ACUM ESTE MOMENTUL TĂU!

    S-a creat fortuit, un timp al reflecției și al meditației. Cu privire la lume, la viață și la propria ființă. Cum merg mai departe? Ce este de făcut ? Ce resurse avem? Cum le putem dezvolta? În ce condiții vom continua să existăm și așa mai departe. Întrebări ca acestea precum și multe altele au de-a face, pe de-o parte, cu lumea exterioară confruntată cu această criză ce se reflectă simultan pe mai multe planuri și, pe de altă parte, cu noi înșine – afectați și/sau implicați mai mult sau mai puțin. Ca și altă dată, vom încerca să facem față, amintindu-ne că unele lucruri nu le putem modifica și transforma în bine imediat și că atitudinea și felul în care percepem, înțelegem și răspundem circumstanțelor actuale devine factorul esențial.
    Devenise din ce în ce mai clar, pentru mulți dintre noi că ceva urma să se întâmple, că nu se mai putea continua așa; întrebarea era nu dacă se va întâmpla, ci când și cum vom fi opriți în loc pentru a reuși să ”corectăm” direcția pe care o apucasem. Ce ne derutează mai mult acum este severitatea, asprimea ”sorții” cu care suntem ”puși” la punct. Deși umanitatea a mai trecut prin acest gen de ”încercări”,  prezentul de acum este cel care șochează la nivel de individ. Pentru că poți, …(nu atât de pur) și (nici măcar atât de simplu) …muri …chiar tu.
    Așadar semnificația momentului critic prezent are de-a face cu o temă majoră. Viața sau moarte ! Suntem puși în fața efemerității existenței noastre trupești. Nu este pentru prima oară. Cei care au peste 75-80 de ani au mai trăit-o (război, boli, foamete, cutremure).
Dar fiecare moment este unic. Este acest pentru prima oară ACUM AȘA. Cu acest ACUM AȘA ne confruntăm. Este ACUM-ul noilor generații. Este ACUM-ul nostru ca individ și ca societate. Acest ACUM trebuie gestionat în mod responsabil.
   
    În ce stare suntem ACUM pentru a putea face față acestei conjuncturi? Să întreprindem această simplă introspecție:
    În raport cu ce percep, simt și trăiesc, felul în care acum comunic cu mine însumi, cu aproapele (aflat chiar și la distanță), cu Dumnezeu, felul în care mă exprim comunicând cu ceilalți, felul în care acționez în și prin ființa mea, mă sprijină, mă susține îmi dă putere și resurse pentru a merge cu bine mai departe sau mă face să alunec pe panta neliniștii, îngrijorării excesive, temerilor, anxietății și chiar a depresiei și fricii de moarte?
    Continui să critic nemulțumit condițiile exterioare care îmi sunt impuse, mă victimizez, mă revolt și invit chiar la nesupunere civică?
    M-am retras în propria vizuină ca un hârciog înfricoșat de vremea rea, după ce mi-am adunat câteva boabe și nu vreau să mai știu ce este în afară?
    Mă simt singur, neliniștit, neînțeles, neajutorat, nemulțumit, nesigur, ne…, ne…?
   
    Vulnerabilitatea noastră existențială dovedită acum global, în societate, comunitate și la nivel de individ, s-a născut din uitarea principiilor și legilor de bază care guvernează totodată micul și marele univers. Gradul de dezordine existențială generată de ignorarea la scară individuală și la nivel de mase a legii cauzalității universale ne duce repetitiv la trăirea consecințelor: suferințe de tot felul cu care umanitatea și individul se confruntă ACUM în mod acut.
   
    Examenul pe care îl dăm ACUM este cel la care trebuie să răspundem corect la câteva simple întrebări:
1. în ce lume vreau să trăiesc? Într-o lume a greșelii, ignoranței și suferinței sau într-o lume care își regăsește centrul și, conștientă se regenerează moral și spiritual? Sunt dispus să mă implic?
2. realizez că fac parte din această lume și că sunt responsabil de felul în care percep, simt și mă manifest din punct de vedere fizic, psihic, mental și spiritual pentru că acest bine pe care îl clădesc în propria ființă este și un bun al tuturor? Sunt dispus să mă implic moral și spiritual pentru a mă regenera ?
3. reușesc să mă iert pentru greșelile făcute și să iert totodată pe cei care au greșit? 
4. înțeleg semnificația acestui moment și îl valorizez pentru a mă restarta într-un program al vieții interioare care are de-a face cu binele, armonia, iubirea, compasiunea și credința în Dumnezeu?
    În speranța unor cât mai multe răspunsuri afirmative, nădăjduiesc că timpul acesta va aduce și mult rod și fie să ne bucurăm încă de pe ACUM.
Vă invit cu această ocazie, vineri 17.04.2020, de la ora 18.30 la expunerea liberă cu tema IERTAREA – CALEA SALVĂRII. Expunerea va fi simultan prezentată LIVE pe Facebook, Grupul Centrului de meditație și Yoga KAMALA și pe canalul Youtube al Centrului Kamala la acest link: https://youtu.be/_b5zFoW4NYE
Iertarea - Calea Salvării.jpg
Vă urez tuturor o sărbătoare a Paștelui în care inima să cânte bucuria unei vieți înălțate de IUBIRE și ÎNȚELEPCIUNE. 
Fie ca freamătul sacru al Inimii Spirituale să ne lumineze întreaga viață!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s