Câte ceva despre modelul câmpului fundamental al conștiinței

   Ne este ușor să percepem, să înțelegem, sau doar să credem aceasta, să comunicăm, să reacționăm sau să răspundem prin acțiuni din ce în ce mai adecvate diferitelor situații.
   Corpul, energia, structura psiho-mentală sunt integrate permanent de structura ego-ului – Ahamkara – cum este numită în tradiția yoghină. Iar experiența integrată de ego prezintă o caracteristică fundamentală: este filtrată prin acest simț al propriei individualități definit de ”eu”, ”al meu”, ”pentru mine”, etc.
   Chiar și dacă ne raportăm la cunoaștere, este destul de greu, cel puțin într-o primă etapă, să nu ne adjudecăm acea cunoaștere chiar dacă este parțială și limitată. Și spunem: este cunoașterea ”mea”. Nu ar fi nimic anormal dacă această continuă experiență a identificării cu diferitele obiecte, experiențe, fenomene, procese, ființe, etc., ar duce la o adevărată cunoaștere de Sine și dacă, prin acest mod de a experimenta, am deveni mai deschiși din punct de vedere sufletesc, mai buni, mai toleranți și/sau  mai înțelepți. Ceea ce observăm însă, este că felul în care trăim și ne reprezentăm pe noi înșine, perpetuează un continuu atașament față de această structură a ego-ului. Acest ego este hrănit de dorința, intenția sau aspirația ”mea”. Ceea ce este perceput devine percepția ”mea”, senzația ”mea”, emoția ”mea” sau starea ”mea”, pe care ”eu” o am în urma acelei experiențe ”a mea”. Dar exact această subiectivitate este filtrul care limitează extraordinar de mult experiența – oricare ar fi ea – generând spectrul larg al efectelor condiționante, de multe ori, generatoare de suferință.
Din perspectiva filozofiei non-dualiste Advaita Vedanta (principala filosofie a hinduismului, potrivit căreia nu există decât o singură Realitate divină, care apare ca fiind multiplă în faţa minţii neiluminate a omului ignorant, dar care se revelează ca fiind unică (eka) şi non-duală (advaya) în faţa celui iluminat spiritual), se pornește de la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în ființa umană ca fiind ātman – Sinele Suprem – sursa cunoașterii, libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde, iar corolarul de bază este unitatea esenţială a întregii existenţe. 
   În acest clip vorbesc despre acest model al câmpului fundamental al conștiinței pe care îl asemuiesc cu modelul de manifestare al luminii. Așa cum noi putem admite cu ușurință că nu suntem ochiul care percepe manifestarea luminii în manifestarea ei atât de diversă, am putea înțelege că realitatea propriei noastre ființe nu este reprezentată în totalitate de conștiința ego-ului. Și modelul hologramei ne poate ajuta să avem o reprezentare analogică a acestei limitări a câmpului Conștiinței Universale când se reflectă în planul conștiinței individuale.
   În acest context, o formă de practică spirituală care poate evidenția, pe de-o parte, limitările conștiinței individuale – (ego-ului ), și ar urmări eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări, iar, pe de altă parte, construiește în interior condițiile favorabile revelării acestei Supreme Realități a Conștiinței Sinelui, se justifică pe deplin.
   În Hridaya Yoga, această practică este orientată pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de expresie a  acestei Conştiinţe Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi mintea îl au în raport cu Sinele Divin este esenţială în atitudinea cu care practicăm yoga. În ultimă instanță, practica Yoga conduce către această înţelegere şi trăire a Unităţii. 
   Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră.
   Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior.

Din nou despre necesitatea unei metode de transformare

De multe ori, practica Yoga este asumată pentru multiplele sale efecte binefăcătoare.  Dar nu trebuie pierdut din vedere mesajul profund spiritual al sistemului Yoga. Și, cu atât mai mult, al acestei forme de Yoga numită Yoga Inimii Spirituale – Hridaya Yoga, în cadrul căreia este afirmată și recunoscută această viziune a Unității Totului ființei noastre și a trăirii într-o cât mai deplină unitate cu tot ceea ce ne înconjoară.
Cum are loc această veritabilă mutație în planul conștiinței este arătat de modul foarte precis, sistematic și înțelept de valorizare a resurselor interioare printr-o practică adecvată. De exemplu, armonizând chiar și din punct de vedere energetic un anumit plan al ființei, datorită interacțiunii specifice dintre parte și tot, această armonizare energetică se va reflecta și la nivel psiho-mental. Mai apoi, diferitele experiențe de viață vor fi integrate pe un nivel superior de armonie care va genera efecte conexe ce se vor reflecta binefăcător în ansamblul unitar al ființei precum și în universul exterior. Nu trebuie să uităm de acest principiu fundamental al reflexiei și al corespondenței analogice dintre universul individual și marele univers din care, la rândul nostru facem parte.
Fiecare parte se reflectă în mod specific în tot și totul se reflectă în parte. Menirea părților care compun întregul este aceea de a servi evoluției întregului. Apoi, prin această evoluție a întregului se resimte o reintegrare evolutiv superioară a fiecărei părți care compune acest întreg. Și …spirala evoluției continuă marcată de determinismul și interacțiunea reciprocă dintre parte și tot. 
”Ceea ce este jos este aidoma cu ceea ce este sus și ceea ce este sus este aidoma cu ceea ce este jos” era scris pe Tabla de Smarald atribuită lui Hermes Trismegistos.
Desigur că acest proces poate fi direcționat conștient. Și aici, apare nevoia asumării responsabile a unei metode de transformare interioară care să determine trezirea și actualizarea întregului capital de resurse cu care suntem înzestrați, aceasta conducând în ultimă instanță la revelarea a ceea ce noi suntem ca esență.
Yoga, poate fi una dintre aceste căi de transformare.   

Despre unele efecte ale trezirii spirituale

Trezirea spirituală este un moment foarte important din punct de vedere evolutiv. Semnifică începutul unei noi etape de viață caracterizată de recunoașterea a ceea ce ființa este și poate cu adevărat. Înțelegerea și obiectivarea faptului că nu suntem numai un corp fizic, animat de energie, că nu suntem doar o ființă care poate simți și gândi ci că suntem simultan materie, energie, informație, iubire, conștiință ne apropie de esența a ceea ce fiecare dintre noi suntem. 
Așa cum înțelegem că ființa se dezvoltă progresiv din punctul de vedere al personalității, putem înțelege că există o dezvoltare spirituală care integrează armonios dar care și transcende personalitatea.
Desigur că, la acest nivel, percepțiile, senzațiile, emoțiile, gândurile precum și toate stările noastre  reflectă din ce în ce mai mult viziunea spirituală spre care tindem. O serie întreagă de efecte se datorează acestei noi integrări existențiale caracterizată în primul rând de o conștiență lărgită.

DE CE CURSURI YOGA ON-LINE?

 Aici este expusă o galerie cu câteva dintre procedeele yoghine studiate în cadrul cursurilor de yoga on-line.