Trăim sub influența a 2 Poli de atracție: Polul Sinelui divin și Polul lumii fenomenale

     În acest Univers funcționează o lege cunoscută de mulți: legea atracției și respingerii. Conform acestei legi și explicat foarte simplu, tot ceea ce există este supus unor forțe care generează (în interacțiunea lor permanent dinamică) efecte de atracție și respingere.

     Învățătura yoghină precum și cea taoistă au descris pe îndelete, încă de acum 2-3000 de ani, mecanismele de interacțiune ale acestor forțe precum și modul înțelept de a opera asupra lor, din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental și spiritual. Scopul mereu precizat este acela de a orienta efectele manifestării forțelor polare opuse din microcosmosul ființei umane (HA (+) și THA (-) în Yoga) sau (YIN(-) și YANG (+) în Taoism) precum și din marele Univers, pentru a determina conștient apariția și menținerea diferitelor niveluri de echilibru și armonie în plan existențial.

     Atunci când urmărim să producem o transformare spirituală este necesar să ținem cont de existența unei forțe foarte puternice care generează efecte puternice. Este vorba de forța de atracție, seducție și fascinație pe care LUMEA exterioară o exercită permanent asupra noastră. Multe lucruri bune se pot produce în evoluția noastră, determinate de progresul și evoluția LUMII în ansamblul ei. Dar tot sub influența acesteia, omul ajunge să se ”miște” adeseori haotic pe diferitele orbite în sfera cărora intră datorită prejudecăților, convențiilor, fricilor, schemelor superficiale de gândire, tendințelor subconștiente, cultivării formei în defavoarea conținutului, mediatizării non-valorii, întreținerii dependenței în cadrul societăților de consum, înlocuirea relațiilor umane profunde cu simulacrele lor în cadrul rețelelor de socializare, etc.

     Caracteristica acestei forțe de atracție și totodată pericolul care apare, constă în faptul că, sub influența sa, omul rămâne captiv în sfera exteriorității. Se dezvoltă până la permanentizare un mod funcțional mental de dependență. Mintea sa este atrasă și rămâne în contact cu lumea exterioară prin intermediul simțurilor care se doresc mereu a fi satisfăcute. Arareori reușește, și doar pentru puțin timp, să se ”realinieze” pe orbita interiorității pentru a regăsi și/sau reface condițiile favorabile unei stării de echilibru și armonie lăuntrică. Mulți uităm să ne bucurăm de ceea ce pur și simplu suntem pentru că identificăm bunăstarea existențială mai ales în raport cu lucrurile pe care le avem sau spre obținerea cărora tindem.

     Astfel se explică, de ce este aparent greu să ne protejăm față de ”asaltul” neîntrerupt al gândurilor de tip dorință, așteptări, atașamente, reacții emoționale încărcate de tensiune,  reacții  care apar, de cele mai multe ori, în urma percepțiilor senzoriale care vin din lumea exterioară, fiindu-ne astfel greu să ne detașăm pentru un timp de ele pentru a ne liniști și pacifica în interior. Iată de ce este greu încă, pentru mulți, să se concentreze la voință doar asupra unui lucru sau să reușească să mediteze mai profund sau să intre într-o stare de contemplativitate superioară sau să cultive constant atitudini sufletești ce exprimă deschidere, toleranță, iubire, iertare, compasiune: pentru că nu reușesc pe de-o parte, să neutralizeze forța de atracție a minții spre exterior și, pe de altă parte, nu au dezvoltat conștient capacitatea de interiorizare pentru a se putea recentra în spațiul intim, discret și tăcut al conștiinței de sine. A recăpăta libertatea interioară și implicit un anumit grad de autonomie spirituală nu depinde de modul în care această lume exterioară este organizată ci de gradul în care poți rămâne cuplat la sensul profund al existenței dat de o veritabilă conștiință de sine.

     Bunul simț și intuiția ne arată din când în când, că există această forță care are un sens opus față de forța de atracție a lumii exterioare. O forță care ne poate conduce, când este suficient dezvoltată, pe orbita interioară a conștiinței de sine. Cu cât mai mare va fi această forță, cu atât ea va putea să contrabalanseze eficient forțele și energiile prin care această lume tinde să ne atragă în sfera sa specifică de manifestare. Multe căi spirituale și tradiții religioase concordă în arăta că tocmai pentru a face față influențelor, de multe ori perturbatoare ale lumii exterioare, este necesar să dezvoltăm un auto-control interior și să continuăm să ne cunoaștem pe noi înșine mai mult și mai profund, înainte de a vrea să cunoaștem și să controlăm lumea exterioară.  

     În prezentarea următoare reamintesc că această forță spirituală iradiază din Inima Spirituală, din însăși Centrul esențial al ființei noastre  (Sinele Divin – Atman cum este numit în Yoga) și, urmare a practicii spirituale consecvente, ne ajută să ieșim, cel puțin atunci când ne dorim, dacă nu chiar definitiv, de sub influența condiționantă și limitatoare a lumii fenomenale.

Calea Inimii – Cale de unificare a interiorului si exteriorului

Care ar fi conditiile si atitudinile fundamentale pe care le putem cultiva menite sa duca la aceasta viziune a unitatii percepute in interior si in exterior? Intuitia ne spune ca acestea au de-a face cu planul interioritatii. Centrarea, linistea interioara, a ne lasa ghidati de vocea inimii, de aceasta caldura comunicativa a inimii, cultivarea Constiintei martor – a atitudinii de observare detasata si neimplicata capabila de raspuns intelept si nu de reactie si drama. O atentie mereu deschisa spre a percepe lucrurile calm si impacat. Mintea si respiratia pot fi ”disciplinate” spre a se ajuta una pe cealalta in procesul unei transformari eficiente care sa duca la o stare superioara de echilibru si armonie.

Limbajul Inimii este in esenta un limbaj al iubirii.  Prin urmare prin tot ceea ce percepem si simtim, prin tot ceea ce intentionam, gandim si facem ar trebui sa se reflecte in primul rand vibratia calda si inspiratoare a Inimii. Este asa? Si daca constatam ca nu este, ce putem face spre a trezi aceasta ”facultate” superioara a Inimii noastre?  Un raspuns cuprinzator ar fi acela de a deveni din ce in ce mai constient intelegand ca tot ceea ce exista si se ”intampla” este menit sa ne ajute in evolutia noastra.  

Calea Inimii – Cale de valorizare a intregului potential

Poate ca v-ati pus vreodata aceasta intrebare: Ce ar trebui sa fac spre a reusi (intr-o anumita directie)? Poate a ramas la fel de neclar raspunsul chiar si acum, dupa mai mult timp si dupa ce ati incercat mai multe lucruri. Intrebarea s-a transformat acum in: Ce ar fi trebuit sa fac si nu am facut atunci? De multe ori este foarte greu sa recunoastem ca pur si simplu nu am stiut, sau ca nu am actionat corespunzator la momentul acela. Regretele de acum nu ajuta cu nimic. Dar constientizarea greselilor facute poate ajuta o persoana sa vrea sa nu le mai repete. Si acesta este un mare pas inainte. Trebuie sa recunoastem ca poate fi o motivatie suficient de buna pentru a vrea sa cunoastem mai multe cu privire la noi. Și, daca suntem sinceri, ne dam seama care au fost punctele slabe manifestate in trecut pentru ca acum, in prezent, sa corectam aceasta stare de lucruri.

A scruta in interiorul fiintei nu este greu dar presupune onestitate si totodata depasirea orgoliului auto-suficientei. Nu este usor, mai ales aflat la varsta adulta sa recunosti ca inca nu stii multe despre tine si, cu privire la ceilalti, cu atat mai putin. Spuneam si cu alta ocazie ca o cale a inimii te invata in primul rand sa recunosti ceea ce este esential cu privire la tine. Si ce ar putea fi acest aspect esential care defineste in mod profund propria ta fiinta ? In aceasta etapa, conceptul de ”constiinta de Sine” este redus de catre multi dintre noi la ceea ce poate intelege si integra mintea de acum. Dar oare asta sa fie tot? Evident nu. Caci mintea, la randul, sau poate ”evolua” pana la a atinge stadiul completei transparente. Orice mediu transparent devine capabil sa reveleze ceea ce adeseori se afla ascuns și invaluit. Din aceasta perspectiva, mintea este un suis generis ”mediu” mai mult sau mai putin transparent fata de realitatea Sinelui Esenta. Numai prin aceasta lumina a Cunoasterii esentiale a Sinelui (la care accedem prin introspectie si meditatie) mintea isi rafineaza suficient de mult propria sa vibratie trecand dincolo de substratul limitat al personalitatii (structura Ego-ului) care ii limiteaza atat de dramatic potentialul de manifestare. 

A valoriza intregul potential al naturii noastre inseamna, intr-o prima etapa, sa incepi sa depasesti viziunea ingusta și atat de limitata a personalitatii caracterizate de acel ”eu”, ”al meu” si ”pentru mine”.