Meditația este de multe ori văzută ca o tehnică sau metodă de calmare a minții. Este bine să rămânem deschiși față de acest concept. Văzută ca și tehnică sau metodă, meditația devine un mijloc care facilitează explorarea cognitivă, bine direcționată a nu contează ce: obiect, fenomen, proces, ființă, etc., aflat în interiorul sau în exteriorul nostru. Totodată, în desfășurarea sa temporală, meditația poate fi integrată ca o cale de cunoaștere și revelare progresivă a anumitor realități. Atunci când meditația este orientată către noi, cu alte cuvinte, când noi – Subiectul – dorim să cunoaștem acest ”Obiect” – care suntem tot noi, atunci cunoașterea revelatoare este cu privire la noi. Această meditație devine experiența unei stări specifice de conștiință ce rezultă din introspecție. Așadar, în acest tip de meditație, și mai ales în fazele sale profunde, rezultă această stare specială de conștiință caracterizată de unitatea dintre Subiect – Obiect și Cunoașterea rezultată. Este, în ultimă instanță, o stare pură de A FI, necondiționată, care exprimă esența a ceea ce noi suntem. Meditația devine acum Revelație.
Meditația ca stare de A FI și cale de realizare spirituală
Amintește-ți de Sine! 