DE LA …CITITORI – Ep. 9

 

 

Adya scrie: Uneori singuri, uneori impreună…

În interiorul fiinţei umane convieţuiesc – parcă – două nevoi opuse. Nevoia de singurătate şi nevoia de ..altul. Pendulăm între ele, ca schiorii desăvîrşiţi, numai că – spre deosebire de aceştia – nu suntem întotdeauna conştienţi şi nici destul de vigilenţi în a sesiza ce simţim. Nevoia de singurătate, susceptibilă a izvorî din profunzimile Spiritului nostru, se exprimă ca nevoie de intimitate…Nevoia de altul, însă, cu rădăcini în Eul omenesc, cere atenţia, iubirea şi protecţia altuia, ajutorul lui. Spiritul rîvneşte la singurătate. Omul rîvneşte la…alăturare, la însoţire şi la ajutor. Fiecare dintre noi resimţim puternic aceste două tendinţe opuse, de la o clipă la alta, de la o zi la alta, de la un an la altul. Ceva din noi pare a respinge mulţimea şi chiar apropierea celuilalt în anumite momente, iar acest sentiment ne poate speria. Poate da senzaţia că respingem să fim prea aproape “de un altul” sau prea mult timp aproape de el…Şi atunci se consumă în interiorul nostru starea de nestatornicie, însoţită de vinovăţie, derută şi angoasă. Şi, dacă ne simţim singuri, omul din noi ne cheamă cu un dor aprig către celălalt, către un altul, care să ne mîngîie, să ne fie aproape şi să ne iubească…

Oricînd ne trezim în una dintre aceste stări, esenţial este simplul fapt de a şti că ele trec şi se învîrt prin fiecare fiinţă, parcă spre a confirma natura duală din noi. Dacă partenerii noştri de viaţă au nevoie de singurătate atunci cînd noi avem nevoie să fim împreună, lucrurile pot îmbrăca o armură de tip “conflict”! Şi, cum acest lucru se întîmplă adesea, este esenţial să cunoaştem că fiecare dintre aceste trăiri se înscrie în firescul vieţii…A privi spre nevoia de izolare a celuilalt ca spre un bibelou care şade firesc în vitrină, or ca spre autobuzul care trece pe stradă este un pas către înţelepciune şi vindecare a relaţiilor noastre. A privi spre nevoia celuilalt de a fi împreună ca spre ceva la fel de firesc, înseamnă a înţelege profund puterea nevoilor noastre interioare. Căci sufletul omenesc aleargă după singurătate şi izolare ca şi după a fi împreună cu altul, iar acest joc al alternanţelor, al opuşilor ne determină, adesea, să ne înţelegem mai puţin unii pe alţii…Să ne oferim mai puţină libertate nouă înşine şi mai multă suferinţă. Să ne permitem mai puţine alegeri pentru noi înşine şi să-i închidem celuilalt puterea de a-şi alege ce are nevoie să facă, or să trăiască într-un anume moment…Relaţiile noastre ar fi mai mult pline de parfumul iubirii, al iertării şi al bucuriei dacă ne-am permite să vedem firescul acestor două nevoi. Ne-am putea îndepărta de frica de abandon şi de suspiciune, de gelozii şi de conflicte şi am înţelege că respingerea este născută din chemarea spiritului la starea sa de singurătate. Respingem compania celorlalţi atunci cînd din interior suntem chemaţi la comuniunea cu Sinele nostru. Respingem mulţimea şi chiar pe celălalt atunci cînd Sinele divin ne invită să locuim împreună – din nou – în iubirea care nu are condiţii şi nu are nevoie de nimic. Totul este să ştim, să respectăm nevoia proprie şi nevoia altuia şi atunci vom putea fi mai buni cu noi înşine şi mai înţelepţi în relaţiile cu alţii…

 

DE LA CITITORI – Ep.8

Georgeta scrie:

Din anul 2000 m-am confruntat cu o serie de probleme de sănătate;  supra-solicitarea şi asumarea unor responsabilităţi complexe, mai ales în cadrul serviciului, şi-au spus cuvântul.Până în anul 2009 mi-a mers când mai bine, când mai rău, după cum reuşeam sau nu să-mi ordonez priorităţile în viaţă.
Nereuşind să mă degrevez de sarcinile de serviciu excedentare şi confruntându-mă şi cu alte aspecte conexe, în 2009 am luat hotărârea să mă pensionez anticipat şi să mă ocup, prioritar, de viaţa de familie şi de sufletul meu.
Am avut şansa să reîntâlnesc buni prieteni în cadrul Centrului Kamala care m-au susţinut în eforturile de transformare şi reevaluare a viziunii asupra vieţii.
Treptat am reluat practicile yoga învăţate în tinereţe şi mi-am creat un sistem particularizat de studiu spiritual, “terapie posturală”, meditaţii, relaxare şi activităţi muzicale. Rezultatul este îmbucurător: chiar dacă viaţa nu este “mai simplă” şi continuă să mă pună în faţa unor probe de loc uşoare, reacţia mea la evenimente s-a schimbat;există mai mult calm, acceptare a inevitabilului şi implicare în ceea ce pot schimba în bine în viaţa mea, a familiei, prietenilor şi cunoscuţilor.
Îmi încep ziua cu rugăciuni, meditaţie şi tehnica yoghina Salutul soarelui şi caut, mereu, raza de soare în orice acţiune, indiferent de gradul de dificultate. De astăzi am decis să introduc în sadhana şi exerciţiile de pranayama şi sunt convinsă că progresul se va accelera.
Întrucât am decis, de asemenea, să realizez de 2 ori pe an şi tratamente de balneo/ fizio-terapie, m-am prezentat zilele acestea la medic care, după control, m-a întrebat dacă fac vreun sport, întrucât elasticitatea mea, la vârsta de 57 ani, şi cu problemele de coloană cunoscute, este remarcabilă. Această apreciere, venind din partea unei doamne doctor care practică asane şi arte marţiale, după cum bine ştiam, la numai un an de când mi-am schimbat vizibil atitudinea faţă de viaţă (tenacitate, consecvenţă în gânduri şi acţiuni), mi-a insuflat şi mai mult curaj.
Transformări în bine au apărut şi în plan psihic, mai multă încredere, rezultate bune pe “scenă”,dispariţia fricii de a mă afla “în lumina reflectoarelor”, la propriu şi la figurat.
Faptul că am urmat recomandările tale, Liviu, mai ales în ceea ce priveşte armonizarea gradată a centrilor de forţă, a produs efecte în toate planurile.
Cu siguranţă mai sunt încă multe aspecte de armonizat, dar mă simt, în această perioadă din viaţă, cu lumina în suflet care m-a condus, cu mulţi ani în urmă, la Paris, pe Calea regală (La voie royale) spre Sacre-Coeur. Este un drum care merită urmat cu entuziasm şi bucuria descoperirilor de fiecare zi.

“Un drum de 1000 de mile începe cu primul pas” afirma Lao-Tse.

 

DE LA CITITORI – Ep.8

Georgeta scrie:

Despre grijile vietii

De ziua mea, anul acesta am primit, printre alte daruri, o carte cu titlul:Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU, 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, o carte „fără autor” care, se spune, constituia cartea de căpătâi a ultimei ţarine a Rusiei, Aleksandra Feodorovna, care o primise cu 7 ani înainte de nov. 1917 şi de care nu s-a mai despărţit până la sfârşitul vieţii.Citesc astăzi despre grijile vieţii:

”Deseori grijile vieţii, tot repetându-se, ajung să ne aducă la disperare, devenind un chin, asemenea unui fir de praf care a nimerit în ochi, care ne face să suferim şi chiar să ne pierdem vederea, o vreme. Dar viaţa nu este un bloc compact, nu e făcuă dintr-o singură bucată;ea se compune din mai multe părţi, fiecare cu importanţa sa, atât în folosul propriu, cât şi la modul general. Ar putea fi comparată cu o ţesătură în care au intrat fire de mai multe feluri:de lână, de mătase, de aur, de sfoară obişnuită. Fiecare fir îşi are rostul  şi locul în trăinicia şi frumuseţea ţesăturii. Cum se destramă unul, este afectată armonia întregului, iar noi resimţim aceasta ca pe o suferinţă.”

Adaug aici si cateva ganduri ale lui O.M. Aivanhov

„Străduiţi-vă să trăiţi bine si frumos astăzi, deoarece mâine nu există încă şi fiind îngrijoraţi din cauza sa, este ca şi cum v-aţi arunca într-un gol unde riscaţi să vă pierdeţi. Asupra zilei de astăzi trebuie să lucraţi, căci astăzi nu moare, ea se prelungeşte doar şi prelungindu-se, va deveni mâine.

Iisus spunea:  Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Aceste cuvinte ne obligă să medităm asupra ideii de durată, de continuitate. Acela care confecţionează un lanţ trebuie să vegheze la soliditatea fiecărei zale, iar dacă o singură za este fragilă şi se rupe, nu foloseşte la nimic că toate celelalte sunt solide: ansamblul s-a rupt. Trebuie deci să trăim fiecare zi după legile divine, pentru a face din acea zi o za solidă şi lanţul să nu se rupă. Astăzi este o nouă za care trebuie să se alăture celorlalte, şi asupra acestei zale trebuie să ne concentrăm.”

 

„O experienţă trăită este totdeauna mai convingătoare decât toate explicaţiile.  Închipuiţi-vă că este iarnă: intru într-o casă unde sunt invitat. Totul este închis, şi pentru a face economii la încălzire, nu se aeriseşte niciodată. Rămânând astfel în această atmosferă, locuitorii casei s-au anesteziat, s-au dezumanizat, ei nu mai pot nici să gândească, nici să simtă corect. Dacă ar trebui să le explic acum că felul în care trăiesc este nesănătos, ei nu vor pricepe şi vor urma discuţii nesfârşite în care îmi voi pierde vremea. Îi invit deci să facem o plimbare împreună în aerul curat. Apoi revenim. Imediat ce deschid uşa, ei încep să scoată strigăte de uimire; se întreabă cum au putut trăi într-o asemenea atmosferă (aceasta este o anecdotă simbolică), cu asemenea concepţii, cu o asemenea filosofie. Fără să le spun nimic, ei au înţeles, fiindcă au simţit diferenţa. Poate că în momentul în care au ieşit nu şi-au dat seama cât de minunat este să respiri aer curat, dar la întoarcere, atunci când încep să se sufoce, ei înţeleg.”

 

 

DE LA CITITORI – Ep. 7

OLI scrie:

Intr-adevar yoga m-a ajutat sa incep sa constientizez, sa pot intelege, ca sinele, acel freamat sacru al existentei interioare este unica certitudine, restul sunt toate mijloace. De exemplu frica (un exemplu oarecare) este o stare pe care universul exterior uneori mi-o provoacă prin care totuşi sunt ajutat sa-i recunosc mai bine mesajele, sa invat si sa actionez in asa fel incit sa apara o detasare fata de aceasta si o eliberare. Cum spuneai Liviu, cu compasiune, iubire si constienta se poate actiona impotriva acestori stari neplacute si care te pot trimite in suferinta daca nu le recunosti ca fiind mijloace de trezire. Am spus la un moment dat, ca noi, cu totii, traim in paradis dar nu il vedem. Dumnezeu nu ne-a dat afara nici o clipa din paradis, noi nu mai suntem capabili sa-l recunoaştem. Dumnezeu ne iubeste atat de mult (chiar daca noi din ignoranta am uitat de EL) incat nu avea cum sa ne dea afara din paradisul iubirii Sale.
O reprezentare corecta este un pas important spre ”trezire”.

Textul de mai jos nu-mi aparţine dar simt cuvintele asa cum sunt scrise.

Cu multa iubire si multumesc tuturor,Oli

Iubirea adevarata

A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.

Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Toate acestea si multe altele apar atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra. A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti.

Multi imi spun: \”L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii\”. DAR DACA L- AI IUBIT CU ADEVARAT, DE CE SUFERI CA EL NU TE-A IUBIT? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine.

Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri, abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE. Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire.
Este altceva ce seamana cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate. Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dinpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit.
N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea, iubirea, sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii. Amintiti-va indemnul biblic\”Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui\”, dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?
Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.

DE LA CITITORI – Ep.6

Rafa Kira scrie comentariu la  postul ”Constientizati propriul potential”:

Potentialul nostru este colosal si cea mai mare incurajare vine tot din noi, scanteia divina – straluceste – in fiecare din noi.

In timpul unui joc eram condus decisiv, ma aflam intr-un punct in care nu vedeam decat ca voi pierde, in acelasi timp 3 colegi s-au pornit sa ma incurajeze frenetic (timp de doua ore pana la final, jucam deja de 4 ore dupa alte doua meciuri) desi eu insumi nu credeam ca am nici cea mai mica sansa fiind aproape epuizat fizic. Treptat incurajarile frenetice m-au sustinut sa cred mai mult in mine, cu un efort cu adevarat “titanic” de care nu m-as fi crezut nici o clipa in stare, am revenit recuperand din handicap minut dupa minut, am ajuns sa inving in ciuda unei aparente slabiciuni care ma facea sa cred ca as putea sa cedez in fiecare clipa…

Incurajarile lor au fost permanente si practic au reverberat fortificandu-ma, sa depasesc un adversar aparent superior in conditii de aparenta inferioritate .

A fost un exemplu de clipa din care am simtit ca am potentialul de a invinge de a-mi depasi … propriile bariere cel mai adesea autoimpuse.

Vizionand interiorul personalitatii noastre descoperim ca pare a fi construit din modelele exteriorului, modele care tot noi le alegem si nu sunt cele mai inalte, dar asa cum spunea Swami Shivanada cu privire la transformare de sine, in cartea sa Puterea Gandului, ”aratati-i unui copil fotografia unui leu si insuflati-i curajul.”

Goliti mereu cupa “prejudecatilor” oricat ar fi de bune, reconsiderati mereu valorile voastre fie si din alt unghi, unghi din care veti descoperii alte perspective si astfel veti avea o noua bucurie aceea de a vedea cu ce potential imens sunteti inzestrati.

Puteti sa va priviti potentialul din prisma in care sa realizati ca vi s-a dat sansa de a respira, de a simti, in viata aceasta, oricat de trecatoare ar fi, oricat de plina, simpla sau complicata ar parea a fi; ni s-a data sansa imensa de a descoperi ceva cu adevarat netrecator …iubirea divina.

DE LA CITITORI – 5

GEORGETA scrie:

REAMINTIRE

Priviti catre lumina si umbra va dispare din viata voastra” J.Renard

Imi voi reaminti, mai întâi, o serie de coincidenţe legate de blogul lui Liviu;când am citit textul ales “Din inima”, am simţit primul fior.Acum 2 ani, când am ieşit la pensie şi mi-am pus întrebări în legătură cu rostul meu, am vrut, după realizarea unor călătorii pe hartă şi în “teritoriu”, cum spune Liviu, să continui cu scrisul, una dintre deprinderile mele constante.Pe lângă lucrările de specialitate, necesare pe parcursul programului educţional şi profesional, am consemnat unele experienţe în jurnale si am vrut chiar să-mi creez un blog, în limba engleză, pe care-l denumisem “SHADOWS AND LIGHT”.NU SUNT ÎNSĂ GENUL DE OM CARE SĂ-MI PETREC MULT TIMP ÎN FAŢA CALCULATORULUI, îmi lipsesc unele competenţe şi îmi place efectiv să ating hîrtia, să-i aud foşnetul ŞI AM ABANDONAT ACEASTĂ IDEE.
Mi-ar fi plăcut însă , cel puţin la fel de mult ca scrisul meu să poată ajuta cumva şi altora:pt. mine e un mod de EXPRESIE VITALĂ, DE A MĂ CUNOAŞTE MAI BINE, DE A ADUCE LA LUMINĂ ŞI A CLARIFICA IDEI, SENTIMENTE…(cuvântarea spontană nefiindu-mi tocmai caracteristică).Conştientă de faptul că adesea am greşit/rănit prin ceea ce am spus, am devenit reţinută la vorbă.
Un alt proverb chinezesc ( Cel citat de Liviu este o rugă de-a mea, nemărturisită până acum!)spune că există 3 lucruri care nu se întorc niciodată:cuvântul pronunţat, săgeata pornită din arc şi oportunitatea pierdută.
Un alt fior s-a manifestat când Liviu a lansat invitaţia la Sfaturi pt. cititori:am “aplaudat” iniţiativa şi m-am bucurat pt. cei care vor putea face acest lucru.Georgeta nu era în stare, pt. că nu vedeam cum cineva care încă lucrează “pământul” poate îndrăzni să facă recomandări;cochetam chiar cu gândul de a utiliza un alt nume,AISHA, în care eu văd partea bună, luminoasă din mine, pt. a transmite din “învăţăturile” sale, pt. a povesti despre cele folositoare pt. suflet, despre cine,ce şi cum a susţinut-o în momentele grele.
Citind foarte mult, în timp, mi-am amintit câte sute de pagini scrise de mine am aruncat în astfel de ocazii,considerând că totul a fost spus /scris deja, mult mai bine şi mai corect decât mine, că nu are sens să iau din timpul oamenilor cu “dezvăluirile” mele.
Astăzi, însă, am văzut cuvântul REAMINTIRE şi am simţit, iarăşi, fiorul.Ceva de genul acesta urma să poarte, ca titlu, Cartea vieţii mele:REMEMORĂRI ÎN OGLINDĂ,un fel de continuare a lucrării de licenţă (Conştiinţa ca oglindă în opera lui Henry James, perioada de mijloc) din care scrisesem vreo sută şi ceva de pagini pe calculator, fişier “dispărut” când au fost oarece probleme cu hard diskul.Manuscrisul nu l-am păstrat;oare de ce suntem, unii dintre noi, atât de risipitori cu valorile noastre, cu micul nostru tezaur de experienţe?De ce trăim “frica de a nu fi de folos” sau “frica de a nu fi iubit”? Dr. Luule Viilma, din Estonia, dă un răspuns plauzibil în ciclul său de lucrări :”Învaţă să te ierţi”, apărut la editura Dharana.
Şi de această dată m-am gîndit că “merită” să “reaminteşti” şi să-ţi “reaminteşti”, în acelaşi timp, că nu degeaba înţelepciunea clasică afimă că REPETITIO EST MATER STUDIORUM, că doar exersând, iarăşi şi iarăşi, fiecare în felul său şi poate susţinut de “stilul” cu care rezonează mai bine, putem reuşi. Ca adept “cu vechime” al “Marelui Vehicul”, MAHAYANA, este tot ce-mi doresc în această viaţă.Oglinzile acestea care suntem noi şi în care SPIRITUL se întregeşte, prin contribuţiile individuale ne pot ajuta, pe fiecare dintre noi să promovăm, în funcţie de “clasa” în care suntem în această Şcoală a vieţii.Şi cred că acest fapt are un SENS şi MERITĂ să contribuim.Îmi voi face ordine prin sertarele memoriei, la propriu şi la figurat, pt. a contribui şi eu la această întreprindere a ta, Liviu, pt. care îţi multumesc, din INIMA.

DE LA CITITORI – 4

Rafa Kira scrie:

Cele mai puternici frici se nasc si mor in “indoiala”!

Cand aud cuvantul frica imi aduc aminte de “litania” impotriva fricii ( de tehnica descrisa intr-o carte SF, DUNE – Frank Herbert ) va invit s-o cititi daca nu a-ti facut-o deja ( este o capodopera a genului …sa va faceti o idee despre ce vorbesc )…).

Eram copil si eram terorizat, frica se nastea in cosmaruri si din cosmaruri imi invada copilaria; am invatat ca aveam puterea de a nu ma opri asupra lor, mintea unui copil in formidabila ei constructie poate recunoaste propriile proiectii, propriile temeri si nu le ia in posesie …tarziu cand am crezut ca am invatat cum sa nu ma las prada lor, am observat ca inca se vor invarti in sfera gandirii si de cate ori vor avea prilejul vor veni …insa fumul lor se va dispersa mereu repede …

In fata fricii zilei de maine …o prietena de-a mea spunea chiar azi si imi permit s-o citez : “…fara optimism nu am avea cum sa inaintam corect, fara impulsul ca va fi bine, eu asta imi spun tot timpul, rabdare,curaj, totul va fi ok…”

Asa cum ne mai aduce aminte Liviu la cursuri, mintea nu a fost si nu este un obstacol. Ea este un instrument al existentei noastre fara de care nici nu am putea exista in lumea asta.

“Gandirea poate percepe doar propria ei proiectie, iar recunoasterea este propria ei limita “( krishnamurti)

Cat de multe se reflecta in ea, mintea …

Ramakrisna spunea poate cu alte cuvinte dar ideea suna cam asa : …cum de un ochi atat de mic poate cuprinde un munte atat de mare?

**
Intr-o zi, cu ceva timp in urma, cel mai bun prieten al meu, amuzat de lipsa mea de pregatire in a pune baza, de impetuozitatea mea in a patrunde in inima jocului , vadind graba si dorinta de a invata din mers, din insasi – jocul – ma tachina spunand ca pentru el are farmec povestea in sine, povestea jocului …

Bucurati-va de povestea vietii voastre si lasa-ti bucuria de-a respira sa va spulbere indoiala …unor ganduri in definitiv trecatoare din care multe nici macar nu va apartin.La ce bun sa ne prostim ??!!

Si fie ca lumina sa ne lumineze mereu intelegerea inimii, caci in inima, frica nu poate patrunde si cunoasterea acestui fapt permite mintii sa se uneasca cu inima .