Autor: Dana Dragomir
Dle Gheorghe,
eu sint pentru mincarea cit mai pura, insa termenul ‘pur’ e foarte ambiguu. unii inteleg prin pur ceva cit mai rafinat, mai colorat ambalat.
ce parere aveti de acest film?
cite minute puteti viziona?
pacat ca acest gen de filme nu se incrie in directia de dezvoltare a 99% din bloguri. lumea ar intelege mult mai usor diferenta dintre un morcov si un pui …. si poate ar fi mai usor sa schimbam lucrurile.
ATENTIE FILMUL PRIMIT PREZINTA IMAGINI SOCANTE! (Filmul nu este insa titrat)
Raspuns Liviu Gheorghe
Sunt absolut de acord cu dumneavoastra cu faptul ca industria carnii este una dintre cele mai ingrozitoare si din pacate profitabile inventii ale societatii de consum. Multi oameni continua să consume carne nestiind mai nimic despre conditiile in care sunt crescute animalele. In acele ferme de produs carne se arata foarte clar compromisul moral si crima comisa in numele banului. Am postat la randul meu la categoria filme documentare cateva astfel de documentare.
Cand ajung la lectiile despre alimentatie le spun oamenilor care vin la cursuri ca daca ar fi sa se ocupe ei, personal, de sacrificarea animalelor pentru a le consuma carnea multi dintre ei ar renunta rapid la a o mai manca.
Cateva lucruri simple scapa insa din vedere aproape oricarui om care continua sa manance carne.
– pentru a ajunge pe rafturi si a fi cumparata pentru consum carnea respectiva, animalele sunt chinuite in timpul vietii si apoi ucise
– carnea este tratata cu anumite substante chimice
– omul consuma in ultima instanta cadavrele unor animale
– aparatul digestiv uman nu este de tip carnivor
Voi dezvolta in continuare aceste lucruri:
CARE SÎNT PERICOLELE CONSUMULUI DE CARNE
Eschimoşii, precum si kirghizii trib nomad din Rusia orientală care trăiesc preponderent cu carne, îmbătrînesc totuşi foarte rapid, avînd o medie de viaţă cu aproximativ 10 ani mai scazuta.
OTRĂVIREA
Chiar înainte şi mai ales după agonia din abatoare, lupta inutilă a animalelor terifiate care se zbat pentru a-şi păstra viaţa, antrenează mari schimbări biochimice, care fac să apară la acestea subproduse toxice şi o mare cantitate de adrenalină emisă în mod abundent în întregul lor corp, otrăvind, prin durere, trupul lor, angoasat într-un asemenea grad încât carnea este deja oarecum otrăvită de suferinţa cumplită a animalului înainte de moarte.
În conformitate cu Enciclopedia Britanică, găsim multe toxine în corpul animalelor ucise, precum acidul uric sau alte deşeuri toxice ce se află atît în sîngele acestora cât şi în ţesuturi.
CANCERUL
Un studiu recent efectuat printre 50.000 de lacto-vegetarieni, a pus în evidenţă rezultatele extraordinare care au şocat lumea cercetătorilor în domeniul cancerului. Studiul arată clar că acest grup prezintă un procent incredibil de scăzut de persoane bolnave de cancer în raport cu un grup similar ca vîrstă şi sex, mare consumator de carne. Studiul mai arată de asemenea că speranţa de viaţă a grupului lacto-vegetarian este cu mult mai mare şi că toate maladiile cardiovasculare sînt în cazul lor prezente într-un procent mult mai redus.
DE CE PERSOANELE CARE CONSUMĂ CARNE SÎNT MAI VULNERABILE LA CANCER
Unul dintre motive ar putea fi faptul că o bucată de carne, după numai câteva zile de la sacrificarea animalului respectiv capătă o culoare nesănătoasă gri-verzuie măslinie; pentru a împiedica această degradare, industria cărnii foloseşte curent diferite substanţe ca: nitraţi şi alţi conservanţi pentru a o face în mod artificial (dar nesănătos) să apară roşie. Cercetări din ultimii ani au mai demonstrat de asemenea în mai multe rînduri că aceste substanţe conservante sînt profund cancerigene. Pe de altă parte, pentru a creşte cât mai repede şi pentru a aduce cât mai mult profit, animalele sînt adeseori îndopate: li se inoculează mari cantităţi de hormoni care le stimulează în mod haotic creşterea, li se administrează stimulenţi în exces ai apetitului, antibiotice, calmante şi amestecuri alimentare chimice.
Cum fermele s-au schimbat adeseori în adevărate fabrici de accelerare a creşterii de animale, numeroase animale nu mai ajung niciodată, pînă în ziua tăierii, să vadă lumina zilei. Viaţa lor se desfăşoară total forţată într-un mediu restrîns, neprielnic şi în cele mai multe situaţii se sfîrşeşte printr-o moarte brutală.
Iată un exemplu frapant: fermele de creştere a puilor de găină într-un ritm accelerat. Ouăle sînt clocite la etajul superior; puii sînt în mod curent drogaţi şi îndopaţi. Ei mănîncă cu lăcomie din coliviile lor fără posibilitatea de a se mişca prea mult şi fără aer curat; pe măsură ce cresc sînt deplasaţi către etajele inferioare; când ating etajul de jos ei sînt prompt tăiaţi. Asemenea practici atît de artificiale, nu numai că dezechilibrează starea chimică a corpului fizic a puiului de găină, distrugîndu-i obiceiurile naturale, dar îi şi determină, de asemenea, apariţia tumorilor maligne şi a altor malformaţii.
BOLILE CARDIACE
Grăsimile animale cum ar fi colesterolul acoperă pereţii vaselor sanguine şi pe măsură ce persoana care consumă carne îmbătrîneşte, deschiderea acestor vase se diminuează din ce în ce mai mult. Presiunea asupra inimii creşte, rezultînd o vulnerabilitate cardiacă şi o creştere a tensiunii arteriale.
În societatea noastră o persoană din două care consumă carne va fi atinsă de o maladie cardiacă sau care este legată de vasele sanguine, în timp ce exact aceste boli sînt practic aproape necunoscute în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut. Autopsia soldaţilor americani omorîţi în războiul din Coreea arată că, chiar şi la vîrsta de 22 de ani ei aveau deja semne caracteristice de arterioscleroză coronariană, semne care erau total inexistente la soldaţii coreeni care erau preponderent lacto-vegetarieni.
PUTREFACŢIA
Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor foarte rapid când circulaţia este oprită. Imediat ce viaţa încetează proteinele animale se coagulează şi sînt secretate enzime autodistructive; se formează o nouă substanţă numită „ptomaină”.
Carnea, peştele şi ouăle au o proprietate comună: ele se descompun şi putrezesc rapid. Cea mai mare cantitate de carne este consumată de obicei la un interval de o săptămînă sau două şi aici trebuie să reamintim că putrefacţia şi creşterea numărului de bacterii începe aproape imediat după moarte. Obişnuinţa de a consuma o asemenea carne animală în starea sa caracteristică de descompunere rapidă, creează otrăvuri foarte violente în colon şi, în plus, îmbătrîneşte prematur tractul intestinal.
CARE ESTE RELAŢIA ÎNTRE SPIRITUALITATE, MORALĂ ŞI CONSUMUL DE CARNE
Din moment ce ne este posibil să trăim în mod sănătos, fără să consumăm carne, este firesc să ne întrebăm dacă carnivorismul este o obişnuinţă morală şi umană. Este evident că animalele nu-şi dau viaţa în mod liber pentru ca noi să ne permitem luxul de a le mînca lor carnea. Numeroase grupări religioase şi spirituale au preconizat regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a cauza suferinţă; printre aceste grupări se găsesc: yoghinii, Hinduşii, Budiştii, Zoroastrienii, Taoiştii, Esenienii, Societatea teozofică, Biserica Adventistă, Biserica Unitaristă, Ordinul Crucii, Benedictinii, Trapiştii, Mişcarea Gnostică Creştină Universală, Ordinul Rose Croix, etc.
În epoca de început a creştinismului numeroase grupări spiritualiste evreieşti şi creştine s-au opus cu tenacitate consumului de carne, considerîndu-l un lux costisitor, barbar şi dăunător sănătăţii.
Oricine a vizitat un abator ştie bine că animalele suferă foarte mult înainte şi în timpul tăierii lor.
Un mare înţelept yoghin, SRI AUROBINDO explică principiul AHIMSA; a nu face nici un rău fiinţelor vii, aceasta înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, dacă avem la dispoziţie în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu trebuie niciodată să fie sacrificate (omorîte) pentru a ne asigura hrana. În orice caz, înainte de a omorî un animal a cărui conştiinţă este foarte dezvoltată sau chiar subdezvoltată, trebuie înainte să examinăm cu luciditate dacă nu este posibil să trăim mult mai sănătoşi în corpul nostru fără a-i lua viaţa acelui animal.
Ce susţine şi regenerează în realitate principiul subtil vital?
Pentru a rămîne tineri şi plini de vitalitate trebuie să consumăm hrană vie în locul hranei moarte.
Importanţa vitalităţii hranei a fost apreciată de marele iniţiat Pitagora acum 2500 de ani: „Doar hrana vie şi proaspătă îi poate permite omului să rămînă sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”.
Nimic care are viaţă în natură nu este etern şi neschimbat. Tot ceea ce are viaţă se află fie într-un proces de creştere şi regenerare, fie într-un proces de descompunere. Fructele proaspete, oleaginoasele, produsele cerealiere, fiind toate capabile să germineze şi să crească, sînt susceptibile de a ne furniza atît forţa vitală şi energia cât şi o cantitate suficientă de proteine.
De mii de ani yoghinii spun, pentru cei care sînt capabili să înţeleagă, că doar acest fel de hrană trebuie să fie consumată.
Pentru a menţine şi a da viaţă este necesară o altă viaţă, ori aceasta se aplică de asemenea şi pentru hrana noastră. Un mare maestru yoghin spunea: „Corpul uman este constituit din nenumărate celule vii. Celulele cresc şi se dezvoltă cu ajutorul entităţilor similare. Natura energiilor subtile ale celulelor noastre vii va fi formată în funcţie de felul alimentelor pe care noi le consumăm predominant. Toate acestea influenţează, în definitiv, într-un anumit grad vitalitatea, psihicul şi mentalul. Dacă celulele corpului uman se hrănesc şi se dezvoltă pornind de la o hrană aproape moartă, putredă şi dezgustătoare provenind din carnea prospătă a animalelor la care instinctele de bază predominau, este normal, prin urmare, că mentalul va gîndi şi se va orienta către în jos.”
As vrea sa inchei reamintind acest principiu:
Suntem o reflexie a ceea ce mâncâm ! Ceea ce mâncăm este o reflexie a ceea ce suntem!
sufletul omenesc aleargă după singurătate şi izolare ca şi după a fi împreună cu altul, iar acest joc al alternanţelor, al opuşilor ne determină, adesea, să ne înţelegem mai puţin unii pe alţii…Să ne oferim mai puţină libertate nouă înşine şi mai multă suferinţă. Să ne permitem mai puţine alegeri pentru noi înşine şi să-i închidem celuilalt puterea de a-şi alege ce are nevoie să facă, or să trăiască într-un anume moment…Relaţiile noastre ar fi mai mult pline de parfumul iubirii, al iertării şi al bucuriei dacă ne-am permite să vedem firescul acestor două nevoi. Ne-am putea îndepărta de frica de abandon şi de suspiciune, de gelozii şi de conflicte şi am înţelege că respingerea este născută din chemarea spiritului la starea sa de singurătate. Respingem compania celorlalţi atunci cînd din interior suntem chemaţi la comuniunea cu Sinele nostru. Respingem mulţimea şi chiar pe celălalt atunci cînd Sinele divin ne invită să locuim împreună – din nou – în iubirea care nu are condiţii şi nu are nevoie de nimic. Totul este să ştim, să respectăm nevoia proprie şi nevoia altuia şi atunci vom putea fi mai buni cu noi înşine şi mai înţelepţi în relaţiile cu alţii…
)…).