PURIFICAREA – Ep. 5: MODALITĂŢI ŞI MIJLOACE DE PURIFICARE

În episodul de astăzi am trecut în revistă principalele modalităţi de purificare pe care le putem folosi în vederea prevenirii şi ameliorării unor afecţiuni. Multe dintre ele sunt integrate în viaţa de zi sau sunt repetate periodic şi de către cei aflaţi pe o cale spirituală în intenţia asigurării unei stări de puritate şi armonie lăuntrică.

ALIMENTE NOCIVE PENTRU ORGANISMUL UMAN

Mi s-a cerut, nu demult, din partea unor cititori  o listă cu alimente nocive pentru organismul uman. În cele ce urmează sunt prezentate principalele alimente pe care datorită efectelor perturbatoare asupra sănătăţii le-am integrat în această catregorie. Am oferit în multe situaţii şi posibili înlocuitori.

Moda înlocuirii alimentelor naturale cu cele chimice, pe motiv că sunt mai ieftine, a determinat apariţia unor produse alimentare cu efecte nedorite. Totuşi, dacă ne gândim bine, banii pe care îi economisim acum pe mâncare îi vom da mai târziu la medic. Bineînţeles, faptul că ne îmbolnăvim nu interesează pe cei ce produc astfel de ˝alimente˝, ci dimpotrivă, ei îşi întreţin şi chiar extind clientela prin reclame persuasive, bine puse la punct, singurul interes fiind profitul.

Este bine de ştiut, încă de la început, că acest tip de alimente sunt lipsite de o întreagă serie de biocatalizatori (vitamine, enzime, minerale, oligoelemente etc.) fără de care nu pot fi asimilate. Vieţuirea omului în strânsă legătură cu natura, de-a lungul miilor de ani, a creat pattern-uri (modele) metabolice foarte stabile (din fericire), astfel încât aceste alimente nenaturale, carenţate şi  modificate structural prin procese de prelucrare şi rafinare, sunt identificate ca ceva străin, necunoscut corpului uman. Astfel se explică o serie întreagă de toxine şi deşeuri metabolice care se acumulează în organismul omului modern, care sunt responsabile de o largă gamă de afecţiuni.

 

ZAHĂRUL Zahărul este, fără îndoială, una dintre cele mai periculoase substanţe de pe piaţa alimentară în zilele noastre. Ne referim la zahărul alb rafinat (din sfeclă de zahăr sau trestie), din care s-au eliminat toate vitaminele, mineralele, proteinele, fibrele, apa şi alte elemente sinergice. Acest zahăr este un produs de sinteză, care nu se găseşte în natură şi deci nu este potrivit consumului de către fiinţa umană.  Alte zaharuri precum fructoza din fructe sau miere, lactoza din lapte şi maltoza din cereale sunt substanţe cu o certă valoare nutritivă. Zahărul brut este o substanţă maronie, lipicioasă, obţinută prin simpla fierbere urmată de evaporare a sucului de trestie de zahăr: Acesta este un aliment sănătos, hrănitor, dar greu de găsit în Occident. O varietate “descoperită” de comercianţi (aşa numitul “zahăr brun”) nu este altceva decât zahăr alb amestecat cu melasă, şi deci nu este cu mult mai presus ca zahărul rafinat.

Pentru a ne explica efectele nocive ale zahărului, să vedem traseul pe care îl face în organism odată ce a fost ingerat:

– zahărul străbate cu uşurinţă intestinul subţire ajungând în sânge, unde provoacă o stare de hiperglicemie

– aceasta va determina o stare de excitare fizică şi nervoasă

– pancreasul alertat peste măsură secretă mai multă insulină decât normal, ceea ce are ca rezultat scăderea zahărului din sânge sub medie, aşa încât în scurt timp se instalează o stare de hipoglicemie.

– ficatul îşi face datoria şi transferă o parte din rezervele sale de glucide în sânge. Aceste alternanţe dereglează întreg metabolismul şi, în timp, obosesc şi uzează organismul (mai ales pancreasul), epuizând în acelaşi timp sistemul nervos. Zahărul afectează grav şi imunitatea. Insulina, care rămâne în circulaţia sanguină mult timp după ce zahărul a fost metabolizat, inhibă hormonul de creştere secretat de glanda pituitară. Acesta (hormonul de creştere) este reglatorul principal al sistemului imunitar; consumul zilnic al unor cantităţi importante de zahăr induce un deficit al acestui hormon, predispunând la deficienţă imunitară.

În plus, zahărul este tratat ca agent străin şi toxic de către sistemul imunitar, datorită structurii sale chimice nenaturale ca şi datorită contaminării industriale cu alţi compuşi reţinuţi în procesele de rafinare. Astfel, zahărul declanşează un răspuns imunitar inutil şi în acelaşi timp inhibă funcţia imunitară, acţionând ca o sabie cu două tăişuri.

Zahărul este principalul acuzat în multe boli şi stări degenerative. El poate cauza cu uşurinţă diabet şi este un factor major în apariţia candidozei, ambele fiind larg răspândite în lumea occidentală industrializată.

Pentru metabolizarea acestui produs organismul trebuie să “împrumute” de la ţesuturi vitaminele, mineralele şi alte substanţele nutritive care lipsesc. Astfel, consumul masiv de zahăr provoacă reducerea constantă a cantităţii de substanţe nutritive din organism.

Se susţine că aceste ”mici” dezastre se produc doar în cazul unui “consum masiv” de zahăr, ceea ce nu se petrece în majoritatea cazurilor. Dacă avem în vedere că doar un litru de Cola conţine  100 – 150 de gr. de zahăr (dar şi o gamă largă de substanţe chimice excitante), ne putem da seama că marea majoritatea a consumatorilor  se expun fără să-şi dea seama la aceste pericole.

Zahărul este vinovat şi de apariţia cariilor dentare, nu atât prin contactul cu dinţii, cât prin mobilizarea calciului din organism în scopul neutralizării acidităţii produse de zahăr, în detrimentul sistemului osos şi al dentiţiei, care devin mai fragile. De asemenea, zahărul sărăceşte organismul de potasiu, magneziu, elemente necesare unei funcţii cardiace normale, fiind astfel un factor determinant în bolile cardiovasculare.

Reducerea nivelului de substanţe nutritive ca urmare a  consumului ridicat de zahăr poate provoca creşterea poftei de mâncare, organismul încercând să echilibreze pierderile. De aici la supraponderalitate nu este decât o chestiune de timp.

Mulţi oameni ingerează mai mult zahăr decât le este necesar pentru a produce energie. Când se întâmplă astfel, ficatul converteşte excesul de zahăr în molecule denumite trigliceride şi îl stochează sub formă de grăsimi, sau produce colesterol pe care îl depune în vene şi artere. Zahărul devine astfel un factor major cauzator de obezitate şi arterioscleroză. Astfel se demontează teoria conform căreia în cazul bolilor de inimă este recomandat consumul unui cub de zahăr “pentru întărire”.  Deci nu numai că nu este recomandat, ci  este contraindicat cu stricteţe!

De asemenea, zahărul este o substanţă care induce obişnuinţă. S-a constatat că renunţarea la zahăr duce invariabil la apariţia simptomelor asociate cu narcoticele: oboseală, tristeţe, depresie, moleşeală, dureri de cap, de membre. Consumurile curente pe cap de locuitor din ţările dezvoltate (30 – 50 de kg/ an, adică cca. 100-150 de gr./ zi) confirmă acest lucru. Acest consum poate fi calificat drept “abuz”. Mulţi oameni nu realizează ce cantitate mare de zahăr consumă datorită faptului că acesta este ascuns în alimente (noi nu ˝vedem˝, la modul  propriu, cât zahăr conţin acestea şi astfel ne putem înşela)

Consumul de zahăr din SUA este atât de ridicat, încât a devenit o problemă socială prin efectele sale nedorite asupra comportamentului, în special la copii, aceştia manifestând progresiv tulburări severe de comportament şi dificultăţi la învăţare. Într-un studiu recent condus de dr. C. Keith Connors de la spitalul de copii din Washington, s-a descoperit existenţa unei legături nefaste între consumul de dulciuri şi carbohidraţi (sub formă de prăjituri, biscuiţi) şi comportamentul violent, hipertensiunea şi dificultăţile la învăţare. Alte studii arată faptul că s-a putut reduce violenţa din închisori eliminând zahărul rafinat şi amidonul din dieta puşcăriaşilor.

În anul 1991 în Singapore s-a interzis vânzarea de băuturi dulci răcoritoare în toate şcolile şi centrele de tineret, având în vedere pericolul pe care îl prezintă zahărul pentru sănătatea fizică şi mintală a tinerilor.

Sigur, toate aceste efecte negative ale zahărului sunt vizibile în ani, dar cu cât vom lua mai devreme măsuri, cu atât organismul nostru va fi mai eliberat de o muncă şi un efort inutile.

Înlocuitori ai zahărului:

1) MIEREA DE ALBINE – cel mai bun înlocuitor (Este bine de ştiut că mierea naturală de albine se zahariseşte, acesta fiind semnul cel mai sigur că nu este contrafăcută)

2) ZAHĂRUL INVERTIT – 1 kg de zahăr alb, 500g de apă, sucul unei lămâi se fierb 10 minute, colectându-se spuma cu o lingură de lemn. Ceea ce se obţine este un amestec de două monozaharide (glucoză şi fructoză), cu putere dublă de îndulcire faţă de zahăr. El nu prezintă nici pe departe dezavantajele zahărului, dar, cu toate acestea, nu este nici întru-totul benefic.

ZAHARINA

Zaharina a fost descoperită în secolul trecut de către chimişti (în anul 1879). Foarte săracă în calorii şi de 200-500 de ori mai dulce decât zahărul, s-a impus rapid ca îndulcitor ideal pentru diabetici şi pentru supraponderali.

În 1977, în urma publicării unor studii din care rezulta că şobolanii hrăniţi cu cantităţi foarte mari de zaharină dezvoltau cancer la vezică, s-a propus interzicerea consumului zaharinei. Cercetările ulterioare nu au arătat o creştere a riscului de contractare a cancerului la vezică la oamenii care consumau zaharină. Cu toate acestea în octombrie anul 1996, în Statele Unite s-a propus înscrierea zaharinei pe lista substanţelor cu potenţial cancerigen, în timp ce în alte ţări aceasta a fost interzisă complet. În Canada a fost interzisă folosirea zaharinei.

Din nefericire au apărut şi alţi îndulcitori hipocalorici, cum ar fi aspartamul, care au o toxicitate mult mai mare decât zaharina.

ASPARTAMUL

Aspartamul, un produs de 200 de ori mai dulce decât zahărul şi care practic nu conţine nici o calorie, este un ester metilic al dipeptidului L-aspartil – L-fenilalanină. El se descompune în fenilalanină 50%, care poate să fie neurotoxică şi, la unele persoane sensibile, poate produce crize epileptice ; acid aspartic 40%, care poate produce tulburări ale creierului aflat în dezvoltare; metanol 10% , care dacă se transformă prin oxidare în formaldehidă, este foarte toxic.

ACSN (Aspartame Consumer Safety Network) relatează că 85% dintre toate sesizările înregistrate la FDA[1] se referă la reacţiile adverse ale aspartamului.

  • · neurologice
  • · dermatologice
  • · cardiace
  • · respiratorii
  • · scăderea glicemiei
  • · sindrom Alzheimer cronic mai frecvent
  • intoxicaţie cu formaldehidă
  • Au fost raportate, până în prezent, mai multe decese şi cel puţin 70 de simptome diferite ca rezultat al consumului de aspartam. Dintre acestea, semnalăm ca deosebit de grave:
  • blocarea formării serotoninei în creier, care poate produce tulburări comportamentale, cum ar fi violenţa, apetenţă pentru sinucideri;
  • dureri de cap, insomnie, depresie, ostilitate, anxietate;
  • tulburări ale funcţiei tiroide;
  • inhibiţia formării neurotransmiţătorilor;
  • scăderea auzului, a văzului
  • pierderi de memorie sau tulburări în vorbire;
  • crampe musculare, oboseală, aritmie;
  • creşterea exagerată a poftei de mâncare (provocată de creşterea glicemiei), etc.

Totuşi, aceste reacţii, apar numai atunci când consumul de aspartam este asociat cu o stare de stres accentuat.. Chiar dacă FDA a aprobat aspartamul ca aditiv alimentar, specialiştii  ACSN consideră că acest produs trebuie reconsiderat şi supus la noi teste.

CARNEA

Există 23 de aminoacizi diferiţi. Toţi sunt importanţi, altfel nu ar mai exista. Cincisprezece dintre ei pot fi sintetizaţi de corpul uman, dar opt trebuie luaţi direct din hrană. Consumarea cu regularitate a fructelor, legumelor, nucilor, seminţelor, mugurilor, a polenului şi a mierii de albine, a laptelui crud ne va asigura toţi aminoacizii necesarii, exact ca şi altor mamifere care nu consumă carne şi totuşi nu au deficienţe proteice. Din alimentele digerate şi din reciclarea reziduurilor proteice, în corpul nostru se găsesc în permanenţă aminoacizi circulând prin sânge şi sistemul limfatic. Când corpul are nevoie de aminoacizi şi-i ia de aici. Circulaţia aminoacizilor este ca o bancă deschisă non-stop. Ficatul şi celulele depun şi scot permanent aminoacizii necesari din sânge şi limfă. Când în sânge sunt prea mulţi aminoacizi, ficatul îi extrage de acolo şi îi depune în el până va fi nevoie de ei. Dacă, în schimb, nivelul aminoacizilor în sânge scade, datorită consumului lor de către celule, ficatul îi repune imediat înapoi în circulaţie. De asemenea şi celulele îi pot depozita şi repune în circuit. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizează mai multe proteine decât le este necesar pentru susţinerea vieţii lor, celulele retransformă proteinele lor în aminoacizi şi îi depozitează în sânge. Dacă înţelegem acest circuit al aminoacizilor realizăm cu uşurinţă faptul că proteinele conţinute în carne nu sunt necesare în dietă.

Cei opt aminoacizi pe care corpul nostru nu-i poate sintetiza trebuie luaţi din alimente. Polenul, hrişca, meiul, gălbenuşul de ou, laptele şi derivatele sale, chiar şi legumele şi fructele (totuşi în cantităţi mici) conţin (şi încă într-o formă foarte uşor asimilabilă) majoritatea acestor opt aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Pe lângă toate acestea, aminoacizii sunt conţinuţi în unele din aceste produse naturale (cum ar fi polenul) în cantitate mai mare decât în cărnuri (de unde, în plus, se pierd în mare parte prin prelucrare termică).

În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele nu ne pot furniza energia de care avem nevoie şi, în plus, descompunerea lor este mai greoaie şi mai puţin eficientă. Ele sunt descompuse în combustibili numai când rezervele de carbohidraţi sunt epuizate. Grăsimea din corp nu provine numai din consumul lor direct. Când se consumă în exces carbohidraţi aceştia sunt transformaţi de corp în grăsime şi depuşi. Astfel corpul poate înmagazina şi folosi grăsime fără a mânca mâncăruri grase. Depozitele de grăsime pot fi privite ca o bancă de carbohidraţi unde se fac depuneri sau restituiri, după cum este necesar.

Carnea este dăunătoare în alimentaţie deorece provoacă, în timp, apariţia multor boli. De exemplu, fiind foarte bogată în grăsimi saturate (diferite de cele folosite pentru producerea energiei) carnea provoacă accidente cardio-vasculare (datorită creşterii nivelului de colesterol în sânge).

Alte aspecte evidente care demonstrează  că nu suntem ˝făcuţi˝ pentru a  consuma carne:

1.  Deosebiri de ordin fiziologic:

– Toţi dinţii carnivorelor sunt ascuţiţi şi lungi. Dinţii oamenilor sunt toţi plaţi, cu excepţia molarilor care sunt ceva mai alungiţi.

– Maxilarele unui carnivor se mişcă numai în sus şi în jos pentru a putea muşca şi sfâşia. Maxilarele omului se mişcă şi lateral pentru a putea mesteca.

– Saliva omului este alcalină şi conţine ptialină. Saliva carnivorelor este acidă, potrivită pentru descompunerea proteinelor animale şi îi lipseşte ptialina, un produs care descompune amidonoasele.

– Stomacul unui animal carnivor este un sac rotund şi simplu care secretă de zece ori mai mult acid clorhidric decât stomacul unui animal necarnivor. Stomacul omului are formă alungită, este mai complicat ca structură şi terminat cu duoden.

– Intestinele unui animal carnivor au de trei ori lungimea trunchiului şi sunt destinate unei expulzări rapide a reziduurilor rezultate în urma digestiei, care se alterează rapid. Intestinele omului au de douăsprezece ori lungimea trunchiului, hrana rămânând în ele până când toţi nutrienţii sunt extraşi.

– Ficatul unui animal carnivor poate să elimine de 10 – 15 ori mai mult acid uric decât ficatul omului, care este capabil să elimine foarte puţin. Acidul uric este o substanţă extrem de toxică care se eliberează în organism ori de câte ori se consumă carne. Spre deosebire de carnivore, corpul uman nu are enzima necesară descompunerii acidului uric.

– Animalele nu transpiră prin piele, pielea lor neavând pori.

– Urina animalelor este acidă, a omului este alcalină.

– Limba carnivorelor este aspră, a omului este moale.

– Mâinile omului sunt destinate perfect pentru culesul fructelor, nu pentru sfâşiat, aşa cum fac animalele cu ghearele lor.

– Fiinţa umană nu este înzestrată cu nici o particularitate anatomică care să-i permită să sfâşie, să spintece sau să smulgă carnea pentru a o consuma.

2.  Deosebiri de ordin psihic

Pe de altă parte trebuie să realizăm că noi, oamenii, nu suntem nici măcar din punct de vedere psihologic alcătuiţi pentru a consuma carne. Am colindat vreodată prin pădure, ne-am umplut plămânii cu aerul proaspăt ascultând cântecul păsărelelor? Poate că abia plouase şi totul în jur era limpede şi curat. Razele soarelui se strecurau printre copaci şi în lumina lor florile şi iarba scânteiau ca vrăjite. Tocmai atunci o mică veveriţă sau poate chiar un pui de căprioară ne-a tăiat calea. Ce-am simţit în prima clipă, care a fost primul impuls la vederea acestei mici vietăţi? Să ne năpustim asupra ei, să o apucăm cu dinţii, să o sfâşiem în bucăţele şi să o înfulecăm numaidecât? Ne-am lins oare pe buze cu satisfacţie şi am mulţumit cerului că tocmai nouă ne-a scos în cale această delicatesă? Sau privind mica făptură cu blăniţă şi cu ochişori atât de vii ne-am bucurat în gând ‘’Iată ce făptură drăgălaşă!’’

Este uimitor cât de mulţi vegetarieni ar fi dacă atunci când şi-ar dori o bucată de friptură omul  ar fi nevoit să se ducă imediat afară, să omoare bietul viţel fără apărare, să-l înjunghie cu mâna lui, să se bălăcească în sângele şi măruntaiele sale, ca să-şi taie din el exact bucata pe care şi-o doreşte.

Atitudinea copiilor în această direcţie este cea mai revelatoare. Să punem un copilaş în pătuţ cu un iepuraş şi un măr. Dacă el se va repezi şi va încerca să mănânce iepuraşul şi se va juca cu mărul atunci putem considera ca fiind firesc să ne hrănim cu carne. Dar întotdeauna va fi invers!

Deci este cât se poate de clar că omul nu a fost creat să mănânce carne. De ce totuşi o mănâncă? Din trei motive principale:

1. Datorită obiceiului sau ‘’tradiţiei’’

2. Pentru că omului i se inoculează ideea că ea este indispensabilă sănătăţii, trecându-se totodată sub tăcere pericolele consumului de carne

3. Pentru că nu sunt suficient cunoscute avantajele imense ale alimentaţiei naturale şi virtuţile sale terapeutice.

Carnea conţine şi o gamă de elemente direct toxice pentru organismul uman, cum ar fi:

– reziduuri metabolice ale medicamentelor, hormonilor şi a altor substanţe administrate animalelor, în condiţiile creşterii lor într-un mod nenatural(regim de îngrăşare forţată);

-substanţe toxice secretate de animal  în momentul tăierii şi răspândite în întregul sistem sanguin;

-bacterii şi toxine provenind din descompunerea cărnii, începută imediat după sacrificarea animalului (de altfel, se şi observă că, în scurt timp, carnea proaspătă îşi schimbă culoarea roşie într-una brun-verzuie, datorită proceselor de putrefacţie; pentru a împiedica acest lucru, firmele producătoare de preparate din carne introduc conservanţi şi coloranţi -culoarea aceea de roşu intens,˝proaspăt˝- foarte toxici); carnea fiind un bun izolator termic, fierberea sau prăjirea nu le pot distruge în totalitate. Analizând cele prezentate, concluzia se impune de la sine. Pe aceeaşi temă vedeţi şi articolul:   DE LA CITITORI şi  NU! CONSUMULUI DE CARNE

ALCOOLUL

Este cel mai la îndemână excitant la ora actuală. Interzicerea lui a fost imposibilă deoarece e foarte simplu de produs, iar obiceiurile legate de folosirea lui au fost prea adânc înrădăcinate…

Nocivitatea sa se reflectă în următoarele aspecte:

– alcoolul se comportă (şi este) ca orice drog, folosirea lui creând dependenţă în timp; astfel, după ce bem un pahar cu băutură alcoolică, ne simţim un timp (destul de scurt, de altfel) ˝bine˝, după care urmează, ireversibil, faza a doua de ˝cădere˝, depresivă, din care se iese de obicei cu o nouă doză şi astfel cercul se închide;

– folosirea sa regulată, în doze mari, generează în timp intoxicaţie alcoolică cronică (care se poate şi acutiza), cu efecte devastatoare mai ales asupra sistemului nervos, determinând tulburările psihice şi comportamentale atât de frecvent întâlnite astăzi;

– prin aciditatea creată în organism, demineralizează corpul, provocând osteoporoză, slăbirea danturii etc.; de asemenea, poate provoca anumite forme de ulcer, mai ales când se consumă pe nemâncate;

– perturbă grav, în timp, anumite organe vitale (ficatul, rinichii etc.);

– creşte riscul bolilor de inimă şi circulaţie, precum şi al cancerelor de diverse naturi;

– generează iresponsabilitate şi neintegrare socială;

Mai trebuie să facem şi câteva precizări referitoare la unele argumente date de unii “binevoitori” cu privire la consumul de alcool. Aceste argumente au o bază de plecare reală într-o anumită măsură, dar nu pot justifica în nici o formă consumul de băuturi alcoolice.

-Se afirmă că băuturile alcoolice au efect vasodilatator şi din acest motiv ar avea un efect benefic asupra aparatului cardiovascular. Într-adevăr, are un anumit efect vasodilatator, dar numai în doze mari, în care sunt perturbate grav alte funcţii şi sisteme printre care la ˝loc de cinste” se află aparatul cardiovascular. Plante medicinale fără nici o contraindicaţie, cu efect vasodilatator sunt saschiul, hameiul, talpa gâştii, vâscul. În alimentaţie, vasodilatatoare mai puternice sunt: ceapa, pătrunjelul, morcovul, usturoiul, coacăzele negre. Alcoolul este printre cei mai importanţi factori de risc în bolile cardiovasculare.

-Firmele producătoare susţin că vinurile, mai ales cele roşii, sunt vitaminizante. Este o afirmaţie falsă deoarece cantităţile de vitamine existente în vin sunt mult prea mici pentru a putea fi folosit ca vitaminizant. Vitamina C, de exemplu, este de 500 de ori mai multă în măceşe decât în vin, în timp ce vitaminele din complexul B sunt de 10 ori mai numeroase în grâul integral decât în vinul de Porto şi de 100 de ori mai numeroase în grâul integral decât în vinurile roşii obişnuite, etc.

-Despre bere se afirmă că ar fi stimulent renal şi diuretic. Efectul diuretic al berii este mult mai mic decât al unor ceaiuri de soc, cozi de cireşe, brusture sau salvie. Despre efectul stimulator renal nu există nici măcar un studiu care să fi pus în evidenţă existenţa sa, în schimb, statisticile arată că la consumatorii de bere există mult mai multe cazuri de litiază urinară decât la celelalte persoane, aşa încât efectele berii sunt cam pe dos, faţă de ceea vor să dea impresia producătorii.

Pe fondul consumului de alcool pot apare adevăraţi monştri din subconştient, care să îndemne fiinţa spre acte pe care apoi vor fi regretate amarnic. De exemplu, un procent foarte mare de tâlhării, crime, violuri sunt făcute sub influenţa alcoolului.

Mulţi copii malformaţi, întârziaţi mental sunt concepuţi sub influenţa alcoolului. Instinctiv, majoritatea femeilor resping un bărbat care a consumat alcool.

Consumul de alcool nu face pe nimeni mai puternic, ci doar excită pe moment, vlăguind şi mai mult organismul; nu dă curaj, ci doar tulbură conştiinţa, ceea ce face fiinţa mai insensibilă; nu face pe nimeni să pară mai interesant în ochii celorlalţi (cu câteva excepţii datorate naivităţii acute sau unei naturi perverse), ci produce dezgust.

Pentru o fiinţă care doreşte să-şi menţină sănătatea şi să-şi eleveze fiinţa alcoolul NU TREBUIE SĂ FIE FOLOSIT. Excepţie o constituie remediile naturale (unele extracte în vin) sau unde este folosită metoda extracţiei în alcool a principiului activ din plantele medicinale, cum este în cazul tincturilor.

 

CAFEAUA


Deşi are cea mai scăzută toxicitate dintre substanţele excitante folosite în mod curent, cafeaua este totuşi un “aliment” care nu este de dorit pentru organism. Mecanismul de acţiune al licorii negre este acela de stimulare a sistemului nervos central sub acţiunea alcaloidului existent în boabele de cafea, numit cofeină.

S-a pus în evidenţă faptul că la câteva minute după consumul cafelei apare o suprastimulare globală a organismului manifestată prin creşterea activităţii cardiace (o creştere care la anumite persoane se manifestă prin aritmii, tahicardie, ameţeală uşoară), creşterea sensibilităţii la stimulii exteriori, creşterea excitabilităţii. După o repetată stimulare de acest fel organismul se obişnuieşte şi devine dependent de acest excitant. În plus, scade sensibilitatea organismului (datorită consumării mai rapide a resurselor energetice prin suprastimulare) la dozele de început aşa încât sunt necesare cantităţi tot mai mari de cafea pentru a mai obţine acelaşi efect. Este o acţiune diferită de cea a plantelor medicinale, deoarece stimularea nu apare firesc în urma reglării unor procese vitale în fiinţă, ci se face pe seama unei “biciuiri” a sistemului nervos. Din acest motiv se poate vorbi la cafea de crearea unei dependenţe nesănătoase.

OŢETUL ALIMENTAR DIN LEMN

Oţetul alimentar din lemn este în fond “o soluţie moartă’’, care conţine un singur component: acid acetic (fiind astfel carenţat în componente cum ar fi mineralele oligoelementele, enzimele etc., prezente în oţeturile naturale), iar pentru tulburările produse în organism acidul acetic este în mare parte răspunzător.

Oţetul alimentar din lemn face să apară în organism diferite tulburări: iritaţii, corodări, predispune la ulcer, astm, carii dentare, arsuri, osteoporoză, calculi renali, irită mucoasa bucală, îngreunează activitatea mucoasei intestinale şi stomacale. Ajuns pe piele, el provoacă usturimi şi mâncărimi. Vaporii de oţet înroşesc ochii şi îngreunează respiraţia.

Înlocuitori ai oţetului

Sucul de aguridă(struguri necopţi): Pe lângă faptul că este un bun înlocuitor al oţetului alimentar din lemn, sucul de aguridă este şi un bun diuretic, combate constipaţia şi în amestec cu apă se obţine o băutură răcoritoare.

Oţet din mere şi miere: Se amestecă 300 g de miere dizolvată în puţină apă rece, cu 1 litru de rachiu sau vodcă (40 grade) şi 7 litri suc de mere proaspăt. Amestecul se pune într-un borcan , se acoperă cu tifon dublu şi se ţine 45-60 de zile, până la oţetire. Se amestecă zilnic. Se foloseşte la salate, sosuri, supe.

Oţet natural aromatic: O linguriţă de sare şi 3 linguriţe de miere se dizolvă cu puţină apă rece şi apoi se amestecă cu 1 litru de suc de lămâie. Acest amestec se pune într-un borcan în care s-au pus o rămurică de tarhon verde, o linguriţă de coriandru măcinat, 2-3 frunze de dafin mărunţite, 4-5 frunze de busuioc verde, 2-3 frunze de salvie proaspătă şi o jumătate de linguriţă de piper măcinat. Se închide ermetic şi se agită zilnic. Amestecul se lasă la macerat 14 zile. După aceasta se strecoară şi se pune în sticle bine închise.

Oţet de trandafiri: O linguriţă de sare şi 3 linguriţe de miere se dizolvă cu puţină apă rece şi apoi se amestecă cu 1 litru de suc de lămâie. Se toarnă peste următorul amestec de plante: o mână de petale de trandafiri, 5-6 boabe de ienupăr măcinate, 2-3 frunze de salvie proaspete şi o rămurică de cimbru sau cimbrişor. Se lasă la macerat 14 zile, timp în care se agită zilnic. După aceasta se strecoară şi se pune în sticle bine închise.

MARGARINA

Mai întâi să vedem de ce are nevoie organismul nostru de grăsimi. Grăsimile naturale conţin “acizi graşi esenţiali” care sunt substanţe nutritive importante pentru procesele metabolice şi pentru unele funcţii vitale. Aceşti acizi contribuie la refacerea membranelor celulare (inclusiv a celor ale creierului, nervilor şi globulelor albe), precum şi la întreţinerea vaselor de sânge în stare curată şi la lubrifierea lor.

Spre exemplu acidul linoleic şi acidul linolenic trebuiesc preluaţi din alimente deoarece nu pot fi sintetizaţi de organism. Transformarea substanţei în energie are loc în organism la nivelul mitocondriilor – celule specializate care preferă grăsimile altor substanţe. De aceea, cu cât grăsimile sunt mai naturale, cu atât mai repede şi fără efort sunt transformate în energie. Grăsimile naturale sunt: untul, alunele, seminţele, diferite uleiuri presate la rece!

Populaţiile mediteraneene au utilizat în alimentaţie uleiul presat la rece extras din măsline şi este cunoscut faptul că incidenţa cancerului şi a bolilor de inimă la aceste populaţii este foarte mică.

În timpul celui de-al doilea război mondial, când untul a dispărut de pe piaţă, americanii au apelat la uleiuri vegetale pentru a obţine un substituent, astfel apărând margarina. Ei au obţinut acest produs încălzind la peste 500 de grade F diverse uleiuri vegetale, hidrogenându-le apoi şi adăugând nichel drept catalizator pentru a le întări. Rezultatul acestei prelucrări chimice este un substituent solid al grăsimilor naturale cu o structură moleculară asemănătoare plasticului.

Când grăsimile naturale sunt eliminate din alimentaţie în favoarea uleiurilor hidrogenate, organismul este nevoit să folosească aceste molecule de grăsime denaturată în locul acizilor graşi naturali care lipsesc. Globulele albe ale sângelui, vitale pentru sistemul imunitar, sunt dependente de acizii graşi esenţiali.

Iată ce spunea doctorul Ignam în cartea sa “Mâncaţi corect, sau riscaţi să muriţi tânăr” despre ce se petrece atunci când uleiurile hidrogenate iau locul grăsimilor naturale în dietă:

Membranele acestor celule încorporează grăsimile hidrogenate în structura lor. Când se întâmplă astfel, globulele albe îşi încetinesc funcţiile, iar membranele lor se rigidizează. Asemenea globule albe sunt slabi luptători împotriva infecţiilor, lăsând organismul pradă tuturor tipurilor de afecţiuni ale sistemului imunitar. Cancerul sau infecţiile cu ciuperci, bacterii şi viruşi pot găsi condiţii prielnice… De fapt una dintre căile cele mai rapide de a vă paraliza sistemul imunitar este să consumaţi zilnic cantităţi semnificative de alimente îndelung prăjite sau grăsimi precum margarina… Nu este de mirare că un consum exagerat de margarină, grăsimi nesaturate şi alte grăsimi hidrogenate este asociat cu o mare incidenţă a cancerului, sub diferite forme.”

Grăsimile naturale sunt combustibilul preferat al celulelor cardiace, care folosesc o substanţă nutritivă denumită carnitină pentru eliberarea grăsimilor în celulă  în vederea arderii. Doctorul Ignam scrie:”Grăsimile nu pot fi convertite în energie fără o cantitate adecvată de carnitină”.

Cele mai bogate surse vegetariene de carnitină sunt: fructul de avocado şi germenii de grâu.

Cele mai bune surse de acizi graşi esenţiali sunt: avocado, seminţele de floarea soarelui, de dovleac, ananasul.

Cele mai bune uleiuri de gătit sunt cele obţinute prin presare la rece din: măsline, porumb, floarea soarelui, susan, nuci, etc.

Untul clarifiat, ghee, este mai indicat pentru gătit decât cel obişnuit deoarece rezistă mai bine la temperaturi ridicate.

Nu este bine să consumaţi produse ce conţin uleiuri hidrogenate sau parţial hidrogenate, inclusiv maioneza din comerţ, salatele la borcan, margarina, alimentele prelucrate industrial.

Postul creştin implică abţinerea de la produsele de origine animală de tipul lactatelor, cărnii, ouălor.

ADITIVII ALIMENTARISunt substanţe adăugate în alimentele preparate industrial şi au rol de conservare, colorare, ameliorare a gustului etc. În general putem vedea în lista de ingrediente de pe orice ciocolată, napolitană, suc etc, o misterioasă succesiune de E-uri urmate de cifre. Acestea se referă la aditivii utilizaţi în industria alimentară. Ceea ce nu se cunoaşte atât de bine este faptul că o mare parte dintre aceştia sunt consideraţi toxici chiar de către forurile internaţionale din domeniul sănătăţii, mulţi aditivi fiind chiar interzişi în ţări din Occident şi în statele sovietice. Oferim în continuare lista aditivilor recunoscuţi ca fiind toxici cu recomandarea firească de a evita ferm toate produsele care conţin aceşti aditivi (dealtfel o măsură mult mai sigură este de a reduce gradat şi apoi de a elimina din alimentaţie toţi aditivii alimentari, produsele naturale fiind de departe de preferat). Lista de mai jos este extrasă din raportul  Oficiului Consumatorilor din Piaţa Comună Europeană şi este întocmită la începutul anului 2000:

-aditivi alimentari care produc cancer:

E131 (Albastru patent), E142 , E211 (benzoat de sodiu), E213 (benzoat de calciu), E214 (p-hidroxibenzoat de etil), E215 (sarea de sodiu a parahidroxibenzoatului de etil), E216 (parahidroxibenzoat de propil), E217 (sarea de sodiu a parahidroxibenzoatului de propil), E218 (p-hidroxibenzoatul de metil), E239 (hexametilen tatra amină), E330 (acid citric)

-aditivi alimentari care afectează vasele de sânge: E250 (Nitrit de sodiu), E251 (Nitrat de sodiu), E252 (Nitrat de potasiu)

-aditivi alimentari care produc boli de piele: E230 (Difenil), E231(Ortofenil fenol), E232, E233(Thiabendasol)

-aditivi alimentari care atacă sistemul nervos: E311 (Galat de octil), E312 (Galat de dodecil)

-aditivi alimentari care pot produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale ş.a.): E338(Acid fosforic) , E339(Fosfat monosodic/disodic/trisodic), E340(Fosfat monopotasic/dipotasic/tripotasic), E341(Fosfat monocalcic/dicalcic/tricalcic), E463(Hidropropil celuloză), E465(Metil etil celuloză), E466(Carboximetil celuloză), E450(Difosfat dfisodic/ trisodic/ tetrasodic/ dipotasic/ tetrapotasic/ dicalcic/ biacid de calciu), E461, E407(Caragenan) -din îngheţată.

-aditiv care distruge vitamina B12: E200 (acid ascorbic)

-aditivi care determină afecţiuni intestinale: E220 (Sulfat anhidru), E221 (Metabisulfit de potasiu), E222 (Sulfit acid de sodiu), E223 (Metabisulfit de sodiu), E224 (Metabisulfit de potasiu)

-aditivi care cresc nivelul de colesterol: E320 (Butil hidroxianisol BHA), E321(Butil hidroxitoluen BHT)

– Alţi aditivi periculoşi: E120 (conselină, acid carminic), E124

– Aditivi suspecţi: E121, E141(Verde brilliant), E150(Caramel), E153, E171, E172, E240, E241, E477.

– Cei mai periculoşi aditivi alimentari:

E123 – este interzis în SUA şi în statele foste sovietice. Se găseşte în bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite şi creme de brânză. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. În aceeaşi categorie intră şi E110 care intră în componenţa dulciurilor (mai ales a prafurilor de budincă) colorându-le în acea culoare galben.

E330 (acidul citric) – Produce afecţiuni ale cavităţii bucale şi are acţiune cancerigenă puternică. Se găseşte în aproape toate sucurile din comerţ.

E102 (tartrazină) – este un alt colorant care se găseşte în dulciuri, mai ales în budinci. Are acţiune cancerigenă.

Folosiţi această listă atunci când faceţi cumpărături şi evitaţi alimentele care conţin aditivi alimentari periculoşi. Persoanele care deja suferă de anumite afecţiuni, cum ar fi cele vasculare, dermatologice etc. vor evita în mod special să consume orice aliment ce conţine aditivi care agravează afecţiunea de care suferă.


[1] FDA este FEDERAL DRUGS ADMINISTRATION organul de control al medicamentelor din Statele Unite.

CURA DE PRIMAVARA

Primavara este anotimpul retrezirii energetice si al bucuriei, al dragostei libere, marcand schimbari profunde in intreaga Natura, de la vegetatia care revine la viata la organismul si psihicul uman. Sub actiunea razelor solare si a energiilor efervescente care abunda, ceea ce este acumulat in exces in trupul nostru incepe sa se fluidifice si sa fie treptat eliminat. Organismul isi leapada acum incarcatura greoaie de peste iarna pentru a putea respira liber, pentru a absorbi fara piedici substantele noi si regenerante pe care primavara le aduce. Adesea acest proces este insotit de fenomene pe cat de neplacute pe atat de frecvente pentru cei nepregatiti: aparitia gripei, a racelii de primavara, reactivarea unor gastrite sau a afectiunilor reumatice, declansarea alergiilor. Cum putem face pasul catre primavara evitand acest cortegiu de fenomene nedorite si regenerandu-ne laolalta cu intreaga Natura? Raspunsul ni-l ofera chiar ea – Natura prin ceea ce ne pune la dispozitie: plante si alimente proaspete cu puternice efecte purificatoare.

Ritmul naturii si ritmul uman

Nu putem intelege cu adevarat transformarile uimitoare ce au loc in fiinta noastra fara a observa cu atentie legatura continua care se formeaza intre noi si exterior: schimbarile de temperatura, prezenta sau absenta luminii soarelui, ploaia, temperatura de afara sunt doar cateva dintre procesele care ne influenteaza permanent, mult mai mult decat am putea banui, chiar si in situatia in care nu ne expunem direct conditiilor atmosferice, ci stam relaxati in camera noastra bine incalzita… Suntem mai mult decat credem, legati prin fire invizibile de realitatea exterioara, organismul nostru raspunzand impreuna cu intreaga Natura vie la miscarile planetelor, ale Soarelui si Lunii, la modificarile climatice si la diferitele influxuri energetice provenind din Univers. Fara posibilitatea de a influenta natura acestor fenomene, omul poate insa, datorita inteligentei cu care este inzestrat, sa se adapteze cu abilitate la aceasta armonie exterioara si sa descopere astfel ca intotdeauna Natura ii pune la dispozitie toate resursele de care are nevoie pentru a trai foarte sanatos.

De ce sa facem o cura?

In mod natural, in perioada de iarna organismul este “dispus” sa digere cu mai mare usurinta alimente grele. Cele mai multe branzeturi, seminte de leguminoase uscate si preparate conservate se consuma in acest anotimp. Fireste ca aceasta nu se produce intotdeauna fara “efecte secundare”: ficatul devine mai incarcat, sangele tinde sa devina mai acid, colonul si tubul digestiv retin si o anumita cantitate de produsi nocivi, sistemul imunitar slabeste. Cu alte cuvinte, organismul devine un teren propice pentru acumularea unor substante nedorite si totodata incepe sa resimta lipsa enzimelor vii, precum si a vitaminelor si mineralelor pe care nu le-a putut prelua din hrana de peste iarna. Cu cat mai repede vom ajuta organismul sa scape de acest balast, cu atat ne vom regasi mai repede tonusul, fara a mai trece prin perioadele neplacute de astenie si fara a ne confrunta cu “bolile primaverii”. Cura de primavara, realizata pe o perioada care poate sa se deruleze de la una-doua zile pana la doua saptamani, este o cale de o eficienta imediata in purificarea si refacerea organismului, cu conditia sa fie realizata in concordanta cu posibilitatile noastre vitale.

Aceste cure menite sa curete organismul de toxine si sa ne redea astfel tonusul se bazeaza aproape in totalitate pe fructe si legume proaspete, sucuri din plante, salate de cruditati si chiar plante medicinale mai putin cunoscute din punct de vedere al uzului alimentar, dar nu mai putin gustoase. Iata in continuare cateva dintre cele mai eficiente verdeturi de primavara care pot fi folosite in acelasi timp ca alimente, dar si ca medicamente vegetale naturale:

Papadia (Taraxacum officinalis)

Salatele din frunze proaspete (tinere) de papadie sunt printre cele mai puternice depurative ale primaverii. Afectiunile hepatice, anemia, guta, pletora pot sa fie foarte mult diminuate prin folosirea acestui tonic amar. Preparate cu zeama de lamaie, ulei vegetal, sare si cateva condimente, salata din frunze crude de papadie actioneaza ca normalizant al functiilor intestinului, are efecte anticonstipante si combate o serie intreaga de boli de piele, de la dermatoze persistente la eczeme si ciuperci. Este cea mai utilizata planta in cadrul curelor naturale de slabire din perioada primaverii.

Leurda (Allium ursinum)

Frunzele de leurda sunt binecunoscute de cei ce colinda primavara prin padurile de foioase, mai ales in zonele mai umede, pe malurile izvoarelor. Usor de recunoscut dupa puternicul miros de usturoi pe care il degaja, planta are o nota aparte in arsenalul terapeutic al primaverii. Efectul depurativ concretizat in special prin eliminarea acidului uric este completat de un puternic efect antitoxic – ea facand parte dintre plantele folosite contra intoxicatiei cu nicotina. In cazul femeilor afectate de mastite sau alte boli ale sanilor, mai ales cand sunt corelate si cu predispozitia la cistite sau alte infectii in corp, se recomanda o cura de cel putin 10 zile cu aceasta planta, sub forma de adaos la salatele de cruditati si suplimentar sub forma de supe si piureuri.

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)

Desi este cunoscuta mai ales ca planta medicinala, traista ciobanului poate fi utilizata ca un aliment delicios, sub forma de salata proaspata din frunzele crude proaspat aparute. Pentru prepararea acestei salate cu efecte remarcabile de reglare a tensiunii si de eliminare a dezechilibrelor hormonale la femei, se pot adauga frunze proaspete de telina, putina salata verde, zeama de lamaie din abundenta si putin ulei vegetal obtinut prin presare la rece. Se mesteca cu atentie si este de preferat sa se manance, impreuna cu alte cruditati, in cure de 2-7 zile.

Vita de vie (Vitis vinifera)

Frunzele proaspete, la fel ca si carceii abia aparuti confera un gust proaspat, usor acrisor, salatelor de cruditati. Cu conditia sa nu fie preparate prin fierbere sau incalzire, frunzele de vita (mai ales din vita cu struguri negri) combat eficient obezitatea si celulita. Chiar si cazurile persistente de celulita pot fi ameliorate realizand o cura de cruditati de 2 saptamani in care la cel putin o masa se va consuma salata cu frunze de vita. In plus, in urma unei astfel de cure se va putea remarca imbunatatirea circulatiei sanguine si combaterea varicelor, reglarea menstruatiei in cazul femeilor (mai ales in situatia tendintei catre hemoragii abundente).

Iarba grasa (Portulaca oleracea)

Usor de recunoscut dupa frunzele sale rotunjite si carnoase, ea reprezinta un ingredient foarte apreciat in alimentatia vie din perioada primaverii datorita gustului placut si hranitor. Folosita direct la salate sau ca adaos la supe, ea are puternice proprietati antiinflamatorii, de combatere a bronsitelor care sunt frecvente in aceasta perioada, precum si un puternic efect vermifug. La salate nu se foloseste in doze prea mari, deoarece poate sa declanseze un efect laxativ.

Spanacul (Spinacia oleracea)

Este una dintre plantele cele mai nutritive, fiind din acest motiv recomandat in mod special copiilor – carora le favorizeaza cresterea – batranilor si convalescentilor. Un foarte bun antianemic datorita continutului ridicat de fier, recomandat in avitaminoze (mai ales in carentele vitaminelor B1, B2, B3 si C), el este un purificator al sangelui si un remediu contra bolilor de piele cronice. Datorita silicatilor nu este recomandat suferinzilor de guta, artrita, reumatism si diabet.

Urzica (Urtica dioica)

Una dintre plantele folosite din cele mai vechi timpuri pentru rolul sau terapeutic si alimentar, combina efectele depurative remarcabile cu un efect de revitalizare si regenerare a organismului. Frunzele proaspete ale urzicilor abia aparute sunt considerate datorita secretinei pe care o contin, printre cele mai puternice stimulente ale secretiilor digestive. Urzica contine un adevarat arsenal de substante benefice in revenirea de dupa perioada de iarna: saruri minerale (fier, sulf, siliciu, mangan), vitamine (B, E, C, K) si este totodata intre cele mai bogate sursa de clorofila. Toate acestea o recomanda in anemie, slabiciune accentuata, reumatism si boli ale articulatiilor, psoriazis. Nivelul glicemiei este redus in mod eficient in cazul persoanelor care sufera de diabet, dar care tin cure cu frunze de urzica si papadie. Pentru a prepara salata doar din frunze de urzica, se spala cu atentie frunzele crude si se amesteca cu apa si putina sare. Se poate acri cu putina zeama de lamaie sau otet de mere si miere de albine.

Macris (Rumex acetosella)

Este o planta binecunoscuta entru puternicul gust acru al frunzelor. Adaugate ca si condiment la salate si supe, frunzele crude de macris stimuleaza digestia si ajuta la refacerea puterilor in cazul persoanelor bolnave, mai ales dupa stari febrile. Datorita continutului de oxalat de potasiu si acid oxalic, nu este recomandata persoanelor care sufera de reumatism, guta sau artrita si nici de persoanele cu hiperaciditate gastrica. Nu se prepara in vase metalice si nu se combina cu apa minerala, fiind incompatibile.

Hrean  (Armoracia rusticana)

Frunzele crude confera hranei o aroma agreabila si stimuleaza totodata procesele digestive. Ele au efecte de combatere a anemiei si a problemelor respiratorii. Proprietatile lor purificatoare si stimulative sunt foarte de dorit in cazul persoanelor care se confrunta frecvent cu raceli, amigdalite, gripe, sinuzite, probleme respiratorii asociate cu o secretie abundenta de mucus.

Loboda (Atriplex hortensis)

Binecunoscutele frunze de loboda, folosite adesea pentru supe in perioada primaverii pot sa constituie un ingredient al salatelor depurative din cura de primavara. Datorita saponinelor din compozitie, are puternice efecte in afectiunile respiratorii inflamatorii, in tulburari digestive si boli de piele. Folosirea zilnica pentru cel putin o saptamana poate sa usureze mult tulburarile hepatice si biliare, mai ales cazurile de dischinezie. Contine o doza considerabila de vitamina C.

Banutii (Bellis perennis)

Nu trebuie sa va surprinda faptul ca binecunoscutii banutei, cu o inaltime de doar cativa centimetri, dar care umplu pajistile cu florile lor alb-rozalii odata cu venirea primaverii, pot fi utilizati si in scop culinar. Florile culese de preferinta atunci cand soarele este la amiaza pot sa completeze foarte bine gustul si chiar aspectul salatelor proaspete. Sunt recomandati mai ales in cazul afectiunilor respiratorii si vasculare. Aceasta planta delicata intareste aparatul circulator, combate gradat fenomenele neplacute rezultate in urma anumitor comotii cerebrale si inlatura pietrele de la vezica urinara. Se vor consuma in doze moderate, ca adaos la salata verde sau la salatele de papadie.

METODE SIMPLE PENTRU CURA DE PRIMAVARA

O cura eficienta poate sa dureze intre o zi (in cazul persoanelor mai slabite) si 10-14 zile atunci cand exista o buna vitalitate si se doreste o purificare adecvata a organismului. Ea presupune in primul rand o hranire perfect naturala, fara carne si fara nici un alt aliment greu digerabil care ar putea obstructiona procesul natural de purificare si regenerare a organismului. In general, o astfel de cura presupune o alimentatie bazata pe cat mai multe cruditati. Ideal este sa avem o alimentatie 100% vie, in care nici un aliment sa nu fie preparat prin incalzire. Avand insa in vedere ca acest tip de hranire nu este accesibil persoanelor cu un foc digestiv mai slab, este foarte bine daca in alimentatie exista cel putin 60-70% hrana vie.

Indiferent de varianta abordata, se va avea in vedere sa se evite consumarea branzeturilor si a alimentelor grele (preparate cu mult ulei, soia, naut), a zaharului si a oricaror produse cu componente chimice, sintetice (indulcitori, coloranti, conservanti etc.). In afara verdeturilor specifice acestui anotimp (pe care, in parte, le-am prezentat anterior) se vor introduce in alimentatie si salatele din radacinoase: morcovi, telina, patrunjel, ridichi de luna.

In cazul in care se foloseste si hrana calda, meniul poate fi completat cu supe si piureuri de legume bine fierte, condimentate din belsug cu plante picante: ghimbir, maghiran, cimbru, busuioc, piper, ardei iute.

Folosirea condimentelor are un rol foarte important in stimularea proceselor digestive si in fluidificarea si eliminarea acumularilor nocive, a mucozitatilor aderente la nivelul sinusurilor sau traseului respirator, precum si la nivelul traseului digestiv. Se vor adauga de asemenea in alimentatie, supele si terciurile din cereale integrale (hrisca, orez, porumb, grau), preparate cu legume si condimente.

Chiar daca este mai greu de acceptat la inceput, nu trebuie sa va feriti de gustul amar, care este prezent acum in cele mai multe dintre verdeturile de primavara. Obisnuindu-ne treptat cu acest gust destul de rar folosit in alimentatia curenta nu numai ca ajutam usurarea organismului dar vom resimti o stare clara de regenerare interioara, de refacere a starii noastre psiho-mentale benefice. Mai ales in cazul celor care s-au obisnuit sa consume mari cantitati de mancare (mai ales mancare grea) o astfel de cura de cruditati in care gustul amar sa fie prezent intr-o proportie mai mare are efecte aproape miraculoase in combaterea obezitatii, constipatiei si a bolilor cronice.

Cei care constata ca un asemenea regim este dificil de abordat, pot sa realizeze o mini-cura pentru doar o zi pe saptamana.

O varianta eficienta a curei de primavara este aceea in care se apeleaza la un regim lacto-vegetarian strict (fara carne) in care masa de dimineata este alcatuita integral din sucuri obtinute in mixerul electric, din plantele de primavara prezentate. Un astfel de suc din plante, cu apa si putina lamaie se va consuma numai pe stomacul gol, fara a mai manca nimic dupa aceea pentru cel putin 4 ore, interval in care se va instala o intensa, dar placuta senzatie de foame.

Incheierea unei astfel de cure de cruditati, mai ales in cazul in care am realizat-o pentru mai mult de 3 zile, trebuie sa se faca treptat, incluzand mai intai in alimentatie alimente preparate usoare: compoturi, supe si piureuri foarte bine fierte, terciuri din cereale (mamaliga). Doar dupa 1-2 zile se poate trece fara probleme la folosirea unor alimente mai consistente, de genul branzeturilor si lactatelor sau a semintelor oleaginoase, a leguminoaselor.

Alte recomandari pentru perioada curei

– Nu asteptati pasiv ca regenerarea plenara a fiintei sa se produca doar prin alimentatie, in lipsa unei activitati fizice adecvate. Asa cum intreaga natura este acum intr-o activitate febrila, urmariti sa va regasiti cat mai curand bucuria de a trai si entuziasmul in cel mai simplu mod: fiind cat mai des in Natura, respirand profund, admirand frumusetea primelor flori si a primelor frunze care apar si lasandu-va patrunsi de sunetele relaxante ale Naturii. Atunci cand sunteti in Natura respirati profund, dilatand cat mai mult narile si umfland pieptul pentru a va impregna cat mai mult cu energia proaspata a aerului.

– Folositi pe cat posibil pentru baut, in locul apei de la robinet, apa de izvor in care ati lasat la macerat cateva fire proaspete de busuioc.

– Daca va simtiti coplesiti de astenie, de plictiseala sau de dezinteres, nu ezitati sa apelati la una dintre metodele naturale redescoperite de psihologii americani si pe care am putea s-o numim in mod sugestiv “metoda zburdatului”. Trecand de nuanta de amuzament pe care s-ar putea sa v-o trezeasca aceasta denumire, metoda presupune ca indiferent de “greutatea” starii noastre interioare sa incepem sa ne manifestam precum copiii, atunci cand sunt fericiti: sa sarim intr-un picior, sa alergam dupa vrabii, sa zburdam in jurul fiintei iubite, sa fim exuberanti si sa manifestam aceasta prin miscare. Chiar daca la inceput nu simtim nici o dorinta de a face aceasta, odata cu primele miscari in noi se trezeste in mod miraculos acea bucurie a copilariei. Incetati sa va ganditi la faptul ca un adult este ridicol daca este inca jucaus. Jucausenia noastra va trezi si in cei din jur, acelasi suflu viu al tineretii si le va aduce si lor zambetul pe buze si bucurie in suflet.

Reamintindu-ne de sfatul de a ne integra in ritmul naturii, ce alta modalitate mai buna ar fi decat de a trai bucuria unui nou inceput?

DE LA CITITORI – 2

Autor: Dana Dragomir

Un raspuns prompt, inteligent, rational si in acelasi timp cu compasiune! toata stima – se vede ca sinteti vegetarian! eu sint vegan din motive etice, am fost vegetarian, am vazut filme si am inteles care este pretul unui ou, al unui pahar de lapte. In fiecare pahar de lapte este o parte dintr-un vitel, se spune, pentru ca viteii se ucid ca sa avem noi lapte, smintina, cascaval etc. pentru cine nu stie, exista inlocuitori vegetali aproape identici, benefici sanatatii noastre spre deosebire de lapte, oua, carne. daca lumea i-ar cere, piata i-ar oferi. spre deosebire de kirghizi si eschimosi, noi traim in lumea civilizata, gasim tot ce se poate in supermarket: fructe, legume, cereale – si tot pacatos si toxic alegem sa mincam. ei n-au de ales pentru a supravietui. paradoxal, cu cit ne indepartam de hrana simpla, vegetala, cu atit ne prostim mai tare. un studiu recent din Anglia publicat pe situl Ministerului Sanatatii:
http://www.nhs.uk/news/2011/02February/Pages/poor-diet-young-children-IQ-effect.aspx
Child diet ‘linked to IQ’

Deci mamele care isi indoapa copii cu salam si hotdogs ar trebui sa se gindeasca ca le fac rau, ii imbolnavesc si ii predispun la timpire.
Cineva imi spunea ca urmeaza sa suporte o operatie prin care sa i se monteze un inel in jurul stomacului, incit stomacul nu se mai dilate, sa manince mai putin si sa slabeasca.
Cit de traumatizata trebuie sa fie viata acelei femei. Ce simpla rezolvare – sa treaca la hrana bazata pe plante. I-am spus despre asta, m-a intrebat: de unde iei vitaminele, si proteinele? De unde le ia vaca? Oamenii traiesc in secolul trecut, de vina sint televiziunile, peste tot vezi doar bucatari de 2 bani care se pretind chefs, si care nu stiu decit oua, unt, carne. N-am vazut un post TV sa invite un vegan sau vegetarian sa-l lase sa vorbeasca, pentru ca la urma urmei e democratie, avem drepturi egale, toti platim taxa tvr. Citi oameni ar fi mult mai putin bolnavi si mai fericiti daca li s-ar spune adevarul, , daca ar fi educati corect, daca n-ar exista acest monopol criminal si acest taboo al abatoarelor si cirnatarilor!
Inchei cu aspectul etic, concentric. Linda McCartney spunea ca statisticile arata ca in timpul vietii, un vegetarian salveaza circa 760 pasari, 5 vaci, 20 porci, 29 oi, 46 curcani, 7 iepuri si peste jumatate de tona de peste. Cine ne da dreptul sa ucidem atitea fiinte?
Va urez mult succes pe aceasta cale a binelui si va urmaresc in continuare.

P.S.

va multumesc pentru accesul pe blogul dvs.

un material despre Ahimsa am postat si noi pe acest site:

http://www.protectiaanimalelor.ro/vegetarianism/jainismul.html

Raspuns: Liviu Gheorghe

Pentru toti acei parinti care incep sa dea carne micutilor lor.

Faceti un test simplu: Daca nu concret, macar folosind puterea imaginatiei. Mergeti la copilasul dumneavoastra (1,2 anisori) si aratati-i un mar si un pui de iepuras viu. Daca copilul se va repezi instinctual la iepuras si va incerca sa-l muste si sa-l devoreze, aveti dreptate sa credeti ca si puiul dumneavoatra este un carnivor care a primit o prada buna. Daca insa va lua in manutele sale marul si-l va mozoli intre gingii si se va juca dragalas cu iepurasul, puteti considera ca instinctul copilului este cel pur si natural. Bazati-va pe acest instinct pe care poate dumneavoastra l-ati pierdut mai demult si oferiti-i acestui copil inca de pe acum dreptul sa aleaga, sansa de a trai respectand in primul rand viata.

DESPRE INDIVIDUALIZARE IN ACTUL HRANIRII

Buna ziua !
Dl. Liviu Gheorghe sunteti o adevarata enciclopedie a datelor pe care le transmiteti pe blogul dumneavoastra si un adevarat MAESTRU al PEDAGOGIEI.
Va rog cand aveti putin timp liber sa-mi trimiteti si cat mai multe date despre modul cum sa ne hranim si mai ales ordinea produselor alimentare pe care trebuie sa o urmam in functie de tip categorie anotimp/luna a anului, dimineata, prinz, seara, etc,s.a.m.d

Cu aleasa consideratie

Gheorghe Croitoru

Vă mulţumesc pentru apreciere şi mă bucur că ceea ce este prezentat în acest blog vă este de folos.

Nu ştiu în ce măsură aţi parcurs materialele consacrate metodelor de purificare, vindecare şi armonizare prin alimentaţie postate pe blog. O mare parte dintre aceste informaţii se regăsesc grupate şi în lucrările care au apărut în cadrul Editurii KAMALA. (Vindecare şi purificare prin alimentaţie şi post – Vol. 1,2). Vă rog să mai parcurgeţi unele dintre ele şi veţi mai găsi răspunsuri la întrebările dumneavoastră.

În ceea ce priveşte solicitarea dumneavostră, doresc mai întâi de toate, să vă subliniez faptul că nu poate exista o formulă universal valabilă de orientare a alimentaţiei, astfel încât, ea să conducă pentru toată lumea la aceleaşi efecte. Cred că la rândul dumneavoastră intuiţi acest lucru. Sigur, se pot oferi câteva orientări generale. Dar, mult mai preţios este să ajungem fiecare dintre noi să ne orientăm cât mai conştient alimentaţia astfel încât ea să contribuie la bunăstarea fizică, energetică, psihică, mentală şi, … de ce nu spirituală, a fiinţei noastre. Fiecare dintre noi suntem unici, şi înţelegem că şi în direcţia orientării binefăcătoare a alimentaţiei trebuie să ne găsim …propria cale.

Iată totuşi  câteva din regulile generale de care trebuie să ţinem cont:

Vom trece întîi în revistă principalele erori alimentare pe care le facem. Iată ce spune în acest sens Dr. W. Kollath, specialist german în acest domeniu: „Cu excepţia maladiilor provenind din cauze accidentale, otrăvire (plumb, arsenic etc.), din micro-organisme extrem de virulente, malformaţii congenitale, majoritatea bolilor cunoscute îşi au originea direct sau indirect într-o alimentaţie incorectă.” Privind alimentaţia convenţională a omului civilizat obişnuit constatăm că este surprinzător cum de nu sînt chiar mai răspîndite aceste boli ce-şi au originea direct sau indirect în alimentaţia incorectă. Un număr tot mai mare de persoane realizează acest lucru dar, din păcate, reprezintă încă o minoritate. Este o eroare să crezi că reforma alimentară se limitează la… alimente. Trebuie revizuit întregul ansamblu de obiceiuri alimentare şi chiar atitudinea faţă de actul de a mînca. El trebuie să devină un act pe deplin conştient, înţelegînd că este un mod de a îmbrăţişa viaţa, pe care întreaga natură ne-o dăruie ca o ofrandă. Iată principalele erori pe care le facem. Mîncăm: 1) prea repede; 2) prea cald sau prea rece; 3) într-o cantitate prea mare; 4) alimente degradate; 5) o hrană prea bogată şi carenţată în acelaşi timp. Trebuie evitate întîi erorile 1, 2 şi 3, altfel majoritatea avantajelor unei hrăniri corecte sînt pierdute. Evitînd însă aceste erori, chiar dacă regimul alimentar este discutabil din punct de vedere calitativ, putem totuşi să limităm inconvenientele ce ar putea rezulta. Este important ceea ce asimilăm şi nu ceea ce înghiţim. Bineînţeles, ştim că trebuie să mestecăm bine alimentele, am învăţat aceasta încă din şcoala primară, de la învăţătorul nostru, care îşi înghiţea totuşi la repezeală sandwich-ul şi îşi sorbea ceaiul fierbinte în timp ce ne supraveghea… Alimentele insuficient mestecate care au suferit veritabila predigestie bucală devin un balast în stomac şi în intestin.

REGULI PRINCIPALE REFERITOARE LA HRANIRE

Pentru a se atinge o sănătate perfectă, longevitate, vigoare şi vitalitate este necesar  să se urmeze regulile dietetice de mai jos:

1. Nu mîncaţi decât atunci când vă este într adevăr foame. Feriţi-vă de falsa foame.

2. Nu supraîncărcaţi stomacul. Incetaţi să mai mîncaţi de îndată ce simţiţi că stomacul e pe trei sferturi plin.

3. Nu mîncaţi absolut deloc ceea ce nu vă place. În schimb, nu abuzaţi de felurile preferate.

4. Nu mîncaţi prea repede şi mai ales nu înghiţiţi hrana în grabă. Veţi constata practic că veţi mînca mai puţin dacă mestecaţi mai mult. Mestecaţi cât mai bine alimentele. Mestecaţi, pe cât posibil, fiecare îmbucătură de 30 de ori.

5. Mîncaţi fructe cât mai multe cu condiţia ca ele să fie perfect coapte. Nu mîncaţi fructe necoapte sau acide.

Ajunaţi o zi pe săptămînă. Postul e deosebit de important, deoarece elimină toxinele, echilibrează mecanismele fiziologice şi odihneşte organele.

6. Nu mîncaţi decât alimente compatibile între ele. Nu consumaţi, de exemplu, lapte cu alte produse lactate (brînzeturi). Fructele oleaginoase (nuci, alune, migdale etc.), pîinea, merele, untul natural, pot fi consumate cu nu contează ce aliment. Alimentele conţinînd amidon, fructele, cerealele sau alte alimente pe bază de hidraţi de carbon, sînt combinaţii compatibile. Experienţa şi mai ales instinctul trebuie să vă ghideze în alegerea amestecurilor compatibile între ele.

7. Pe cât posibil, fiecare masă va conţine crudităţi, ca salată, castraveţi, ridichi. Dacă vă stă în putinţă, reduceţi la minim cantitatea de alimente fierte. Limitaţi la 4 sau 5 alimentele compozante ale mesei. Renunţaţi la amestecurile complicate şi la combinaţiile heteroclite care pun probleme neobişnuite stomacului. Învăţaţi-vă să mîncaţi la oră fixă dacă vă este foame. Mulţumiţi-vă cu două mese complete pe zi.

În partea a doua a răspunsului vă ofer câteva recomandări individualizate care, nu mă îndoiesc, că vor ajuta şi pe alţii.

DESPRE INDIVIDUALIZAREA TRATAMENTULUI ÎN DIETOTERAPIE

Vom oferi câteva repere suplimentare pentru a putea adapta tratamentul dietoterapeutic situaţiei concrete în care vă aflaţi.

Această necesitate a individualizării a apărut din motive de ordin strict practic. Din acest punct de vedere, chiar în cazul unei banale gripe, de exemplu, tratamentul dietoterapeutic poate decurge în zeci de moduri. Iată doar câteva dintre ele:

  • pentru o persoană viguroasă, cea mai bună soluţie este postul negru (pentru a nu consuma prin digestie energia necesară sistemelor naturale de apărare ale organismului) şi administrarea de infuzii antiseptice calde;
  • pentru o persoană slăbită – sucurile şi nectarurile proaspete de fructe cu miere, remediile pe bază de plante medicinale şi produse apicole constituie soluţia optimă;
  • este posibil ca doar gâtul să fie cuprins de infecţie – o soluţie foarte potrivită va fi administrarea în infuzii a condimentelor picante cu puternic efect antiseptic cum sunt piperul negru sau boiaua de ardei iute, cu condiţia ca pacientul să nu prezinte şi simptome febrile sau să aibă hiperaciditate, care s-ar agrava la administrarea condimentelor picante, caz în care ar trebui folosite alte condimente, etc.

Indicarea aceluiaşi tratament dietoterapeutic pentru persoane diferite care prezintă aceeaşi afecţiune nu este deloc soluţia optimă. Modularea hranei şi a remediilor dietetice este o necesitate stringentă.

Există nenumăraţi factori care intervin în individualizarea tipului de tratament prin alimentaţie pentru un pacient:

VÂRSTA – consumurile calorice variază în funcţie de vârsta biologică a pacientului. În plus, sistemul endocrin prezintă o individualizare clară a activităţii în raport cu vârsta, făcând necesară o adaptare a tipului de substanţe pe care le introducem în corp în funcţie de etapa de viaţă în care ne aflăm.

– SEXUL – diferenţierile dintre bărbaţi şi femei nu se opresc la aparenţele fizice şi comportamentale. Anumiţi parametri fiziologici, activitatea nervoasă şi endocrină sunt din anumite puncte de vedere net diferite la cele două sexe. Substanţele conţinute de alimente pot fi adecvate sau inadecvate pentru o femeie sau un bărbat, în funcţie de particularităţile biologice pe care aceştia le prezintă.

– RASA – dincolo de orice segregări rasiale artificiale, fiecare popor sau populaţie şi-a individualizat de-a lungul mileniilor un anumit tip de alimentaţie, pe care organismul o va agrea printr-o programare făcută de foarte mult timp.

– PUTEREA DE DIGESTIE este un parametru în aparenţă simplu, dar care are o pondere foarte mare (chiar esenţială) în alegerea unui tratament dietoterapeutic. La persoanele slăbite, care digeră greu, într-o perioadă mare de timp, care prezintă inapetenţă, hrana va fi uşoară, blând stimulativă şi se va urmări ca prin anumite cure şi alimente medicament să fie restabilită puterea de digestie şi abia apoi se va trece la alimentaţia de tonifiere, mai consistentă. La cei supraponderali şi cu un apetit devorator, porţia de hrană va fi redusă treptat, urmărindu-se în acelaşi timp ca alimentele să fie cât mai pure şi mai naturale, curele vor avea rolul de a uşura structura şi vor fi mai intense (dar intensitatea va fi crescută gradat). La persoanele supraîncărcate de toxine şi cu putere de digestie redusă se va trece la un regim cu crudităţi sub formă de sucuri şi cu alimente uşoare şi pure (cu condiţia ca structura psihică să le permită “şocul” renunţării la obişnuinţele nefaste), etc.

– CONCORDANŢA ÎNTRE DEZECHILIBRELE FIZIOLOGICE ŞI CELE CARE EXISTĂ ÎN PLAN SUFLETESC ŞI MENTAL – este un parametru neluat în calcul de cei mai mulţi dintre terapeuţi. Iată un exemplu clasic de neconcordanţă: o persoană corpolentă, cu tendinţă de obezitate, cu mişcări moi şi destul de lente, aparenţe fizice şi dinamice greoaie, care are, în contrast cu aparenţele fizice, o minte agitată şi dezordonată, cu un psihic labil şi fragil (putând fi numită pe drept cuvânt “slabă de înger”). O dietă dură de scădere a greutăţii corporale şi de purificare mai mult ca sigur că nu e cea mai bună soluţie, deoarece persoana în cauză nu este pregătită să suporte toate tensiunile lăuntrice generate de schimbările bruşte din regimul de viaţă. Dieta prescrisă trebuie să găsească punctul de echilibru între necesitatea de uşurare şi de purificare a corpului şi nevoia de vigoare şi stabilitate lăuntrică.

– TIPUL DE ACTIVITĂŢI REALIZATE – este firesc faptul că o persoană care depune o muncă fizică grea nu va avea aceeaşi alimentaţie cu o alta care realizează, spre exemplu, o muncă de birou. De asemenea, anumite condiţii de competiţie sau examen, care presupun un efort psiho-mental foarte intens pe o perioadă scurtă sau prelungită de timp, necesită o alimentaţie suficient de hrănitoare, care să favorizeze procesele intelectuale. Alegerea corectă a alimentaţiei poate constitui, cel puţin din punct de vedere al stării de echilibru psiho-fiziologic, o cheie a reuşitei, la care apelează dealtfel majoritatea sportivilor, marilor artişti, actorilor etc.

– CLIMA ŞI MEDIUL DE VIAŢĂ – în sistemele tradiţionale de vindecare se acordă o atenţie sporită adecvării alimentaţiei în funcţie de climă, de anotimp şi de condiţiile particulare de mediu în care persoana în cauză locuieşte. O recomandare străveche, cu un caracter foarte general, dar care s-a dovedit a fi foarte valabilă de-a lungul timpului este aceea de a consuma preponderent alimentele specifice locului în care trăim şi anotimpului în care ne aflăm. Înţelepciunea şi armonia divină fac astfel ca cel mai adesea fiecare om să găsească în imediata sa apropiere ceea ce are nevoie pentru o hrănire sănătoasă şi completă.

Iată în continuare câteva informaţii practice care vă vor ajuta la o bună adaptare a alimentaţiei pentru propriile condiţii de existenţă:

ALIMENTAŢIA DIFERENŢIATĂ ÎN FUNCŢIE DE SEX

ALIMENTAŢIA PENTRU BĂRBAŢI:

Atunci când se vorbeşte de “adevărata hrană pentru un bărbat” mulţi se gândesc, din păcate, la o alimentaţie de tip carnivor, “asezonată” cu tot felul de excitante printre care alcoolul este la mare cinste. Această impresie există nu numai la români, ci şi la majoritatea europenilor şi, cu toate acestea, alimentaţia pe bază de carne este departe de a fi cea mai indicată pentru a ajuta un bărbat să devină viril, plin de forţă şi masculinitate.

Descoperirile de ultimă oră în domeniul alimentaţiei, mai ales cele referitoare la vitamine, oligoelemente, enzime, fitohormoni au dus la o schimbare radicală a concepţiei despre alimentaţie în Occident. Se pune din ce în ce mai mult accentul pe naturism, pe alimentaţia ecologică. În urma unor observaţii atente, care au fost efectuate în sute şi mii de cazuri, s-a observat că vegetarienii, mai ales cei care consumă foarte multe crudităţi, au o medie de viaţă mai mare, îşi păstrează vigoarea şi potenţa până la vârste mai înaintate, sunt mai puţin predispuşi la afecţiuni cum ar fi cancerul, scleroza în plăci, bolile hepatice, bolile intestinale etc. În plus, alimentaţia vegetariană este foarte prielnică activităţii intelectuale; dacă este să dăm doar câteva nume ilustre de vegetarieni cum ar fi: Einstein, Newton sau Darwin şi ar fi suficient să ne dăm seama de realitatea acestui fapt. Nu mai este pentru nimeni un secret că majoritatea personalităţilor filmului şi muzicii de astăzi au o alimentaţie aproape exclusiv lacto-vegetariană, iar numărul de vegetarieni a început să crească vertiginos. Mulţi, totuşi, se întreabă: cum de atâta timp a fost posibil ca oamenii să se hrănească cu carne şi să ajungă la vârste venerabile, având şi o vigoare de invidiat şi acum „din senin” a apărut această orientare spre vegetarianism?

Această întrebare nu are din start un enunţ corect, deoarece alimentaţia bazată preponderent pe carne a apărut mult mai timpuriu decât cred mulţi. Nu urmărim să facem acum un studiu al tradiţiilor culinare al popoarelor europene, dar la români, cel puţin, alimentaţia nu a fost niciodată preponderent carnivoră, dimpotrivă, era bazată în proporţie de peste 80% pe vegetale, lactate şi ouă. Tradiţiile autentice româneşti au intrat într-un con de umbră în ultima vreme, dar numeroasele consemnări datând de acum o sută-două de ani şi mai mult atestă faptul că populaţia românească se distingea în faţa călătorilor străini prin cumpătarea în alimentaţie şi stricteţea cu care erau ţinute posturi care azi multora le-ar putea părea dure. Medicii de pe la începutul secolului erau îngrijoraţi de austeritatea în alimentaţie a românilor. Ei au privit cumpătarea şi austeritatea ca pe o simplă carenţă alimentară, fără să ia aminte la adevărata valoare a alimentaţiei tradiţionale[1]. În ceea ce priveşte eficienţa hranei preponderent lacto-vegetariene şi influenţa pe care a avut-o asupra acestui popor, trebuie să recunoaştem obiectiv şi fără a supraestima dintr-un patriotism exagerat, că destul de rar au existat popoare atât de mici care să aibă o vigoare şi o rezistenţă atât de mari.

Adevărata alimentaţie pentru un bărbat trebuie, aşadar, să fie nutritivă, pură, echilibrată, lipsită de excitante şi de alimente care uzează, vlăguiesc prematur organismul şi generează anomalii de gândire şi comportament.

Pentru a vedea mai în detaliu condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească alimentaţia pentru bărbaţi vom face o scurtă trecere în revistă a calităţilor care pot fi potenţate şi cultivate (şi) prin hrană şi pe care fiecare bărbat trebuie să le dobândească şi să le menţină:

VITALITATEA – se spune că un bărbat fără vitalitate este un uriaş cu picioarele de lut, deoarece el nu are energia de a manifesta activ calităţile sale specifice în nici o direcţie. Masa corporală şi gradul de armonie al formei corpului, timpul de somn (care cu cât este mai redus – fără a forţa – cu atât este mai bine), gradul de dinamism, puterea de a realiza sunt câţiva dintre parametrii care ne dau imaginea cantitativă şi calitativă a vitalităţii unui bărbat.

VIRILITATEA – se referă nu doar la potenţa sexuală, ci şi la capacitatea de control a potenţialului sexual al unui bărbat, la forţa sa creatoare (şi aici nu ne referim la procreere în sine, ci la creativitate în general).

VOINŢA – este în legătură cu capacitatea de a manifesta tenacitatea, calmul, fermitatea, încrederea în sine, puterea de acţiune şi de finalizare a acţiunilor începute – calităţi specifice unei naturi masculine.

AFECTIVITATEA – se manifestă ca şi capacitate de a dărui, de a trăi plenar, intens şi continuu sentimentul iubirii, de a-l putea manifesta în mod armonios faţă de cei din jur.

RAFINAMENTUL – este trăsătura celor care au control deosebit, asupra întregii fiinţe, în plan vital, sexual, volitiv şi afectiv, ceea ce le conferă posibilitatea de a-şi manifesta cele mai elevate şi armonioase nuanţe şi calităţi ale acestor planuri ale fiinţei. În cazul bărbaţilor ce au dezvoltată şi această calitate poate fi sesizată manifestarea acelei puteri însoţite de blândeţe, denumită metaforic “mână de oţel în mănuşă de mătase”.

Dietoterapia macrobiotică surprinde toate aceste trăsături, precum şi altele, ale naturii masculine, înmănunchind totul într-o singură noţiune, aceea de POLARITATE YANG (masculină, solară, emitivă, +). Deşi ideal este ca natura masculină să fie echilibrată din punct de vedere al polarităţii Yin-Yang, este un pas excelent pentru un bărbat, într-o primă etapă, acela de a fi suficient de Yang (solar, emisiv, +). Aceasta va atrage automat după sine un grad înalt de forţă şi rezistenţă fizică şi interioară, precum şi un foarte bun autocontrol.

Dacă aceste calităţi masculine sunt foarte slab dinamizate şi se constată lipsa accentuată de forţă, vitalitate, lipsa rezistenţei la oboseală, stări de dezinteres, apatie, somnolenţă, incapacitate de autocontrol, tendinţa de a vorbi excesiv precum şi alte trăsături care arată o accentuare a energiilor feminine (Yin) este stringent necesar pentru bărbatul în cauză să adopte o alimentaţie preponderent Yang (vezi dieta macrobiotică a lui George Ohsawa)

Câteva recomandări importante referitoare la dietele Yang:

–         Dietele Yang cuprind un număr restrâns de alimente; tocmai de aceea este bine să fie consumate cât mai multe dintre cele indicate în lista alimentelor Yang.

–         Trebuie să se mănânce în cantitate suficientă – chiar mare, de 2-3 ori pe zi.

–         Trecerea la o alimentaţie preponderent Yang generează într-o primă fază o senzaţie subiectivă de “gol“ şi lipsă, chiar în condiţiile în care se mănâncă alimente foarte hrănitoare, din abundenţă. Este un fenomen de obişnuire a corpului cu noul tip de energii preluate din hrană şi nu trebuie să ne îngrijoreze.

–         Efectele benefice apar relativ repede după schimbarea de dietă. Cu toate acestea, pentru o foarte bună fixare a lor este bine să se continue cel puţin 3 săptămâni – 1 lună cu acest tip de alimentaţie.

ALIMENTAŢIA PENTRU FEMEI:

Dacă la bărbaţi ne confruntăm în alimentaţia actuală cu problema punerii excesive a accentului pe stimulare (în detrimentul echilibrului, a posibilităţii de control a efectelor acestei alimentaţii), la femei există la ora actuală 2 curente foarte puternice, care ar putea fi denumite prin două sloganuri sugestive:

1. “silueta cu orice preţ” (sau varianta: “să fim în rând cu lumea cu orice preţ”)

2. “atâta plăcere avem şi noi (femeile) – s-o satisfacem”.

Primul curent a generat fobia kilogramelor, în timp ce cel de al doilea (care, paradoxal, adesea interferează cu primul) a generat un “mic” cult al plăcerii gustative.

În ultima perioadă, deoarece în societatea de la noi (şi nu numai) tinde să domine spiritul de concurenţă, automat a triumfat şi curentul “silueta cu orice preţ”, în timp ce “atâta plăcere avem şi noi” se furişează cu abilitate în reclamele alimentelor prezentate atractiv la T.V., prin paginile cu reţete de dulciuri şi mâncăruri suculente ale revistelor, etc.

Alimentaţia este însă cu totul altceva decât simpla înghiţire de kilocalorii, care la rândul lor se depun sau nu sub formă de kilograme. Dietoterapia naturistă nu va spune nici “nu!” hotărât şi nici “da!” hotărât kilogramelor, ci va sublinia necesitatea adecvării alimentaţiei la vârsta, tipul constituţional şi condiţiile concrete în care vă aflaţi la un anumit moment de timp.

Fiecare femeie, fiecare om trebuie să tindă spre un anumit tip de frumuseţe, fără a-şi brusca fiinţa pentru a ajunge spre condiţia pe care în mod fantasmagoric o consideră cea mai estetică pentru propria lui persoană. Ar fi anormal ca o femeie plină de vitalitate, cu o constituţie nativă robustă, cu forme pline, care emană feminitate, atractivitate şi putere de seducţie, să-şi dorească să aibă un corp subţire, aşa cum apare în cazul altor constituţii feminine. Modificarea formei corporale este necesar să fie făcută în armonie cu tipul de frumuseţe propriu constituţiei fiinţei în cauză. Dacă urmărim frumuseţea fizică, ceea ce trebuie avut în vedere este nu dimensionarea artificială a corpului, ci modelarea formei sale. Este necesar ca o femeie să fie cât mai plină de vitalitate. Energia vitală este, analogic vorbind, combustibilul unei fiinţe umane, cu ajutorul căruia ea poate crea, realiza, învăţa, cunoaşte, seduce, etc. Este normal ca fiecare fiinţă să dorească să-şi crească vitalitatea (aceasta neavând cu nimic de a face cu supradezvoltarea corporală). Imaginea femeii cu forme plate, transparente, extrem de seducătoare, este o himeră, deoarece în lipsa unei stări de vitalitate, sănătate şi forţă lăuntrică (exprimate, evident şi printr-o împlinire corporală armonioasă), nici un bărbat nu poate fi atras de o femeie decât o perioadă scurtă de timp.

Trebuie reţinut faptul că şi în cazurile extreme se pot opera anumite modificări în sens benefic, iar dacă se urmează cu consecvenţă un tratament just ales se pot produce chiar adevărate miracole.

Dincolo de aspectul strict fizic există o sumă de calităţi pe care o femeie trebuie să le asimileze în structură şi care pot fi menţinute şi amplificate şi prin modularea judicioasă a alimentaţiei:

VITALITATEA ARMONIOASĂ, SPECIFIC FEMININĂ – trebuie să existe din plin în cazul femeilor. Este acea calitate care conferă puterea mare de a menţine relaţiile multiple cu mediul înconjurător, puterea de a îngriji şi susţine. Vitalitatea nu are nimic comun cu un corp de dimensiuni foarte mari, ea reflectându-se la nivel fizic sub forma armoniei şi împlinirii corporale.

SENZUALITATEA RAFINATĂ – se referă la puterea de atracţie şi fascinaţie a femeii, la capacitatea sa de a se bucura de ceea ce este armonios în viaţă şi de a putea simţi trăirile erotice rafinate, la creativitate şi spontaneitate.

VOINŢA – este în legătură cu capacitatea de a manifesta tenacitatea, calmul, autocontrolul, fermitatea, încrederea în sine, puterea de acţiune şi de finalizare a acţiunilor începute, este puterea transformatoare.

AFECTIVITATEA ŞI PUTEREA DE A SIMŢI – se manifestă ca şi capacitate de a dărui, de a trăi plenar, intens şi continuu sentimentul iubirii.

INTUIŢIA, PURITATEA şi RAFINAMENTUL FEMININ – alimentaţia de natură pură (lacto-vegetariană), echilibrată, aleasă cu înţelepciune şi consumată cu o atitudine interioară adecvată este de natură să menţină vii şi chiar să dezvolte aceste calităţi care conferă dealtfel farmecul specific al multor femei.

Dietoterapia macrobiotică surprinde caracteristicile specifice naturii feminine, înmănunchind totul într-o singură noţiune, aceea de POLARITATE YIN (feminină, lunară, receptivă, -). Starea de sănătate şi echilibru ideal se obţine în momentul în care se creează un echilibru între energiile de polaritate yang şi cele yin în fiinţă. În momentul în care una dintre cele două polarităţi fundamentale (yin şi yang) se află în exces, într-o stare perturbată, ea va genera diferite dificultăţi şi afecţiuni.

Datorită condiţiilor cultivate în societatea actuală (atât la noi cât şi în Occident) alimentaţia este de natură să amplifice foarte mult energiile de tip YIN (feminin, lunar, receptiv, -). Exacerbarea acestei polarităţi prin utilizarea alimentelor suprarafinate, cu conţinut de substanţe chimice, a cărnii, cafelei, zahărului alb ş.a. conduce adesea (în opinia medicului G. Ohsawa – fondatorul macrobioticii) la cele mai multe dintre afecţiunile şi tulburările apărute la nivel de masă din ultimii ani: de la migrene, insomnii, somnolenţă şi stări de inerţie la tulburări psihice sau mentale, cancer, afecţiuni cronice şi degenerative etc.

Din acest motiv, cu atât mai mult în cazul femeilor este recomandată o alimentaţie în care alimentele YANG să ocupe un loc de frunte (alimentele de natură Yin fiind indicate în cantităţi mai mici şi numai cele pure şi naturale).

În afara alimentelor Yang recomandate în tabelele pe care deja le-am prezentat în alte articole de pe blog, există anumite alimente-medicament şi cure recomandate în special femeilor, pentru o bună armonizare şi menţinere a stării lor de sănătate. Acestea le vom mai descrie cu ocazia unor articole despre cure naturale.

ALIMENTAŢIA INDIVIDUALIZATĂ PE VÂRSTE

Câteva recomandări generale succinte referitoare la adaptarea alimentaţiei în funcţie de vârstă:

1 Alimentaţia pentru copii

În primele luni de viaţă, hrănirea constituie funcţia vitală cu ce mai mare importanţă pentru dezvoltarea copilului, fiind tocmai de aceea necesară o mare atenţie din partea părinţilor privitor la alimentaţia noului născut. Dealtfel, nu numai primele luni ale vieţii, ci şi primii ani constituie o perioadă esenţială pentru formarea deprinderilor copilului şi în special a deprinderilor şi preferinţelor alimentare. Evident că în această perioadă în care se structurează atât trupul, cât şi personalitatea copilului, este de maximă importanţă înţelegerea necesităţilor acestuia. Adesea copii (în special la vârste mai mici) reuşesc într-un mod surprinzător să “simtă” cu mare exactitatea care le sunt necesităţile,

În mod surprinzător, în ultimele decenii, numărul afecţiunilor în cazul copiilor de vârste mici a crescut, ajungându-se adesea ca până în perioada pubertăţii aceştia să facă cunoştinţă în multiple rânduri cu cabinetele medicale. Din acest punct de vedere, s-a putut constata că, spre deosebire de zonele mai populate ale oraşelor, la sate acest fenomen este mai redus. În acelaşi timp, în regiunile rurale alimentaţia copiilor este cel mai adesea (sau era până nu demult) bazată în special pe produse naturale, proaspete, mult mai hrănitoare decât unele preparate hrănitoare, chiar şi îmbogăţite cu vitamine, care pot fi găsite în comerţ, ceea ce explică în mare măsură fenomenul menţionat.

Indiferent de perioada de viaţă, în cazul copiilor este recomandată întotdeauna evitarea alimentelor cu conţinut de substanţe chimice, precum şi a celor îmbogăţite cu vitamine, minerale etc. Structura mult mai delicată a copiilor va fi în mod cert afectată mult mai uşor decât ce a adulţilor de acumulările de substanţe nenaturale sau neasimilabile sau pur şi simplu nehrănitoare conţinute în multe din preparatele “la modă” promovate la ora actuală pentru copii.

Din acest punct de vedere, este deja cunoscut faptul că cele mai potrivite alimente, uşor de asimilat şi extrem de bogate în vitamine şi substanţe hrănitoare sunt cele naturale, cât mai proaspete, preparate în mod simplu şi savuros. De asemenea, ele trebuie să confere suficientă energie şi o întreagă gamă de vitamine şi minerale pentru ca procesele de creştere să se poată desfăşura în mod optim.

Nu trebuie uitat că prima perioadă a vieţii reprezintă un moment cheie în care pot fi sădite atât obiceiurile bune, cât şi cele nocive. Pe baza unor principii juste, sădirea obiceiurilor benefice produce ulterior, odată cu avansarea în vârstă, transformări în bine cu totul remarcabile.

Perioada vieţii Recomandări
0-2 ani – în primele luni de viaţă, alimentul ideal pentru copil este laptele matern; este bine ca în perioada lactaţiei mama copilului să aleagă cu grijă alimentele pe care le consumă, evitând carnea, alcoolul, cafeaua şi orice alte produse nocive, care vor produce o anumită degradare a calităţii laptelui matern

– este de evitat consumul de lapte praf îmbogăţit cu vitamine şi alte substanţe, fiind utilă înlocuirea acestuia cu lapte natural sau lapte natural cu puţină miere

– odată cu stoparea hrănirii cu lapte şi trecerea spre o alimentaţie mai complexă, este recomandat ca sucurile din legume, piureurile şi alte alimente utilizate să fie cât mai pure, proaspăt preparate, fără conservanţi chimici sau adaosuri de arome, coloranţi etc.

– chiar din această primă etapă a vieţii copilului este ideal ca zahărul alb să fie evitat complet, sub orice forme şi în orice combinaţii alimentare; pentru a sesiza importanţa majoră a acestei recomandări îi sugerăm oricărui părinte conştient să se informeze mai întâi în direcţia efectelor produse de utilizarea zahărului alb (indicaţii suplimentare în capitolul “Alimente nocive” –vol I, pag 14)

2-7 ani – utilizarea dulciurilor preparate numai cu miere (sau zahăr invertit), lactate sau fructe dulci este mult mai de dorit decât utilizarea dulciurilor (e drept, foarte accesibile şi comode) realizate cu zahăr. În acest sens există chiar firme care produc în special alimente şi dulciuri pe bază de miere şi fructe, care vor produce în mod sigur copiilor o mult mai mare plăcere.

– este util ca de la această vârstă polenul, mierea şi alte produse apicole să devină micile “bomboane” supernutritive şi binefăcătoare consumate de cei mici.

– sunt recomandate în special alimente de natură să susţină dezvoltarea armonioasă a organismului: lăptişorul de matcă, cerealele integrale şi fulgii de cereale integrale, laptele natural, germenii de grâu, susanul, miezul de nucă, seminţele de susan şi pasta de susan (“tahini”), gălbenuşul crud de ou.

7-13 (14) ani – suplimentar faţă de alimentele recomandate anterior sunt necesare alimente care să ajute la susţinerea eforturilor intelectuale, la dezvoltarea armonioasă a naturii psihice şi mentale a copiilor: mierea, polenul, gălbenuşul de ou fecundat, condimente în cantităţi moderate (cimbrişor, cimbru, rozmarin, chimen), soia, sucul proaspăt de morcovi, legume şi fructe în cantităţi mai mari. Se vor folosi cerealele germinate, în diverse preparate culinare, ca suplimente de vitamine şi enzime naturale.

– laptele proaspăt este un ingredient excelent pentru această perioadă; se pot consuma în cantităţi ceva mai mari şi alte tipuri de lactate hrănitoare (iaurtul, smântâna, untul clarifiat – ghee, untul, chefirul etc.)

2. Alimentaţia în perioada pubertăţii şi a adolescenţei

O dată cu apariţia pubertăţii, procesele hormonale se intensifică producând schimbări majore pentru evoluţia ulterioară a adolescenţilor. Din punct de vedere al alimentaţiei se pune, pe de-o parte problema susţinerii acestor procese complexe de transformare corporală şi pe de altă parte, cea a susţinerii vitale şi psihice a acestei transformări care se desfăşoară adesea sub semnul anumitor tensiuni interioare.

În această perioadă de tranziţie de la statutul de copil la cel de tânăr bărbat sau tânără femeie, este foarte importantă echilibrarea alimentaţiei din punctul de vedere al polarităţii yin – yang.

Tot în această perioadă de tranziţie trebuie pus un accent mare pe alimentaţia pură, naturală întrucât apare cu precădere acum tentaţia stimulării cu alimente toxice, plăcerea consumării lucrului interzis. Trebuie explicat rolul şi importanţa alimentaţiei naturale şi, mai ales, adolescentul (sau adolescenta) trebuie să fie motivat(ă) să vrea să adopte alimentaţia care-i va oferi suportul de a deveni un bărbat (respectiv o femeie) armonios (armonioasă).

Perioada vieţii Recomandări
(13,14) -( 18, 21) ani – copilul în curs de maturizare va prelua (gradat) sarcina de a se auto-hrăni conştient, cu alimente adecvate vârstei, sexului şi particularităţilor sale individuale.

– se va pune accent ceva mai mult pe alimentaţia yang, avându-se în vedere că este o perioadă când receptivitatea este maximă.

– pentru a susţine din punct de vedere vital – energetic procesele fizice de transformare este recomandat, mai ales pentru cei cu greutate medie sau sub normal să utilizeze alimente vitalizante: unt, susan, nuci, boabe de năut, boabe de soia, alune, arahide, susan, soia boabe sau texturată, făină de soia, germenii de cereale şi germeni de leguminoase (năut, soia, linte).

– în cazul întârzierii proceselor de creştere şi maturizare se recomandă folosirea unor alimente cum ar fi: polenul, lăptişorul de matcă, germenii şi tărâţa de grâu, susanul, uleiul şi seminţele de floarea soarelui.

– fructele de pădure pot fi de un real ajutor în cazurile de carenţe vitaminice şi stări de slăbiciune. Este vorba mai ales de: cătină, măceşe şi coacăze negre.

–  în cazul întârzierii proceselor de maturizare fizică la fete se recomandă, cu moderaţie însă, folosirea unor alimente puternic stimulatoare: măsline şi ulei natural de măsline, ulei natural şi germeni de soia, tulpini florifere şi seminţe de mărar, frunze de ţelină, condimente cum ar fi anasonul, feniculul, chimenul.

– la băieţi întârzierile de creştere şi de dezvoltare se compensează prin introducerea prin alimentaţie a unor alimente yang care sunt în acelaşi timp şi puternice stimulatoare naturale: polen, năut (preparat ca atare sau sub formă de băutură tonică, prin macerare), soia (boabe), ulei natural de floarea soarelui, seminţe de floarea soarelui, susan şi pastă de susan, condimente: busuioc, tarhon, cimbrişor, şofran (doze foarte mici – 0,05 – 0,1 gr / zi).

– în cazul în care apar manifestări cum ar fi acnea juvenilă, hirsutismul la fete, obezitatea, tulburările de comportament (cum ar fi exacerbarea pornirilor sexuale sau inhibarea şi refularea lor completă pe fondul tensionării psihice) se recomandă o alimentaţie cât mai pură, cu multe crudităţi, cu alimente stabilizatoare şi moderatoare ale proceselor din organism: seminţe şi ulei natural de dovleac, salată verde, lăptucă, miere lichidă (cantităţi moderate), frunze de lobodă, fragi, zmeură, mere, cereale integrale (grâu, mei, orez, hrişcă), rădăcină şi frunze de morcov, rădăcină şi frunze de pătrunjel, seminţe de morcov, seminţe de pătrunjel (doze mici 0,5 gr /zi), păpădia (cura cu tije de păpădie), uleiul de floarea soarelui (cura cu ulei natural de floarea soarelui), suplimente şi aperitive ca urzica, anghinarea, coada calului.

3. Alimentaţia la maturitate

În perioada maturităţii tradiţia, atracţia spre plăcere, valenţele social-simbolice ale alimentelor şi … gradul de maturizare sunt cele care hotărăsc felul de alimentaţiei adoptate.

Dacă la adolescenţi apare tentaţia deviantă de a se “automaturiza” consumând alimentele permise şi preferate de adulţi – carne (cât mai multă – ca simbol al puterii, al forţei brute), alcool şi produse alcoolice, cafea şi alte excitante, la adulţi predomină tendinţa de aliniere la standardele sociale. Masele largi consumă produsele cele mai mediatizate: băuturi de tip Cola, diferite tipuri de băuturi alcoolice, sucuri concentrate, diferite tipuri de margarină, ciocolată şi alte dulciuri sau alimentele pe care ei le consideră tradiţionale: sarmale, mici, vin sau ţuică “de casă”, afumături, etc. Evident, aceste alimente nu sunt DELOC cele mai indicate, deşi sunt cel mai frecvent utilizate.

La adulţi tendinţa corectivă a alimentaţiei apare ca urmare a influenţei benefice a religiei, a tradiţiilor autentice şi, în ultimul timp, a specialiştilor în dietoterapie, mai ales a naturiştilor.

Cea mai potrivită alimentaţie pentru marea majoritate a adulţilor este cea adecvată sexului lor, descrisă pe larg în subcapitolul referitor la alimentaţia pentru bărbaţi şi pentru femei.

4. Alimentaţia vârstnicilor

Indicaţiile de alimentaţie în aceste cazuri prevăd diminuarea fenomenelor neplăcute determinate de menopauză, respectiv andropauză: de asemenea există numeroase cure şi regimuri alimentare regenerante şi reîntineritoare. Mai ales la vârstele înaintate, o alimentaţie mai uşoară, pură, bogată în alimente “vii” (fructe şi legume proaspete, germeni şi mlădiţe ale unor plante etc.) poate conduce realmente la prelungirea fericită a vieţii şi la evitarea multora dintre neajunsurile vârstelor înaintate: diferite afecţiuni, slăbiciune, degradarea funcţionării diferitelor sisteme corporale.

Perioada vieţii Recomandări
Înainte de andropauză – pentru menţinerea vigorii fizice, a potenţei sexuale şi a facultăţilor psiho-mentale nealterate este necesar ca bărbaţii care se apropie de vârsta andropauzei să adopte o alimentaţie cât mai pură, bogată în crudităţi, în alimente care conţin vitamine.

– se va ţine cont că la această vârstă necesităţile energetice sunt mai reduse şi, în consecinţă, se va renunţa la alimentele foarte bogate în calorii

– vor fi reduse din alimentaţie grăsimile, mai ales cele animale; se va renunţa pe cât posibil la prăjeli, alimente conservate.

– dintre alimentele contraindicate fac parte carnea şi produsele din carne, margarina, băuturile alcoolice şi cafeaua.

– sunt în mod special indicate legume proaspete (consumate ca atare, în salate sau sub formă de suc): ţelină (frunze şi rădăcină), sfeclă roşie, hrean (cu miere).

– sunt foarte utile la schimbarea anotimpurilor curele de purificare (cura cu tije de păpădie, cura cu mere, cura cu struguri, regimul cu cereale integrale (Oshawa), cura cu sucuri şi crudităţi).

– alte alimente – medicament ale acestei vârste sunt: năutul, uleiul de cătină, uleiul de palmier, susanul, uleiul natural de floarea soarelui, ceapa, ceapa verde; usturoiul, fructele de cătină, măceş, coacăz negru, păducel; germenii de grâu, polenul, lăptişorul de matcă, laptele de capră.

Înainte de menopauză – tinereţea biologică a unei femei poate fi mult prelungită cu condiţia unui stil de viaţă adecvat, a unei alimentaţii pure şi întineritoare;

– printre legumele şi zarzavaturile care consumate în stare de proaspătă sunt indicate în mod special fac parte: ţelina (frunze şi flori), mărarul (frunze şi tulpini florifere), ceapa verde, pătrunjelul (seminţele şi frunzele).

– vor fi excluse din alimentaţie dulciurile pe bază de zahăr rafinat, margarina, cafeaua şi băuturile alcoolice, carnea şi produsele din carne.

– alimentaţia va fi alcătuită preponderent din cereale integrale (hrişcă, grâu, mei orez, orz, ovăz), soia (boabe, germeni), legume şi fructe proaspete, miere de albine, lapte (cantităţi moderate).

– se vor face periodic cure de purificare adecvate constituţiei individuale: pentru femeile supraponderale – cura cu tije de păpădie, cura cu lămâie, cura cu mere, cura cu sucuri şi crudităţi; pentru femeile care au tendinţa de a se suprasolicita, cu un temperament impulsiv, “fierbinte” – cura cu tije de păpădie, regimul cu cereale integrale (Oshawa), cura cu struguri; pentru femeile cu masă corporală redusă, cu constituţie fragilă – cura cu tărâţe (numărul 2 – vezi capitolul referitor la cure), cure cu sucuri de citrice dulci, cura cu struguri.

După andropauză – se ştie că în multe cazuri acest proces nu este ireversibil, de aceea alimentaţia va fi aleasă aşa încât organismul să fie în egală măsură protejat şi stimulat.

– se vor folosi alimente vitalizante care nu afectează nefast sistemul cardio-vascular: uleiurile naturale (obţinute prin presare la rece), boabele de soia, nucile, arahidele (neprăjite), susanul.

– se pune în continuare accentul pe alimentaţia de crudităţi, mai ales sub formă de sucuri, dar şi de salate. Sunt recomandate în mod deosebit ţelina, ceapa, leurda, urzica.

– se vor folosi condimente ca: rozmarinul, măghiranul, busuiocul, tarhonul, şofranul, nucşoara, cardamonul, turmericul.

– se vor elimina carnea, condimentele picante, alcoolul şi cafeaua.

– alte alimente-medicament indicate sunt: sâmburii de caisă, uleiul de palmier, polenul, lăptişorul de matcă.

După

menopauză

– alimentaţia va fi echilibrată, bogată în fructe şi legume proaspete.

– se recomandă în mod special alimentele yang; periodic se indică regimul cu cereale integrale (Oshawa);

– nevoia de stimulare care poate apare în această perioadă nu va fi satisfăcută cu ajutorul cafelei, ceaiului negru sau a altor excitante, ci se vor folosi alimente şi băuturi naturale cum ar fi cafeaua din boabe prăjite de năut, cafeaua Oshawa, ceaiul verde, condimentele (cimbru, cimbrişor, busuioc, hrean, seminţe de mărar), polenul, lăptişorul de matcă.

– se vor folosi condimente pentru reglarea digestiei şi a asimilaţiei: cimbru, cimbrişor, chimen, anason, fenicul, curry (cantităţi moderate), enibahar, tarhon, sovârf, oregano.

– pentru a compensa anumite deficienţe ale funcţionării glandelor endocrine se vor consuma alimente ca: ţelina, seminţele şi tulpinile florifere de mărar, uleiurile naturale (de măsline, soia, floarea soarelui, arahide, nuci), anasonul, chimenul , feniculul.

5. Alimentaţia diferenţiată în funcţie de condiţii de viaţă şi profesionale speciale

Tipul activităţii Recomandări
Muncă fizică intensă – Se recomandă în special utilizarea alimentelor naturale care conferă o mare energie: leguminoase (soia, năut, linte, fasole, mazăre), lactate (unt, smântână, brânză şi caşcaval), ouă, rădăcinoase (ţelina, sfecla roşie, napii, morcovii), pastă de susan şi seminţe de floarea soarelui, halva, miere de albine, polen apicol, germeni de cereale (mai ales grâu). Nucile, alunele de pădure şi migdalele sunt vitalizante ideale. Folosirea unor astfel de alimente foarte hrănitoare poate elimina mitul conform căruia cei care muncesc intens trebuie să consume neapărat multă carne…

– Mesele trebuie să cuprindă în mod obligatoriu şi alimente purificatoare şi detoxifiante, pentru a evita suprasolicitarea ficatului: oţet de mere, zeamă de lămâie, fructe (mere, cătină, citrice)

– Condimente: ghimbir, busuioc, cimbru, şofran, urzică, rozmarin, măghiran, chimen.

– Este important ca alimentele să fie mestecate foarte bine şi să se mănânce din abundenţă.

– Băuturile cele mai regenerante sunt apa şi sucurile naturale din fructe (mai ales citrice).

Activitate intelectuală intensă – Se vor evita alimentele grele şi combinaţiile alimentare complicate. Sosurile, rântaşurile, prăjelile, mâncărurile grele în general sunt de natură să perturbe buna desfăşurare a proceselor intelectuale. De asemenea este de preferat să se mănânce de 3-4 ori o cantitate ceva mai redusă de hrană, decât de 2 ori pe zi foarte mult.

– Utilizarea în proporţii mai mari a crudităţilor (legume, fructe şi cereale) precum şi a laptelui proaspăt (nefiert) conferă o energie psihică şi mentală de invidiat.

– Este total contraindicată utilizarea cafelei sau a altor stimulente nocive. Aceste băuturi vor fi înlocuite cu ceaiuri şi băuturi din plante care au efecte de tonifiere şi regenerare nervoasă şi care nu determină însă efecte secundare: măghiran, rozmarin, busuioc, scorţişoară, ceai verde, sovârf, cafea Oshawa, ginseng.

– Alte vitalizante şi tonice sunt caisele, migdalele şi alunele de pădure.

– Boabele şi germenii de soia sunt un bun vitalizant şi prezintă efecte tonice asupra sistemului nervos.

– Este contraindicat fumatul şi lucrul în spaţii neaerisite.

Activităţi de tipul “relaţii cu publicul” – Acest tip de activitate necesită o alimentaţie de natură să reducă stările de tensiune nervoasă şi de agitaţie.

– Alimentele trebuie să fie pure, să se consume mai multe fructe şi legume.

– Carnea şi produsele supra-rafinate sunt contraindicate

– Este bine să se consume alimente şi băuturi calde, hrănitoare, preparate cu ulei vegetal din abundenţă (ţinând totuşi cont de constituţia individuală)

– Curele cu tărâţe au efecte de reducere a stărilor de tensiune nervoasă şi de aceea este bine să fie realizate periodic. De asemenea, odată la 2-3 luni se poate apela la o perioadă de regim alimentar purificator, de natură să tonifice întreaga fiinţă (Cura lui Kempner, regim Oshawa, cura cu polen, cura cu germeni de grâu)

– “Tonicele anti-stress” sunt: caisele, mandarinele, fructele dulci în general, migdalele, mierea de albine, cerealele integrale, laptele dulce. Dintre băuturi, amintim ceaiurile sau maceratele din măghiran, sovârf, cimbrişor, seminţe de mac, sunătoare, tei, fenicul, coriandru.

Examene şi alte solicitări similare – Se aplică indicaţiile de la activitate intelectuală intensă

– În cazul solicitărilor mai îndelungate, alimentele naturale bogate în proteine sau glucide pot să susţină foarte bine vitalitatea persoanei în cauză: polen, drojdia de bere (cură), leguminoasele, seminţele oleaginoase, fructele dulci, mierea.

– Este bine să fie evitate dulciurile artificiale (ciocolata şi sucurile foarte prelucrate) chiar dacă, pe moment, conferă energie. Ele vor fi înlocuite cu amestecuri vitalizante şi vitaminizante din miere şi fulgi de cereale, miere şi pastă de susan, eventual cu adaos de pulbere din fructe de pădure.

Mod de viaţă sedentar – Alimentaţia trebuie să favorizeze regenerarea, prospeţimea şi sănătatea. Se vor consuma mâncăruri uşoare, cu aport mai redus de proteine şi grăsimi. Se recomandă legumele preparate simplu, cerealele şi fructele.

– Condimentele picante şi acre au un rol important, ele favorizând procesele metabolice (“arderile” din corp): boia iute, piper, muştar, hrean, scorţişoara, chimionul, oţetul natural, zeama de lămâie, borşul, zerul etc.

– Sunt foarte importante curele alimentare periodice, care vor menţine armonia corporală şi vor permite să se evite “lenevirea” diferitelor organe: postul negru de o zi, regim Oswawa, cura de crudităţi, cure cu sucuri din fructe sau legume, cura cu oţet de mere şi miere etc.

Lucrul în condiţii de frig accentuat – Condimente “fierbinţi”, hipertermiante: rozmarin, scorţişoară, busuioc, piper negru, ardei iute, ghimbir, hrean, muştar, etc.

– Sunt indicate băuturi calde din plante aromatice (ceaiuri).

– O variantă autohtonă a “ceaiului tibetan” presupune consumarea unui ceai cald din plante aromatice (busuioc, cardamon, scorţişoară) îndulcit cu miere, la care se adaugă şi ½ – 1 linguriţă de unt. Reduce rapid senzaţiile neplăcute cauzate de frig şi este totodată vitalizant.

– Maceratul revigorant din făină de năut – cu rol de amplificare a rezistenţei organismului şi a temeperaturii corporale.

Activităţi desfăşurate în condiţii de temperaturi ridicate – Alimente cu calităţi compensatoare: dulci, reci, fructe mai ales şi crudităţile (au calitatea de rece). Salatele de fructe şi legume sunt în mod special indicate.

– Dintre legume se recomandă cele mai răcoritoare: anghinarea, salata verde, roşiile, castraveţii, spanacul, sfecla roşie.

– Se vor consuma lichide suficiente (până la 2 litri pe zi). Se pot folosi macerate realizate din: mentă, fenicul, anason, măghiran, tei, sunătoare.

Activităţi realizate în mediu toxic – Se recomandă lactatele (în special laptele dulce natural, nepasteurizat), condimentele antitoxice (enibaharul, cardamonul, ghimbirul, busuiocul, cimbrişorul, sovârful), cure de purificare.

– În aceste cazuri este foarte important să fie folosite şi anumite combinaţii de plante medicinale, în scop profilactic. Plantele vor fi alese în funcţie de specificul activităţii realizate.


[1]Monitorul oficial de la 1909 preciza “La alimentaţiunea insuficientă (de fapt, doar cumpătată n.n.) nu pare a juca primul rol sărăcia materială, căci se observă buni gospodari, ţărani cu dare de mână nutrindu-se la fel de frugal ca cei mai săraci (…) Dacă-i întrebi de ce fac aşa, ei răspund că aşa s-au nutrit şi părinţii şi strămoşii lor”. La 1646, prelatul Marco Baldini consemna “Cred că (la români) este mai mic păcatul să faci un furtişag decât să mănânci carne în zilele oprite. Moldovenii nu îngăduie nici bolnavilor pe moarte (această interdicţie are şi o raţiune terapeutică foarte bine întemeiată pe care respectivul prelat nu o cunoştea n.n.) să consume carne…”

UN MIC DAR UTIL EXERCITIU DE PERSEVERENTA

Perseverenţa este una din virtuţile acelor oameni care au putere interioară şi înţeleg necesitatea de a acţiona constant în sensul în care vor să aibă succes. Ea poate fi cultivată de orice om, chiar în viaţa de zi cu zi, prin crearea şi menţinerea unor obişnuinţe pozitive cu o singură condiţie: SĂ VREM !

Iată aici un mic exerciţiu de cultivare a perseverenţei:

FUNDATIA ENERGETICA A FIINTEI – MULADHARA CHAKRA

În clipul care urmează dezvolt câteva idei fundamentale cu privire la primul centru energetic – Muladhara Chakra.  Aceste aspecte au fost prezentate pe larg în cadrul seminarului consacrat practicii armonizării acestui nivel al fiinţei.

CLICK ! CONTINUARE PARTEA a II-a