Unele caracteristici ale minții contemplative

 Întâlnesc din ce în ce mai multe persoane dornice de a produce transformări binefăcătoare în existența lor, nu numai pentru a putea face față mai bine problemelor de zi cu zi, ci pentru că au început să intuiască o nevoie reală de auto-explorare și de cunoaștere de sine care să le ofere un simțământ al propriei existențe mai profund conectată la acest spațiu interior al conștiinței. Și aceasta mă bucură din două motive. În primul rând pentru faptul că se manifestă disponibilitatea lor de a deveni mai conștienți față de realitatea lumii interioare și, în al doilea rând, nu mai puțin important, că vor ajunge să realizeze faptul că manifestarea lor în viața de zi cu zi va fi infuzată din ce în ce mai mult de această conștiență activ centrată și deschisă simultan spre interior și exterior. Aceasta va conferi prospețime, frumusețe și bucurie vieții lor, într-un act perceptiv și de înțelegere care valorizează potențialul enorm al acestei lumi de a ne revela rostul și sensul evoluției sale.

       Atunci când căutarea interioară este suficient de puternică se deschide un nou orizont de experiență și desigur că devine necesar un efort bine orientat de explorare și de identificare a resurselor noastre. Același corp cu energiile care îl animă și cu toate calitățile psiho-mentale vor fi angajate metodic și sistematic pe o cale a descoperirii modului în care ele vor ajuta și vor susține procesul trezirii conștiinței. Fiind un proces, acesta se va desfășura gradat și mintea devenind din ce în ce mai calmă și liniștită va fi martora propriei sale metamorfozări. De la un mod senzorial de stimulare a activității sale la un mod non-reactiv, contemplativ de a exista. 

Uneori Karma ne poate bloca. Ce putem face?

    Mai înainte de această expunere este justificată o scurtă reamintire a ceea ce semnifică noțiunea de Karma.

KARMA

1) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală);

3) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană;

4) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a manifestării.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite sub formă de succes, bucurie, ghinion sau suferinţă, etc., în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. Cu toată această condiţionare karma-ică, omul are totuşi libertatea să aleagă între diferitele tendinţe ale naturii sale.

Cunoscând importanța determinatoare și condiționantă a acțiunii, yoghinii au sintetizat principiile și învățăturile unei forme de yoga numită Karma-Yoga (Yoga Acțiunii). Multe din acestea sunt descrise în faimoasa lucrare Bhagavad-Gita. Bhagavad Gita înseamnă “Cântecul Divinității Supreme”. Ea este o parte a vastei opere epice Mahabharata, compusă de înțeleptul Vyasa, cu câteva secole înainte de Cristos.
Conține esența Vedelor și a Upanishadelor, dar este universală prin înfățișarea evoluției umane, dezvoltării mistice a omului în aspirația sa către Realitatea Supremă. Mulți dintre marii înțelepți ai lumii și-au găsit inspirația în această sublimă învățătură.  

Ea nu susține și nu recomandă retragerea pasivă din lume pentru a căuta pacea spirituală și perfecțiunea; mai curând ea îndeamnă sufletul omului să înfrunte eroic măreața bătălie a vieții, pentru a atinge victoria supremă, adevărata izbândă prin revelarea Inimii Spirituale – esența realității a ceea ce noi suntem (Atman).

Ideea forță ce răzbate pe parcursul acestei lucrări este că prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale lui Dumnezeu, fiinţa umană se poate elibera de legăturile karma-ei, atingând astfel Eliberarea spirituală şi înţelepciunea.

    Revenind asupra expunerii ce urmează doresc să mai reamintesc câteva lucruri:

    Toate acțiunile noastre, tot ceea ce noi gândim, modul în care percepem, simțim și reacționăm la diferitele conjuncturi din viată, precum și felul de a ni le reprezenta prin conceptualizare și vorbire ne definește pe fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi am dezvoltat un mecanism adaptiv care se exprimă adeseori spontan, definind modul personal de înțelegere și de acțiune. Și totuși, trebuie cunoscut faptul că acest ansamblu unitar a ceea ce fiecare dintre noi numește ca ”eu” este rezultatul nivelului de conștiință la care fiecare dintre noi am ajuns. Caracterul, temperamentul, credințele și ceea ce reprezintă valorile importante ale vieții, rostul acesteia precum și toate motivațiile care ne definesc alegerile și preferințele sunt expresiile firești, spontane ale nivelului nostru de conștiință. Lecțiile de viață ce poartă amprenta suferinței sunt integrate diferit de oameni mai ales din perspectiva nivelului diferit al conștiinței individuale. Toată lumea poate fi afectată de consecințele propriilor lor opțiuni dar diferența o va face nivelul de conștiință.

    Pentru conștiința profană Karma de suferință este unul dintre mecanismele evolutive importante care împinge natura umană spre autodepășire. Lecțiile de viață pot fi foarte grele și fiecare dintre noi, dacă ajungem să trecem prin ele, trebuie să fim foarte atenți pentru că acolo există un întreg potențial transformator evolutiv.

    În această prezentare am urmărit să dau și unele exemple, la limită, pentru a ajunge să recunoaștem unele manifestări karmice ca fiind expresia unor încercări spirituale menite să ne ajute să începem să ”alegem mai bine” și astfel să ieșim din ciclul condiționant al Karma-ei.

Câte ceva despre modelul câmpului fundamental al conștiinței

   Ne este ușor să percepem, să înțelegem, sau doar să credem aceasta, să comunicăm, să reacționăm sau să răspundem prin acțiuni din ce în ce mai adecvate diferitelor situații.
   Corpul, energia, structura psiho-mentală sunt integrate permanent de structura ego-ului – Ahamkara – cum este numită în tradiția yoghină. Iar experiența integrată de ego prezintă o caracteristică fundamentală: este filtrată prin acest simț al propriei individualități definit de ”eu”, ”al meu”, ”pentru mine”, etc.
   Chiar și dacă ne raportăm la cunoaștere, este destul de greu, cel puțin într-o primă etapă, să nu ne adjudecăm acea cunoaștere chiar dacă este parțială și limitată. Și spunem: este cunoașterea ”mea”. Nu ar fi nimic anormal dacă această continuă experiență a identificării cu diferitele obiecte, experiențe, fenomene, procese, ființe, etc., ar duce la o adevărată cunoaștere de Sine și dacă, prin acest mod de a experimenta, am deveni mai deschiși din punct de vedere sufletesc, mai buni, mai toleranți și/sau  mai înțelepți. Ceea ce observăm însă, este că felul în care trăim și ne reprezentăm pe noi înșine, perpetuează un continuu atașament față de această structură a ego-ului. Acest ego este hrănit de dorința, intenția sau aspirația ”mea”. Ceea ce este perceput devine percepția ”mea”, senzația ”mea”, emoția ”mea” sau starea ”mea”, pe care ”eu” o am în urma acelei experiențe ”a mea”. Dar exact această subiectivitate este filtrul care limitează extraordinar de mult experiența – oricare ar fi ea – generând spectrul larg al efectelor condiționante, de multe ori, generatoare de suferință.
Din perspectiva filozofiei non-dualiste Advaita Vedanta (principala filosofie a hinduismului, potrivit căreia nu există decât o singură Realitate divină, care apare ca fiind multiplă în faţa minţii neiluminate a omului ignorant, dar care se revelează ca fiind unică (eka) şi non-duală (advaya) în faţa celui iluminat spiritual), se pornește de la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în ființa umană ca fiind ātman – Sinele Suprem – sursa cunoașterii, libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde, iar corolarul de bază este unitatea esenţială a întregii existenţe. 
   În acest clip vorbesc despre acest model al câmpului fundamental al conștiinței pe care îl asemuiesc cu modelul de manifestare al luminii. Așa cum noi putem admite cu ușurință că nu suntem ochiul care percepe manifestarea luminii în manifestarea ei atât de diversă, am putea înțelege că realitatea propriei noastre ființe nu este reprezentată în totalitate de conștiința ego-ului. Și modelul hologramei ne poate ajuta să avem o reprezentare analogică a acestei limitări a câmpului Conștiinței Universale când se reflectă în planul conștiinței individuale.
   În acest context, o formă de practică spirituală care poate evidenția, pe de-o parte, limitările conștiinței individuale – (ego-ului ), și ar urmări eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări, iar, pe de altă parte, construiește în interior condițiile favorabile revelării acestei Supreme Realități a Conștiinței Sinelui, se justifică pe deplin.
   În Hridaya Yoga, această practică este orientată pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de expresie a  acestei Conştiinţe Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi mintea îl au în raport cu Sinele Divin este esenţială în atitudinea cu care practicăm yoga. În ultimă instanță, practica Yoga conduce către această înţelegere şi trăire a Unităţii. 
   Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră.
   Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior.

Din nou despre necesitatea unei metode de transformare

De multe ori, practica Yoga este asumată pentru multiplele sale efecte binefăcătoare.  Dar nu trebuie pierdut din vedere mesajul profund spiritual al sistemului Yoga. Și, cu atât mai mult, al acestei forme de Yoga numită Yoga Inimii Spirituale – Hridaya Yoga, în cadrul căreia este afirmată și recunoscută această viziune a Unității Totului ființei noastre și a trăirii într-o cât mai deplină unitate cu tot ceea ce ne înconjoară.
Cum are loc această veritabilă mutație în planul conștiinței este arătat de modul foarte precis, sistematic și înțelept de valorizare a resurselor interioare printr-o practică adecvată. De exemplu, armonizând chiar și din punct de vedere energetic un anumit plan al ființei, datorită interacțiunii specifice dintre parte și tot, această armonizare energetică se va reflecta și la nivel psiho-mental. Mai apoi, diferitele experiențe de viață vor fi integrate pe un nivel superior de armonie care va genera efecte conexe ce se vor reflecta binefăcător în ansamblul unitar al ființei precum și în universul exterior. Nu trebuie să uităm de acest principiu fundamental al reflexiei și al corespondenței analogice dintre universul individual și marele univers din care, la rândul nostru facem parte.
Fiecare parte se reflectă în mod specific în tot și totul se reflectă în parte. Menirea părților care compun întregul este aceea de a servi evoluției întregului. Apoi, prin această evoluție a întregului se resimte o reintegrare evolutiv superioară a fiecărei părți care compune acest întreg. Și …spirala evoluției continuă marcată de determinismul și interacțiunea reciprocă dintre parte și tot. 
”Ceea ce este jos este aidoma cu ceea ce este sus și ceea ce este sus este aidoma cu ceea ce este jos” era scris pe Tabla de Smarald atribuită lui Hermes Trismegistos.
Desigur că acest proces poate fi direcționat conștient. Și aici, apare nevoia asumării responsabile a unei metode de transformare interioară care să determine trezirea și actualizarea întregului capital de resurse cu care suntem înzestrați, aceasta conducând în ultimă instanță la revelarea a ceea ce noi suntem ca esență.
Yoga, poate fi una dintre aceste căi de transformare.   

Despre unele efecte ale trezirii spirituale

Trezirea spirituală este un moment foarte important din punct de vedere evolutiv. Semnifică începutul unei noi etape de viață caracterizată de recunoașterea a ceea ce ființa este și poate cu adevărat. Înțelegerea și obiectivarea faptului că nu suntem numai un corp fizic, animat de energie, că nu suntem doar o ființă care poate simți și gândi ci că suntem simultan materie, energie, informație, iubire, conștiință ne apropie de esența a ceea ce fiecare dintre noi suntem. 
Așa cum înțelegem că ființa se dezvoltă progresiv din punctul de vedere al personalității, putem înțelege că există o dezvoltare spirituală care integrează armonios dar care și transcende personalitatea.
Desigur că, la acest nivel, percepțiile, senzațiile, emoțiile, gândurile precum și toate stările noastre  reflectă din ce în ce mai mult viziunea spirituală spre care tindem. O serie întreagă de efecte se datorează acestei noi integrări existențiale caracterizată în primul rând de o conștiență lărgită.

Din nou despre rolul voinței în transformarea spirituală

Deși voința este o temă preferată de mulți dintre cei care se ocupă de domeniul dezvoltării personale, se pare că abordarea acestora nu întotdeauna produce efecte pe termen lung. Din perspectiva sistemului Yoga lucrurile sunt mult mai clar precizate.

Voința reprezintă un mod funcțional al naturii umane care se manifestă atunci când substratul energetic corespunzător este activat. Ce mai rămâne să cunoaștem este cum producem această activare. Și din nou, lucrurile se lămuresc, în momentul în care aflăm că există un centru energetic reglator al energiei interne ”modulate” pe frecvența de vibrație a voinței. Cu alte cuvinte, este ca și cum afli că există un ”potențiometru” intern, care ”manipulat” corespunzător stimulează și amplifică energia voinței. Din această perspectivă, voința este doar un efect al trezirii și activării corespunzătoare a acestui centru energetic numit Manipura Chakra. Continuă lectura

O tehnică respiratorie simplă pentru zona pieptului

Aici continui să corelez unele aspecte cu privire la rolul respirației în reglarea și armonizarea stărilor noastre sufletești.

În zona pieptului există un centru energetic important care reglează și susține activitatea inimii și plămânilor – două organe importante ce imprimă parcă ritmul vieții în ființă. (V-am mai vorbit despre el. Pe canalul meu YOUTUBE există un playlist consacrat acestui centru – Anahata Chakra.) Energia specifică a acestui centru este cea care permite exprimarea afectivității. Ce este însă mai puțin cunoscut, este faptul că simțul tactil care este cel mai bine dezvoltat la nivelul mâinilor și palmelor este controlat de energia specifică acestui centru. Am putea să ”lucrăm” pentru a ”simți” chiar cu mânuțele noastre, ce este aici, în suflet. Astfel, acționăm în mod binefăcător asupra acestor organe vitale, cu iubire și deschidere, pentru a liniști și alina agitația interioară adeseori produsă de unele perturbări care sunt localizate la acest nivel. 

O tehnică respiratorie pentru zona abdominală

În cadrul unei întâlniri cu un grup de seniori am reamintit importanța exersării unui mod conștient de a respira cât mai profund cu atenția focalizată spre a produce efectele binefăcătoare ale unei acumulări de energie la nivelul zonei abdominale.
Atunci m-am gândit că dacă cumva nu ne vom mai întâlni cu unii dintre ei, să rămână măcar cu un procedeu practic care să îi ajute. L-am prezentat simplu, pe înțelesul lor și sper să le fie de folos.
A fost interesant după aceea, că mulți dintre cei care au fost prezenți au continuat să vină și la Programul 3R – Regenerare, Revitalizare, Reîntinerire, un program mai complex de exerciții energetice care se bazează pe metodele sistemului Yoga, program pe care îl susțin la sala din Brașov și la care pot participa gratuit pensionarii.

Trăind în prezent putem crea miracolul vindecării

Am avut o prezentare mai demult cu privire la vindecarea naturală. Și, cu privire la principiile gândirii pozitive, am fost interpelat cu o întrebare. Am dezvoltat răspunsul pentru a se înțelege că responsabilitatea vindecării ne aparține. Tot ceea ce vrem să transformăm în bine are un început. Este momentul prezent. Numai prezentul este cel care poate crea clipă de clipă viitorul nostru mai bun. Dar cu o singură condiție: A fi în acel moment conștient de necesitatea de a acționa într-un mod adecvat și apoi de a continua cu perseverență să ”încarci” binefăcător următoarele clipe; și următoarele, și următoarele… Acum, în prezent, construiești. 

Cum ”deschidem” timpul?

Prezentarea de astăzi continuă tema consacrată necesității de a trăi având timpul de partea noastră. Și, așa cum veți vedea, aceasta are de-a face cu starea de conștiență, de prezență asumată în mod favorabil pentru noi ca și pentru semenii noștri.

Abordez această temă pentru că mulți justifică lipsa de timp ca fiind principalul lor obstacol în ”a face” mai multe lucruri care îi interesează sau îi preocupă. Cum ar fi practica meditației. Chestiunea este înțeleasă greșit. Pentru că nu se pune problema de ”a face” mai multe, ci de a crește calitatea existenței pe care o trăiești, iar aceasta, cu puțină sinceritate, implică a fi conștienți de necesitatea unor alte opțiuni. De ce? Pentru că dacă ai fi mulțumit de felul în care trăiești și interacționezi  cu ceilalți nu ai ofta prea des și nici nu ai fi stresat. Ori a învăța să te relaxezi eficient și în mod natural, a învăța să te liniștești pentru a te destresa, implică timp. Cum faci rost de timp? Cum? Prin creșterea eficienței, calmului, lucidității, puterii de concentrare, energiei voinței, vitalității, etc., aspecte pe care ți le poate conferi o practică sistematică. Da! Poți spune că investești 2 ore pe săptămână la un curs pentru a învăța arta meditației, dar ceea ce vei obține (pe lângă multe alte lucruri) este TIMPUL. Pentru că toate aceste calități ale minții, energiei și corpului tău cum ar fi claritatea, luciditatea, calmul, stăpânirea de sine, răbdarea, puterea voinței, liniștea și relaxarea, etc.  vor optimiza și vor eficientiza toate celelalte resurse. Astfel vei ”lucra” asupra timpului învățând cum să creezi timpul de care ai nevoie. Investiția de timp pentru a ”produce” TIMPUL este o calitate a inteligenței superioare, care, odată trezită, te va răsplăti cu multe alte daruri începând DE ACUM.  

Timpul trebuie să rodească și pentru noi

Aici este un mic extras dintr-un dialog spiritual realizat cu un grup de seniori integrați în cadrul Programului 3R – regenerare, revitalizare, reîntinerire. Unele idei sunt universal valabile. Chestiunea simplă este de a folosi în mod adecvat resursele pe care la avem în fiecare etapă de viață pe care o trăim.

A folosi în mod binefăcător timpul pentru tine și semenii tăi înseamnă totodată a ieși de sub frica ”devorării” ființei de această trecere inexorabilă a timpului. Petrecut astfel, timpul devine zămislitor și ziditor al unei construcții interioare care poate dăinui în liniște și bucurie. Căci de fiecare dintre noi depinde modul în care dăruim timpului darurile noastre pentru ca, la rândul său, să întoarcă roadele sale asupra noastră. 

Cum ne ajutăm de structura psiho-mentală? – partea a -II-a

În continuarea expunerii precedente, acum sunt descrise unele mecanisme mentale și caracteristici ale gândurilor, pe care cunoscându-le, ne va fi mai ușor să obținem unele stări de calm, de concentrare mentală, de mentalizare pozitivă, etc.  

Cum ne ajutăm de structura psiho-mentală? – partea I-a

Aici sunt oferite mai multe explicații cu privire la mecanismele gândirii precum și câteva recomandări și sugestii practice de transpunere în viață a unui mod pozitiv de integrare a evenimentelor din existența noastră.

Trebuie să recunoaștem că acest conținut al minții determină modul în care ne percepem pe noi înșine precum și pe ceilalți, felul în care reacționăm cu privire la ceea ce noi percepem. Modul în care gândim conduce la fortificarea în timp a acelorași tipare și mecanisme mentale. Unele sunt bune, altele mai puțin bune. Ne interesează ce am putea face pentru a modifica în bine calitatea experiențelor noastre de viață.

Despre Inima frumoasă și Iubire

     Am fost întrebat de ce continui să expun aceste prelegeri care durează mult știind că durata statistică de vizionare a unui clip este de 5 minute. Alții dimpotrivă, apreciază mult aceste expuneri care le sunt de folos pentru că pot înțelege mai mult și au timp să reasculte și să-și amintească despre valorile esențiale ale vieții.

     Realizez că mulți oamenii nu au timp, dar știu că cei care ”cuplează” la universul spiritual reușesc să-și găsească acel timp chiar și de practică.  Amintesc că mintea se desfășoară în timp și din această cauză îl caută și-l pierde trăind anxietatea produsă de timp asupra existenței. Pe de altă parte, universul Inimii este un spațiu de căutare și de descoperiri revelatorii, care te cheamă și te provoacă să trăiești binele, frumusețea și armonia în acel prezent continuu. Tu în ce univers preferi să trăiești?  

     Așa cum o călătorie îți poate revela multe aspecte deosebite cu privire la lumea exterioară, ea poate aduce la suprafața conștiinței și lucruri mai puțin cunoscute chiar despre noi înșine.

     În ceea ce privește practica spirituală, ea mereu ne deschide către un orizont al cunoașterii de sine care se revelează ca fiind din ce în ce mai vast și mai profund, dovedindu-se foarte eficientă în transformarea modului de a ne percepe pe noi sau pe semenii noștri. Explorarea naturii umane este o cale fără sfârșit întrucât omul este expresia vie a divinității nesfârșite.

     Dincolo de modalitățile formale care sunt integrate în practica acestei forme de yoga – Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale, acasă sau la sală, rămâne acest spațiu vast al existenței de zi cu zi. În viziunea dobândită, a ne reaminti de cine suntem noi și ce resurse avem va conta enorm în bilanțul calitativ al existenței noastre. 

     Vom remarca că, din ce în ce mai mult, starea de centrare, de prezență conștientă, de deschidere a Inimii se permanentizează și observăm că suntem din ce în ce mai capabili să oferim ”răspunsuri” înțelepte ce vin de dincolo de rațiunea (de multe ori limitată) a minții. Din această perspectivă, Inima devine un suis generis portal cu dublu sens în care pătrund și din care se exprimă, mai apoi, în afară, atitudini și trăiri care afirmă acest simțământ al Unității și a recunoașterii similarități în planul esenței a tuturor oamenilor.  

     În această expunere subliniez importanța Inimii Spirituale ca organ al cunoașterii spirituale directe, Iubirea fiind mijlocul ei natural de exprimare.  Detaliez aici diferențele fundamentale de integrare existențială prin filtrarea de către minte a lumii și a vieții, pe de-o parte, iar pe de altă parte reamintim acea perspectivă inocentă, pură și luminoasă a Inimii.

     Dacă veți avea răbdare să ascultați până la capăt, veți putea avea o perspectivă mai profundă cu privire la modul în care vă exprimați acum voi, fiecare în parte, din punct de vedere sufletesc și spiritual și ce modificări ați putea ”face” spre binele și armonia propriei existențe. 

Bucuria existenței

Frumusețea și armonia, bunătatea spontană și necondiționată, voința impetuoasă, curajul, calmul imperturbabil, o minunată sincronicitate, comunicarea empatică dincolo de cuvinte, măiestria etalată, etc., atunci când le percepem, de multe ori ne conduc către un univers de trăire caracterizat de bucuria recunoașterii acelei manifestări și suntem atrași, în funcție de gradul nostru de deschidere și de sensibilitate, în acel orizont al experienței care devine inspirator pentru noi. Am trăit desigur, mulți dintre noi, aceste momente. Poate chiar în simplitatea măreață și adeseori tăcută a naturii ne-am abandonat pentru câteva clipe, pentru a o lăsa să ne pătrundă cu totul. Și da, putem spune că nu am fost dezamăgiți niciodată de această liniște odihnitoare în care ne-am regăsit de multe ori pacea și echilibrul interior.

Practica meditației ne conduce într-un mod firesc către a recunoaște și a ne putea menține fără efort în această simplitate a existenței care revelează și totodată valorizează existența așa cum este ea. Este o experiență semnificativă din punct de vedere spiritual conferită de acest moment de recunoaștere, acceptare și afirmare prin propria trăire interioară.

Închei această postare cu reamintirea multor momente de bucurie pe care le-am trăit la cursuri, seminarii, tabere de meditație, drumeții, etc. împreună cu unii dintre voi și vă invit și în noul an de curs care începe săptămâna viitoare să continuăm să ne bucurăm unii de alții.

Programul cursurilor și programelor este prezentat aici.

A trăi cu inima deschisă – partea I-a

Acesta sintagmă ați mai auzit-o. Aici însă este expusă o perspectivă ce integrează din punct de vedere practic învățătura sistemului Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale. Este foarte posibil și chiar de dorit ca modul de existență să integreze conștient cât mai multe din atitudinile și principiile expuse în această prezentare. 

În prima parte este expusă o tehnică de percepție auditivă care să faciliteze centrarea în Inima Spirituală și starea de deschidere a sufletului.

Tehnici de transformare – Percepția vizuală din Inimă

       Aici este expusă o modalitate de a percepe și a integra lumea exterioară menținând o stare de centrare în inimă.

       Pentru a ne încredința că este posibil să simțim și să trăim în lume mult mai prezenți și conștienți de ceea ce există în jurul nostru și, prin urmare, mult mai profund conectați la realitate, putem recurge la un experiment foarte simplu dar eficient. Starea pe care o vom simți, va obiectiva, pentru cei ce vor repeta acest mic experiment, diferența fundamentală între modul comun și adeseori superficial de a privi lumea și maniera participativă, caldă și empatică de a ne integra existența în viața de zi cu zi.

       Astfel vom putea cultiva și lărgi câmpul conștienței noastre în raport cu noi și cu ceea ce vrem să percepem și să cunoaștem din lumea exterioară. Să nu uităm că această atitudine esențială implică o anumită profunzime a abordării vieții întrucât inima devine un suis generis organ de cunoaștere ce ne reprezintă în mod autentic propria natură.

       Această experiență spirituală a fost confirmată de mulți dintre cei care au participat la ea. Ea vă poate răsplăti în primul rând prin efectele binefăcătoare ale unui astfel de mod de a percepe, cunoaște și răspunde la contactul dumneavoastră cu lumea.

Despre structura energetica

Atunci când ne raportăm la corp mulți dintre noi presupunem coexistența energiei vitale care impregnează și susține într-un anume fel structura fizică. 

În această expunere prezint unele aspecte care explică ”funcționarea” corpului din perspectiva substratului energetic care îi face cu putință manifestarea. Așadar vom înțelege rolul palierului energetic în raport cu nivelul fizic și/sau psiho-mental prin descrierea centrilor energetici și a structurii canalelor subtile energetice care asigură transferul sau circulația energiei pe anumite planuri.

Despre condițiile favorabile revelării Sinelui și unele efecte

În această prezentare subliniez importanța asumării momentelor de practică spirituală și în mod specific a unor perioade de ”retragere” pentru meditație. În cadrul centrului nostru de yoga și meditație organizăm frecvent astfel de perioade de retragere de 3, 7 sau 10 zile, ocazie cu care participanții încep să se familiarizeze cu normele și condițiile favorabile demersului meditativ. Despre care sunt aceste condiții, ce atitudini pot fi integrate, ce efecte și rezultate obținem putem afla din expunerea următoare.

Pentru cei interesați de participarea la tabăra de retragere pentru meditație din vară, mai multe informații găsiți aici.

 

Rezistența minții la progresul spiritual

Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.

Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri.  Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.

Omul poate dar de multe ori nu vrea sa cunoasca realitatea

În acest dialog spiritual arăt că există, în general, o autosuficiență în ceea ce privește cunoașterea de sine. Trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi nu facem, sau mai bine spus, nu creem sau nu ne transpunem în cadrul necesar unei experiențe pentru a putea ajunge să lărgim semnificația unui concept, în primul rând printr-o cunoaștere directă. Cum ar fi conceptul de conștiință sau cel de suflet sau cel de psihic sau de minte sau…sau…sau. Iar cu privire la corp, deși este cel mai usor perceptibil nivel, cu privire la el, în general doar reacționăm la stimulii care ne parvin din sfera sa. Este mult prea putin, pentru a crede că, în această stare de lucruri, ignorând diferitele niveluri și resurse ale ființei, existența noastră ar putea rămâne mult timp în zona de confort. Este exact, pe dos. În mod sigur, mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin dureros, vom fi ”scoși” din această zonă, ajungând să cunoaștem mai profund cum stau lucrurile cu noi, forțați mai ales de soartă. Și totuși lucrurile ar putea sta altfel. 

 

 

Inima poate cuprinde și înălța totul

 În Yoga Inimii Spirituale viața este câmpul vast al experienței. Desigur că există o practică și o metodologie a trezirii interioare și a reamintirii a cine suntem noi în realitate. Cu ajutorul acesteia, reușim în scurt timp să devenim conștienți de resursele noastre interioare și să le valorizăm la nivelul la care ele ne pot facilita percepția și integrarea unei viziuni a totalității și unității existenței.

       Atunci când Inima îți poate vibra în dorul de înălțare, când freamătă înfiorată de frumusețe, când recunoaște și afirmă curajoasă adevărul prezenței divine în lume și în toți ceilalți semeni, când deschisă și generoasă te face să întinzi mâna spre a oferi, când își cântă preaplinul iubirii dăruind fericire, când tăcută și sfioasă se abandonează cerului sărutând cu recunoștință pământul, când se avântă spre spațiile celeste purtată de îngerii cunoașterii, și… chiar și atunci când, pur și simplu nu ai simțit nimic din toate acestea, este bine să nu uiți că viața ta reflectă deschiderea sau închiderea Inimii tale. Prin urmare, fii cât mai prezent în Inima ta și darul prezenței Inimii tale se va face simțit în lume.

       Cu acest prilej doresc să vă invit să petrecem la sfârșitul săptămânii viitoare, (8-10 mai) un timp al prezenței în Inima Spirituală. 

       Vom consacra două zile pentru o perioadă de retragere și regăsire prin yoga și meditație în cadrul Centrului de Yoga și Meditație Kamala din Sânpetru. 

Aici veți găsi mai multe informații pentru cei interesați.

Vă aștept cu drag!

Rolul și semnificația conștiinței individuale în meditația de introspecție

Noțiunea de ”eu” centrează tot ceea ce reprezintă experiență pentru ființa umană. În prezentarea următoare vreau să ofer o perspectivă asupra naturii reale a ființei, relativ la care conștiința individuală poate fi înțeleasă doar ca manifestare limitată și evident condiționată. Ea – conștiința individuală – este totodată perfectibilă până la gradul de a deveni complet transparentă față de această realitate luminoasă și etern pură a Sinelui Divin – atman.

Orice călătorie spirituală începe din dorința acestui ego de a se transforma în direcția a ceea ce mintea și/sau intuiția consideră a fi important. De aici plecăm. Centrați și fortificați în personalitatea egotică aspirăm să ne autodepășim. 

Să vedem mai departe ce rol are această conștiință individuală și ce am putea face ca ea să servească cât mai eficient scopului evolutiv pe care ni l-am propus.

Tehnici de transformare: A cultiva contactul cu tine însuți prin respirație și centrare

În această prezentare sunt oferite câteva modalități simple de reluare a ”contactului cu noi înșine” și de recentrare prin intermediul respirației. Practicate, chiar și conjunctural, ele ne ajută să reluăm priza de conștiință asupra zonei pieptului și să favorizăm apariția acelor stări de interiorizare și de introspecție meditativă.

Cum să menținem conștiența și centrarea în viața de zi cu zi

       Aici este un extras dintr-o prezentare care a avut tema ”Yoga în viața de zi cu zi”. Sunt oferite câteva recomandări și modalități care să faciliteze menținerea unei stări conștiente de centrare chiar și în viața de zi cu zi. Există multe tehnici de yoga ce pot fi aplicate conjunctural în funcție de gradul de descentrare cu care ne confruntăm în diversele conjuncturi ale vieții. Desigur că este necesară o conștiență mărită spre a recunoaște unele influențe perturbatoare și a integra cât mai repede acele modalități care să ne ajute să refacem starea de echilibru și de centrare sufletească. Sunt date mai multe exemple de situații în care putem ajunge și totodată sunt oferite soluții practice eficiente care pot fi aplicate pentru a trece cu bine prin acele încercări.

       Adevărul este că mulți dintre noi ne putem recunoaște punctele vulnerabile precum și circumstanțele care ne ”răscolesc”. Ceea ce nu știm însă, este ce am putea face chiar atunci pentru a remedia situația.

Despre existență și conștiință din perspectiva non-dualității

       În această prezentare abordez un aspect fundamental al integrării spirituale și anume necesitatea asumării și, mai apoi, a afirmării viziunii unității întregii existențe. Tot ceea ce există și se manifestă în acest Univers (inclusiv  conștiința umană) este interconectat și integrat în câmpul unificat al conștiinței divine.    

Este necesar, de asemenea, să facem foarte bine distincția și să înțelegem lăuntric diferențele dintre 1) a te gândi la o astfel de afimație, 2) a crede în ea și 3) a o trăi ca atare, de a o exprima prin însăși propria ta prezențăContinuă lectura

Despre minte și unele stări superioare de conștiință

În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.

Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv. Continuă lectura

Rolul centrării în Inimă pentru viața spirituală

De ce ne-am pune problema centrării in inimă? Dacă nu din necesitatea unei asumări libere a unei existențe armonioase măcar motivați de constatarea că des-centrarea a devenit o experiență comună marii majorități și aceasta duce la agitație și stres, la o stare de încordare și anxietate care stoarce de resurse orice ființă. Des-centrarea este, în ultimă instanță, efectul unei minți orizontale care se extinde senzorial atât de mult spre ”a face ceva” încât se ajunge în situația de a nu mai fii pur și simplu capabili de a distinge în zgomotul de fond semnalele inteligente ale sufletului nostru. Nu trebuie niciodată să confundăm adevărata stare de concentrare a minții cu aceea receptivitate neselectivă în urma căreia mintea rămâne mereu ”colorată” de tot felul de percepții, senzații, dorințe și stări care nu îi mai dau pace.

De cealaltă parte, Inima poate deveni un veritabil barometru al stărilor noastre existențiale. Centrarea in Inima Spirituală asigură această participare vie, caldă și mereu însuflețitoare în tot ceea ce urmărim să realizăm. Centrarea aduce acea conștiență extinsă în mod empatic asupra universului exterior iar în urma acestui tip de percepție va rezulta de multe ori un răspuns adecvat în mod armonios situației.

Centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

Desigur ca varianta optimă o reprezintă simultaneitatea centrării în Inimă și a unei atenții focalizate capabilă de a discerne cu acuratețe lumea și a decodifica cu înțelepciune mesajele ei pentru noi. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi” in armonie cu Totul.

Spatiul sacru al Inimii

Este bine ca atunci cand ne raportam la noi insine sa ajungem sa identificam pe cat posibil ce este acel ceva care ne defineste propria esenta si de ce nu, sa urmarim sa revelam din ce in ce mai clar adevarul a ceea ce noi suntem in realitate. Stim cu totii ca avem o inima fizica dar putini sunt cei care inteleg, de exemplu, rolul ei in viata noastra psihica  si cu atat mai putin este cunoscut mecanismul prin care inima determina calitatea experientelor noastre sufletesti imprimand directii de explorare si conferind sens intregii vieti.  Exista o permanenta legatura intre diferitele niveluri de manifestare ale fiintei si, daca la nivelul experientei fizice a unui centru regasim sistemul cardiac cu inima fizica ca organ vital esential, la nivelul experientei spirituale directe se reveleaza in mod inefabil centrul constiintei de sine – Atman sau Inima Spirituala.  

In aceasta prezentare ofer o perspectiva mai profunda asupra a ceea ce reprezinta zona centrala a pieptului si a semnificatiei Inimii Spirituale.  

Despre meditatie si rolul constiintei martor

Se vorbeste din ce in ce mai mult despre meditatie in ultimul timp si acesta este un lucru bun. Am prezentat pe acest blog mai multe materiale cu privire la acest subiect. Voi continua sa o fac si sa recomand diferitele metode meditative din simplul motiv ca ea, meditatia, ne poate conduce in planul interioritatii intr-un mod in care alte activitati sau situatii nu o pot face. Meditatia este metoda, meditatia este o cale revelatoare, meditatia este totodata fiintare intr-un registru al experientei spirituale directe. Este normal sa fim atrasi de meditatie chiar si din perspectiva pragmatica a unui om foarte ”ocupat” intrucat practica sa ajunge sa ”creeze” paradoxal mai mult timp celui care crede ca nu are suficient, din cel putin doua cauze: prima dintre ele are de-a face cu optimizarea resurselor launtrice (prin starea de calm, liniste, relaxare, luciditate, coerenta, etc) si prin urmare creste eficienta, randamentul si rapiditatea in ceea ce facem in viata de zi cu zi. A doua cauza se refera la ceea ce ne confera meditatia ca mod de perceptie si existenta. Si aici avem de-a face cu o gama foarte larga de trairi, fenomene si stari interioare al caror fundal il reprezinta pacea mintii. Iar cand mintea se linisteste constatam ca timpul se incetineste si parca il putem ”apuca” spre a-l simti si trai mult mai constient. Meditatia se reveleaza astfel si ca o metoda de ”iesire” din timpul ”grabit” (trait inconstient) si de ”intrare” in spatiul eternitatii Sinelui.  

Tehnici de transformare – A sufla asupra ”taciunilor” Inimii

Despre necesitatea constientizarii acestui spatiu sacru al Inimii am mai scris. Am vorbit si despre trezirea sufletului ca expresie a unei activari armonioase a centrului energetic localizat in zona pieptului. Chiar daca nu avem cunostinta despre relatia de cauzalitate care exista intre acest nivel energetic si experienta psiho-mentala traita sub forma diferitelor atitudini si reactii emotionale, sentimente, mai mult sau mai putin profunde, ganduri si stari diferite de constiinta, putem incepe procesul de reluare a ”contactului” cu noi insine pentru a ne recentra si primeni viata noastra sufleteasca.

Acest demers este justificat in primul rand de nevoia interioara de echilibru si armonie pe fondul unei existente care tinde din ce in ce mai mult sa duca la exteriorizare, agitatie, anxietate, stres, temeri, etc. si care, pe termen lung, estompeaza, daca nu chiar duce la o completa ”uitare de sine”. 

In prezentarea urmatoare va propun o tehnica de transformare eficienta a substratului afectiv-emotional care poate culmina cu o veritabila ”trezire” a constiintei de sine. Atitudinea de centrare, respiratia, atentia deschisa spre interior, toate acestea ne vor ajuta sa restabilim pacea si echilibrul sufletesc, fundal binefacator al oricarei relatii umane armonioase. 

2 Cai de recunoastere a Realitatii

In general, experienta umana conduce spre cunoastere in doua moduri: prin negare sau prin afirmare. Este valabil si pentru existenta profana si pentru cea spirituala.                                         Atunci cand explorezi lumea cautand ceva anume, cand recunosti (adeseori in final si dez-amagit) ca nu ai gasit ceea ce cautai, poti spune ca te afli mai aproape de adevar pentru ca ai eliminat una din cele N posibilitati sau solutii. Au mai ramas N-1 variante. Pe aceasta cale insa nimeni nu-ti garanteaza ca vei avea timpul si resursele sa explorezi multimea tuturor celor N-(N-1) pentru a ajunge in final la ultima varianta sau solutie care este cea reala.  Eliminand intr-un final toate variantele false ceea ce ramane nu poate fi decat varianta corecta si, prin urmare, adevarata. Dar avem oare aceasta putere de a merge pana la capat trecand prin atatea dez-amagiri si iluzionari spre a gasi in final Adevarul sau Realitatea? Cum si cand vom stii sau cine ne va spune ca am ajuns la capat? Avem noi oare acest discernamant si tinere de minte?

O alta cale ce se reveleaza gradat, pe masura ce se dezvolta aceasta constienta de sine, este aceea de a recunoaste ca in tot ceea ce intalnesti ca experienta exista (intr-un mod adesori tainic incifrat) un ”semn”, ”un fir calauzitor”, ”un graunte de adevar”, ”un aspect providential”, ”o lectie”, ”ceva necesar”, poate chiar unele sincronicitati semnificative sau situatii elocvente din punct de vedere simbolic. Recunoscandu-le atent pe drumul cautarii adevarului, ele sunt menite sa reprezinte veritabile jaloane sau borne ce te ghideaza sa continui explorarea traind un inefabil sentiment de apropiere si confirmare a justetii si corectitudinii caii pe care te aflii. Este mult mai revigorant si entuziasmant acest mod de explorare a vietii traind perpetua bucuria a descoperirii si recunoasterii amprentei divine in lume fata de situatia care devine incarcata de anxietatea absentei, lipsei, golului, pierderii sau ratacirii intr-o lume in care uitam de Dumnezeu.    

Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale este o cale a recunoasterii unitatii tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor. Ea urmăreşte prin tehnici si metode eficiente eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. A exprima si afirma din ce in ce mai coerent aceasta constiinta a Unitatii atat in cadrul experientei spirituale directe cat si in viata de zi cu zi inseamna, in ultima instanta, a trai acest Adevar al Unitatii Totului.

  

Inima ne conduce la dez-limitare si libertate

Orice gest de centrare în Inima Spirituală, orice apropiere de natura divină, de Dumnezeu, aduce după sine o evidenţă intuitivă, un sentiment al Adevărului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc şi mai mult aspiraţia centrării în Inima. Prin urmare, adâncirea în Inimă îşi găseşte o împlinire naturală în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu. Deschiderea sufletului şi procesul “de umplere” gradată a acestuia cu iubire de semeni si de Dumnezeu sunt expresii fireşti ale centrării în Inimă.

Există o fericire şi o libertate care sunt inerente centrării în Inima Spirituală. Ele vor infuza treptat orice practică spirituala şi apoi întreaga noastră viaţă.

Această centrare ne inspiră totodată să acţionăm în viaţa de zi cu zi în acele moduri care celebrează şi exaltă esenţa vieţii, fericirea, libertatea şi iubirea inerente spiritului uman. Pe de altă parte, centrarea ne conferă discernământul de a intui si ce acţiuni nu sunt în armonie din punct de vedere spiritual. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul. In acest centru te regasesti liber dar totodata unificat si impacat cu tine, cu semenii tai, cu intreaga lume. Si numai din centru poti avea aceasta viziune ca toate firele existentei tale sunt urzite intr-un mod nestiut cu firele destinice ale celorlalti, ca existenta acestei lumi este impletita mereu cu a ta, ca fericirea si sentimentul libertatii tale aduc totodata fericire si eliberare in lume.

Identificati-va cu pacea oceanului nu cu agitatia valurilor

Inima Spirituala este infinit mai mult decat inima fizica sau structura energetica si psiho-emotionala specifica acesteia. Si, mai ales atunci cand apar evenimente ce tind sa ne perturbe si pe care inima le simte mai intens, amintiti-va sa nu dramatizati, pentru ca acolo, perturbarea aceea emotionala nu este decat efectul vibratiei dizarmonioase a unui mic substrat. Lasati ca toate acele valuri emotionale sa se disipe in imensitatea acestui ocean de pace, liniste si iubire care, in realitate, nu poate fi niciodata de nimic perturbat, orice valuri, oricat de mari si amenintatoare topindu-se in cele din urma in imensitatea sa.

Amintiti-va sa va intrebati atunci: Cine sunt eu? Acest val efemer de suprafata sau imensitatea de profunzime si pace a oceanului? Regasiti-va astfel odihna in undele de mare adancime ale Inimii Spirituale. Abandonati mica barcuta firava a egoului speriat si invatati sa plutiti si sa va predati …marelui albastru.  

Inima – Lacasul misterului suprem

Atunci cand te lasi calauzit  de minte, ”cautarea” lui Dumnezeu se desfasoara de cele mai multe ori in universul exterior. Mintea poate gasi in lume, adeseori, suficient de multe motive sa spuna ca nu gaseste dovezi ale manifestarii Sale. Este adevarat ca Dumnezeu nu raspunde unei mintii disperate, incarcata de dorinta, prea plina de prejudecati si tensionata de asteptari. Dar, chiar si asa, mai devreme sau mai tarziu, epuizat de eforturi, dez-amagit de tot si de toate, in linistea abandonului care survine, sentimentul inefabil al unei existente ce continua sa curga dincolo de toate pretentiile, dorintele si aspiratiile de pana acum, te impresoara si, gradat, te invaluie spre a topi si ultima rezistenta a egoului tau care ”vrea” sa-L gaseasca sub un anume chip pe Cel fara de sfarsit. Si, atunci cand mintea lasa loc umilintei purei fiintari ce nu mai are trecut, ce nu se mai gandeste la vreun viitor, fiind complet eliberata din tentaculele acestei supreme dorinte, din lacasul Inimii irumpe …certitudinea calda si luminoasa a prezentei divine. Este …un moment  in care …doar Dumnezeu exista.

Pe de alta parte, cand suntem ghidati de Inima pe drumul cautarii lui Dumnezeu in aceasta lume, fiecare pas iti trezeste sentimentul recunoasterii amprentei divine. Dar, vine un moment, in care, toate aceste semne traite in bucuria anticiparii supremei intalniri, te ghideaza din ce in ce mai mult spre a asculta o chemare ce vine dinlauntru. Si atunci …te opresti …asculti …cum tacerea sfanta a Inimii a invaluit totul…doar Dumnezeu a ramas.  

Numai Inima recunoaște frumusețea divină a Creației

Ceea ce Dumnezeu i-a spus trandafirului

Astfel încât el a râs într-o frumusețe înflorită

I-a spus și Inimii mele 

Și a făcut-o de sute de ori mai frumoasă.                                                                   Rumi

În Yoga Inimii Spirituale recomand raportarea la universul nostru interior într-un mod similar celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri, fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident, mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite. În timp, Inima devine un suis-generis organ de percepție subtilă care poate simti această frumusețe atât în interior cât și în exterior. Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit, sacralizându-şi astfel propria existenţă. Astfel, Universul exterior se revelează în sufletul trezit ca frumusețe și armonie, ca iubire și înțelepciune. Cum se poate exprima atunci o ființă contemplativă în contact cu această frumusețe infinită, dacă nu prin imnuri, cântece de slavă, poezie, dans ….și de multe ori …adorație în tăcere. Există un limbaj cu totul aparte al misticului îndrăgostit de Creatorul acestei frumuseți.

Ochiul Inimii

Inainte de a va prezenta un alt aspect simbolic corelat cu inima vreau sa va urez sa aveti parte, in anul in care tocmai am intrat, de multe intelegeri si realizari interioare care sa va confirme, intr-un mod din ce in ce mai profund, realitatea experientelor spirituale.

Am fost incantat sa constat anul acesta, ca mai mult de o treime din cititorii acestui blog sunt din afara tarii si ma bucur ca multe dintre postarile cu privire la Hridaya Yoga si semnificatia Inimii Spirituale au fost apreciate.

Desigur ca acest blog se adreseaza in primul rand cautatorilor spirituali si prezentarile orale pe care le fac de mai mult timp pe blog implica din partea acestora mai mult timp si dedicatie mai ales cand sunt expuse unele tehnici de transformare.

Unii dintre acestia au simtit nevoia sa aprofundeze metodele sistemului Yogai Inimii Spirituale si fie au optat pentru cursurile de Yoga si meditatie on-line de pe site-ul MentorYoga, fie au ajuns sa practice la una din salile noastre de curs. Le apreciez si cu aceasta ocazie aspiratia sincera de transformare spirituala.

Dar sa trecem acum la subiectul de astazi. Exista o multitudine de  semnificaţii şi caracteristici simbolice ale Inimii Spirituale. Ele se lasa usor intuite pentru fiinta sesibila al carui suflet este trezit.

 Expresia “ochiul Inimii” apare de asemenea şi în tradiţia sufită. Aici reprezintă deschiderea faţă de divin, ochiul prin care profunzimea Inimii poate fi văzută şi prin care Inima poate recunoaşte Suprema Realitate divină. Conform acestor descrieri, ne putem imagina acest ochi al Inimii ca privind în două direcţii:

  1. o privire orientată în „interior”, prin care cel care meditează poate vedea Infinitul profunzimilor Inimii.
  2. o alta orientată spre “exterior”. Acesta este ochiul prin care Subiectul Suprem, conştiinţa martor, Cunoscătorul ultim, Dumnezeu priveşte Lumea, este martorul atotcuprinzător al acesteia.

Pentru aceste tradiţii, acest loc din adâncul Inimii este simbolul punctului de contact cu Dumnezeu.

Necesitatea constientizarii Inimii Spirituale

Constientizarea Inimii Spirituale este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine. Centrarea în Inima Spirituală dublata de constientizarea acesteia reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi”. A reusi sa prelungesti si sa stabilizezi momentele inefabile ale trairii meditative  in viata de zi cu zi inseamna, pana la urma, extinderea acestei constiente luminoasa si mereu pacificatoare a Inimii Spirituale. De aici rezulta spontaneitatea oricarei atitudini spirituale. Adecvarea armonioasa la circumstante devine astfel un efect ce exprima constienta trairii  ”in sine”. Inceteaza  ”nevoia” ego-ului de ”a trebui” sa faca ceva pentru aceasta adecvare. 

Exista intotdeauna o stare clar decelabila atunci cand suntem miscati de aceasta constienta a Inimii; este ca un numitor comun aflat la baza oricarei fractii a existentei.  Prin centrarea în Inima Spirituală  se induce sentimentul unei sacre legături a Tot. Acesta este adevăratul „Acasă” în care ne regăsim împreună, în aceeaşi radiaţie a Prezenţei Pure, a freamătului sacru, Spanda.

 

Limbajul Inimii versus limbajul Minții

     Este ușor să înțelegem că modul în care relaționăm, comunicăm și reactionăm fiecare dintre noi, poartă amprenta specifică predominanței nivelului de conștiință. De exemplu, o ființă orientată preponderent afectiv, se comportă diferit, în multe situații ale vieții, față de o ființă, a cărei specificitate, o reprezintă abordarea mentală a situațiilor. Ca urmare, apar reacții și răspunsuri diferite și din partea mediului exterior.

     Deschiderea spontană, altruismul, bunătatea și candoarea unei ființă, sunt mai greu de înțeles de către o altă ființă calculată, rezervată, prudentă până la suspiciune și care-și urmărește mai mereu propriul interes.

     Viziunea și orientarea unei ființe care trăiește cum s-ar spune cu Inima deschisă este caracterizată de deschidere, spontaneitate, căldură, entuziasm și încredere ceea ce de multe ori facilitează un nivel superior al comunicării și interacțiunii umane. Inima este ”instrumentul” care odată acordat, continuă să cânte și …să încânte pe ceilalți. Această vibrație pură a Inimii, mereu animă și contagiază în mod binefăcător natura umană.

     Așadar spațiul sacru al Inimii, devine locul de întâlnire al ființei cu ea însăși, cu semenii săi … și nu în ultimul rând, …cu Dumnezeu.

Egoul ”cade” de la sine daca ne ocupam de Inima

Auzim adeseori sfaturi si/sau indemnuri de tipul ”trebuie sa lupti cu egoul”, ”e necesar sa diminuezi egoul”, ”sa anihilezi egoul”, ”sa elimini egoul”, s.a.m.d. Dar inainte de a intelege ce ai de facut pentru a da curs unui asemenea sfat/indemn ar trebui sa stii ce este acest ego. Daca incepem sa aflam ca aceasta constiinta a individualitatii noastre ce se exprima atat de complex in planul personalitatii este o ”constructie” fortificata de noi si de universul exterior cu multe eforturi avand si o istorie veche, ne-am putea pune intrebarea de ce ar trebui sa luptam contra sa, sa daramam, sa anihilam, sa distrugem ceea ce a fost creeat? Mai mult decat atat. Egoul – ahamkara – (simtul propriei individualitati) este un nivel de exprimare a modului in care este organizata si tinde sa evolueze constiinta de sine la un moment dat. Din acest punct de vedere problema ”anihilarii” egoului este falsa. Caci daca ar fi cineva care sa vrea sa faca acest lucru, acesta ar fi o structura mai subtila care apartine tot egoului dar care intelege si realizeaza limitarile, conditionarea si suferinta inerenta experientei umane purtate de catre acel egou mai impur si ignorant pe care acum, el (egoul superior) l-ar dori eliminat. Este oarecum linistitor pentru ego sa stie ca are mai mereu ceva de facut pentru a asigura o mai mare bunastare a sa chiar in ideea evolutiei si realizarii sprituale. Dar aici, trebuie sa recunoastem ca tot despre ego este vorba, tot el este cel care ne dirijeaza atentia si in felul acesta isi continua dainuirea intr-un mod mai subtil si justificat spiritual. Ajunsi aici, trebuie sa admitem ca fiind o matrice fundamentala care are un rost in definirea modului de organizare si cristalizare a experientei umane nu ne va mai interesa nicidecum sa producem aceasta lupta interioara care poate conduce uneori chiar la scindare si tulburari de personalitate.

Ceea ce dorim insa la modul esential este ca aceasta structura a egoului sa nu blocheze un real proces evolutiv. Sa invatam sa folosim asadar resursele vaste ale personalitatii, sa cultivam toate acele insusiri ce reflecta o individualitate bine inchegata, unitara si coerenta din punctul de vedere al manifestarii binelui, dreptatii, iubirii, armoniei, frumusetii si intelepciunii si sa urmarim sa devenim UN OM ADEVARAT.

Toata aceasta chestiune falsa a luptei cu egoul dispare de la sine in momentul in care depasim din punct de vedere evolutiv aceasta etapa a individualizarii si intram in sfera de exprimare a nevoilor profunde ale sufletului nostru de a fi hranit si sustinut de structurile superioare ale fiintei. A iesi din colivia ingusta a egoului pentru a zbura liber in spatiile vaste ale orizontului presupune insa a cunoaste ca dincolo de gratii este ceva care merita a fii perceput si explorat. De ce am lupta sa iesim din temnite si colivii daca nu am fi siguri ca ”dincolo” ne-ar fi mai bine. De ce am face-o daca in temnite si colivii putem inca supravietui cu ce primim. Am lupta insa si am risca chiar si viata pentru libertate numai daca am stii ca existenta noastra va fi cu mult mai buna.

Daca din punctul de vedere al nivelului de constiinta am depasi planul individualitatii si am trece in spatiul Inimii caracterizat de o viziune a unitatii tuturor lucrurilor, a coexistentiei si manifestarii lor in acest vast ansamblu al armoniei universale in care liantul fundamental este iubirea, egoul si-ar diminua spontan influenta si incet, incet s-ar ”topi”. Atins de flacara iubirii, sufletul individual incepe sa cante o sublima simfonie ce exprima miscarea de inaltare a sa pe orbite din ce in ce mai elevate si aici ”instrumentul” egoului ar suna fals si chiar complet disonant. Asa incat egoul ”cade” de la Sine atunci cand ne ocupam sa ”urcam”. El nu poate ”respira” in spatiul eterat si pur al intelepciunii Inimii. Iata de ce trebuie sa ne ”ocupam” doar de inima noastra pentru a o deschide larg si a o face sa ramana asa in ciuda tuturor obstacolelor.  Iata de ce este necesar sa invatam sa trezim sufletul pentru a primi si darui iubire. Iata de ce este bine sa ne amintim ca niciodata nu suntem singuri si ca suntem cu totii solidari pe acest drum al IUBIRII. Iata de ce este necesar ”sa urcam”.

Dar nu cu lupta si incrancenare. A lupta, niciodata nu a fost un model valabil din punct de vedere evolutiv si/sau spiritual. Nici o lupta nu aduce cu adevarat pacea. Dupa atatea si atatea experiente de lupta, individul se apropie de momentul depasirii acestui nivel de reactie a egoului. Amintiti-va mereu ca cel care vrea sa lupte cu oricine si cu orice, chiar si cu el insusi este tot egoul. Surprindeti-i astfel inselaciunea si continuati ”sa urcati”. 

Adevarata evolutie si/sau revolutie a constiintei a avut, are si va continua sa aiba ”de-a face” cu iubirea. Iubirea este cea care cucereste. Iubirea este cea care uneste si elibereaza sufletele. Iubirea este cea care ii poate face chiar si pe ceilalti sa se predea. Cu adevarat, Iubirea dezarmeaza constiinta egoului si o destructureaza pana la disolutie. Iata de ce a invata sa ne recentram sufleteste in acest spatiu sacru al Inimii pana la a ajunge sa ne lasam ghidati de frumusetea, iubirea si intelepciune sa inerenta este ceea ce ne poate ilumina existenta de zi cu zi. A noastra si a celorlalti.

 

Inima – Templul universal al Iubirii

    Toate templele, mânăstirile, bisericile, moscheile și altarele existente în această lume au fost înălțate de oameni. Mai mult sau mai puțin sfinți, profeți, înțelepți sau învățați, aceștia au căutat să-I găsească lui Dumnezeu un loc pe acest pământ și să reamintească oamenilor prezența Sa în lume. Mulți poate veți spune că așa a vrut Dumnezeu și că fără ajutorul Său, nimic nu ar fi cu putință. Da, de multe ori, este adevărat. Dar, dacă am merge pe firul acesta al înțelegerii, am ajunge într-un punct care ne tulbură. Vom ajunge oare, să punem totul, în seama lui Dumnezeu numai pe baza faptului că lucrurile au fost înfăptuite? Chiar și cele rele? Unii îmi veți aminti aici, că Dumnezeu se ”ocupă” numai de lucrurile ”bune”, (ridicarea templelor, etc.) și  ”altcineva”, care nu este Dumnezeu se ocupă de lucrurile ”rele” (distrugerea și ruinarea lor). Cu toate acestea, amintindu-ne de rolul lui Dumnezeu, de Creator Suprem al Totului, înseamnă că, chiar și cu privire la distrugerea provocată de acel ”altcineva”, El ar trebui să încuviințeze și actul respectiv. Altfel, nu ar fi Totul, din moment ce, se întâmplă ceva ”peste” voința Sa Supremă. Bunul simț ne spune că nimic nu este în afara lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, evoluția în timp, arată că nu tot ceea ce omul numește ”rău”, este cu adevărat ”rău”, așa precum nu tot ceea ce pare a fi ”bun”, se dovedește a fi ”bun” cu adevărat. Intrăm aici în disputa nesfârșită a relativității ”binelui” și ”răului”, mai ales prin raportarea asupra lor din perspectiva evoluției umane în timp și spațiu. S-a dovedit așadar că, de multe ori ”răul” și chiar suferința a dus într-un final la ”bine” și,  că, de multe ori, ceea ce a părut a fi ”bun” sau ”bine” a dus spre ”rău”.   Ni s-a întâmplat și nouă de atâtea ori. Ceea ce se dovedește a fi bun pentru noi, pentru alții se dovedește a fi rău și invers. Ceea ce pentru alții este bun nouă să ni se pară rău. 

    Admitem așadar, că în afară de această voință divină care se manifestă permanent, există dimensiunea infinită a relativității percepției și a liberului arbitru al omului care este lăsat să se exprime în ambele direcții (ale binelui și răului). Dumnezeu lasă omului suprema libertate chiar și în privința modului în care el, omul se reprezintă pe sine, pe semenul său, lumea, în general și totodată asupra modului în care el, omul îL reprezintă sau și-L reprezintă pe Dumnezeu. 

    Așadar Dumnezeu lasă omului completa libertate în privința modului în care alege să trăiască și să evolueze. Omul alege să înalțe temple exterioare sau să le distrugă în numele unui Dumnezeu sau a unei alte autorități.

     Și acum doresc să evidențiez un aspect important:  

    De multe ori, se dovedește însă, că este mai ușor să construiești un loc de rugăciune și să-l ridici impozant către cer, decât să menții vie și mereu aprinsă, în altarul inimii tale, lumina iubirii de Dumnezeu și de semeni.

    Este mai ușor poate, pentru mulți dintre noi, să cumpărăm ofrande, lumânări, iconițe, candele, mir, flori, rozarii, etc. și să le oferim lumii și lui Dumnezeu, decât să dăruim lumii, ca ofrandă, liniștea, pacea, compasiunea și bunăvoința inimii noastră iubitoare în mod necondiționat. La urma urmei, dacă Dumnezeu este Totul este așadar și Tăcere, este și Pace, este și Iubire, este și Sacralitate.  Să facem acum un bilanț punându-ne o întrebare: care este și cum se exprimă ofranda noastră adusă Iubirii, Frumuseții, Înțelepciunii, Perfecțiunii, Păcii, Fericirii și Atotputerniciei lui Dumnezeu? Prin ”a cumpăra” sau prin ”a fi”?  

    Să ne amintim însă, că înainte de orice templu exterior, și multe alte ”jucării”, Dumnezeu a creat Templul Inimii. L-a ”ridicat” în fiecare ființă și apoi s-a întronat în el. Și acolo, El sălășluiește. A ne aminti să onorăm (prin conștiența noastră, în practica spirituală, în rugăciune, meditație, iubire, compasiune, bunătate, și evident, în viața noastră de zi cu zi), acest spațiu sacru existent aici, în chiar inima noastră, devine un act ce revelează însăși această permanență a prezenței divine.

    Deschiderea Inimii și trăirea în iubire se dovedesc, în timp, a fi modul înțelept de participare a noastră la ritualul sfințirii spațiului interior al acestui Templu al Inimii pentru că aici îl onorăm pe Dumnezeu, căci aici este El. Ce am putea oferi noi, lui Dumnezeu ca ofrandă, mai mult decât inima noastră iubitoare, mintea și sufletul nostru pur prin care EL să se exprime?

    Unul din rolurile unei comunități spirituale active este de a actualiza această Învățătură a Inimii, de a reaminti că așa stau lucrurile și de a încuraja pe oricine să trăiască în acest orizont al Iubirii pentru că aceasta reprezintă limbajul comun al tuturor sufletelor trezite. Iubirea, în toate nuanțele sale, este vibrația inefabilă a sufletului atins, purificat și înălțat de Dumnezeu.

    Dar cât de des uităm aceasta! Revenim la aceleași obiceiuri, de a încerca să-I facem pe plac lui Dumnezeu, dăruindu-I mereu jucării din lumea exterioară (poate din ce în ce mai grandioase), crezând că acestea ÎL vor ”îmbuna” până la a-L convinge să ne acorde mântuirea. De multe ori am fost și suntem învățați să încercăm să cumpărăm ”indulgențele” și iertarea lui Dumnezeu. Vom face poate chiar mai multe pomeni și vom scrie mai multe pomelnice și cu cât ”dăm” lui Dumnezeu mai mult, ne simțim justificați să-i cerem mai mult. Exact așa cum facem și cu semenii noștri, de multe ori. Le dăm ca să ni se dea. Aici, este un tipar repetitiv, condiționant care devine disfuncțional în timp pentru noi căci întreține neliniștea, așteptarea, tensiunea existențială, frustrarea de a nu primi pe cât am dat și la momentul potrivit, etc. 

    Dacă însă ne vom aminti, că în fiecare dintre noi sălășluiește Dumnezeu, ne-am putea reaminti și că, dăruind din inimă, în mod necondiționat, cu iubire și bunătate, atenția noastră celorlalți, este ca și cum, în felul acesta, noi ne îngrijim să ținem aprinsă flacăra vie în altarul Templului creat de Dumnezeu. Mai mult decât atât, multe studii psihologice confirmă faptul că oamenii au nevoie de ceilalți, de prezență activă și conștientă, de iubire și grijă umană, mai mult decât aspectele materiale, de multe ori limitate, pe care unii le oferă. Mulți ajungem să înțelegem că Iubirea nu poate fi cumpărată și Fericirea cu atât mai puțin dar ne comportăm de multe ori diferit.

    ”A-ți veghea Inima” – sfatul tuturor misticilor – poate fi înțeles în această cheie: ține mereu deschisă, cu iubire și compasiune, inima și nu lăsa să se stingă freamătul său sacru, dorul său de Dumnezeu. Astfel, respectarea acestui sfat, devine un act conștient care împlinește menirea de a fi om.  Atunci când tu iubești, când ești fericit, când ești în pace, când te dăruiești conștient cu bunăvoință și compasiune ajutând altruist, atunci când meditezi și când te rogi, când te purifici și respecți unicitatea, sacralitatea și unitatea Totului, nu uita că aceasta este OFRANDA mult plăcută lui Dumnezeu. Tu ești această OFRANDĂ. 

Cum ne recentram in Inima si de ce am face-o?

Cea mai clara reflexie a  Inimii Spirituale (Sinelui Suprem) in dimensiunea interioară este emanatia proaspata, vie si calda a sufletului ce a devenit mai transparent fata de lumina ”din adancuri”. Este totodata expresia unei constiente expansionate care cuprinde si imbratiseaza cu bucurie intreaga existenta fara a nega ceva din manifestarea sa pentru ca acel suflet este eliberat din stransoarea mecanicismului reactiv.

Multe traditii au propus modalitati eficiente de ”trezire spirituala” si de constientizare a realitatii Sinelui. In ultima instanta ce este crestinismul sau sufismul daca nu sunt Invataturi ale Inimii. Locul unde ne duc cararile batute ale misticilor și adeptilor acestor cai spirituale este locul sacru care intersecteaza lumea interioara si lumea exterioara pe care le inglobeaza si pe care le unifica in spatiul sublim al Inimii. Este locul unde mintea se goleste spre a primi in tacere si cu umilinta Suprema Invatatura.    

Cunoasterea prin dezvatare si dezidentificare

In Yoga Inimii Spirituale scopul este acela de a ne revela esenta a ceea ce noi suntem, realitatea Constiintei Sinelui Suprem. Aici, demersul spiritual transformator are doua componente majore: una tinteste din punct de vedere metodologic spre a crea conditiile necesare corpului, mintii si sufletului nostru de a se ”plasa” în așa fel incat ele sa devina din ce in ce mai transparente fata de lumina Sinelui, si cea de-a doua urmareste sa produca noi mecanisme mentale prin care sa ne putem detasa fata de vechile obisnuinte ale mintii de a continua sa se identifice cu ceea ce lumea fenomenala exterioara ii ofera spre a percepe.

Este evident, aproape pentru fiecare om, ca nu se poate ca in acelasi timp sa ramai puternic exteriorizat si agatat de obiectele simturilor care permanent bombardeaza mintea cu un flux nesfarsit de stimuli senzoriali, si in acelasi timp sa fi capabil sa percepi, in manifestarea lor foarte discreta si chiar subtila, aspecte ce tin de spatiul la fel de vast al constiintei Sinelui Suprem – atman. Cu alte cuvinte mintea nu poate servi la doi stapani: pe de-o parte constiintei egoului ce incearca sa satisfaca instinctul nesatios al  individualizarii si, pe de alta parte, Constiintei integratoare si unificatoare a Sinelui Suprem. Ori mintea va continua sa ramana exteriorizata si agitata ori va invata sa ramana tacuta si complet reflexiva fata de spatiul constiintei Sinelui. Sau altfel spus: mintea ori continua sa functioneze pe palierul ei limitat si conditionant ori se dezvata sa continue sa ramana agitata si devine capabila sa descopere un alt mod de functionare a sa, tacut dar totodata extins asupra acestui spatiu al constiintei de Sine.  

Sa nu ma intelegeti gresit: nu este nimic rau in intentia noastra de a explora lumea spre a o cunoaste si a ne integra cat mai armonios in ea, dar daca pretul platit este uitarea de Sine atunci acesta este mult prea scump.  

Nu cumva constatam ca modul in care functioneaza pentru multi mintea si organele de simt care o stimuleaza continuu este urmarea fortificarii unor mecanisme aproape automate de conditionare subconstienta de care ar fi bine sa scapam?   

Viziunea și unele principii în Yoga Inimii Spirituale

Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală pe această cale a Inimii Spirituale

Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară. Am simțit nevoia de a explicita aceste aspecte pentru a se înțelege eficiența acestui sistem mai contemplativ de practică spirituală care începe să atragă din ce în ce mai mulți căutători. Am cunoscut multe persoane și chiar și la aceste cursuri vin spunând că au mai practicat yoga dar aceasta viza mai ales bunăstarea corporală. Prin practica Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – în cadrul Centrului nostru au înțeles limitările unor astfel de sisteme și au început să se deschidă spre aspectele spirituale pe care cu adevărat Yoga le vizează. Din acest punct de vedere, Yoga Inimii spirituale, pune în centrul său această viziune a Unității ființei pe multiple planuri și precizeză modalitățile concrete precum și atitudinile fundamentale care ne pot ajuta să integrăm conștient și armonios întreaga noastră viață în marele ansamblu al creației universale.    Continuă lectura

Tehnici de transformare: Respiratia constienta

Energia inimii poate fi crescuta in cazul fiecaruia dintre noi. Sistemul Yoga propune tehnici specifice de captare si asimilare a energiilor in propria fiinta. Grupajul procedeelor respiratorii este foarte vast. In prezentarea care urmeaza reamintim unele principii de baza ale procesului respirator si propunem o tehnica de pranayama care urmareste recentrarea si focalizarea energiilor in spatiul sacru al Inimii.

Cunoașterea de sine poate deveni revelatoare. Dar în ce condiții?

În această expunere prezint modul în care cunoașterea de sine obținută prin practica spirituala poate și trebuie să devină revelatoare din punctul de vedere al adevărului ființei. Urmăresc să subliniez faptul că într-o astfel de cunoaștere trebuiesc împlinite anumite condiții. În primul rând, să fim motivați să întreprindem această călătorie de cunoaștere. Aici lucrurile stau bine pentru că mulți dorim să ne cunoaștem pe noi înșine cât mai profund. Dar vom vedea că nu este suficient. De la intenție, până la a putea realmente să distingi lucruri noi ce țin de propriile tale resurse este un drum de străbătut. Și aici apare necesitatea unei abordări practice, a unei metode de lucru.

De-a lungul timpului am putut să-mi dau seama că unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală îl constituie faptul că oamenii nu au puterea de a-și menține această aspirație de auto-cunoaștere și auto-perfecționare la nivelul la care practica să producă transformări spirituale ireversibile. Dar și aici, Yoga poate ajuta foarte mult pentru că există foarte multe modalități, tehnici și procedee care integrate cu inteligență pot să ne mențină acest ”tonus” la cote înalte. 

Este necesar să ne dăm seama că există o diferență între cunoașterea discursivă cu privire la ce credem noi despre noi și o cunoaștere autentică, revelatoare ce se produce în urma unei practici și experiențe directe, de natură spirituală.

Trăim sub influența a 2 Poli de atracție: Polul Sinelui divin și Polul lumii fenomenale

     În acest Univers funcționează o lege cunoscută de mulți: legea atracției și respingerii. Conform acestei legi și explicat foarte simplu, tot ceea ce există este supus unor forțe care generează (în interacțiunea lor permanent dinamică) efecte de atracție și respingere.

     Învățătura yoghină precum și cea taoistă au descris pe îndelete, încă de acum 2-3000 de ani, mecanismele de interacțiune ale acestor forțe precum și modul înțelept de a opera asupra lor, din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental și spiritual. Scopul mereu precizat este acela de a orienta efectele manifestării forțelor polare opuse din microcosmosul ființei umane (HA (+) și THA (-) în Yoga) sau (YIN(-) și YANG (+) în Taoism) precum și din marele Univers, pentru a determina conștient apariția și menținerea diferitelor niveluri de echilibru și armonie în plan existențial.

     Atunci când urmărim să producem o transformare spirituală este necesar să ținem cont de existența unei forțe foarte puternice care generează efecte puternice. Este vorba de forța de atracție, seducție și fascinație pe care LUMEA exterioară o exercită permanent asupra noastră. Multe lucruri bune se pot produce în evoluția noastră, determinate de progresul și evoluția LUMII în ansamblul ei. Dar tot sub influența acesteia, omul ajunge să se ”miște” adeseori haotic pe diferitele orbite în sfera cărora intră datorită prejudecăților, convențiilor, fricilor, schemelor superficiale de gândire, tendințelor subconștiente, cultivării formei în defavoarea conținutului, mediatizării non-valorii, întreținerii dependenței în cadrul societăților de consum, înlocuirea relațiilor umane profunde cu simulacrele lor în cadrul rețelelor de socializare, etc.

     Caracteristica acestei forțe de atracție și totodată pericolul care apare, constă în faptul că, sub influența sa, omul rămâne captiv în sfera exteriorității. Se dezvoltă până la permanentizare un mod funcțional mental de dependență. Mintea sa este atrasă și rămâne în contact cu lumea exterioară prin intermediul simțurilor care se doresc mereu a fi satisfăcute. Arareori reușește, și doar pentru puțin timp, să se ”realinieze” pe orbita interiorității pentru a regăsi și/sau reface condițiile favorabile unei stării de echilibru și armonie lăuntrică. Mulți uităm să ne bucurăm de ceea ce pur și simplu suntem pentru că identificăm bunăstarea existențială mai ales în raport cu lucrurile pe care le avem sau spre obținerea cărora tindem.

     Astfel se explică, de ce este aparent greu să ne protejăm față de ”asaltul” neîntrerupt al gândurilor de tip dorință, așteptări, atașamente, reacții emoționale încărcate de tensiune,  reacții  care apar, de cele mai multe ori, în urma percepțiilor senzoriale care vin din lumea exterioară, fiindu-ne astfel greu să ne detașăm pentru un timp de ele pentru a ne liniști și pacifica în interior. Iată de ce este greu încă, pentru mulți, să se concentreze la voință doar asupra unui lucru sau să reușească să mediteze mai profund sau să intre într-o stare de contemplativitate superioară sau să cultive constant atitudini sufletești ce exprimă deschidere, toleranță, iubire, iertare, compasiune: pentru că nu reușesc pe de-o parte, să neutralizeze forța de atracție a minții spre exterior și, pe de altă parte, nu au dezvoltat conștient capacitatea de interiorizare pentru a se putea recentra în spațiul intim, discret și tăcut al conștiinței de sine. A recăpăta libertatea interioară și implicit un anumit grad de autonomie spirituală nu depinde de modul în care această lume exterioară este organizată ci de gradul în care poți rămâne cuplat la sensul profund al existenței dat de o veritabilă conștiință de sine.

     Bunul simț și intuiția ne arată din când în când, că există această forță care are un sens opus față de forța de atracție a lumii exterioare. O forță care ne poate conduce, când este suficient dezvoltată, pe orbita interioară a conștiinței de sine. Cu cât mai mare va fi această forță, cu atât ea va putea să contrabalanseze eficient forțele și energiile prin care această lume tinde să ne atragă în sfera sa specifică de manifestare. Multe căi spirituale și tradiții religioase concordă în arăta că tocmai pentru a face față influențelor, de multe ori perturbatoare ale lumii exterioare, este necesar să dezvoltăm un auto-control interior și să continuăm să ne cunoaștem pe noi înșine mai mult și mai profund, înainte de a vrea să cunoaștem și să controlăm lumea exterioară.  

     În prezentarea următoare reamintesc că această forță spirituală iradiază din Inima Spirituală, din însăși Centrul esențial al ființei noastre  (Sinele Divin – Atman cum este numit în Yoga) și, urmare a practicii spirituale consecvente, ne ajută să ieșim, cel puțin atunci când ne dorim, dacă nu chiar definitiv, de sub influența condiționantă și limitatoare a lumii fenomenale.