PURIFICAREA – Episodul 1: PURIFICAREA VĂZUTĂ CA ETAPĂ EVOLUTIVĂ

Pe parcursul evoluţiei spirituale redescoperirea noastră ca fiinţă înzestrată cu multe potenţialităţi, modifică evident şi în mod binefăcător modul în care ne percepem pe noi înşine, raportul cu semenii noştrii, cu Natura, cu întregul Univers, cu Dumnezeu.

Autentica cunoaştere de sine scoate la lumină şi actualizează în primul rând înzestrările pe care le avem fiecare dintre noi din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual. Această cunoaştere devine, pe măsura practicii spirituale, din ce în ce mai mult revelatoare. Ea ne conduce la o transformare lăuntrică progresivă ce poate culmina cu suprema realizare a Conştiintei Sinelui Divin, a Inimii Spirituale, a lui Dumnezeu perceput ca esenţă a fiinţei noastre. Şi, la această etapă, ceea ce înainte reprezenta o intuiţie a rostului nostru: “întoarcerea la Sursa Divină a tot ceea ce există – regăsirea de Sine în Dumnezeu, regăsirea lui Dumnezeu în Sine”, devine realizare.

Dacă acest demers este asumat conştient suntem conduşi prin experienţe semnificative la o raportare din ce în ce mai inteligentă şi plină de bun simţ la ceea ce ne oferă cu adevărat natura interioară, ca înzestrări, precum şi Universul exterior (ca şi condiţii) pentru a servi acestui scop.

Pe parcursul acestei ”călătorii” spirituale se structurează o viziune cu privire la noi înşine şi la Univers din ce în ce mai mult amprentată de recunoaştere, de conştienţă activă, prezenţă şi luciditate. Este o viziune integratoare şi totodata unificatoare prin care viaţa noastră îşi regăseşte adevărata semnificaţie în ansamblul Vieţii Universale. Apare o profundă înţelegere a existenţei noastre în raport cu TOT CEEA CE ESTE, care ne face totodată să ne asumăm conştient şi demersul responsabil de a ne adecva liber fiinţa în ansamblul acestei armonii a existenţei universale precum sunetele unui instrument într-o grandioasă simfonie.

Ceea ce merită a fi subliniat este că acest proces al transformării spirituale deschide mereu şi mereu noi orizonturi, spaţii noi, nebănuite la început, şi a căror explorare solicită o perpetuă adecvare a condiţiei interioare. Astfel, suntem din nou şi din nou ”chemaţi” la o restructurare dinamică a viziunii şi a reintegrării noastre în existenţă.

Aici, practica spirituală este mecanismul prin care sunt actualizate noile resurse, prin care sunt făcute ajustările necesare pe diferitele niveluri ale fiinţei pentru a corespunde planului în care s-a pătruns.

Iată din această perspectivă o încercare de a defini şi clarifica poate, pentru unii, ce reprezintă purificarea, unde îşi găseşte ea locul pe parcursul nostru evolutiv.  Toate marile tradiţii spirituale integrează purificarea ca o etapă şi totodată ca pe un mijloc de a produce condiţiile interioare favorabile evoluţiei spirituale.