DE LA …CITITORI – Ep. 9

Adya scrie:

Uneori singuri, uneori impreună…

În interiorul fiinţei umane convieţuiesc – parcă – două nevoi opuse. Nevoia de singurătate şi nevoia de ..altul. Pendulăm între ele, ca schiorii desăvîrşiţi, numai că – spre deosebire de aceştia – nu suntem întotdeauna conştienţi şi nici destul de vigilenţi în a sesiza ce simţim. Nevoia de singurătate, susceptibilă a izvorî din profunzimile Spiritului nostru, se exprimă ca nevoie de intimitate…Nevoia de altul, însă, cu rădăcini în Eul omenesc, cere atenţia, iubirea şi protecţia altuia, ajutorul lui. Spiritul rîvneşte la singurătate. Omul rîvneşte la…alăturare, la însoţire şi la ajutor. Fiecare dintre noi resimţim puternic aceste două tendinţe opuse, de la o clipă la alta, de la o zi la alta, de la un an la altul. Ceva din noi pare a respinge mulţimea şi chiar apropierea celuilalt în anumite momente, iar acest sentiment ne poate speria. Poate da senzaţia că respingem să fim prea aproape “de un altul” sau prea mult timp aproape de el…Şi atunci se consumă în interiorul nostru starea de nestatornicie, însoţită de vinovăţie, derută şi angoasă. Şi, dacă ne simţim singuri, omul din noi ne cheamă cu un dor aprig către celălalt, către un altul, care să ne mîngîie, să ne fie aproape şi să ne iubească…

Oricînd ne trezim în una dintre aceste stări, esenţial este simplul fapt de a şti că ele trec şi se învîrt prin fiecare fiinţă, parcă spre a confirma natura duală din noi. Dacă partenerii noştri de viaţă au nevoie de singurătate atunci cînd noi avem nevoie să fim împreună, lucrurile pot îmbrăca o armură de tip “conflict”! Şi, cum acest lucru se întîmplă adesea, este esenţial să cunoaştem că fiecare dintre aceste trăiri se înscrie în firescul vieţii…A privi spre nevoia de izolare a celuilalt ca spre un bibelou care şade firesc în vitrină, or ca spre autobuzul care trece pe stradă este un pas către înţelepciune şi vindecare a relaţiilor noastre. A privi spre nevoia celuilalt de a fi împreună ca spre ceva la fel de firesc, înseamnă a înţelege profund puterea nevoilor noastre interioare. Căci sufletul omenesc aleargă după singurătate şi izolare ca şi după a fi împreună cu altul, iar acest joc al alternanţelor, al opuşilor ne determină, adesea, să ne înţelegem mai puţin unii pe alţii…Să ne oferim mai puţină libertate nouă înşine şi mai multă suferinţă. Să ne permitem mai puţine alegeri pentru noi înşine şi să-i închidem celuilalt puterea de a-şi alege ce are nevoie să facă, or să trăiască într-un anume moment…Relaţiile noastre ar fi mai mult pline de parfumul iubirii, al iertării şi al bucuriei dacă ne-am permite să vedem firescul acestor două nevoi. Ne-am putea îndepărta de frica de abandon şi de suspiciune, de gelozii şi de conflicte şi am înţelege că respingerea este născută din chemarea spiritului la starea sa de singurătate. Respingem compania celorlalţi atunci cînd din interior suntem chemaţi la comuniunea cu Sinele nostru. Respingem mulţimea şi chiar pe celălalt atunci cînd Sinele divin ne invită să locuim împreună – din nou – în iubirea care nu are condiţii şi nu are nevoie de nimic. Totul este să ştim, să respectăm nevoia proprie şi nevoia altuia şi atunci vom putea fi mai buni cu noi înşine şi mai înţelepţi în relaţiile cu alţii…

DE LA CITITORI – Ep.8

Georgeta scrie:

Din anul 2000 m-am confruntat cu o serie de probleme de sănătate;  supra-solicitarea şi asumarea unor responsabilităţi complexe, mai ales în cadrul serviciului, şi-au spus cuvântul.Până în anul 2009 mi-a mers când mai bine, când mai rău, după cum reuşeam sau nu să-mi ordonez priorităţile în viaţă.
Nereuşind să mă degrevez de sarcinile de serviciu excedentare şi confruntându-mă şi cu alte aspecte conexe, în 2009 am luat hotărârea să mă pensionez anticipat şi să mă ocup, prioritar, de viaţa de familie şi de sufletul meu.
Am avut şansa să reîntâlnesc buni prieteni în cadrul Centrului Kamala care m-au susţinut în eforturile de transformare şi reevaluare a viziunii asupra vieţii.
Treptat am reluat practicile yoga învăţate în tinereţe şi mi-am creat un sistem particularizat de studiu spiritual, “terapie posturală”, meditaţii, relaxare şi activităţi muzicale. Rezultatul este îmbucurător: chiar dacă viaţa nu este “mai simplă” şi continuă să mă pună în faţa unor probe de loc uşoare, reacţia mea la evenimente s-a schimbat;există mai mult calm, acceptare a inevitabilului şi implicare în ceea ce pot schimba în bine în viaţa mea, a familiei, prietenilor şi cunoscuţilor.
Îmi încep ziua cu rugăciuni, meditaţie şi tehnica yoghina Salutul soarelui şi caut, mereu, raza de soare în orice acţiune, indiferent de gradul de dificultate. De astăzi am decis să introduc în sadhana şi exerciţiile de pranayama şi sunt convinsă că progresul se va accelera.
Întrucât am decis, de asemenea, să realizez de 2 ori pe an şi tratamente de balneo/ fizio-terapie, m-am prezentat zilele acestea la medic care, după control, m-a întrebat dacă fac vreun sport, întrucât elasticitatea mea, la vârsta de 57 ani, şi cu problemele de coloană cunoscute, este remarcabilă. Această apreciere, venind din partea unei doamne doctor care practică asane şi arte marţiale, după cum bine ştiam, la numai un an de când mi-am schimbat vizibil atitudinea faţă de viaţă (tenacitate, consecvenţă în gânduri şi acţiuni), mi-a insuflat şi mai mult curaj.
Transformări în bine au apărut şi în plan psihic, mai multă încredere, rezultate bune pe “scenă”,dispariţia fricii de a mă afla “în lumina reflectoarelor”, la propriu şi la figurat.
Faptul că am urmat recomandările tale, Liviu, mai ales în ceea ce priveşte armonizarea gradată a centrilor de forţă, a produs efecte în toate planurile.
Cu siguranţă mai sunt încă multe aspecte de armonizat, dar mă simt, în această perioadă din viaţă, cu lumina în suflet care m-a condus, cu mulţi ani în urmă, la Paris, pe Calea regală (La voie royale) spre Sacre-Coeur. Este un drum care merită urmat cu entuziasm şi bucuria descoperirilor de fiecare zi.

“Un drum de 1000 de mile începe cu primul pas” afirma Lao-Tse.


DE LA CITITORI – Ep.8

Georgeta scrie:

Despre grijile vietii

De ziua mea, anul acesta am primit, printre alte daruri, o carte cu titlul:Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU, 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, o carte „fără autor” care, se spune, constituia cartea de căpătâi a ultimei ţarine a Rusiei, Aleksandra Feodorovna, care o primise cu 7 ani înainte de nov. 1917 şi de care nu s-a mai despărţit până la sfârşitul vieţii.Citesc astăzi despre grijile vieţii:

”Deseori grijile vieţii, tot repetându-se, ajung să ne aducă la disperare, devenind un chin, asemenea unui fir de praf care a nimerit în ochi, care ne face să suferim şi chiar să ne pierdem vederea, o vreme. Dar viaţa nu este un bloc compact, nu e făcuă dintr-o singură bucată;ea se compune din mai multe părţi, fiecare cu importanţa sa, atât în folosul propriu, cât şi la modul general. Ar putea fi comparată cu o ţesătură în care au intrat fire de mai multe feluri:de lână, de mătase, de aur, de sfoară obişnuită. Fiecare fir îşi are rostul  şi locul în trăinicia şi frumuseţea ţesăturii. Cum se destramă unul, este afectată armonia întregului, iar noi resimţim aceasta ca pe o suferinţă.”

Adaug aici si cateva ganduri ale lui O.M. Aivanhov

„Străduiţi-vă să trăiţi bine si frumos astăzi, deoarece mâine nu există

încă şi fiind îngrijoraţi din cauza sa, este ca şi cum v-aţi

arunca într-un gol unde riscaţi să vă pierdeţi. Asupra zilei de

astăzi trebuie să lucraţi, căci astăzi nu moare, ea se

prelungeşte doar şi prelungindu-se, va deveni mâine.

Iisus spunea:  Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de

mâine se va îngriji de ale sale. Aceste cuvinte ne obligă să

medităm asupra ideii de durată, de continuitate. Acela care

confecţionează un lanţ trebuie să vegheze la soliditatea fiecărei

zale, iar dacă o singură za este fragilă şi se rupe, nu foloseşte

la nimic că toate celelalte sunt solide: ansamblul s-a rupt.

Trebuie deci să trăim fiecare zi după legile divine, pentru a

face din acea zi o za solidă şi lanţul să nu se rupă. Astăzi este

o nouă za care trebuie să se alăture celorlalte, şi asupra

acestei zale trebuie să ne concentrăm.”


„O experienţă trăită este totdeauna mai convingătoare decât toate

explicaţiile.

Închipuiţi-vă că este iarnă: intru într-o casă unde sunt

invitat. Totul este închis, şi pentru a face economii la

încălzire, nu se aeriseşte niciodată. Rămânând astfel în această

atmosferă, locuitorii casei s-au anesteziat, s-au dezumanizat, ei

nu mai pot nici să gândească, nici să simtă corect. Dacă ar

trebui să le explic acum că felul în care trăiesc este nesănătos,

ei nu vor pricepe şi vor urma discuţii nesfârşite în care îmi voi

pierde vremea. Îi invit deci să facem o plimbare împreună în

aerul curat. Apoi revenim. Imediat ce deschid uşa, ei încep să

scoată strigăte de uimire; se întreabă cum au putut trăi într-o

asemenea atmosferă (aceasta este o anecdotă simbolică), cu

asemenea concepţii, cu o asemenea filosofie. Fără să le spun

nimic, ei au înţeles, fiindcă au simţit diferenţa. Poate că în

momentul în care au ieşit nu şi-au dat seama cât de minunat este

să respiri aer curat, dar la întoarcere, atunci când încep să se

sufoce, ei înţeleg.”


DE LA CITITORI – Ep. 7

OLI scrie:

Intr-adevar yoga m-a ajutat sa incep sa constientizez, sa pot intelege, ca sinele, acel freamat sacru al existentei interioare este unica certitudine, restul sunt toate mijloace. De exemplu frica (un exemplu oarecare) este o stare pe care universul exterior uneori mi-o provoacă prin care totuşi sunt ajutat sa-i recunosc mai bine mesajele, sa invat si sa actionez in asa fel incit sa apara o detasare fata de aceasta si o eliberare. Cum spuneai Liviu, cu compasiune, iubire si constienta se poate actiona impotriva acestori stari neplacute si care te pot trimite in suferinta daca nu le recunosti ca fiind mijloace de trezire. Am spus la un moment dat, ca noi, cu totii, traim in paradis dar nu il vedem. Dumnezeu nu ne-a dat afara nici o clipa din paradis, noi nu mai suntem capabili sa-l recunoaştem. Dumnezeu ne iubeste atat de mult (chiar daca noi din ignoranta am uitat de EL) incat nu avea cum sa ne dea afara din paradisul iubirii Sale.
O reprezentare corecta este un pas important spre ”trezire”.

Textul de mai jos nu-mi aparţine dar simt cuvintele asa cum sunt scrise.

Cu multa iubire si multumesc tuturor,Oli

Iubirea adevarata

A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.

Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Toate acestea si multe altele apar atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra. A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti.

Multi imi spun: \”L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii\”. DAR DACA L- AI IUBIT CU ADEVARAT, DE CE SUFERI CA EL NU TE-A IUBIT? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine.

Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri, abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE. Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire.
Este altceva ce seamana cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate. Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dinpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit.
N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea, iubirea, sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii. Amintiti-va indemnul biblic\”Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui\”, dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?
Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.

DE LA CITITORI – Ep.6

Rafa Kira scrie comentariu la  postul ”Constientizati propriul potential”:

Potentialul nostru este colosal si cea mai mare incurajare vine tot din noi, scanteia divina – straluceste – in fiecare din noi.

In timpul unui joc eram condus decisiv, ma aflam intr-un punct in care nu vedeam decat ca voi pierde, in acelasi timp 3 colegi s-au pornit sa ma incurajeze frenetic (timp de doua ore pana la final, jucam deja de 4 ore dupa alte doua meciuri) desi eu insumi nu credeam ca am nici cea mai mica sansa fiind aproape epuizat fizic. Treptat incurajarile frenetice m-au sustinut sa cred mai mult in mine, cu un efort cu adevarat “titanic” de care nu m-as fi crezut nici o clipa in stare, am revenit recuperand din handicap minut dupa minut, am ajuns sa inving in ciuda unei aparente slabiciuni care ma facea sa cred ca as putea sa cedez in fiecare clipa…

Incurajarile lor au fost permanente si practic au reverberat fortificandu-ma, sa depasesc un adversar aparent superior in conditii de aparenta inferioritate .

A fost un exemplu de clipa din care am simtit ca am potentialul de a invinge de a-mi depasi … propriile bariere cel mai adesea autoimpuse.

Vizionand interiorul personalitatii noastre descoperim ca pare a fi construit din modelele exteriorului, modele care tot noi le alegem si nu sunt cele mai inalte, dar asa cum spunea Swami Shivanada cu privire la transformare de sine, in cartea sa Puterea Gandului, ”aratati-i unui copil fotografia unui leu si insuflati-i curajul.”

Goliti mereu cupa “prejudecatilor” oricat ar fi de bune, reconsiderati mereu valorile voastre fie si din alt unghi, unghi din care veti descoperii alte perspective si astfel veti avea o noua bucurie aceea de a vedea cu ce potential imens sunteti inzestrati.

Puteti sa va priviti potentialul din prisma in care sa realizati ca vi s-a dat sansa de a respira, de a simti, in viata aceasta, oricat de trecatoare ar fi, oricat de plina, simpla sau complicata ar parea a fi; ni s-a data sansa imensa de a descoperi ceva cu adevarat netrecator …iubirea divina.

DE LA CITITORI – 5

GEORGETA scrie:

REAMINTIRE

Priviti catre lumina si umbra va dispare din viata voastra” J.Renard

Imi voi reaminti, mai întâi, o serie de coincidenţe legate de blogul lui Liviu;când am citit textul ales “Din inima”, am simţit primul fior.Acum 2 ani, când am ieşit la pensie şi mi-am pus întrebări în legătură cu rostul meu, am vrut, după realizarea unor călătorii pe hartă şi în “teritoriu”, cum spune Liviu, să continui cu scrisul, una dintre deprinderile mele constante.Pe lângă lucrările de specialitate, necesare pe parcursul programului educţional şi profesional, am consemnat unele experienţe în jurnale si am vrut chiar să-mi creez un blog, în limba engleză, pe care-l denumisem “SHADOWS AND LIGHT”.NU SUNT ÎNSĂ GENUL DE OM CARE SĂ-MI PETREC MULT TIMP ÎN FAŢA CALCULATORULUI, îmi lipsesc unele competenţe şi îmi place efectiv să ating hîrtia, să-i aud foşnetul ŞI AM ABANDONAT ACEASTĂ IDEE.
Mi-ar fi plăcut însă , cel puţin la fel de mult ca scrisul meu să poată ajuta cumva şi altora:pt. mine e un mod de EXPRESIE VITALĂ, DE A MĂ CUNOAŞTE MAI BINE, DE A ADUCE LA LUMINĂ ŞI A CLARIFICA IDEI, SENTIMENTE…(cuvântarea spontană nefiindu-mi tocmai caracteristică).Conştientă de faptul că adesea am greşit/rănit prin ceea ce am spus, am devenit reţinută la vorbă.
Un alt proverb chinezesc ( Cel citat de Liviu este o rugă de-a mea, nemărturisită până acum!)spune că există 3 lucruri care nu se întorc niciodată:cuvântul pronunţat, săgeata pornită din arc şi oportunitatea pierdută.
Un alt fior s-a manifestat când Liviu a lansat invitaţia la Sfaturi pt. cititori:am “aplaudat” iniţiativa şi m-am bucurat pt. cei care vor putea face acest lucru.Georgeta nu era în stare, pt. că nu vedeam cum cineva care încă lucrează “pământul” poate îndrăzni să facă recomandări;cochetam chiar cu gândul de a utiliza un alt nume,AISHA, în care eu văd partea bună, luminoasă din mine, pt. a transmite din “învăţăturile” sale, pt. a povesti despre cele folositoare pt. suflet, despre cine,ce şi cum a susţinut-o în momentele grele.
Citind foarte mult, în timp, mi-am amintit câte sute de pagini scrise de mine am aruncat în astfel de ocazii,considerând că totul a fost spus /scris deja, mult mai bine şi mai corect decât mine, că nu are sens să iau din timpul oamenilor cu “dezvăluirile” mele.
Astăzi, însă, am văzut cuvântul REAMINTIRE şi am simţit, iarăşi, fiorul.Ceva de genul acesta urma să poarte, ca titlu, Cartea vieţii mele:REMEMORĂRI ÎN OGLINDĂ,un fel de continuare a lucrării de licenţă (Conştiinţa ca oglindă în opera lui Henry James, perioada de mijloc) din care scrisesem vreo sută şi ceva de pagini pe calculator, fişier “dispărut” când au fost oarece probleme cu hard diskul.Manuscrisul nu l-am păstrat;oare de ce suntem, unii dintre noi, atât de risipitori cu valorile noastre, cu micul nostru tezaur de experienţe?De ce trăim “frica de a nu fi de folos” sau “frica de a nu fi iubit”? Dr. Luule Viilma, din Estonia, dă un răspuns plauzibil în ciclul său de lucrări :”Învaţă să te ierţi”, apărut la editura Dharana.
Şi de această dată m-am gîndit că “merită” să “reaminteşti” şi să-ţi “reaminteşti”, în acelaşi timp, că nu degeaba înţelepciunea clasică afimă că REPETITIO EST MATER STUDIORUM, că doar exersând, iarăşi şi iarăşi, fiecare în felul său şi poate susţinut de “stilul” cu care rezonează mai bine, putem reuşi. Ca adept “cu vechime” al “Marelui Vehicul”, MAHAYANA, este tot ce-mi doresc în această viaţă.Oglinzile acestea care suntem noi şi în care SPIRITUL se întregeşte, prin contribuţiile individuale ne pot ajuta, pe fiecare dintre noi să promovăm, în funcţie de “clasa” în care suntem în această Şcoală a vieţii.Şi cred că acest fapt are un SENS şi MERITĂ să contribuim.Îmi voi face ordine prin sertarele memoriei, la propriu şi la figurat, pt. a contribui şi eu la această întreprindere a ta, Liviu, pt. care îţi multumesc, din INIMA.

DE LA CITITORI – 4

Rafa Kira scrie:

Cele mai puternici frici se nasc si mor in “indoiala”!

Cand aud cuvantul frica imi aduc aminte de “litania” impotriva fricii ( de tehnica descrisa intr-o carte SF, DUNE – Frank Herbert ) va invit s-o cititi daca nu a-ti facut-o deja ( este o capodopera a genului …sa va faceti o idee despre ce vorbesc :) )…).

Eram copil si eram terorizat, frica se nastea in cosmaruri si din cosmaruri imi invada copilaria; am invatat ca aveam puterea de a nu ma opri asupra lor, mintea unui copil in formidabila ei constructie poate recunoaste propriile proiectii, propriile temeri si nu le ia in posesie …tarziu cand am crezut ca am invatat cum sa nu ma las prada lor, am observat ca inca se vor invarti in sfera gandirii si de cate ori vor avea prilejul vor veni …insa fumul lor se va dispersa mereu repede …

In fata fricii zilei de maine …o prietena de-a mea spunea chiar azi si imi permit s-o citez : “…fara optimism nu am avea cum sa inaintam corect, fara impulsul ca va fi bine, eu asta imi spun tot timpul, rabdare,curaj, totul va fi ok…”

Asa cum ne mai aduce aminte Liviu la cursuri, mintea nu a fost si nu este un obstacol. Ea este un instrument al existentei noastre fara de care nici nu am putea exista in lumea asta.

“Gandirea poate percepe doar propria ei proiectie, iar recunoasterea este propria ei limita “( krishnamurti)

Cat de multe se reflecta in ea, mintea …

Ramakrisna spunea poate cu alte cuvinte dar ideea suna cam asa : …cum de un ochi atat de mic poate cuprinde un munte atat de mare?

**
Intr-o zi, cu ceva timp in urma, cel mai bun prieten al meu, amuzat de lipsa mea de pregatire in a pune baza, de impetuozitatea mea in a patrunde in inima jocului , vadind graba si dorinta de a invata din mers, din insasi – jocul – ma tachina spunand ca pentru el are farmec povestea in sine, povestea jocului …

Bucurati-va de povestea vietii voastre si lasa-ti bucuria de-a respira sa va spulbere indoiala …unor ganduri in definitiv trecatoare din care multe nici macar nu va apartin.La ce bun sa ne prostim ??!!

Si fie ca lumina sa ne lumineze mereu intelegerea inimii, caci in inima, frica nu poate patrunde si cunoasterea acestui fapt permite mintii sa se uneasca cu inima .

DE LA CITITORI – 3

Georgeta scrie:

Ceea ce am văzut şi simţit în cele 2 materiale realizate de Liviu:Despre frica de început şi frica de sfârşit, respectiv Inima spirituală sunt fragmente din realitatea trăită pe parcursul vieţii, cu precădere conştientizate în ultimii aprox. 20 ani.
Am sesizat astăzi, ca de atâtea alte ori, cât de „perversă” poate fi FRICA ,CE FORME „JUSTIFICATE/JUSTIFICABILE POATE LUA, CÂT DE PUTERNIC POATE FI IMPERIUL MINŢII CARE NE MINTE, PT. A „CONSERVA” CEEA CE TOT EA A CONSTRUIT, DE-A LUNGUL TIMPULUI.
De câte ori urma să trec peste un „prag” mintea construia nu doar raţiuni pt. a ezita, a amâna, ci chiar amplifica importanţa unor circumstanţe, transformându-le în evenimente „cruciale”.
Trăirea între 2 lumi, cea imaginată şi cea naturală, care transformă OMUL într-un fel de „spectru”, un fel de umbră a FIINŢEI este unul dintre rezultatele acestei frici ce-şi ascunde chipul sub diferite măşti.Acţionând consecvent pentru armonizarea centrului vital al fiinţei, măştile egoului pot fi recunoscute ca atare, frica „privită” faţă în faţă, ca o limitare a existenţei reale şi abia atunci pragul poate fi trecut, fără ezitare, urmând îndemnul inimii.

DE LA CITITORI – 2

Autor: Dana Dragomir 

Un raspuns prompt, inteligent, rational si in acelasi timp cu compasiune! toata stima – se vede ca sinteti vegetarian! eu sint vegan din motive etice, am fost vegetarian, am vazut filme si am inteles care este pretul unui ou, al unui pahar de lapte. In fiecare pahar de lapte este o parte dintr-un vitel, se spune, pentru ca viteii se ucid ca sa avem noi lapte, smintina, cascaval etc. pentru cine nu stie, exista inlocuitori vegetali aproape identici, benefici sanatatii noastre spre deosebire de lapte, oua, carne. daca lumea i-ar cere, piata i-ar oferi. spre deosebire de kirghizi si eschimosi, noi traim in lumea civilizata, gasim tot ce se poate in supermarket: fructe, legume, cereale – si tot pacatos si toxic alegem sa mincam. ei n-au de ales pentru a supravietui. paradoxal, cu cit ne indepartam de hrana simpla, vegetala, cu atit ne prostim mai tare. un studiu recent din Anglia publicat pe situl Ministerului Sanatatii:
http://www.nhs.uk/news/2011/02February/Pages/poor-diet-young-children-IQ-effect.aspx
Child diet ‘linked to IQ’

Deci mamele care isi indoapa copii cu salam si hotdogs ar trebui sa se gindeasca ca le fac rau, ii imbolnavesc si ii predispun la timpire.
Cineva imi spunea ca urmeaza sa suporte o operatie prin care sa i se monteze un inel in jurul stomacului, incit stomacul nu se mai dilate, sa manince mai putin si sa slabeasca.
Cit de traumatizata trebuie sa fie viata acelei femei. Ce simpla rezolvare – sa treaca la hrana bazata pe plante. I-am spus despre asta, m-a intrebat: de unde iei vitaminele, si proteinele? De unde le ia vaca? Oamenii traiesc in secolul trecut, de vina sint televiziunile, peste tot vezi doar bucatari de 2 bani care se pretind chefs, si care nu stiu decit oua, unt, carne. N-am vazut un post TV sa invite un vegan sau vegetarian sa-l lase sa vorbeasca, pentru ca la urma urmei e democratie, avem drepturi egale, toti platim taxa tvr. Citi oameni ar fi mult mai putin bolnavi si mai fericiti daca li s-ar spune adevarul, , daca ar fi educati corect, daca n-ar exista acest monopol criminal si acest taboo al abatoarelor si cirnatarilor!
Inchei cu aspectul etic, concentric. Linda McCartney spunea ca statisticile arata ca in timpul vietii, un vegetarian salveaza circa 760 pasari, 5 vaci, 20 porci, 29 oi, 46 curcani, 7 iepuri si peste jumatate de tona de peste. Cine ne da dreptul sa ucidem atitea fiinte?
Va urez mult succes pe aceasta cale a binelui si va urmaresc in continuare.

P.S.

va multumesc pentru accesul pe blogul dvs.

un material despre Ahimsa am postat si noi pe acest site:

Raspuns: Liviu Gheorghe

Pentru toti acei parinti care incep sa dea carne micutilor lor.

Faceti un test simplu: Daca nu concret, macar folosind puterea imaginatiei. Mergeti la copilasul dumneavoastra (1,2 anisori) si aratati-i un mar si un pui de iepuras viu. Daca copilul se va repezi instinctual la iepuras si va incerca sa-l muste si sa-l devoreze, aveti dreptate sa credeti ca si puiul dumneavoatra este un carnivor care a primit o prada buna. Daca insa va lua in manutele sale marul si-l va mozoli intre gingii si se va juca dragalas cu iepurasul, puteti considera ca instinctul copilului este cel pur si natural. Bazati-va pe acest instinct pe care poate dumneavoastra l-ati pierdut mai demult si oferiti-i acestui copil inca de pe acum dreptul sa aleaga, sansa de a trai respectand in primul rand viata.

DE LA CITITORI – 1

Autor: Dana Dragomir

Dle Gheorghe,

eu sint pentru mincarea cit mai pura, insa termenul ‘pur’ e foarte ambiguu. unii inteleg prin pur ceva cit mai rafinat, mai colorat ambalat.

ce parere aveti de acest film?

http://www.meatvideo.com/

cite minute puteti viziona?

pacat ca acest gen de filme nu se incrie in directia de dezvoltare a 99% din bloguri. lumea ar intelege mult mai usor diferenta dintre un morcov si un pui …. si poate ar fi mai usor sa schimbam lucrurile.

ATENTIE FILMUL PRIMIT PREZINTA IMAGINI SOCANTE! (Filmul nu este insa titrat)

Raspuns Liviu Gheorghe

Sunt absolut de acord cu dumneavoastra cu faptul ca industria carnii este una dintre cele mai ingrozitoare si din pacate profitabile inventii ale societatii de consum. Multi oameni continua să consume carne nestiind mai nimic despre conditiile in care sunt crescute animalele. In acele ferme de produs carne se arata foarte clar compromisul moral si crima comisa in numele banului. Am postat la randul meu la categoria filme documentare cateva astfel de documentare.

Cand ajung la lectiile despre alimentatie le spun oamenilor care vin la cursuri ca daca ar fi sa se ocupe ei, personal, de sacrificarea animalelor pentru a le consuma carnea multi dintre ei ar renunta rapid la a o mai manca.

Cateva lucruri simple scapa insa din vedere aproape oricarui om care continua sa manance carne.

– pentru a ajunge pe rafturi si a fi cumparata pentru consum carnea respectiva, animalele sunt chinuite in timpul vietii si apoi ucise

– carnea este tratata cu anumite substante chimice

– omul consuma in ultima instanta cadavrele unor animale

– aparatul digestiv uman nu este de tip carnivor

Voi dezvolta in continuare aceste lucruri:

CARE SÎNT PERICOLELE CONSUMULUI DE CARNE

Eschimoşii, precum si kirghizii trib nomad din Rusia orientală care trăiesc preponderent cu carne, îmbătrînesc totuşi foarte rapid, avînd o medie de viaţă cu aproximativ 10 ani mai scazuta.

 

OTRĂVIREA

Chiar înainte şi mai ales după agonia din abatoare, lupta inutilă a animalelor terifiate care se zbat pentru a-şi păstra viaţa, antrenează mari schimbări biochimice, care fac să apară la acestea subproduse toxice şi o mare cantitate de adrenalină emisă în mod abundent în întregul lor corp, otrăvind, prin durere, trupul lor, angoasat într-un asemenea grad încât carnea este deja oarecum otrăvită de suferinţa cumplită a animalului înainte de moarte.

În conformitate cu Enciclopedia Britanică, găsim multe toxine în corpul animalelor ucise, precum acidul uric sau alte deşeuri toxice ce se află atît în sîngele acestora cât şi în ţesuturi.

CANCERUL

Un studiu recent efectuat printre 50.000 de lacto-vegetarieni, a pus în evidenţă rezultatele extraordinare care au şocat lumea cercetătorilor în domeniul cancerului. Studiul arată clar că acest grup prezintă un procent incredibil de scăzut de persoane bolnave de cancer în raport cu un grup similar ca vîrstă şi sex, mare consumator de carne. Studiul mai arată de asemenea că speranţa de viaţă a grupului lacto-vegetarian este cu mult mai mare şi că toate maladiile cardiovasculare sînt în cazul lor prezente într-un procent mult mai redus.

DE CE PERSOANELE CARE CONSUMĂ CARNE SÎNT MAI VULNERABILE LA CANCER

Unul dintre motive ar putea fi faptul că o bucată de carne, după numai câteva zile de la sacrificarea animalului respectiv capătă o culoare nesănătoasă gri-verzuie măslinie; pentru a împiedica această degradare, industria cărnii foloseşte curent diferite substanţe ca: nitraţi şi alţi conservanţi pentru a o face în mod artificial (dar nesănătos) să apară roşie. Cercetări din ultimii ani au mai demonstrat de asemenea în mai multe rînduri că aceste substanţe conservante sînt profund cancerigene. Pe de altă parte, pentru a creşte cât mai repede şi pentru a aduce cât mai mult profit, animalele sînt adeseori îndopate: li se inoculează mari cantităţi de hormoni care le stimulează în mod haotic creşterea, li se administrează stimulenţi în exces ai apetitului, antibiotice, calmante şi amestecuri alimentare chimice.

Cum fermele s-au schimbat adeseori în adevărate fabrici de accelerare a creşterii de animale, numeroase animale nu mai ajung niciodată, pînă în ziua tăierii, să vadă lumina zilei. Viaţa lor se desfăşoară total forţată într-un mediu restrîns, neprielnic şi în cele mai multe situaţii se sfîrşeşte printr-o moarte brutală.

Iată un exemplu frapant: fermele de creştere a puilor de găină într-un ritm accelerat. Ouăle sînt clocite la etajul superior; puii sînt în mod curent drogaţi şi îndopaţi. Ei mănîncă cu lăcomie din coliviile lor fără posibilitatea de a se mişca prea mult şi fără aer curat; pe măsură ce cresc sînt deplasaţi către etajele inferioare; când ating etajul de jos ei sînt prompt tăiaţi. Asemenea practici atît de artificiale, nu numai că dezechilibrează starea chimică a corpului fizic a puiului de găină, distrugîndu-i obiceiurile naturale, dar îi şi determină, de asemenea, apariţia tumorilor maligne şi a altor malformaţii.

BOLILE CARDIACE

Grăsimile animale cum ar fi colesterolul acoperă pereţii vaselor sanguine şi pe măsură ce persoana care consumă carne îmbătrîneşte, deschiderea acestor vase se diminuează din ce în ce mai mult. Presiunea asupra inimii creşte, rezultînd o vulnerabilitate cardiacă şi o creştere a tensiunii arteriale.

În societatea noastră o persoană din două care consumă carne va fi atinsă de o maladie cardiacă sau care este legată de vasele sanguine, în timp ce exact aceste boli sînt practic aproape necunoscute în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut. Autopsia soldaţilor americani omorîţi în războiul din Coreea arată că, chiar şi la vîrsta de 22 de ani ei aveau deja semne caracteristice de arterioscleroză coronariană, semne care erau total inexistente la soldaţii coreeni care erau preponderent lacto-vegetarieni.

PUTREFACŢIA

Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor foarte rapid când circulaţia este oprită. Imediat ce viaţa încetează proteinele animale se coagulează şi sînt secretate enzime autodistructive; se formează o nouă substanţă numită „ptomaină”.

Carnea, peştele şi ouăle au o proprietate comună: ele se descompun şi putrezesc rapid. Cea mai mare cantitate de carne este consumată de obicei la un interval de o săptămînă sau două şi aici trebuie să reamintim că putrefacţia şi creşterea numărului de bacterii începe aproape imediat după moarte. Obişnuinţa de a consuma o asemenea carne animală în starea sa caracteristică de descompunere rapidă, creează otrăvuri foarte violente în colon şi, în plus, îmbătrîneşte prematur tractul intestinal.

CARE ESTE RELAŢIA ÎNTRE SPIRITUALITATE, MORALĂ ŞI CONSUMUL DE CARNE

Din moment ce ne este posibil să trăim în mod sănătos, fără să consumăm carne, este firesc să ne întrebăm dacă carnivorismul este o obişnuinţă morală şi umană. Este evident că animalele nu-şi dau viaţa în mod liber pentru ca noi să ne permitem luxul de a le mînca lor carnea. Numeroase grupări religioase şi spirituale au preconizat regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a cauza suferinţă; printre aceste grupări se găsesc: yoghinii, Hinduşii, Budiştii, Zoroastrienii, Taoiştii, Esenienii, Societatea teozofică, Biserica Adventistă, Biserica Unitaristă, Ordinul Crucii, Benedictinii, Trapiştii, Mişcarea Gnostică Creştină Universală, Ordinul Rose Croix, etc.

În epoca de început a creştinismului numeroase grupări spiritualiste evreieşti şi creştine s-au opus cu tenacitate consumului de carne, considerîndu-l un lux costisitor, barbar şi dăunător sănătăţii.

Oricine a vizitat un abator ştie bine că animalele suferă foarte mult înainte şi în timpul tăierii lor.

Un mare înţelept yoghin, SRI AUROBINDO explică principiul AHIMSA; a nu face nici un rău fiinţelor vii, aceasta înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, dacă avem la dispoziţie în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu trebuie niciodată să fie sacrificate (omorîte) pentru a ne asigura hrana. În orice caz, înainte de a omorî un animal a cărui conştiinţă este foarte dezvoltată sau chiar subdezvoltată, trebuie înainte să examinăm cu luciditate dacă nu este posibil să trăim mult mai sănătoşi în corpul nostru fără a-i lua viaţa acelui animal.

Ce susţine şi regenerează în realitate principiul subtil vital?

Pentru a rămîne tineri şi plini de vitalitate trebuie să consumăm hrană vie în locul hranei moarte.

Importanţa vitalităţii hranei a fost apreciată de marele iniţiat Pitagora acum 2500 de ani: „Doar hrana vie şi proaspătă îi poate permite omului să rămînă sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”.

Nimic care are viaţă în natură nu este etern şi neschimbat. Tot ceea ce are viaţă se află fie într-un proces de creştere şi regenerare, fie într-un proces de descompunere. Fructele proaspete, oleaginoasele, produsele cerealiere, fiind toate capabile să germineze şi să crească, sînt susceptibile de a ne furniza atît forţa vitală şi energia cât şi o cantitate suficientă de proteine.

De mii de ani yoghinii spun, pentru cei care sînt capabili să înţeleagă, că doar acest fel de hrană trebuie să fie consumată.

Pentru a menţine şi a da viaţă este necesară o altă viaţă, ori aceasta se aplică de asemenea şi pentru hrana noastră. Un mare maestru yoghin spunea: „Corpul uman este constituit din nenumărate celule vii. Celulele cresc şi se dezvoltă cu ajutorul entităţilor similare. Natura energiilor subtile ale celulelor noastre vii va fi formată în funcţie de felul alimentelor pe care noi le consumăm predominant. Toate acestea influenţează, în definitiv, într-un anumit grad vitalitatea, psihicul şi mentalul. Dacă celulele corpului uman se hrănesc şi se dezvoltă pornind de la o hrană aproape moartă, putredă şi dezgustătoare provenind din carnea prospătă a animalelor la care instinctele de bază predominau, este normal, prin urmare, că mentalul va gîndi şi se va orienta către în jos.”

As vrea sa inchei reamintind acest principiu:

Suntem o reflexie a ceea ce mâncâm ! Ceea ce mâncăm este o reflexie a ceea ce suntem!

CATEVA SFATURI DE LA CITITORI

Imi permit sa postez aici comentariul la ultimul post al unui prieten care a dovedit de-a lungul timpului ca a reusit sa ramana fidel si sincer cautarilor sale. In felul acesta initiem o noua categorie ”SFATURI DE LA CITITORI”.  Doresc cu aceasta ocazie sa va fac invitatia tuturor celor care credeti ca puteti contribui cu articole, materiale, documentare, etc.,  si in primul rand cu experienta dumneavoastra de viata, sa postati si pe acest blog, ceea ce considerati ca poate veni in prelungirea demersului pe care l-am initiat, pentru a fi de folos celorlalti. Si chiar sugestii si propuneri pentru imbunatatirea activitatii.

Felul in care veti proceda este simplu: Veti putea trimite prin email (liviumg@gmail.com) sau sub forma de comentariu pe care veti sublinia SFATURI DE LA CITITORI si numele de autor sub care va aparea postul.   Imi asum dreptul de a nu posta ceea ce voi considera ca nu se incadreaza in mod specific pe directia de dezvoltare a blogului. In speranta unei frumoase colaborari va urez mult succes.

 

Autor:  Rafa Kira

Way of live your life. Food is medicine. Ayurveda is nature’s way to health. At a same point you will tell yourself : „It’s better to eat very good quality food and have a good diet.

Sunt depasit de vastitatea domeniului si cu atat mai mult este remarcabil efortul depus de Liviu de-a lungul timpului( in dialogurile purtate in cartiile publicate , precum si mai nou pe acest blog) : how to share without a difficult learning curve.

„The medicine power”. Candva am inceput sa sintetizez la o scara mult mai mai mica cateva ideii si m-am axat pe :

0.Pleasure
1.Periodicity
2.Quantity
3.Quality
4.Proces of eating
5.After eat what we do.
6.Place (where we are when we eat – at work -at home -in park-in the train…
7.Relax and reconsider all the time …even the „best” way of living can be improved .

Ceea ce vreau sa spun este ca e nevoie de un ghid simplu si eficient.

Un ajutor spiritual consta si in a invata pe ceilati o dieta echilibrata.

Indeosebi pentru toti oameni e un ajutor nesperat sa poti gasi „mur-in gura ” experienta unui cercetator – cautator care reuseste sa transpuna vizionar cat de stransa este legatura dintre om si divin prin natura, chiar prin sacrificiul naturii prin ceea ce mancam.

Dincolo de toate astea daca nu cauti, nu practici , nu experimentezi toate informatiile noi si vechi – poate geniale in transpunere- iti vor trece pe langa urechi.

Indrazniti sa va bucurati de mancare de placerea gustului.

Cu cat veti manca o mancare mai pura , mai aproape de sursa cu atat gustul dvs. se va eleva , veti respinge in mod automat( „automatism” care va va incanta prin „simtire”) mancarea care va dauneaza.

Simtul gustului e puternic in noi …si stiu ca nu suntem surprinsi cat de des il extindem si in afara a ceea ce mancam.

Daca aveti indoieli ca exista „energie” in alimente mancati un fruct proaspat si observati ce se intampla cu narile dvs, cu respiratia, cu corpul vostru , cu psihicul si de ce nu cu sufletul vostru in ultima instanta.

Va veti mai indoi oare de impactul vietii asupra dvs?

Si daca va veti indoi! Indoiti-va din nou cand credeti ca nu aveti libertatea de a alege ce-i mai sanatos pentru dvs.

Lumea noastra se construieste si dintr-un bob de mazare si o lingura de miere .

Dincolo de simturi „fericitii” chicotesc poate, insa bucuria gustului e una din placerile pentru care viata ne izbeste .

Chiar daca o statistica spune ca iti „pierzi” cel putin 5 ani din viata mancand …si noi tristi apelam la un fin psiholog care consolator mai tranteste o replica de genul a manca e o activitate socciala cu radacini in oamenii de langa noi…

Totusi nimic nu este banal in teribilul bob de mazare capabil de atat de multe …:))

Bucuria sa va „izbeasca” mereu …!