a condiţiei interioare. Astfel, suntem din nou şi din nou ”chemaţi” la o restructurare dinamică a viziunii şi a reintegrării noastre în existenţă.

Aici, practica spirituală este mecanismul prin care sunt actualizate noile resurse, prin care sunt făcute ajustările necesare pe diferitele niveluri ale fiinţei pentru a corespunde planului în care s-a pătruns.

Iată din această perspectivă o încercare de a defini şi clarifica poate, pentru unii, ce reprezintă purificarea, unde îşi găseşte ea locul pe parcursul nostru evolutiv.  Toate marile tradiţii spirituale integrează purificarea ca o etapă şi totodată ca pe un mijloc de a produce condiţiile interioare favorabile evoluţiei spirituale.

O NOUĂ POSIBILITATE

Padmasana (Postura Lotusului)

La cererea mai multor persoane care au urmărit activitatea Centrului nostru de Yoga şi Meditaţie şi în mediul virtual (mă refer la site-ul KAMALA şi blogurile personale ale profesorilor), precum şi a unor persoane care sunt plecate din ţară am reuşit să concretizăm şi cursul on-line de meditaţie HRIDAYA. Acum un an site-ul MENTORYOGA deschidea cursul on-line de hatha-yoga. Unii dintre cei care l-au urmat au dorit mai mult. Dintre ei au fost şi unele persoane care au ajuns chiar la sălile centrului şi au participat la cursuri, seminarii şi tabere de meditaţie. Mă bucur că şi în felul acesta am putut mijloci cel puţin un contact cu un mediu propice abordării unei căi de transformare. Am urmărit în paginile acestui blog să familiarizăm pe cititori şi pe practicanţi cu unele teme a căror abordare este esenţială în procesul dezvoltarii personale şi transformării spirituale. Dar bucuria mea interioară este legată de faptul că acest contact a fost şi un prilej de a produce unele condiţii favorabile trezirii spirituale, pentru unii. În ultimă instanţă cel mai important şi relevant din punct de vedere spiritual este contactul cu tine însuţi. Poate este dificil să ajungi la o sală iar dacă ajungi, poate este greu să păstrezi o continuitate. Deşi ghidarea spirituală este esenţială, cel puţin în faza de început, i-am înţeles pe cei care îmi explicau aceste lucruri precum şi pe cei care fiind departe de tară şi-ar fi dorit într-un mod sau altul să continue studiul şi practica spirituală. Acum au la dispoziţie două instrumente care, sperăm să-i poată ajuta pentru o posibilă practică individuală chiar la ei acasă.

Reamintesc că site-ul MENTORYOGA pune la dispozitie, într-un mod unitar, informaţiile esenţiale cu privire la HRIDAYA-YOGA (scop, obiective, principii, metodologie). 
Cei interesaţi veţi găsi aici – în pagina de prezentare – mai multe despre noul curs on-line de meditaţie HRIDAYA.

DESPRE CONŞTIINŢĂ ŞI DECONDIŢIONAREA FAŢĂ DE MINTE ŞI SIMŢURI

Subiectul este esenţial dar există o dificultate majoră. Abordarea sa teoretică, discursivă poate să ofere minţii doar nişte reprezentări mai mult sau mai puţin clare. Este ca atunci când priveşti o stereogramă (o imagine compusă pe calculator care privită într-un anume mod îţi revelează aspectul tridimensional al unei realităţi). Dificultatea de a percepe corect imaginea reală tridimensională provine de la modul eronat de a privi pe care l-am fortificat în timp tocmai pentru a putea obţine acurateţe în actul percepţiei obişnuite de zi cu zi . Privim deci focalizat. Pentru a percepe însă stereograma trebuie privit în alt mod şi anume defocalizat adică exact în modul care nu ne ajută aparent în viaţa de zi cu zi. Şi totuşi, momentul desluşirii semnificaţiei obiectului tridimensional dintr-o stereogramă este un moment de descoperire, de bucurie a recunoaşterii unei realităţi care până acum ne era ocultată de …o imagine bidimensională ”fără sens”.  

Acest exemplu este sugestiv şi prin prisma aspectului său oarecum …inefabil. Căci momentul desluşirii este un moment ”Evrika”, de mare intensitate. Ca şi cum deodată s-a făcut lumină, vezi, înţelegi şi simultan te bucuri ceea ce vezi. Apoi ceea ce ai de făcut este să te menţii în genul acesta de atitudine perceptivă, pentru a putea explora liber şi fericit întreaga imagine 3D. Uşor de zis dar mai greu de făcut, pentru că nu suntem suficient de obişnuiţi cu modul acesta de a privi …spre a vedea tridimensional o imagine bidimensională.

Iată aici un exemplu:

Cine ar putea crede că aici este este un lacăt?

lacat

sau aici simbolul YIN – YANG al tradiţiei taoiste? 

YIN YANG

Aşa este şi cu starea de ”a fi” – pur şi simplu – decondiţionat faţă de mintea care, prin mecanismele ei reflexe specifice, supraimpune şi proiectează peste acest ”fond” al realităţii conştiinţei (văzută ca substrat unitar al Universului), micile fragmente perceptive filtrate de umilele simturi cu care mintea lucrează. Când vedem ”în parte” este ocultată viziunea întregului şi implicit bucuria recunoaşterii realităţii unitare a TOT-ului nu poate să apară. 

Relitatea conştiinţei de Sine nu este doar ceea ce mintea percepe ca reflexie ajutată sau nu de simţuri. Nu este deloc acelaşi lucru a vorbi sau a aborda la modul discursiv, intelectual un subiect (cum este acesta: conştiinţa) cu experienţa trăită ca realitate.

Ştiinţa, cultura pot ajuta la crearea unor reprezentari mentale, dar numai experienţa în sine, obţinută ca stare de a fi (unificat şi conştient simultan de aceasta), poate face diferenţa. Din această cauză încurajez abordarea unor modalităţi spirituale eficiente de transformare interioare cum ar fi meditaţia prin care se poate produce gradata recunoaştere a realităţii care noi suntem. Prin practica spirituală creem condiţiile favorabile unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră. Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior. Să ne amintim cât de frumos spunea Theillard de Chardin: “nu suntem fiinte umane care trăiesc o experientă spirituală, ci fiinţe spirituale care trăiesc o experienţă umană”

Când încercăm să cunoaştem ceva, să înţelegem, să percepem şi să acţionăm, mai ales mintea cuplează prin diferitele ei mecanisme. Dar aceasta nu înseamnă că ”substratul” de fond – Conştiinţa martor – Văzătorul – Subiectul Ultim – Sinele  nu este acolo. EL este o prezenţă pură mereu ”tăcută”, necondiţionată de nici o cunoaştere, înţelegere, percepţie, senzaţie sau acţiune, pe care am putea-o noi crede semnificativă pentru obiectivarea sa.  

În cele două clipuri de mai jos sunt prezentate câteva aspecte legate de conştiinţă şi sunt oferite câteva repere şi exemple analogice prin care să ne reprezentăm posibilitatea decondiţionării faţă de minte.

UN NOU ÎNCEPUT…

LA MULT PREZENT TRĂIT CONŞTIENT !

Încep prin a vă ura din inimă să creaţi cât mai multe momente de fericire pentru voi şi pentru ceilalţi.

Prezentul este in mainile taleMi se pare firesc să conectez cele două momente din an, respectiv începutul şi sfârşitul şi să dezvolt puțin ideile ultimului articol din (anul ce tocmai a trecut). Este interesant cum începutul a ceva (un eveniment, o perioadă, o relaţie, o acţiune, etc) tinde să ne ducă spre … viitor iar sfârşitul, perceput ca un alt moment, ne atrage (uneori chiar fără să vrem) spre … trecut. Să acceptăm în totalitate această percepţie subiectivă nu ar face decât să amplificăm o condiționare temporală care conduce la o viziune fragmentată, discontinuă a existenţei.

De ce spun aceasta? Pentru că lipsită de un observator (care cuantifică experienţa sa într-un context spaţio-temporal) existenţa curge totuşi în mod obiectiv, mereu liberă, într-un flux neîntrerupt, unificând evenimentele particulare spre a structura în mod dinamic … propria sa continuitate.

Și totuşi diferenţa ca percepţie, atitudine şi integrare existenţială este mereu şi mereu atât de diferit percepută de conştiinţa individuală în aceste două momente de timp.

Bilanțuri, analize, concluzii ce au de-a face cu trecutul concret și, pe de altă parte, speranțe, noi elanuri, planificări ce ne duc imaginativ spre viitor sunt cele două fețe ale timpului mereu despărțite de clipa prezentă.

Suntem aceeaşi şi totuşi cât de diferiţi aflaţi de-o parte sau de cealaltă a evenimentului temporal, respectiv începutul sau sfârşitul său.

Dacă ne întrebăm cui apare această diferenţă vom constata că există o continuă dorinţă a minţii de a se localiza mereu în timp şi în spaţiu, pentru a-şi afirma astfel propria ei existenţă.  Mintea in timp si timpul in minteMintea este cea care creează mereu timpul, îl înzestrează cu potenţialitate, îi atribuie calităţi pentru a-şi putea oglindi propria sa activitate, pentru a se proiecta apoi chiar şi imaginativ undeva, într-un viitor a cărui menire ar fi aceea de a o satisface. O altă condiţie a minţii, pentru un om obişnuit este necunoscută. Trecutul ca și viitorul acaparează aproape întreaga atenție. Clipa ACUM se pierde repede între cele 2 falii temporale. A transcende acest mod de funcţionare al minţii este sinonim cu decondiţionarea spaţio-temporală fiind caracteristica unei fiinţe foarte evoluate spiritual. Accesul și menținerea conștientă în ACUM este experimentat ca un suis-generis SAS prin care, pe de-o parte, pătrunzi în dimensiunea propriei interiorități rămânând lucid centrat în Sine și, pe de altă parte, produce deschiderea, înțelegerea și abandonul față de CEEA CE ESTE ETERN.

Sunt semnificative aceste două momente ale unui eveniment ”temporal” pentru că atât  în momentul lui ACUM (plasaţi în începutul evenimentului) cât şi  în momentul ACUM (plasaţi mental la sfârşitul său) vom sesiza aproape mereu tensiunea existenţială potenţială capabilă de transformare. Mai mult decât atât, conştienţa acestei energii potenţiale poate conduce, dacă reuşim să integrăm atitudinea martorului, la unificarea spontană a celor două momente ale arcului temporal.

Să ne amintim că orice ritual de ”trecere” presupune o desfăşurare a sa dintr-o dimensiune spaţio-temporală către alta. Tradiţiile şi obiceiurile culturale au format mentalitatea colectivă a cărei exprimare istorică a avut mereu de-a face cu timpul. Trecerea individului de la perioadă de viaţă la alta, de la un anotimp la altul, de la un an la altul, de la viaţă la moarte, de la o societate la alta, etc. continuă să reprezinte repere temporale care fortifică în general aceleași obiceiuri și mentalități. Nu este ușor de ieșit din tiparul cultural pentru a începe să formezi un nou set de reprezentări și convingeri bazate pe noi experiențe și înțelegeri. De exemplu, a te deschide din punct de vedere spiritual până la a ajunge să-ţi asumi o disciplină cum ar fi practica meditaţiei presupune acceptul pe care-l dai şi pe care apoi îl susţii conştient faţă de ceva care este nou. De ce? mintea nu întotdeauna poate să păşească cu nonşalanţă spre nou şi/sau necunoscut. De ce? Pentru că mintea se simte bine în zona confortabilă şi aceasta are de-a face mult cu experiența trecută şi cu ceea ce este …aşa zis cunoscut.

Mintea îşi creează timpul şi apoi are mereu nevoie de el în încercarea fiinţei de a-şi îmbunătăţi  calitatea vieţii. Mintea, învăluită de timp, reflectă experiența într-o desfășurare subiectivă care poate să aibă mai mult sau mai puțin de-a face cu …realitatea obiectivă. Dar singura realitate la care mintea poate avea efectiv acces este doar …PREZENTUL, pe care din păcate îl ignoră sau îl consumă inconştient. Aş vrea să înţelegeţi că tot ceea ce a fost trăit în TRECUT s-a consumat la acel moment în PREZENT. Şi tot ceea ce va avea loc în VIITOR se va consuma concret într-un moment PREZENT.

Un moment

A produce o transformare reală are de-a face mereu cu realitatea prezentului care suntem. Anul care tocmai a început poate reprezenta nu numai o înșiruire de ore, zile, săptămâni și luni care culmină cu o ultimă clipă spre a se topi în trecut. Vă propun să începeți experiența unei trări cât mai conștient ancorată în prezent, trăind din ce în ce mai mult convingerea că noi, fiecare în parte suntem co-creatori a ceea ce numim convențional TIMP. Nu timpul ne impune adecvarea existențială ci noi ca SPIRIT ne desfășurăm conștient și experimentăm REALITATEA EXISTENȚEI DINCOLO DE TIMP. O putem face şi prin …MEDITAŢIE.