Oriunde îL cauți îL vei găsi tot în Inima ta

   Atunci când te lași călăuzit de minte, ”căutarea” lui Dumnezeu se desfășoară, de cele mai multe ori, în universul exterior și cauți semnele acolo. Mintea poate găsi în lume, adeseori, suficient de multe motive să spună că nu (mai) găsește dovezi ale manifestării Sale. Este adevărat că mintea disperată, (săraca), încărcată de dorință, prea plină de prejudecăți și tensionată de așteptări nu simte aproape niciodată răspunsul divin și este atunci incapabilă să perceapă cum oamenii din jur sunt filtrați de ”cenușiul” acestei stări. Și începi să crezi că ei îți fac viața cenușie.

   Dar, …chiar și așa, mai devreme sau mai târziu, epuizat de eforturi, dez-amăgit de tot și de toate, în liniștea abandonului care survine, sentimentul inefabil al unei existențe ce continuă să curgă mereu și mereu, dincolo de toate pretențiile, dorințele și aspirațiile de până acum, te împresoară și, gradat, te învăluie spre a topi și ultima rezistență a egoului tău care ”vrea” să-L găsească sub un anume chip pe Cel Fără de Sfârșit. Și, atunci când mintea lasă loc umilinței purei ființări, ce nu mai are trecut, ce nu se mai gândește la vreun viitor, fiind complet eliberată din tentaculele acestei supreme dorințe, din lăcașul Inimii irumpe …poate când te-aștepți mai puțin, certitudinea caldă, odihnitoare și luminoasă a Prezenței Divine. Este …un moment … în care …doar Dumnezeu există…

   Pe de altă parte, când rămânem centrați și ne lăsăm ghidați de Inimă pe drumul căutării lui Dumnezeu în această lume, fiecare ”pas” îți trezește sentimentul recunoașterii amprentei divine. Vine însă, un moment, în care, toate aceste semne trăite în bucuria anticipării Supremei Întâlniri, te ghidează din ce în ce mai mult spre a asculta o chemare ce vine dinlăuntru. Și atunci …te oprești …asculți …cum tăcerea sfântă a Inimii a învăluit totul…doar Dumnezeu a rămas…

   În cele din urmă vom ajunge să recunoaștem că cele două mari cărări – cea a căutării lui Dumnezeu cu mintea și cea a căutării Lui cu Inima, se potențează, se completează întregindu-se reciproc, astfel încât, atât lumea exterioară cât și lumea interioară, îL revelează pe Dumnezeu în Inima ta. Poate, mai bine spus, te revelează pe tine, ca natură divină, ȚIE ÎNSUȚI. TU EȘTI DUMNEZEU!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s