Galerie

UN NOU ÎNCEPUT…

LA MULT PREZENT TRĂIT CONŞTIENT !

Încep prin a vă ura din inimă să creaţi cât mai multe momente de fericire pentru voi şi pentru ceilalţi.

Prezentul este in mainile taleMi se pare firesc să conectez cele două momente din an, respectiv începutul şi sfârşitul şi să dezvolt puțin ideile ultimului articol din (anul ce tocmai a trecut). Este interesant cum începutul a ceva (un eveniment, o perioadă, o relaţie, o acţiune, etc) tinde să ne ducă spre … viitor iar sfârşitul, perceput ca un alt moment, ne atrage (uneori chiar fără să vrem) spre … trecut. Să acceptăm în totalitate această percepţie subiectivă nu ar face decât să amplificăm o condiționare temporală care conduce la o viziune fragmentată, discontinuă a existenţei.

De ce spun aceasta? Pentru că lipsită de un observator (care cuantifică experienţa sa într-un context spaţio-temporal) existenţa curge totuşi în mod obiectiv, mereu liberă, într-un flux neîntrerupt, unificând evenimentele particulare spre a structura în mod dinamic … propria sa continuitate.

Și totuşi diferenţa ca percepţie, atitudine şi integrare existenţială este mereu şi mereu atât de diferit percepută de conştiinţa individuală în aceste două momente de timp.

Bilanțuri, analize, concluzii ce au de-a face cu trecutul concret și, pe de altă parte, speranțe, noi elanuri, planificări ce ne duc imaginativ spre viitor sunt cele două fețe ale timpului mereu despărțite de clipa prezentă.

Suntem aceeaşi şi totuşi cât de diferiţi aflaţi de-o parte sau de cealaltă a evenimentului temporal, respectiv începutul sau sfârşitul său.

Dacă ne întrebăm cui apare această diferenţă vom constata că există o continuă dorinţă a minţii de a se localiza mereu în timp şi în spaţiu, pentru a-şi afirma astfel propria ei existenţă. 

Mintea in timp si timpul in minteMintea este cea care creează mereu timpul, îl înzestrează cu potenţialitate, îi atribuie calităţi pentru a-şi putea oglindi propria sa activitate, pentru a se proiecta apoi chiar şi imaginativ undeva, într-un viitor a cărui menire ar fi aceea de a o satisface. O altă condiţie a minţii, pentru un om obişnuit este necunoscută. Trecutul ca și viitorul acaparează aproape întreaga atenție. Clipa ACUM se pierde repede între cele 2 falii temporale. A transcende acest mod de funcţionare al minţii este sinonim cu decondiţionarea spaţio-temporală fiind caracteristica unei fiinţe foarte evoluate spiritual. Accesul și menținerea conștientă în ACUM este experimentat ca un suis-generis SAS prin care, pe de-o parte, pătrunzi în dimensiunea propriei interiorități rămânând lucid centrat în Sine și, pe de altă parte, produce deschiderea, înțelegerea și abandonul față de CEEA CE ESTE ETERN.

Sunt semnificative aceste două momente ale unui eveniment ”temporal” pentru că atât  în momentul lui ACUM (plasaţi în începutul evenimentului) cât şi  în momentul ACUM (plasaţi mental la sfârşitul său) vom sesiza aproape mereu tensiunea existenţială potenţială capabilă de transformare. Mai mult decât atât, conştienţa acestei energii potenţiale poate conduce, dacă reuşim să integrăm atitudinea martorului, la unificarea spontană a celor două momente ale arcului temporal.

Să ne amintim că orice ritual de ”trecere” presupune o desfăşurare a sa dintr-o dimensiune spaţio-temporală către alta. Tradiţiile şi obiceiurile culturale au format mentalitatea colectivă a cărei exprimare istorică a avut mereu de-a face cu timpul. Trecerea individului de la perioadă de viaţă la alta, de la un anotimp la altul, de la un an la altul, de la viaţă la moarte, de la o societate la alta, etc. continuă să reprezinte repere temporale care fortifică în general aceleași obiceiuri și mentalități. Nu este ușor de ieșit din tiparul cultural pentru a începe să formezi un nou set de reprezentări și convingeri bazate pe noi experiențe și înțelegeri. De exemplu, a te deschide din punct de vedere spiritual până la a ajunge să-ţi asumi o disciplină cum ar fi practica meditaţiei presupune acceptul pe care-l dai şi pe care apoi îl susţii conştient faţă de ceva care este nou. De ce? mintea nu întotdeauna poate să păşească cu nonşalanţă spre nou şi/sau necunoscut. De ce? Pentru că mintea se simte bine în zona confortabilă şi aceasta are de-a face mult cu experiența trecută şi cu ceea ce este …aşa zis cunoscut.

Mintea îşi creează timpul şi apoi are mereu nevoie de el în încercarea fiinţei de a-şi îmbunătăţi  calitatea vieţii. Mintea, învăluită de timp, reflectă experiența într-o desfășurare subiectivă care poate să aibă mai mult sau mai puțin de-a face cu …realitatea obiectivă. Dar singura realitate la care mintea poate avea efectiv acces este doar …PREZENTUL, pe care din păcate îl ignoră sau îl consumă inconştient. Aş vrea să înţelegeţi că tot ceea ce a fost trăit în TRECUT s-a consumat la acel moment în PREZENT. Şi tot ceea ce va avea loc în VIITOR se va consuma concret într-un moment PREZENT.

A produce o transformare reală are de-a face mereu cu realitatea prezentului care suntem. Anul care Un momenttocmai a început poate reprezenta nu numai o înșiruire de ore, zile, săptămâni și luni care culmină cu o ultimă clipă spre a se topi în trecut. Vă propun să începeți experiența unei trări cât mai conștient ancorată în prezent, trăind din ce în ce mai mult convingerea că noi, fiecare în parte suntem co-creatori a ceea ce numim convențional TIMP. Nu timpul ne impune adecvarea existențială ci noi ca SPIRIT ne desfășurăm conștient și experimentăm REALITATEA EXISTENȚEI DINCOLO DE TIMP. O putem face şi prin …MEDITAŢIE.

Anunțuri

Un comentariu la “UN NOU ÎNCEPUT…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s