Uneori Karma ne poate bloca. Ce putem face?

    Mai înainte de această expunere este justificată o scurtă reamintire a ceea ce semnifică noțiunea de Karma.

KARMA

1) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală);

3) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană;

4) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a manifestării.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite sub formă de succes, bucurie, ghinion sau suferinţă, etc., în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. Cu toată această condiţionare karma-ică, omul are totuşi libertatea să aleagă între diferitele tendinţe ale naturii sale.

Cunoscând importanța determinatoare și condiționantă a acțiunii, yoghinii au sintetizat principiile și învățăturile unei forme de yoga numită Karma-Yoga (Yoga Acțiunii). Multe din acestea sunt descrise în faimoasa lucrare Bhagavad-Gita. Bhagavad Gita înseamnă “Cântecul Divinității Supreme”. Ea este o parte a vastei opere epice Mahabharata, compusă de înțeleptul Vyasa, cu câteva secole înainte de Cristos.
Conține esența Vedelor și a Upanishadelor, dar este universală prin înfățișarea evoluției umane, dezvoltării mistice a omului în aspirația sa către Realitatea Supremă. Mulți dintre marii înțelepți ai lumii și-au găsit inspirația în această sublimă învățătură.  

Ea nu susține și nu recomandă retragerea pasivă din lume pentru a căuta pacea spirituală și perfecțiunea; mai curând ea îndeamnă sufletul omului să înfrunte eroic măreața bătălie a vieții, pentru a atinge victoria supremă, adevărata izbândă prin revelarea Inimii Spirituale – esența realității a ceea ce noi suntem (Atman).

Ideea forță ce răzbate pe parcursul acestei lucrări este că prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale lui Dumnezeu, fiinţa umană se poate elibera de legăturile karma-ei, atingând astfel Eliberarea spirituală şi înţelepciunea.

    Revenind asupra expunerii ce urmează doresc să mai reamintesc câteva lucruri:

    Toate acțiunile noastre, tot ceea ce noi gândim, modul în care percepem, simțim și reacționăm la diferitele conjuncturi din viată, precum și felul de a ni le reprezenta prin conceptualizare și vorbire ne definește pe fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi am dezvoltat un mecanism adaptiv care se exprimă adeseori spontan, definind modul personal de înțelegere și de acțiune. Și totuși, trebuie cunoscut faptul că acest ansamblu unitar a ceea ce fiecare dintre noi numește ca ”eu” este rezultatul nivelului de conștiință la care fiecare dintre noi am ajuns. Caracterul, temperamentul, credințele și ceea ce reprezintă valorile importante ale vieții, rostul acesteia precum și toate motivațiile care ne definesc alegerile și preferințele sunt expresiile firești, spontane ale nivelului nostru de conștiință. Lecțiile de viață ce poartă amprenta suferinței sunt integrate diferit de oameni mai ales din perspectiva nivelului diferit al conștiinței individuale. Toată lumea poate fi afectată de consecințele propriilor lor opțiuni dar diferența o va face nivelul de conștiință.

    Pentru conștiința profană Karma de suferință este unul dintre mecanismele evolutive importante care împinge natura umană spre autodepășire. Lecțiile de viață pot fi foarte grele și fiecare dintre noi, dacă ajungem să trecem prin ele, trebuie să fim foarte atenți pentru că acolo există un întreg potențial transformator evolutiv.

    În această prezentare am urmărit să dau și unele exemple, la limită, pentru a ajunge să recunoaștem unele manifestări karmice ca fiind expresia unor încercări spirituale menite să ne ajute să începem să ”alegem mai bine” și astfel să ieșim din ciclul condiționant al Karma-ei.

Cum să reușești în ceea ce îți propui?

În cadrul cursurilor de Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – reamintim mereu și mereu necesitatea menținerii acestei stări de centrare în liniștea și pacea minții. Este, desigur, mai ușor de realizat la sală pe parcursul a 2-3 ore. Și totuși, provocarea cea mare o constituie integrarea și menținea acelorași atitudini care să faciliteze, în ultimă instanță, un flux neîntrerupt al conștiinței, ancorată mereu în prezent, capabilă de a observa calm și detașat ceea ce se produce în ființă urmare a impactului lumii fenomenale asupra sa. Astfel, vom avea mult mai multe posibilități de a ne ”ajusta” comportamentul și de a integra în mod optim ceea ce este necesar din punctul de vedere al resurselor interioare și exterioare. 

     Cu ocazia întâlnirilor spirituale desfășurate dincolo de cadrul cursurilor, încurajez o formă de dialog spiritual care să ne ajute să înțelegem mai profund cum putem gândi și acționa pentru a obține o viziune unificatoare cu privire la cele două capitole majore ale existenței noastre: planul social  și viața spirituală. Pe măsură ce pătrundem mai adânc în interiorul ființei noastre este mai ușor să înțelegem această stare de existență comună a tot ceea ce există precum și continua interdependență a diferitelor forme de manifestare ale acesteia, chiar dacă aparent le considerăm ”în afara noastră”. 

     Desigur că pe toți ne-ar putea interesa ce am putea face pentru a fi mai eficienți în ceea ce întreprindem, să dorim obținerea succesului mai rapid, dar nu este foarte clar ce presupune cu adevărat, obținerea succesului în plan social și ce preț ajungem să plătim adeseori pentru obținerea sa. 

     Este foarte bine să urmărim atingerea scopurilor și idealurilor noastre, dar mai este necesar să cunoaștem și cum putem crea prin noi înșine acele condiții favorabile succesului. 

     Aici sunt descrise câteva din principiile și atitudinile spirituale pe care este bine să le integrăm mai ales atunci când ne dorim ceva foarte mult.

     Veți înțelege și cum se explică nereușita în unele situații, în ciuda a ceea ce noi încercăm cu bune intenții.

Câte ceva despre modelul câmpului fundamental al conștiinței

   Ne este ușor să percepem, să înțelegem, sau doar să credem aceasta, să comunicăm, să reacționăm sau să răspundem prin acțiuni din ce în ce mai adecvate diferitelor situații.
   Corpul, energia, structura psiho-mentală sunt integrate permanent de structura ego-ului – Ahamkara – cum este numită în tradiția yoghină. Iar experiența integrată de ego prezintă o caracteristică fundamentală: este filtrată prin acest simț al propriei individualități definit de ”eu”, ”al meu”, ”pentru mine”, etc.
   Chiar și dacă ne raportăm la cunoaștere, este destul de greu, cel puțin într-o primă etapă, să nu ne adjudecăm acea cunoaștere chiar dacă este parțială și limitată. Și spunem: este cunoașterea ”mea”. Nu ar fi nimic anormal dacă această continuă experiență a identificării cu diferitele obiecte, experiențe, fenomene, procese, ființe, etc., ar duce la o adevărată cunoaștere de Sine și dacă, prin acest mod de a experimenta, am deveni mai deschiși din punct de vedere sufletesc, mai buni, mai toleranți și/sau  mai înțelepți. Ceea ce observăm însă, este că felul în care trăim și ne reprezentăm pe noi înșine, perpetuează un continuu atașament față de această structură a ego-ului. Acest ego este hrănit de dorința, intenția sau aspirația ”mea”. Ceea ce este perceput devine percepția ”mea”, senzația ”mea”, emoția ”mea” sau starea ”mea”, pe care ”eu” o am în urma acelei experiențe ”a mea”. Dar exact această subiectivitate este filtrul care limitează extraordinar de mult experiența – oricare ar fi ea – generând spectrul larg al efectelor condiționante, de multe ori, generatoare de suferință.
Din perspectiva filozofiei non-dualiste Advaita Vedanta (principala filosofie a hinduismului, potrivit căreia nu există decât o singură Realitate divină, care apare ca fiind multiplă în faţa minţii neiluminate a omului ignorant, dar care se revelează ca fiind unică (eka) şi non-duală (advaya) în faţa celui iluminat spiritual), se pornește de la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în ființa umană ca fiind ātman – Sinele Suprem – sursa cunoașterii, libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde, iar corolarul de bază este unitatea esenţială a întregii existenţe. 
   În acest clip vorbesc despre acest model al câmpului fundamental al conștiinței pe care îl asemuiesc cu modelul de manifestare al luminii. Așa cum noi putem admite cu ușurință că nu suntem ochiul care percepe manifestarea luminii în manifestarea ei atât de diversă, am putea înțelege că realitatea propriei noastre ființe nu este reprezentată în totalitate de conștiința ego-ului. Și modelul hologramei ne poate ajuta să avem o reprezentare analogică a acestei limitări a câmpului Conștiinței Universale când se reflectă în planul conștiinței individuale.
   În acest context, o formă de practică spirituală care poate evidenția, pe de-o parte, limitările conștiinței individuale – (ego-ului ), și ar urmări eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări, iar, pe de altă parte, construiește în interior condițiile favorabile revelării acestei Supreme Realități a Conștiinței Sinelui, se justifică pe deplin.
   În Hridaya Yoga, această practică este orientată pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de expresie a  acestei Conştiinţe Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi mintea îl au în raport cu Sinele Divin este esenţială în atitudinea cu care practicăm yoga. În ultimă instanță, practica Yoga conduce către această înţelegere şi trăire a Unităţii. 
   Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră.
   Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior.

Din nou despre necesitatea unei metode de transformare

De multe ori, practica Yoga este asumată pentru multiplele sale efecte binefăcătoare.  Dar nu trebuie pierdut din vedere mesajul profund spiritual al sistemului Yoga. Și, cu atât mai mult, al acestei forme de Yoga numită Yoga Inimii Spirituale – Hridaya Yoga, în cadrul căreia este afirmată și recunoscută această viziune a Unității Totului ființei noastre și a trăirii într-o cât mai deplină unitate cu tot ceea ce ne înconjoară.
Cum are loc această veritabilă mutație în planul conștiinței este arătat de modul foarte precis, sistematic și înțelept de valorizare a resurselor interioare printr-o practică adecvată. De exemplu, armonizând chiar și din punct de vedere energetic un anumit plan al ființei, datorită interacțiunii specifice dintre parte și tot, această armonizare energetică se va reflecta și la nivel psiho-mental. Mai apoi, diferitele experiențe de viață vor fi integrate pe un nivel superior de armonie care va genera efecte conexe ce se vor reflecta binefăcător în ansamblul unitar al ființei precum și în universul exterior. Nu trebuie să uităm de acest principiu fundamental al reflexiei și al corespondenței analogice dintre universul individual și marele univers din care, la rândul nostru facem parte.
Fiecare parte se reflectă în mod specific în tot și totul se reflectă în parte. Menirea părților care compun întregul este aceea de a servi evoluției întregului. Apoi, prin această evoluție a întregului se resimte o reintegrare evolutiv superioară a fiecărei părți care compune acest întreg. Și …spirala evoluției continuă marcată de determinismul și interacțiunea reciprocă dintre parte și tot. 
”Ceea ce este jos este aidoma cu ceea ce este sus și ceea ce este sus este aidoma cu ceea ce este jos” era scris pe Tabla de Smarald atribuită lui Hermes Trismegistos.
Desigur că acest proces poate fi direcționat conștient. Și aici, apare nevoia asumării responsabile a unei metode de transformare interioară care să determine trezirea și actualizarea întregului capital de resurse cu care suntem înzestrați, aceasta conducând în ultimă instanță la revelarea a ceea ce noi suntem ca esență.
Yoga, poate fi una dintre aceste căi de transformare.   

Despre unele efecte ale trezirii spirituale

Trezirea spirituală este un moment foarte important din punct de vedere evolutiv. Semnifică începutul unei noi etape de viață caracterizată de recunoașterea a ceea ce ființa este și poate cu adevărat. Înțelegerea și obiectivarea faptului că nu suntem numai un corp fizic, animat de energie, că nu suntem doar o ființă care poate simți și gândi ci că suntem simultan materie, energie, informație, iubire, conștiință ne apropie de esența a ceea ce fiecare dintre noi suntem. 
Așa cum înțelegem că ființa se dezvoltă progresiv din punctul de vedere al personalității, putem înțelege că există o dezvoltare spirituală care integrează armonios dar care și transcende personalitatea.
Desigur că, la acest nivel, percepțiile, senzațiile, emoțiile, gândurile precum și toate stările noastre  reflectă din ce în ce mai mult viziunea spirituală spre care tindem. O serie întreagă de efecte se datorează acestei noi integrări existențiale caracterizată în primul rând de o conștiență lărgită.

Din nou despre rolul voinței în transformarea spirituală

Deși voința este o temă preferată de mulți dintre cei care se ocupă de domeniul dezvoltării personale, se pare că abordarea acestora nu întotdeauna produce efecte pe termen lung. Din perspectiva sistemului Yoga lucrurile sunt mult mai clar precizate.

Voința reprezintă un mod funcțional al naturii umane care se manifestă atunci când substratul energetic corespunzător este activat. Ce mai rămâne să cunoaștem este cum producem această activare. Și din nou, lucrurile se lămuresc, în momentul în care aflăm că există un centru energetic reglator al energiei interne ”modulate” pe frecvența de vibrație a voinței. Cu alte cuvinte, este ca și cum afli că există un ”potențiometru” intern, care ”manipulat” corespunzător stimulează și amplifică energia voinței. Din această perspectivă, voința este doar un efect al trezirii și activării corespunzătoare a acestui centru energetic numit Manipura Chakra. Continuă lectura

O tehnică respiratorie simplă pentru zona pieptului

Aici continui să corelez unele aspecte cu privire la rolul respirației în reglarea și armonizarea stărilor noastre sufletești.

În zona pieptului există un centru energetic important care reglează și susține activitatea inimii și plămânilor – două organe importante ce imprimă parcă ritmul vieții în ființă. (V-am mai vorbit despre el. Pe canalul meu YOUTUBE există un playlist consacrat acestui centru – Anahata Chakra.) Energia specifică a acestui centru este cea care permite exprimarea afectivității. Ce este însă mai puțin cunoscut, este faptul că simțul tactil care este cel mai bine dezvoltat la nivelul mâinilor și palmelor este controlat de energia specifică acestui centru. Am putea să ”lucrăm” pentru a ”simți” chiar cu mânuțele noastre, ce este aici, în suflet. Astfel, acționăm în mod binefăcător asupra acestor organe vitale, cu iubire și deschidere, pentru a liniști și alina agitația interioară adeseori produsă de unele perturbări care sunt localizate la acest nivel. 

O tehnică respiratorie pentru zona abdominală

În cadrul unei întâlniri cu un grup de seniori am reamintit importanța exersării unui mod conștient de a respira cât mai profund cu atenția focalizată spre a produce efectele binefăcătoare ale unei acumulări de energie la nivelul zonei abdominale.
Atunci m-am gândit că dacă cumva nu ne vom mai întâlni cu unii dintre ei, să rămână măcar cu un procedeu practic care să îi ajute. L-am prezentat simplu, pe înțelesul lor și sper să le fie de folos.
A fost interesant după aceea, că mulți dintre cei care au fost prezenți au continuat să vină și la Programul 3R – Regenerare, Revitalizare, Reîntinerire, un program mai complex de exerciții energetice care se bazează pe metodele sistemului Yoga, program pe care îl susțin la sala din Brașov și la care pot participa gratuit pensionarii.

Trăind în prezent putem crea miracolul vindecării

Am avut o prezentare mai demult cu privire la vindecarea naturală. Și, cu privire la principiile gândirii pozitive, am fost interpelat cu o întrebare. Am dezvoltat răspunsul pentru a se înțelege că responsabilitatea vindecării ne aparține. Tot ceea ce vrem să transformăm în bine are un început. Este momentul prezent. Numai prezentul este cel care poate crea clipă de clipă viitorul nostru mai bun. Dar cu o singură condiție: A fi în acel moment conștient de necesitatea de a acționa într-un mod adecvat și apoi de a continua cu perseverență să ”încarci” binefăcător următoarele clipe; și următoarele, și următoarele… Acum, în prezent, construiești. 

Cum ”deschidem” timpul?

Prezentarea de astăzi continuă tema consacrată necesității de a trăi având timpul de partea noastră. Și, așa cum veți vedea, aceasta are de-a face cu starea de conștiență, de prezență asumată în mod favorabil pentru noi ca și pentru semenii noștri.

Abordez această temă pentru că mulți justifică lipsa de timp ca fiind principalul lor obstacol în ”a face” mai multe lucruri care îi interesează sau îi preocupă. Cum ar fi practica meditației. Chestiunea este înțeleasă greșit. Pentru că nu se pune problema de ”a face” mai multe, ci de a crește calitatea existenței pe care o trăiești, iar aceasta, cu puțină sinceritate, implică a fi conștienți de necesitatea unor alte opțiuni. De ce? Pentru că dacă ai fi mulțumit de felul în care trăiești și interacționezi  cu ceilalți nu ai ofta prea des și nici nu ai fi stresat. Ori a învăța să te relaxezi eficient și în mod natural, a învăța să te liniștești pentru a te destresa, implică timp. Cum faci rost de timp? Cum? Prin creșterea eficienței, calmului, lucidității, puterii de concentrare, energiei voinței, vitalității, etc., aspecte pe care ți le poate conferi o practică sistematică. Da! Poți spune că investești 2 ore pe săptămână la un curs pentru a învăța arta meditației, dar ceea ce vei obține (pe lângă multe alte lucruri) este TIMPUL. Pentru că toate aceste calități ale minții, energiei și corpului tău cum ar fi claritatea, luciditatea, calmul, stăpânirea de sine, răbdarea, puterea voinței, liniștea și relaxarea, etc.  vor optimiza și vor eficientiza toate celelalte resurse. Astfel vei ”lucra” asupra timpului învățând cum să creezi timpul de care ai nevoie. Investiția de timp pentru a ”produce” TIMPUL este o calitate a inteligenței superioare, care, odată trezită, te va răsplăti cu multe alte daruri începând DE ACUM.  

Timpul trebuie să rodească și pentru noi

Aici este un mic extras dintr-un dialog spiritual realizat cu un grup de seniori integrați în cadrul Programului 3R – regenerare, revitalizare, reîntinerire. Unele idei sunt universal valabile. Chestiunea simplă este de a folosi în mod adecvat resursele pe care la avem în fiecare etapă de viață pe care o trăim.

A folosi în mod binefăcător timpul pentru tine și semenii tăi înseamnă totodată a ieși de sub frica ”devorării” ființei de această trecere inexorabilă a timpului. Petrecut astfel, timpul devine zămislitor și ziditor al unei construcții interioare care poate dăinui în liniște și bucurie. Căci de fiecare dintre noi depinde modul în care dăruim timpului darurile noastre pentru ca, la rândul său, să întoarcă roadele sale asupra noastră. 

Cum ne ajutăm de structura psiho-mentală? – partea a -II-a

În continuarea expunerii precedente, acum sunt descrise unele mecanisme mentale și caracteristici ale gândurilor, pe care cunoscându-le, ne va fi mai ușor să obținem unele stări de calm, de concentrare mentală, de mentalizare pozitivă, etc.  

Cum ne ajutăm de structura psiho-mentală? – partea I-a

Aici sunt oferite mai multe explicații cu privire la mecanismele gândirii precum și câteva recomandări și sugestii practice de transpunere în viață a unui mod pozitiv de integrare a evenimentelor din existența noastră.

Trebuie să recunoaștem că acest conținut al minții determină modul în care ne percepem pe noi înșine precum și pe ceilalți, felul în care reacționăm cu privire la ceea ce noi percepem. Modul în care gândim conduce la fortificarea în timp a acelorași tipare și mecanisme mentale. Unele sunt bune, altele mai puțin bune. Ne interesează ce am putea face pentru a modifica în bine calitatea experiențelor noastre de viață.

Despre Inima frumoasă și Iubire

Așa cum o călătorie îți poate revela multe aspecte deosebite cu privire la lumea exterioară, ea poate aduce la suprafața conștiinței și lucruri mai puțin cunoscute chiar despre noi înșine.

În ceea ce privește practica spirituală, ea mereu ne deschide către un orizont al cunoașterii de sine care se revelează ca fiind din ce în ce mai vast și mai profund, dovedindu-se foarte eficientă în transformarea modului de a ne percepe pe noi sau pe semenii noștri. Explorarea naturii umane este o cale fără sfârșit întrucât omul este expresia vie a divinității nesfârșite.

În această expunere subliniez importanța Inimii Spirituale ca organ al cunoașterii spirituale directe, Iubirea fiind mijlocul ei natural de exprimare.  

Bucuria existenței

Frumusețea și armonia, bunătatea spontană și necondiționată, voința impetuoasă, curajul, calmul imperturbabil, o minunată sincronicitate, comunicarea empatică dincolo de cuvinte, măiestria etalată, etc., atunci când le percepem, de multe ori ne conduc către un univers de trăire caracterizat de bucuria recunoașterii acelei manifestări și suntem atrași, în funcție de gradul nostru de deschidere și de sensibilitate, în acel orizont al experienței care devine inspirator pentru noi. Am trăit desigur, mulți dintre noi, aceste momente. Poate chiar în simplitatea măreață și adeseori tăcută a naturii ne-am abandonat pentru câteva clipe, pentru a o lăsa să ne pătrundă cu totul. Și da, putem spune că nu am fost dezamăgiți niciodată de această liniște odihnitoare în care ne-am regăsit de multe ori pacea și echilibrul interior.

Practica meditației ne conduce într-un mod firesc către a recunoaște și a ne putea menține fără efort în această simplitate a existenței care revelează și totodată valorizează existența așa cum este ea. Este o experiență semnificativă din punct de vedere spiritual conferită de acest moment de recunoaștere, acceptare și afirmare prin propria trăire interioară.

Închei această postare cu reamintirea multor momente de bucurie pe care le-am trăit la cursuri, seminarii, tabere de meditație, drumeții, etc. împreună cu unii dintre voi și vă invit și în noul an de curs care începe săptămâna viitoare să continuăm să ne bucurăm unii de alții.

Programul cursurilor și programelor este prezentat aici.

Tehnici de transformare – Percepția vizuală din Inimă

       Aici este expusă o modalitate de a percepe și a integra lumea exterioară menținând o stare de centrare în inimă.

       Pentru a ne încredința că este posibil să simțim și să trăim în lume mult mai prezenți și conștienți de ceea ce există în jurul nostru și, prin urmare, mult mai profund conectați la realitate, putem recurge la un experiment foarte simplu dar eficient. Starea pe care o vom simți, va obiectiva, pentru cei ce vor repeta acest mic experiment, diferența fundamentală între modul comun și adeseori superficial de a privi lumea și maniera participativă, caldă și empatică de a ne integra existența în viața de zi cu zi.

       Astfel vom putea cultiva și lărgi câmpul conștienței noastre în raport cu noi și cu ceea ce vrem să percepem și să cunoaștem din lumea exterioară. Să nu uităm că această atitudine esențială implică o anumită profunzime a abordării vieții întrucât inima devine un suis generis organ de cunoaștere ce ne reprezintă în mod autentic propria natură.

       Această experiență spirituală a fost confirmată de mulți dintre cei care au participat la ea. Ea vă poate răsplăti în primul rând prin efectele binefăcătoare ale unui astfel de mod de a percepe, cunoaște și răspunde la contactul dumneavoastră cu lumea.

Despre structura energetica

Atunci când ne raportăm la corp mulți dintre noi presupunem coexistența energiei vitale care impregnează și susține într-un anume fel structura fizică. 

În această expunere prezint unele aspecte care explică ”funcționarea” corpului din perspectiva substratului energetic care îi face cu putință manifestarea. Așadar vom înțelege rolul palierului energetic în raport cu nivelul fizic și/sau psiho-mental prin descrierea centrilor energetici și a structurii canalelor subtile energetice care asigură transferul sau circulația energiei pe anumite planuri.

Despre condițiile favorabile revelării Sinelui și unele efecte

În această prezentare subliniez importanța asumării momentelor de practică spirituală și în mod specific a unor perioade de ”retragere” pentru meditație. În cadrul centrului nostru de yoga și meditație organizăm frecvent astfel de perioade de retragere de 3, 7 sau 10 zile, ocazie cu care participanții încep să se familiarizeze cu normele și condițiile favorabile demersului meditativ. Despre care sunt aceste condiții, ce atitudini pot fi integrate, ce efecte și rezultate obținem putem afla din expunerea următoare.

Pentru cei interesați de participarea la tabăra de retragere pentru meditație din vară, mai multe informații găsiți aici.

 

Rezistența minții la progresul spiritual

Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.

Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri.  Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.

Omul poate dar de multe ori nu vrea sa cunoasca realitatea

În acest dialog spiritual arăt că există, în general, o autosuficiență în ceea ce privește cunoașterea de sine. Trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi nu facem, sau mai bine spus, nu creem sau nu ne transpunem în cadrul necesar unei experiențe pentru a putea ajunge să lărgim semnificația unui concept, în primul rând printr-o cunoaștere directă. Cum ar fi conceptul de conștiință sau cel de suflet sau cel de psihic sau de minte sau…sau…sau. Iar cu privire la corp, deși este cel mai usor perceptibil nivel, cu privire la el, în general doar reacționăm la stimulii care ne parvin din sfera sa. Este mult prea putin, pentru a crede că, în această stare de lucruri, ignorând diferitele niveluri și resurse ale ființei, existența noastră ar putea rămâne mult timp în zona de confort. Este exact, pe dos. În mod sigur, mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin dureros, vom fi ”scoși” din această zonă, ajungând să cunoaștem mai profund cum stau lucrurile cu noi, forțați mai ales de soartă. Și totuși lucrurile ar putea sta altfel. 

 

 

Rolul și semnificația conștiinței individuale în meditația de introspecție

Noțiunea de ”eu” centrează tot ceea ce reprezintă experiență pentru ființa umană. În prezentarea următoare vreau să ofer o perspectivă asupra naturii reale a ființei, relativ la care conștiința individuală poate fi înțeleasă doar ca manifestare limitată și evident condiționată. Ea – conștiința individuală – este totodată perfectibilă până la gradul de a deveni complet transparentă față de această realitate luminoasă și etern pură a Sinelui Divin – atman.

Orice călătorie spirituală începe din dorința acestui ego de a se transforma în direcția a ceea ce mintea și/sau intuiția consideră a fi important. De aici plecăm. Centrați și fortificați în personalitatea egotică aspirăm să ne autodepășim. 

Să vedem mai departe ce rol are această conștiință individuală și ce am putea face ca ea să servească cât mai eficient scopului evolutiv pe care ni l-am propus.

Tehnici de transformare: A cultiva contactul cu tine însuți prin respirație și centrare

În această prezentare sunt oferite câteva modalități simple de reluare a ”contactului cu noi înșine” și de recentrare prin intermediul respirației. Practicate, chiar și conjunctural, ele ne ajută să reluăm priza de conștiință asupra zonei pieptului și să favorizăm apariția acelor stări de interiorizare și de introspecție meditativă.

Cum să menținem conștiența și centrarea în viața de zi cu zi

       Aici este un extras dintr-o prezentare care a avut tema ”Yoga în viața de zi cu zi”. Sunt oferite câteva recomandări și modalități care să faciliteze menținerea unei stări conștiente de centrare chiar și în viața de zi cu zi. Există multe tehnici de yoga ce pot fi aplicate conjunctural în funcție de gradul de descentrare cu care ne confruntăm în diversele conjuncturi ale vieții. Desigur că este necesară o conștiență mărită spre a recunoaște unele influențe perturbatoare și a integra cât mai repede acele modalități care să ne ajute să refacem starea de echilibru și de centrare sufletească. Sunt date mai multe exemple de situații în care putem ajunge și totodată sunt oferite soluții practice eficiente care pot fi aplicate pentru a trece cu bine prin acele încercări.

       Adevărul este că mulți dintre noi ne putem recunoaște punctele vulnerabile precum și circumstanțele care ne ”răscolesc”. Ceea ce nu știm însă, este ce am putea face chiar atunci pentru a remedia situația.

Despre existență și conștiință din perspectiva non-dualității

       În această prezentare abordez un aspect fundamental al integrării spirituale și anume necesitatea asumării și, mai apoi, a afirmării viziunii unității întregii existențe. Tot ceea ce există și se manifestă în acest Univers (inclusiv  conștiința umană) este interconectat și integrat în câmpul unificat al conștiinței divine.    

Este necesar, de asemenea, să facem foarte bine distincția și să înțelegem lăuntric diferențele dintre 1) a te gândi la o astfel de afimație, 2) a crede în ea și 3) a o trăi ca atare, de a o exprima prin însăși propria ta prezențăContinuă lectura

Despre minte și unele stări superioare de conștiință

În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.

Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv. Continuă lectura

Rolul centrării în Inimă pentru viața spirituală

De ce ne-am pune problema centrării in inimă? Dacă nu din necesitatea unei asumări libere a unei existențe armonioase măcar motivați de constatarea că des-centrarea a devenit o experiență comună marii majorități și aceasta duce la agitație și stres, la o stare de încordare și anxietate care stoarce de resurse orice ființă. Des-centrarea este, în ultimă instanță, efectul unei minți orizontale care se extinde senzorial atât de mult spre ”a face ceva” încât se ajunge în situația de a nu mai fii pur și simplu capabili de a distinge în zgomotul de fond semnalele inteligente ale sufletului nostru. Nu trebuie niciodată să confundăm adevărata stare de concentrare a minții cu aceea receptivitate neselectivă în urma căreia mintea rămâne mereu ”colorată” de tot felul de percepții, senzații, dorințe și stări care nu îi mai dau pace.

De cealaltă parte, Inima poate deveni un veritabil barometru al stărilor noastre existențiale. Centrarea in Inima Spirituală asigură această participare vie, caldă și mereu însuflețitoare în tot ceea ce urmărim să realizăm. Centrarea aduce acea conștiență extinsă în mod empatic asupra universului exterior iar în urma acestui tip de percepție va rezulta de multe ori un răspuns adecvat în mod armonios situației.

Centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

Desigur ca varianta optimă o reprezintă simultaneitatea centrării în Inimă și a unei atenții focalizate capabilă de a discerne cu acuratețe lumea și a decodifica cu înțelepciune mesajele ei pentru noi. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi” in armonie cu Totul.

Spatiul sacru al Inimii

Este bine ca atunci cand ne raportam la noi insine sa ajungem sa identificam pe cat posibil ce este acel ceva care ne defineste propria esenta si de ce nu, sa urmarim sa revelam din ce in ce mai clar adevarul a ceea ce noi suntem in realitate. Stim cu totii ca avem o inima fizica dar putini sunt cei care inteleg, de exemplu, rolul ei in viata noastra psihica  si cu atat mai putin este cunoscut mecanismul prin care inima determina calitatea experientelor noastre sufletesti imprimand directii de explorare si conferind sens intregii vieti.  Exista o permanenta legatura intre diferitele niveluri de manifestare ale fiintei si, daca la nivelul experientei fizice a unui centru regasim sistemul cardiac cu inima fizica ca organ vital esential, la nivelul experientei spirituale directe se reveleaza in mod inefabil centrul constiintei de sine – Atman sau Inima Spirituala.  

In aceasta prezentare ofer o perspectiva mai profunda asupra a ceea ce reprezinta zona centrala a pieptului si a semnificatiei Inimii Spirituale.  

2 Cai de recunoastere a Realitatii

In general, experienta umana conduce spre cunoastere in doua moduri: prin negare sau prin afirmare. Este valabil si pentru existenta profana si pentru cea spirituala.                                         Atunci cand explorezi lumea cautand ceva anume, cand recunosti (adeseori in final si dez-amagit) ca nu ai gasit ceea ce cautai, poti spune ca te afli mai aproape de adevar pentru ca ai eliminat una din cele N posibilitati sau solutii. Au mai ramas N-1 variante. Pe aceasta cale insa nimeni nu-ti garanteaza ca vei avea timpul si resursele sa explorezi multimea tuturor celor N-(N-1) pentru a ajunge in final la ultima varianta sau solutie care este cea reala.  Eliminand intr-un final toate variantele false ceea ce ramane nu poate fi decat varianta corecta si, prin urmare, adevarata. Dar avem oare aceasta putere de a merge pana la capat trecand prin atatea dez-amagiri si iluzionari spre a gasi in final Adevarul sau Realitatea? Cum si cand vom stii sau cine ne va spune ca am ajuns la capat? Avem noi oare acest discernamant si tinere de minte?

O alta cale ce se reveleaza gradat, pe masura ce se dezvolta aceasta constienta de sine, este aceea de a recunoaste ca in tot ceea ce intalnesti ca experienta exista (intr-un mod adesori tainic incifrat) un ”semn”, ”un fir calauzitor”, ”un graunte de adevar”, ”un aspect providential”, ”o lectie”, ”ceva necesar”, poate chiar unele sincronicitati semnificative sau situatii elocvente din punct de vedere simbolic. Recunoscandu-le atent pe drumul cautarii adevarului, ele sunt menite sa reprezinte veritabile jaloane sau borne ce te ghideaza sa continui explorarea traind un inefabil sentiment de apropiere si confirmare a justetii si corectitudinii caii pe care te aflii. Este mult mai revigorant si entuziasmant acest mod de explorare a vietii traind perpetua bucuria a descoperirii si recunoasterii amprentei divine in lume fata de situatia care devine incarcata de anxietatea absentei, lipsei, golului, pierderii sau ratacirii intr-o lume in care uitam de Dumnezeu.    

Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale este o cale a recunoasterii unitatii tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor. Ea urmăreşte prin tehnici si metode eficiente eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. A exprima si afirma din ce in ce mai coerent aceasta constiinta a Unitatii atat in cadrul experientei spirituale directe cat si in viata de zi cu zi inseamna, in ultima instanta, a trai acest Adevar al Unitatii Totului.

  

Numai Inima recunoaște frumusețea divină a Creației

Ceea ce Dumnezeu i-a spus trandafirului

Astfel încât el a râs într-o frumusețe înflorită

I-a spus și Inimii mele 

Și a făcut-o de sute de ori mai frumoasă.                                                                   Rumi

În Yoga Inimii Spirituale recomand raportarea la universul nostru interior într-un mod similar celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri, fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident, mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite. În timp, Inima devine un suis-generis organ de percepție subtilă care poate simti această frumusețe atât în interior cât și în exterior. Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit, sacralizându-şi astfel propria existenţă. Astfel, Universul exterior se revelează în sufletul trezit ca frumusețe și armonie, ca iubire și înțelepciune. Cum se poate exprima atunci o ființă contemplativă în contact cu această frumusețe infinită, dacă nu prin imnuri, cântece de slavă, poezie, dans ….și de multe ori …adorație în tăcere. Există un limbaj cu totul aparte al misticului îndrăgostit de Creatorul acestei frumuseți.

Limbajul Inimii versus limbajul Mintii

Este usor sa intelegem ca modul in care relationam, comunicam si reactionam fiecare dintre noi, poarta amprenta specifica predominantei nivelului de constiinta. De exemplu, o fiinta orientata predominant afectiv se comporta diferit in multe situatii ale vietii fata de o fiinta a carei specificitate o reprezinta abordarea mentală a situațiilor. Ca urmare, apar reactii si raspunsuri diferite si din partea mediului exterior. Deschiderea spontana, altruismul, bunatatea si candoarea unei fiinte a sunt mai greu de inteles de catre o alta fiinta calculata, rezervata, prudenta pana la suspiciune si care-si urmareste mai mereu propriul interes.

Viziunea si orientarea unei fiinte care traieste cum s-ar spune cu Inima deschisa este caracterizata de deschidere, spontaneitate, caldura, entuziasm si incredere ceea ce de multe ori faciliteaza un nivel superior al comunicarii si interactiunii umane. Inima este instrumentul care odata acordat continua sa cante si …sa incante pe ceilalti. Aceasta vibratie pura a Inimii mereu anima si contagiaza in mod binefacator natura umana. Asadar spatiul sacru al Inimii devine locul de intalnire al fiintei cu ea insasi, cu semenii si cu Dumnezeu.

 

Egoul ”cade” de la sine daca ne ocupam de Inima

Auzim adeseori sfaturi si/sau indemnuri de tipul ”trebuie sa lupti cu egoul”, ”e necesar sa diminuezi egoul”, ”sa anihilezi egoul”, ”sa elimini egoul”, s.a.m.d. Dar inainte de a intelege ce ai de facut pentru a da curs unui asemenea sfat/indemn ar trebui sa stii ce este acest ego. Daca incepem sa aflam ca aceasta constiinta a individualitatii noastre ce se exprima atat de complex in planul personalitatii este o ”constructie” fortificata de noi si de universul exterior cu multe eforturi avand si o istorie veche, ne-am putea pune intrebarea de ce ar trebui sa luptam contra sa, sa daramam, sa anihilam, sa distrugem ceea ce a fost creeat? Mai mult decat atat. Egoul – ahamkara – (simtul propriei individualitati) este un nivel de exprimare a modului in care este organizata si tinde sa evolueze constiinta de sine la un moment dat. Din acest punct de vedere problema ”anihilarii” egoului este falsa. Caci daca ar fi cineva care sa vrea sa faca acest lucru, acesta ar fi o structura mai subtila care apartine tot egoului dar care intelege si realizeaza limitarile, conditionarea si suferinta inerenta experientei umane purtate de catre acel egou mai impur si ignorant pe care acum, el (egoul superior) l-ar dori eliminat. Este oarecum linistitor pentru ego sa stie ca are mai mereu ceva de facut pentru a asigura o mai mare bunastare a sa chiar in ideea evolutiei si realizarii sprituale. Dar aici, trebuie sa recunoastem ca tot despre ego este vorba, tot el este cel care ne dirijeaza atentia si in felul acesta isi continua dainuirea intr-un mod mai subtil si justificat spiritual. Ajunsi aici, trebuie sa admitem ca fiind o matrice fundamentala care are un rost in definirea modului de organizare si cristalizare a experientei umane nu ne va mai interesa nicidecum sa producem aceasta lupta interioara care poate conduce uneori chiar la scindare si tulburari de personalitate.

Ceea ce dorim insa la modul esential este ca aceasta structura a egoului sa nu blocheze un real proces evolutiv. Sa invatam sa folosim asadar resursele vaste ale personalitatii, sa cultivam toate acele insusiri ce reflecta o individualitate bine inchegata, unitara si coerenta din punctul de vedere al manifestarii binelui, dreptatii, iubirii, armoniei, frumusetii si intelepciunii si sa urmarim sa devenim UN OM ADEVARAT.

Toata aceasta chestiune falsa a luptei cu egoul dispare de la sine in momentul in care depasim din punct de vedere evolutiv aceasta etapa a individualizarii si intram in sfera de exprimare a nevoilor profunde ale sufletului nostru de a fi hranit si sustinut de structurile superioare ale fiintei. A iesi din colivia ingusta a egoului pentru a zbura liber in spatiile vaste ale orizontului presupune insa a cunoaste ca dincolo de gratii este ceva care merita a fii perceput si explorat. De ce am lupta sa iesim din temnite si colivii daca nu am fi siguri ca ”dincolo” ne-ar fi mai bine. De ce am face-o daca in temnite si colivii putem inca supravietui cu ce primim. Am lupta insa si am risca chiar si viata pentru libertate numai daca am stii ca existenta noastra va fi cu mult mai buna.

Daca din punctul de vedere al nivelului de constiinta am depasi planul individualitatii si am trece in spatiul Inimii caracterizat de o viziune a unitatii tuturor lucrurilor, a coexistentiei si manifestarii lor in acest vast ansamblu al armoniei universale in care liantul fundamental este iubirea, egoul si-ar diminua spontan influenta si incet, incet s-ar ”topi”. Atins de flacara iubirii, sufletul individual incepe sa cante o sublima simfonie ce exprima miscarea de inaltare a sa pe orbite din ce in ce mai elevate si aici ”instrumentul” egoului ar suna fals si chiar complet disonant. Asa incat egoul ”cade” de la Sine atunci cand ne ocupam sa ”urcam”. El nu poate ”respira” in spatiul eterat si pur al intelepciunii Inimii. Iata de ce trebuie sa ne ”ocupam” doar de inima noastra pentru a o deschide larg si a o face sa ramana asa in ciuda tuturor obstacolelor.  Iata de ce este necesar sa invatam sa trezim sufletul pentru a primi si darui iubire. Iata de ce este bine sa ne amintim ca niciodata nu suntem singuri si ca suntem cu totii solidari pe acest drum al IUBIRII. Iata de ce este necesar ”sa urcam”.

Dar nu cu lupta si incrancenare. A lupta, niciodata nu a fost un model valabil din punct de vedere evolutiv si/sau spiritual. Nici o lupta nu aduce cu adevarat pacea. Dupa atatea si atatea experiente de lupta, individul se apropie de momentul depasirii acestui nivel de reactie a egoului. Amintiti-va mereu ca cel care vrea sa lupte cu oricine si cu orice, chiar si cu el insusi este tot egoul. Surprindeti-i astfel inselaciunea si continuati ”sa urcati”. 

Adevarata evolutie si/sau revolutie a constiintei a avut, are si va continua sa aiba ”de-a face” cu iubirea. Iubirea este cea care cucereste. Iubirea este cea care uneste si elibereaza sufletele. Iubirea este cea care ii poate face chiar si pe ceilalti sa se predea. Cu adevarat, Iubirea dezarmeaza constiinta egoului si o destructureaza pana la disolutie. Iata de ce a invata sa ne recentram sufleteste in acest spatiu sacru al Inimii pana la a ajunge sa ne lasam ghidati de frumusetea, iubirea si intelepciune sa inerenta este ceea ce ne poate ilumina existenta de zi cu zi. A noastra si a celorlalti.

 

Cum ne recentram in Inima si de ce am face-o?

Cea mai clara reflexie a  Inimii Spirituale (Sinelui Suprem) in dimensiunea interioară este emanatia proaspata, vie si calda a sufletului ce a devenit mai transparent fata de lumina ”din adancuri”. Este totodata expresia unei constiente expansionate care cuprinde si imbratiseaza cu bucurie intreaga existenta fara a nega ceva din manifestarea sa pentru ca acel suflet este eliberat din stransoarea mecanicismului reactiv.

Multe traditii au propus modalitati eficiente de ”trezire spirituala” si de constientizare a realitatii Sinelui. In ultima instanta ce este crestinismul sau sufismul daca nu sunt Invataturi ale Inimii. Locul unde ne duc cararile batute ale misticilor și adeptilor acestor cai spirituale este locul sacru care intersecteaza lumea interioara si lumea exterioara pe care le inglobeaza si pe care le unifica in spatiul sublim al Inimii. Este locul unde mintea se goleste spre a primi in tacere si cu umilinta Suprema Invatatura.    

Cunoasterea prin dezvatare si dezidentificare

In Yoga Inimii Spirituale scopul este acela de a ne revela esenta a ceea ce noi suntem, realitatea Constiintei Sinelui Suprem. Aici, demersul spiritual transformator are doua componente majore: una tinteste din punct de vedere metodologic spre a crea conditiile necesare corpului, mintii si sufletului nostru de a se ”plasa” în așa fel incat ele sa devina din ce in ce mai transparente fata de lumina Sinelui, si cea de-a doua urmareste sa produca noi mecanisme mentale prin care sa ne putem detasa fata de vechile obisnuinte ale mintii de a continua sa se identifice cu ceea ce lumea fenomenala exterioara ii ofera spre a percepe.

Este evident, aproape pentru fiecare om, ca nu se poate ca in acelasi timp sa ramai puternic exteriorizat si agatat de obiectele simturilor care permanent bombardeaza mintea cu un flux nesfarsit de stimuli senzoriali, si in acelasi timp sa fi capabil sa percepi, in manifestarea lor foarte discreta si chiar subtila, aspecte ce tin de spatiul la fel de vast al constiintei Sinelui Suprem – atman. Cu alte cuvinte mintea nu poate servi la doi stapani: pe de-o parte constiintei egoului ce incearca sa satisfaca instinctul nesatios al  individualizarii si, pe de alta parte, Constiintei integratoare si unificatoare a Sinelui Suprem. Ori mintea va continua sa ramana exteriorizata si agitata ori va invata sa ramana tacuta si complet reflexiva fata de spatiul constiintei Sinelui. Sau altfel spus: mintea ori continua sa functioneze pe palierul ei limitat si conditionant ori se dezvata sa continue sa ramana agitata si devine capabila sa descopere un alt mod de functionare a sa, tacut dar totodata extins asupra acestui spatiu al constiintei de Sine.  

Sa nu ma intelegeti gresit: nu este nimic rau in intentia noastra de a explora lumea spre a o cunoaste si a ne integra cat mai armonios in ea, dar daca pretul platit este uitarea de Sine atunci acesta este mult prea scump.  

Nu cumva constatam ca modul in care functioneaza pentru multi mintea si organele de simt care o stimuleaza continuu este urmarea fortificarii unor mecanisme aproape automate de conditionare subconstienta de care ar fi bine sa scapam?   

Tehnici de transformare: Respiratia constienta

Energia inimii poate fi crescuta in cazul fiecaruia dintre noi. Sistemul Yoga propune tehnici specifice de captare si asimilare a energiilor in propria fiinta. Grupajul procedeelor respiratorii este foarte vast. In prezentarea care urmeaza reamintim unele principii de baza ale procesului respirator si propunem o tehnica de pranayama care urmareste recentrarea si focalizarea energiilor in spatiul sacru al Inimii.

Cunoașterea de sine poate deveni revelatoare. Dar în ce condiții?

În această expunere prezint modul în care cunoașterea de sine obținută prin practica spirituala poate și trebuie să devină revelatoare din punctul de vedere al adevărului ființei. Urmăresc să subliniez faptul că într-o astfel de cunoaștere trebuiesc împlinite anumite condiții. În primul rând, să fim motivați să întreprindem această călătorie de cunoaștere. Aici lucrurile stau bine pentru că mulți dorim să ne cunoaștem pe noi înșine cât mai profund. Dar vom vedea că nu este suficient. De la intenție, până la a putea realmente să distingi lucruri noi ce țin de propriile tale resurse este un drum de străbătut. Și aici apare necesitatea unei abordări practice, a unei metode de lucru.

De-a lungul timpului am putut să-mi dau seama că unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală îl constituie faptul că oamenii nu au puterea de a-și menține această aspirație de auto-cunoaștere și auto-perfecționare la nivelul la care practica să producă transformări spirituale ireversibile. Dar și aici, Yoga poate ajuta foarte mult pentru că există foarte multe modalități, tehnici și procedee care integrate cu inteligență pot să ne mențină acest ”tonus” la cote înalte. 

Este necesar să ne dăm seama că există o diferență între cunoașterea discursivă cu privire la ce credem noi despre noi și o cunoaștere autentică, revelatoare ce se produce în urma unei practici și experiențe directe, de natură spirituală.

2 Poli de atractie: Polul Sinelui si Polul lumii fenomenale

In acest Univers functioneaza o lege cunoscuta aproape de toti: legea atractiei si respingerii. Conform acestei legi si explicat foarte simplu tot ceea ce exista este supus unor forte care genereaza (in interactiunea lor permanent dinamica) efecte de atractie si respingere. Invatatura taoista precum si cea yoghina au descris pe indelete mecanismele de interactiune ale acestor forte precum si modul intelept de a opera asupra lor. Scopul mereu precizat este acela de a orienta efectele manifestarii fortelor polare pentru a determina diferite niveluri de echilibru si armonie in plan existential.

Atunci cand urmarim sa producem o transformare spirituala trebuie mereu sa tinem cont de existenta unei forte foarte puternice care genereaza efecte puternice. Este vorba de forta de atractie, seductie si fascinatie pe care Lumea exterioara o exercita permanent asupra noastra. Sub influenta ei, omul ajunge sa se miste adeseori haotic pe diferitele orbite in sfera carora intra. Caracteristica acestei forte de atractie consta in faptul ca sub influenta sa omul ramane captiv in sfera exterioritatii. Arareori reuseste, si doar pentru putin timp, sa se ”realinieze” pe orbita corecta la nivelul careia sa regaseasca conditiile favorabile unei stari de echilibru si armonie launtrica.

Astfel se explica de ce este aparent greu sa ne protejam fata de ”asaltul” neintrerupt al gandurilor care apar in urma perceptiilor senzoriale care vin din lumea exterioara, sa ne detasam pentru un timp de ele pentru a ne linisti si pacifica in interior. Iata de ce este greu inca pentru multi sa se concentreze la vointa doar asupra unui lucru sau sa reuseasca sa mediteze sau sa intre intr-o stare de contemplativitate superioara.

Bunul simt si intuitia (chiar si stiinta) ne spun ca exista totodata o forta care are un sens opus fortei de atractie a lumii. O forta care ne poate conduce, cand este suficient dezvoltata, pe orbita interioara a constiintei de sine. Cu cat mai mare va fi aceasta forta cu atat ea va putea sa contrabalanseze fortele si energiiile prin care aceasta lume tinde sa ne atraga in sfera sa de atractie.

In prezentarea urmatoare reamintesc ca aceasta forta iradiaza din Inima Spirituala, din insasi Centrul esential al fiintei noastre si, urmare a practicii spirituale consecvente, putem iesi cel putin atunci cand ne dorim daca nu chiar definitiv de sub influenta conditionanta a lumii fenomenale.

Calea Inimii – Cale de unificare a interiorului si exteriorului

Care ar fi conditiile si atitudinile fundamentale pe care le putem cultiva menite sa duca la aceasta viziune a unitatii percepute in interior si in exterior? Intuitia ne spune ca acestea au de-a face cu planul interioritatii. Centrarea, linistea interioara, a ne lasa ghidati de vocea inimii, de aceasta caldura comunicativa a inimii, cultivarea Constiintei martor – a atitudinii de observare detasata si neimplicata capabila de raspuns intelept si nu de reactie si drama. O atentie mereu deschisa spre a percepe lucrurile calm si impacat. Mintea si respiratia pot fi ”disciplinate” spre a se ajuta una pe cealalta in procesul unei transformari eficiente care sa duca la o stare superioara de echilibru si armonie.

Limbajul Inimii este in esenta un limbaj al iubirii.  Prin urmare prin tot ceea ce percepem si simtim, prin tot ceea ce intentionam, gandim si facem ar trebui sa se reflecte in primul rand vibratia calda si inspiratoare a Inimii. Este asa? Si daca constatam ca nu este, ce putem face spre a trezi aceasta ”facultate” superioara a Inimii noastre?  Un raspuns cuprinzator ar fi acela de a deveni din ce in ce mai constient intelegand ca tot ceea ce exista si se ”intampla” este menit sa ne ajute in evolutia noastra.  

Calea Inimii – Cale de valorizare a intregului potential

Poate ca v-ati pus vreodata aceasta intrebare: Ce ar trebui sa fac spre a reusi (intr-o anumita directie)? Poate a ramas la fel de neclar raspunsul chiar si acum, dupa mai mult timp si dupa ce ati incercat mai multe lucruri. Intrebarea s-a transformat acum in: Ce ar fi trebuit sa fac si nu am facut atunci? De multe ori este foarte greu sa recunoastem ca pur si simplu nu am stiut, sau ca nu am actionat corespunzator la momentul acela. Regretele de acum nu ajuta cu nimic. Dar constientizarea greselilor facute poate ajuta o persoana sa vrea sa nu le mai repete. Si acesta este un mare pas inainte. Trebuie sa recunoastem ca poate fi o motivatie suficient de buna pentru a vrea sa cunoastem mai multe cu privire la noi. Și, daca suntem sinceri, ne dam seama care au fost punctele slabe manifestate in trecut pentru ca acum, in prezent, sa corectam aceasta stare de lucruri.

A scruta in interiorul fiintei nu este greu dar presupune onestitate si totodata depasirea orgoliului auto-suficientei. Nu este usor, mai ales aflat la varsta adulta sa recunosti ca inca nu stii multe despre tine si, cu privire la ceilalti, cu atat mai putin. Spuneam si cu alta ocazie ca o cale a inimii te invata in primul rand sa recunosti ceea ce este esential cu privire la tine. Si ce ar putea fi acest aspect esential care defineste in mod profund propria ta fiinta ? In aceasta etapa, conceptul de ”constiinta de Sine” este redus de catre multi dintre noi la ceea ce poate intelege si integra mintea de acum. Dar oare asta sa fie tot? Evident nu. Caci mintea, la randul, sau poate ”evolua” pana la a atinge stadiul completei transparente. Orice mediu transparent devine capabil sa reveleze ceea ce adeseori se afla ascuns și invaluit. Din aceasta perspectiva, mintea este un suis generis ”mediu” mai mult sau mai putin transparent fata de realitatea Sinelui Esenta. Numai prin aceasta lumina a Cunoasterii esentiale a Sinelui (la care accedem prin introspectie si meditatie) mintea isi rafineaza suficient de mult propria sa vibratie trecand dincolo de substratul limitat al personalitatii (structura Ego-ului) care ii limiteaza atat de dramatic potentialul de manifestare. 

A valoriza intregul potential al naturii noastre inseamna, intr-o prima etapa, sa incepi sa depasesti viziunea ingusta și atat de limitata a personalitatii caracterizate de acel ”eu”, ”al meu” si ”pentru mine”.

 

Aprecierea cautarii spirituale

Indraznesc sa afirm (si sunt convins ca multi imi veti da dreptate) ca exista o solutie la aceasta ecuatie complexa a existentei umane. Si, ca sa nu vorbesc la modul general, va voi ruga pe fiecare sa indrazniti sa definiti ce inseamna pentru dumneavoastra starea de ”mai bine” din punct de vedere existential. Va propun in continuare un mic exercitiu de introspectie.

1. Intr-o zi cand sunteti mai linistit si aveti putin timp, luati o hartie si un creion, asezati-va relaxat la masa si urmariti sa dati o forma acestui ”mai bine” pe care il vizati in viata dumneavoastra. Lasati ca pur si simplu, in mod spontan sa va apara in minte acel prim lucru pe care-l considerati important pentru ca ”mai binele” sa fie atins. In general, fiecare dintre noi stie ce ar vrea. Unii ar putea formula la modul pozitiv, altii la modul negativ, acel lucru important de care depinde ”mai binele” existentei lor. De exemplu unul ar putea scrie: ”As vrea sa nu mai fiu bolnav” altul ar putea formula:”As vrea sa fiu complet sanatos”. Sau unul ar scrie”As vrea sa nu mai fiu sarac” altul ar spune ”As vrea  sa am mai multi bani.” Unul ar scrie: ”Vreau sa nu mai fiu singur” altul poate ar scrie ”As vrea si eu sa pot iubi”,  si asa mai departe, fiecare poate da o forma concreta acestui ”mai bine”. Desi ar putea fi mai multe lucruri pe care le considerati la fel de importante spre a obtine starea de ”mai bine” din punct de vedere existential, pentru acest exercitiu de acum este suficient doar unul – primul care va vine in minte.

2. A doua parte a exercitiului este de a nota ce credeti dumneavoastra ca ar conditiona obtinerea acestui lucru de care depinde ”mai binele” vietii. Cu alte cuvinte, incepeti acum si scrieti la rand ce credeti ca ar trebui sa faceti pentru a obtine sau a determina aparitia acestui lucru important. Scrieti cat mai multe aspecte de care depinde realizarea acestui lucru important pe care l-ati recunoscut pana acum. De exemplu: in cazul imbunatatirii sanatatii unii ar putea scrie: nu mai trebuie sa mananc ”prostii”, nu trebuie sa mai beau, nu trebuie sa mai fumez, trebuie s-o las mai moale cu sexul, trebuie sa nu mai trag de mine si sa nu ma mai surmenez, trebuie sa nu mai ”dramatizez”, trebuie sa nu mai fac aia si/sau ailalta, etc. Altii ar putea formula: voi manca hrana mai curata, ma voi ocupa cu atentie de ceea ce mananc si beau, trebuie sa am grija si de conditia mea fizica si psihica, trebuie sa am un regim de viata mai echilibrat, trebuie sa am mai multa incredere in mine, etc, etc. Indiferent cum sunt formulate la modul pozitiv si/sau la modul negativ aceste necesitati, scriindu-le incepem sa fim constienti de exemplu, de felul in care unele lucruri de pana acum ne-au conditionat in rau starea de sanatate si suntem totodata deschisi sa acceptam ca alte lucruri pe care le-am putea face ne-ar influenta in bine starea de sanatate. Si in acelasi mod putem sa actionam pentru orice lucru important care ar duce spre acel mai bine. Nu va autocenzurati; scrieti cat mai multe lucruri pe care simtiti nevoia sa nu le mai faceti sau, dimpotriva, sa le faceti spre a ajunge la acel ”mai bine” pe care vi l-ati propus din orice registru al existentei. (Cel cu sanatatea a fost doar un exemplu).

3. Partea a treia a acestui simplu exercitiu este de a scrie  la fiecare punct notat mai sus ce aveti nevoie pentru a-l implini sau realiza. Nu va limitati nici la acest nivel. Scrieti ce resurse exterioare si/sau interioare ar trebui sa aveti pentru a implini fiecare aspect. Daca totul a decurs corect pana acum, ajunsi la acest punct veti constientiza anumite aspecte legate de dumneavoastra. Multe dintre resursele necesare va implica in mod direct. S-ar putea (si aici va pot asigura ca majoritatea celor cu care am realizat acest exercitiu de constientizare a nevoilor proprii au recunoscut aceste lucruri) de exemplu, sa descoperiti ca aveti nevoie de mai multa vointa pentru a nu mai continua unele obiceiuri proaste, sau pentru a sustine noile obisnuinte pe care le-ati constientizat ca fiind binefacatoare. S-ar putea sa descoperiti ca pur si simplu nu stiti cum sa nu mai faceti unele lucruri ”negative” si/sau cum sa faceti acele lucruri ”pozitive” constientizate a fi binefacatoare. S-ar putea sa va dati seama ca aveti nevoie de ajutor din exterior  sau dimpotriva ca aveti nevoie sa va sustrageti influentei celorlalti spre a lua niste decizii mai bune. Scrieti asadar lucrurile pe care trebuie sa le transformati in bine in propria fiinta spre a implini unele conditii de care depinde obtinerea acelui ”mai bine” fixat la punctul 1 al acestui exercitiu. Tot aici notati si ce actiuni concrete considerati ca ar trebui facute de dumneavoastra direct pentru obtinerea resurselor necesare care sa duca la rezolvarea punctelor de mai sus.

De ce v-am propus acest exercitiu foarte simplu de constientizare? Pentru a ajunge fiecare dintre dumneavoastra la aceleasi concluzii finale ceea ce ne demonstreaza ca am putea fi solidari in planul cautarii și gasirii solutiilor.

CONCLUZII:

1.Solutia la nu conteaza ce problema sau aspect existential concret se gasește mereu si mereu in planul interioritatii.

2. Constientizarea propriilor necesitati reprezinta mereu primul pas.

3. Gasirea resurselor si posibilitatea rezolvarii problemelor existentiale depinde de gradul mai profund de constientizare si transformare in plan interior spre a ne adecva resusele necesare pentru implinirea scopurilor.

4. Cunoasterea de sine si controlul resurselor interioare ne conduce pe fiecare dintre noi intr-un mod specific la o stare superioara de constienta si existenta. 

5. Obtinerea unei stari superioare de constienta creste capacitatea de a preveni si anticipa posibile evolutii nefaste precum si de a putea adecva inteligent propriile resurse spre depasirea problemelor existentiale. 

6. Odata obtinuta o stare de existenta superioara fundamentata corect pe o profunda cunoastere de sine va exista o influenta binefacatoare a fiintei dumneavoastra in lumea exterioara si adeseori aceasta se va concretiza prin acel ”mai bine” pe care il veti aduce sau il veti face cumva posibil si in viata celorlalti.

7. Viata celorlalti fiind ”mai buna” va influenta si propria dumneavoastra existenta. Si acest ciclu va continua.

NOTE FINALE:

Pentru o fiinta spirituala intotdeauna mai binele celorlalti este si binele sau si binele sau devine si binele celorlalti.

In plan profan nu intotdeauna se manifesta aceasta interdependenta. ”Mai binele„ unei fiinte poate fi obtinut prin a face rau celorlalti. ”Mai binele” celorlalti poate insemna raul facut unei alte fiinte. (vezi evolutia sistemelor sociale si a liderilor acestora in timp)

 Prezentarea următoare vine sa aprecieze efortul spiritual depus pentru a produce conditiile favorabile unui proces de transformare spirituala. 

 

Exercitii si atitudini spirituale pentru trezirea sufletului

Multi dintre cei ce urmaresc acest blog au deja o anumita practica spirituala. Sunt altii care s-au deschis fata de spiritualitate parcurgand unele dintre materialele postate aici si acest lucru ma bucura. Stiu ca sunt multi si in strainatate care urmaresc cu atentie blogul. Am fost rugat sa mai postez unele tehnici de transformare prezentate cu ocazia seminariilor pe care le-am tinut. Pentru cei care nu stiu amintesc ca exista o sectiune a acestui blog consacrata unor astfel de tehnici. Vezi aici TEHNICI DE TRANSFORMARE .  Desigur ca voi prezenta si alte tehnici. Am observat ca exista o deschidere fata de acest mesaj al inimii care este totodata si o cale a trezirii sufletului. De altfel, menirea acestui blog este aceea de a reaminti sublima inzestrare a naturii umane si de a pune la dispozitie unele cunostinte si metode pentru valorizarea acestui potential. In prezentarea de astazi readuc aminte cateva lucruri, multe dintre ele simple, pe care le putem ”face” spre a exersa aceasta deschidere a inimii si ”infrumusetare” a sufletului nostru. 

Graba strica treaba in abordarea meditatiei

În această prezentare subliniez importanta unei pregătiri prealabile pentru o abordare eficientă și binefăcătoare a meditației. Mulți au așteptări de la practicile meditative dar ele sunt disproporționat de mari în raport cu posibilitățile lor actuale de autocontrol asupra corpului, senzațiilor, stărilor psiho-mentale, etc. Desigur că meditația produce o mulțime de efecte binefăcătoare dar acestea nu se vor ”lăsa” așteptate numai pentru cei care își asumă cu responsabilitate o pregătire a corpului, a structurii energetice precum și a celei psiho-mentale.  Să nu uităm că meditația (Dhyana)  este cea de-a șaptea etapă a sistemului yoga. Folosesc asemănarea abordării meditației cu modul în care ar trebui să ne pregătim pentru a explora în condiții sigure o peșteră (de exemplu) pentru că cele două situații prezintă multe similitudini. Până la urmă, rezultatul, indiferent de ceea ce faci, depinde de gradul de pregătire și de experiența acumulată. Niciodată graba și abordarea superficială nu au condus către succes, ci dimpotrivă.

Meditatia influenteaza in mod binefacator parametrii fiziologici

Multe persoane au devenit interesate de abordarea practica a meditatiei. De altfel, exista multe lucrari scrise si multe informatii pe net cu privire la acest domeniu. In multe seminarii am constatat insa diferente foarte mari in abordarea spiritualitatii si respectiv a practicii yoga de catre cei ce participau. Am putut sa constat de-a lungul timpului, ca cei care frecventeaza constant cursurile de yoga sunt mult mai capabili sa inteleaga si sa deprinda cu usurinta tehnicile nou expuse. Veti spune probabil ca este firesc acest lucru pentru ca a existat o pregatire anterioara. Da, pe de-o parte este adevarat acest lucru, dar chestiunea pe care vreau sa o evidentiez este cea legata de modul preconceput (aproape de cele mai multe ori) daca nu chiar eronat, de catre cei care aveau informatii simpliste despre unele ”tehnici” preluate din carti. Atunci cand nu exista o viziune asupra caii spirituale abordate sau asupra principiilor si metodelor care stau la baza noilor invataturi spre care urmaresti sa te deschizi este imposibil sa ajungi la anumite rezultate semnificative. Exista multe neintelegeri, idei false, preconcepute,  prejudecati, multe speculatii sterile si chiar multe informatii ernate care reprezinta un fel de balast greu de ”dat jos”.

Mai mult decat atat, cei care abordeaza cu superficialitate practica meditatiei ajung mai devreme sau mai tarziu sa se confrunte cu o serie de nelamuriri care erodeaza gradat atitudinea interioara si nivelul credintei lor in beneficiile practicii meditative (de exemplu). Din aceasta cauza am urmarit sa prezint oral multe tehnici de transformare, tehnici respiratorii, metode meditative si forme de ghidare in abordarea anumitor aspecte spirituale.

Multi din cei ce ”practica” meditatia ignora faptul ca ea reprezinta o etapa superioara a pregatirii spirituale. A aborda meditatia inainte de o pregatire prealabila a  structurii fizice, psihice si mentale prezinta unele riscuri. Analogic vorbind este ca si cum cineva nepregatit ar dori sa urce la mare inaltime fara sa stie nimic din tehnica de alpinism si fara sa aiba habar de ceea ce ii este necesar pentru a ajunge acolo sus pe piscurile vesnic inzapezite. De ”jos” lucrurile par intotdeauna atragatoare si nu realizam decat arareori ce presupune cu adevarat noua ”aventura”. Iata de ce continui sa reamintesc necesitatea abordarii mai profunde atunci cand ne propunem sa integram la modul practic spiritualitatea. Nu este necesar numai sa vrei, trebuie sa si poti sa ajungi sa cunosti ceea ce iti poate asigura succesul. Acest lucru este valabil de altfel in toate domeniile.

Despre suflet şi iubire

Faptul că lumina Soarelui nu se zăreşte noaptea aceasta nu înseamnă că el nu există, spunea demult un mare înţelept.

Aşa este şi cu iubirea. Deşi trăim cu toţi în acest câmp fundamental al conştiinţei divine, nu mulţi sunt cei ce se pot acorda spontan pe armonica acestei energii fundamentale a iubirii. Percepţia aproapelui şi a lumii fenomenale este astfel sărăcită de această incapacitate momentană. Spun momentană întrucât sufletului omului îi este rânduit ca, mai devreme sau mai târziu, (pe o scară a timpului ce măsoară nivelul evolutiv) să soarbă din cupa inimii elixirul sublim-miraculos  al iubirii.     

Din perspectiva existenţei şi manifestării acestui plan de conştiinţă caracterizat în mod fundamental de gama de trăire ce are de a face cu iubirea, bunătatea, dreptatea şi compasiunea, intuiţia ne spune că rezonatorul perfect este chiar sufletul omului. Dacă ne întrebăm ce ne atrage foarte mult la un om, chiar dincolo de însuşirile evidente ale personalităţii sale, putem răspunde mulţi dintre noi că acesta este sufletul cald şi bun al aceluia. Din perspectiva relaţională pragmatică a omului de astăzi, pare că virtuţile sufletului nu contează în faţa celor ale minţii. Cultura occidentală încearcă mai ales prin artă şi religie să cultive virtuţile sufletului dar se vede că nu a izbutit, din moment ce există încă în lume o angoasă a singurătăţii, a lipsei, a separării. Pentru a face faţă acestei nelinişti şi angoase existenţiale se dezvoltă în mod compensator în societatea actuală raţiunea rece a individului ce trebuie să supravieţuiască oricărei condiţii.

Evoluţia unui organism şi capacitatea lui de adaptare la noi condiţii are foarte mult de-a face cu integrarea şi folosirea inteligentă a tuturor resurselor. Din perspectiva individuală, cultivarea resurselor sufleteşti reprezintă o condiţie fără de care nu se poate accede în dimensiunile superioare ale spiritului.

 

Menirea sufletului este de a se înălța

Zborul sufletului este un dar al trezirii centrului afectiv. Intuiția unei existențe eliberate de temeri și tensiuni, caracterizată de frumusețe și armonie se prefigurează pe măsură ce nivelul de conștiință se stabilizează în acest plan. Ce înseamnă acest ”zbor al sufletului”? Capacitatea de a te înălța și menține cu ușurință în spațiul interior al conștiinței Sinelui. Numai de aici poți explora și ”savura” cu bucurie existența unui orizont infinit mai vast, grație unei puteri spirituale ce se trezește și prin intermediul căreia gravitația lumii fenomenale încetează să-și mai producă efectele asupra ta.  Este exact precum în cazul lumii fizice unde pentru a te ridica în aer trebuie să învingi forța gravitației terestre. Cu cât forța ascensională este mai mare, cu atât înălțimea la care se ajunge poate crește.   

Ceilalți nu întotdeauna ne pot oglindi corect

Deși poate avea o componentă exterioară, cunoașterea de sine nu trebuie să se bazeze exclusiv pe părerile celorlalți cu privire la noi. Să ne amintim că multe din aceste păreri sunt strict subiective fiind filtrate de nivelul de conștiință al celor ce le emit. Unicitatea propriei ființe, deși atât de evidentă, scapă percepției vagi, imediat etichetatoare a celorlalți.

Unele clarificări cu privire la Inimă și Minte

De ce se recomandă în multe tradiții culturale  și spirituale să ”veghem inima”, ”să trezim sufletul”, ”să trăim cu inima deschisă”, ”să coborâm mintea în inimă”, ”să ne centrăm în inimă”, ”să ne purificăm inima și sufletul”, ”să iubim din toată inima”, ”să nu mai punem atâtea lucruri la inimă”, ”să-l iubim pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul nostru”, etc. ? Și cum se explică faptul că, deși am fost și suntem în continuare îndemnați cu toții să o facem există atât de multă suferință și patologie cardiacă? Este posibil ca ceva să ne scape. Am mai vorbit și cu alte ocazii despre faptul că cel mai eficient, plăcut și rapid remediu cardiac este iubirea. Dar, din păcate, el nu se vinde în farmacie. Și în al doilea rând, cine trebuie cu adevărat să fie ”convinsă” să folosească acest elixir este chiar inima, și nu mintea. Din această cauză devine important să știm ce este cu inima și cu mintea noastră și cum se pot ele ajuta spre a reface și menține bunăstarea și echilibrul fizic, psihic, mental și spiritual al ființei.  

Iubirea revelează unitatea și unicitatea divină

Ultimele materiale postate sunt în legătură cu tema fundamentală a iubirii și trezirii sufletului. Așa cum este înțeleasă de mulți, iubirea pare a fi un sentiment născut în sufletul celui care iubește ceva sau pe cineva. Și totuși, dacă nu există (sau nu mai există deocamdată) ceva sau cineva care să atragă în jocul iubirii inima noastră, suntem oare sortiți să rămânem în afara cercului iubirii? Și până când vom rămâne așa?