Se vorbeste din ce in ce mai mult despre meditatie in ultimul timp si acesta este un lucru bun. Am prezentat pe acest blog mai multe materiale cu privire la acest subiect. Voi continua sa o fac si sa recomand diferitele metode meditative din simplul motiv ca ea, meditatia, ne poate conduce in planul interioritatii intr-un mod in care alte activitati sau situatii nu o pot face. Meditatia este metoda, meditatia este o cale revelatoare, meditatia este totodata fiintare intr-un registru al experientei spirituale directe. Este normal sa fim atrasi de meditatie chiar si din perspectiva pragmatica a unui om foarte ”ocupat” intrucat practica sa ajunge sa ”creeze” paradoxal mai mult timp celui care crede ca nu are suficient, din cel putin doua cauze: prima dintre ele are de-a face cu optimizarea resurselor launtrice (prin starea de calm, liniste, relaxare, luciditate, coerenta, etc) si prin urmare creste eficienta, randamentul si rapiditatea in ceea ce facem in viata de zi cu zi. A doua cauza se refera la ceea ce ne confera meditatia ca mod de perceptie si existenta. Si aici avem de-a face cu o gama foarte larga de trairi, fenomene si stari interioare al caror fundal il reprezinta pacea mintii. Iar cand mintea se linisteste constatam ca timpul se incetineste si parca il putem ”apuca” spre a-l simti si trai mult mai constient. Meditatia se reveleaza astfel si ca o metoda de ”iesire” din timpul ”grabit” (trait inconstient) si de ”intrare” in spatiul eternitatii Sinelui.
Despre meditatie si rolul constiintei martor
