AJNA CHAKRA – CENTRUL MENTAL DE COMANDĂ ŞI CONTROL

Înainte de a trece la noua serie de expuneri cu privire la cel de-al şaselea centru energetic al fiinţei – AJNA CHAKRA, vă reamintesc că în perioada 25-27 mai se desfăşoară în cadrul Centrului nostru de Yoga – KAMALA – Seminarul consacrat studierii teoretice şi practice a modalităţilor de trezire şi dinamizare a celui de-al şaptelea centru energetic – centrul coronarian – SAHASRARA, cunoscut şi sub numele de Lotusul cu 1000 de petale – polul spiritual al fiinţei. Vedeţi aici INVITAŢIA.

În ceea ce priveşte noua  serie de expuneri care au ca subiect prezentarea centrului energetic care controlează planul mental – Ajna Chakra – supranumit şi ”al treilea ochi” sau ”ochiul clarviziunii spirituale”, sper să înţelegeţi dintr-o perspectivă mai profundă rolul şi importanţa acestuia în ansamblul general al manifestării umane din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual.

O VIZIUNE GLOBALĂ, MOTIVAŢIONALĂ ASUPRA CENTRILOR DE FORŢĂ

Înainte de a începe expunerile cu privire la cel de-al şaselea centru de forţă şi conştiinţă AJNA CHAKRA – centrul mental de comandă şi control, vă prezint în mod mai sintetic o viziune asupra centrilor energetici ai fiinţei care justifică necesitatea de a ”lucra” asupra acestora în scopul trezirii şi dinamizării lor armonioase.

TRANSPUNEŢI-VĂ CU CREDINŢĂ ÎN IPOSTAZE BINEFĂCĂTOARE ŞI ELEVATE

Natura umană este infinit de complexă în ceea ce priveşte modul în care este structurat corpul fizic precum şi celelalte ”învelişuri” mai subtile: structura energetică, psihică şi mentală.  Cu toate acestea, fiecare om exprimă o gamă foarte redusă de posibilităţi şi resurse pe aceste planuri. Mulţi oameni se ”rigidizează” într-un sistem de valori şi convingeri, dogme şi prejudecăţi care, deşi de multe ori se dovedesc a fi eronate sau anacronice, continuă să-i ”lege”.  Ele determină confruntarea cu aceleaşi ”lecţii” de viaţă, unele dureroase, al căror mesaj real este de a impulsiona spre  transformare. Această rigidizare este un efect al unui proces mult mai grav care se poate produce în timp, pentru mulţi oameni. Este vorba de împietrirea sufletescă. Lipsa de efervescenţă şi avânt pe fondul unei stări de închidere şi blazare în rutina cotidiană crează gratiile colivieii. Şi sufletul – pasărea măiastră – este condamnat la uitare; sortit la amuţire şi oftat. Uitarea cerului ce-şi cântă tăriile, a luminii solare, a vântului-spaţiu, a cântului-dor, a iubirii care exaltă zborul spre infinit. Să nu uităm că a cânta şi a zbura, a dansa şi a iubi, a căuta veşnicia cu speranţă şi credinţă reînnoită a fost şi continuă să fie numai responsabilitatea noastră.    

DESPRE DARUL PRE-VEDERII ŞI ÎMPĂCAREA CONŞTIENTĂ CU TRECUTUL

Dimensiunea revelată de cel de-al cincilea plan al fiinţei integrează existenţa conştientă de  condiţia sa spaţio-temporală. Deschiderea şi trăirea conştientă a momentului prezent, împăcarea lucidă cu trecutul şi participarea creatoare la structurarea viitorului sunt făcute cu putinţă odată cu trezirea şi dinamizarea centrului de conştiinţă Vishuddha Chakra.

PURIFICAREA FIZICĂ ŞI SUBTILĂ – CONDIŢIE A PROGRESULUI SPIRITUAL – Ep. 2

Nu întâmplător am ales să vă prezint acest subiect acum. Este începutul unui nou an astrologic şi primăvara retrezeşte seva noilor începuturi ce prefigurează transformarea întregii naturi. Mai ales acum este bine să ne sincronizăm ritmul individual cu cel al naturii. Multe dintre metodele de purificare, cum ar fi  diete, cure şi posturi, mişcarea conştientă, practica yoga, etc. pot fi începute acum.

În acest episod continui să prezint alte metode şi recomandări specifice pe care le putem integra pentru a produce o gradată dar eficientă purificare pe nivel fizic, energetic şi psiho-mental care să ducă la transformarea în bine a calităţii existenţei noastre.

PURIFICAREA FIZICĂ ŞI SUBTILĂ – CONDIŢIE A PROGRESULUI SPIRITUAL – Ep. 1

Prezint în 2 episoade un subiect important care îşi găseşte bine ”locul” în contextul temei mai ample consacrate celui de al cincilea centru energetic – Centrul purităţii – Vishuddha Chakra.

Nu am mai fragmentat această prelegere decât în două părţi întrucât am urmărit să existe o anumite continuitate în plan ideatic.

Principii şi direcţii, abordări corelate, modalităţi specifice de transformare spirituală recurgând la o serie de metode de purificare fizică, energetică, psihică şi mentală. Sper să fie de folos.

TREZIREA LUI VISHUDDHA CHAKRA CONFERĂ PUTEREA AUTENTICITĂŢII

Atunci când centrul purităţii – Vishuddha Chakra nu este trezit şi dinamizat armonios se produce o stare de dezacord a structurii rezonante a acelei fiinţe care se exprimă prin lipsa autenticităţii, ipocrizie, minciună, falsitate. Pe de altă parte a gândi, a afirma, a rosti şi a acţiona comform Adevărului presupune trezirea conştiinţei la nivelului centrilor superiori de forţă şi primul dintre ei care asigură adecvarea şi acordarea naturii umane individuale la nivelul armoniei universale este Centrul Marii Purităţi – Vishuddha Chakra.

SPUNE-MI CE VORBEŞTI, CUM VORBEŞTI ŞI CU CINE VORBEŞTI CA SĂ-ŢI SPUN CINE EŞTI

O parafrazare a unui proverb românesc menită să sugereze că nivelul şi modul comunicării revelează aspecte profunde legate de propria noastră fiinţă. În această prelegere, analizez felul în care nivelul energetic al centrului gâtului (Vishuddha Chakra) determină capacitatea fiecăruia dintre noi de a comunica cu noi înşine şi cu semenii noştri. Chiar şi la modul fizic, felul în care sună propria voce, (volumul, intensitatea, tonalitatea, ritmul vorbirii, etc.) precum şi ”discursul” mental interior asociat intenţiei de comunicare sau acţiune reflectă gradul de trezire şi dinamizare sau de închidere şi blocaj a acestui centru energetic.  Ceea ce vorbim şi modul în care comunicăm are de-a face cu întregul sistem rezonant al fiinţei şi este expresia unei continue încercări de exprimare şi afirmare a propriei autenticităţi. În ultimă instanţă are de-a face cu nivelul de adevăr în care trăim.

ROLUL LUI VISHUDDHA CHAKRA ÎN COMUNICARE

Multe dintre blocajele existenţiale se datorează incapacităţii fiinţei de a se exprima pe sine, de a-şi exprima nevoile, de a se arăta aşa cum este, de a se manifesta liber. Frica de a spune lucrurilor pe nume, frica de a accepta reacţiile celor din jur în urma a ceea ce spunem sau afirmăm, frica de a nu fi înţeleşi sau interpretaţi greşit, sunt toate expresii ale nivelului de comunicare cu noi înşine sau cu semenii noştri. Vom vedea în clipul următor multe alte aspecte corelate cu nivelul comunicării şi exprimării naturii umane.

CONŞTIINŢA TE INTEGREAZĂ PE NIVELURI VIBRATORII SPECIFICE

Pe parcursul evoluţiei spirituale redescoperirea noastră ca fiinţă înzestrată cu potenţialităţi divine, modifică evident şi în mod binefăcător raportul nostru cu semenii noştrii, cu Natura, cu întregul Univers, cu Dumnezeu.

Autentica cunoaştere de sine revelează în primul rând înzestrările pe care le avem fiecare dintre noi din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual. Această cunoaştere devine, pe măsura practicii spirituale, din ce în ce mai mult revelatoare. Ea ne conduce la o transformare lăuntrică progresivă ce poate culmina cu suprema realizare a Conştiintei Sinelui Divin, a Inimii Spirituale, a lui Dumnezeu perceput ca esenţă a fiinţei noastre.

Ne apropiem aşadar de înţelegerea sensului profund a existenţei umane: “întoarcerea la Sursa Divină a tot ceea ce există – regăsirea de Sine în Dumnezeu, regăsirea lui Dumnezeu în Sine”.

Dacă acest demers este asumat conştient suntem conduşi prin experienţe semnificative la o raportare din ce în ce mai inteligentă şi plină de bun simţ la ceea ce ne oferă cu adevărat natura interioară, ca înzestrare, precum şi Universul exterior, ca resurse, pentru a servi acestui scop.

Trezirea centrilor superiori de conştiinţă mijlocesc, la o anumită etapă, contactul cu anumite realităţi superioare şi ne ajută să explorăm din ce în ce mai lucizi diferitele planuri ale manifestării.

Pe parcursul acestei ”călătorii” spirituale se structurează o viziune cu privire la noi înşine şi la Univers din ce în ce mai mult amprentată de recunoaştere, de conştienţă activă, prezenţă şi luciditate. Este o viziune integratoare şi totodata unificatoare prin care viaţa noastră îşi regăseşte adevărata semnificaţie în ansamblul Vieţii Universale. Aceasta duce la o înţelegere a existenţei noastre în raport cu TOT CEEEA CE ESTE şi la un demers responsabil de a urmări conştient adecvarea liberă a fiinţei în ansamblul acestei armonii a existenţei universale precum sunetele unui instrument într-o grandioasă simfonie.

Ceea ce merită a fi subliniat este că acest proces al transformării deschide mereu şi mereu noi orizonturi, spaţii noi a căror explorare solicită o perpetuă adecvare a condiţiei interioare astfel încât suntem din nou şi din nou ”chemaţi” la o restructurare dinamică a viziunii şi a reintegrării noastre în acest spaţiu. Aici, practica spirituala este mecanismul prin care sunt actualizate noi resurse, prin care sunt făcute ajustările necesare pe diferitele niveluri ale fiinţei pentru a corespunde planului în care s-a pătruns. Vishuddha Chakra permite conectarea din ce în ce mai conştientă a fiinţeii la o realitate vibratorie superioară.

CEL DE-AL CINCILEA CENTRU ENERGETIC – VISHUDDHA CHAKRA

Dau curs solicitării de a prezenta unele aspecte spirituale specifice corelate cu manifestarea în fiinţă a celui de al cincilea centru de forţă şi conştiinţă – Vishuddha Chakra – centrul purităţii şi al intuiţiei, al comunicării şi creativităţii superioare. Aceste prelegeri au fost susţinute în cadrul seminarului consacrat studiului teoretic şi practic al modalităţilor de trezire şi dinamizare armonioasă a acestui plan al fiinţei ce face parte din triada centrilor superiori de conştiinţă.

TEHNICI DE TRASFORMARE: A SUFLA ASUPRA TĂCIUNILOR INIMII

Îmi amintesc cum a început acest blog. Unele persoane ce nu puteau participa la cursuri sau la diferitele activităţi ale Centrului au solicitat materiale şi suport pentru ghidare. Am dat curs acestei cereri.

Mai mult decât atât, s-a structurat şi posibilitatea de a putea asimila unele cursuri de Yoga on-line pe platforma site-ului MENTORYOGA.

Deşi pe acest blog, asa cum vedeţi, sunt oferite cu generozitate foarte multe cunoştinţe şi informaţii practice, vă putem spune cu certitudine, că doar citirea lor nu este nicidecum suficientă în sensul deschiderii efective către experienţa spirituală personală. S-a demonstrat de-a lungul timpului că cei care au integrat practic modalităţile sistemului Yoga şi au avut parte, cel puţin o perioadă de timp, de o ghidare personală au putut continua apoi singuri ceea ce au început.

În acest proiect ne-am asumat să venim în întâmpinarea aspiraţiilor dumneavoastră de cunoaştere şi autocunoaştere şi vă oferim această oportunitate de a comunica şi a aprofunda experienţa spirituală prin practica Yoga.

Există multe site-uri cu informaţii în domeniul spiritualităţii. Sunt mai puţine cele care asigură platforme de ghidare si dirijare asistată a practicii.

Un alt aspect important pe care doresc să-l subliniez  şi care s-a remarcat din experienţa de până acum, este că oamenii au adeseori tendinţa să confunde faptul de a citi, a se informa şi documenta cu efectiva realizare şi abilitate de a pune în practică. Cu alte cuvinte, deşi sunt mulţi care citesc despre Yoga, deşi sunt interesaţi şi aproape convinşi că practica acesteia îi poate tranforma, sunt destul de puţini cei care fac efectiv trecerea de la lectură, la nivelul practicii, ei crezând în mod naiv că o simplă citire a unor învăţături le-ar aduce şi experienţe spirituale semnificative.  ÎN SPIRITUALITATE TRECEREA DE LA TEORIE LA PRACTICĂ FACE TOATĂ DIFERENŢA. A pune în practică presupune a avea puterea de a trece de la percepţia exterioară de natură receptivă a unei învăţături la o atitudine solară, activă, conştient asumată,  de a experimenta direct acea învăţătură.

Iată de ce, pe acest blog ca şi pe site-ul MENTORYOGA am urmărit să facilităm prezentarea mai multor aspecte spirituale într-o manieră orală, liberă oferind chiar şi ghidare pentru anumite tehnici şi metode yoghine de trasformare.

În acest clip vă prezint o altă metodă meditativă care poate produce o profundă interiorizare şi trezirea acelui ”foc” al deschiderii inimii.

Pentru o mai bună experienţă vă sugerez să folosiţi căşti şi să daţi curs ghidării meditative.

CUM SĂ DĂRUIŢI

Singurul dar pe care noi îl putem oferi cu adevărat este darul conştienţei noastre deschise spre a înţelege, cuprinde şi îmbrăţişa pe ceilalţi. Şi astfel, nevoile lor ajung să fie simţite de inima deschisă a celui care, ajuns la treapta maturităţii afective reale, oferă cu înţelepciune prezenţa şi bunătatea sa plină de iubire, în mod necondiţionat. 

DE LA INSTINCTUL NATURAL LA SCLAVIA DORINTEI

Aici se explică mai clar reactivitatea emoţională din perspectiva impregnărilor subconştiente instinctuale şi dorinţelor care  se ”cer” a fi satisfăcute. Mecanismul descris vă ajută să înţelegeţi totodată şi modul în care se produce suferinţa  şi cum poate fi ea îndepărtată. 

TRĂIREA EMOTIONALĂ NE ÎNALŢĂ SAU NE COBOARĂ SUFLETELE

Există o continuă vibraţie a sufletului uman. Adeseori imperceptibilă, ea traduce precis coloratura emoţională ”filtrată” de activitatea energetică a centrilor subtili de forţă. Unele dintre aceste emoţii au mai mult de-a face cu determinismul specific primilor 3 centrii energetici, care, dacă exprimă un dinamism perturbator, generează gama emoţiilor inferioare cum ar fi supărarea, furia, mânia, etc. Altele sunt arondate spectrului de manifestare a centrilor superiori: afectivitatea, bunăvoinţa, încrederea, compasiunea, optimismul, entuziasmul, etc. Ceea ce este important de subliniat este că cele două categorii de trăiri emoţionale nu pot fi traite simultan ci numai în mod secvenţial. Şi, de aici, putem începe să acţionăm:

1. Evităm pe cât posibil (cel puţin atât timp cât nu avem suficient control emoţional) conjuncturile nefavorabile.

2. Dacă am ajuns să trăim stări caracterizate de emoţii negative, urmărim să facem în aşa fel încât ele să nu mai persiste. Cu cât le vom lăsa mai mult să se exprime în interiorul fiinţei ele vor determina mai multe şi mai grave fenomene perturbatoare. Înţelegând aceasta vom urmări să tăiem sursa gândirii noastre emoţionale, cu alte cuvinte, trebuie să ne ”desprindem” mental, să ne detaşăm  (cel puţin o perioadă) de timp de problematica emoţională respectivă 

3. Pentru aceasta declanşăm în fiinţa noastră un alt proces care să determine apariţia unor stări emoţionale superioare. Să ne amintim că, în general 2 EMOŢII PUTERNIC OPUSE NU POT COEXISTA. Ori o trăim pe aceea pozitivă, ori pe aceea negativă. Cu cât vom genera mai rapid procesul amorsării emoţiilor pozitive cu atât vom ”ieşi” mai repede din acea suferinţă emoţională. Este adevărat că schimbarea registrului emoţional se poate face mai greu la început, dar vom învăţa să o facem din ce în ce mai uşor. Există mai multe posibilităţi de a face aceasta. Dar ceea ce va conta este să o alegem pe aceea care ne ajută cel mai rapid şi eficient. Dacă ne place natura, ne putem regăsi pacea în mijlocul frumuseţilor ei. Dacă ne place muzica ne putem lăsa absorbiţi de sunetele ei melodioase. Dacă suntem mai sportivi, putem, o perioadă de timp, să practicăm mai intens sportul favorit. Şi nu în ultimul rând, putem să medităm, să practicăm yoga, să ne rugăm, să ne vizităm prietenii, să mergem la muzee,  să ne relaxăm pentru restructurarea noastră sufletească, care, uneori, cere timp.

 Toate aceste lucruri pot fi realizate şi ne pot ajuta cu o singură condiţie: SĂ NU UITĂM CĂ DE NOI DEPINDE (şi aşa a fost întotdeauna) FELUL ÎN CARE PERCEPEM ŞI VIBRĂM LA IMPACTUL LUMII EXTERIOARE ASUPRA SUFLETULUI NOSTRU. DE NOI DEPINDE REACTIVITATEA EMOŢIONALĂ ŞI FELUL ÎN CARE VOM URMĂRI SĂ FACEM FAŢĂ CONJUNCTURII EMOŢIONALE. DE NOI DEPINDE SĂ ACŢIONĂM CONSTANT PENTRU A NE PURIFICA STRUCTURA PSIHO-MENTALĂ PÂNĂ LA A AJUNGE SĂ NU MAI ”VIBRĂM” EMOŢIONAL ÎN MOD INFERIOR.

PUTEREA VINDECĂTOARE A IUBIRII – Dă-o mai departe!

    Întotdeauna mediul încărcat de afecţiune şi iubire a determinat vindecări şi cicatrizări sufleteşti. Iubirea oferă darul vindecării şi trezeşte din nou puterea vieţii.

    Cunoscând toate acestea, ne întrebăm de ce această lume în care trăim, refuză încă să recurgă la acest remediu universal al vindecării sufleteşti.         

    Aici este reamintită ordinea firescă a lucrurilor pentru a ne putea ajuta, alina, vindeca şi înfrumuseţa mai mult vieţile noastre.     

    Descoperirea capacităţii naturale de vindecare şi autovindecare prin iubire şi bunătate este un demers pe care fiecare dintre noi l-ar putea integra conştient şi cu mai mult curaj pentru că nu depinde de nimeni. Iubirea aduce mereu echilibru şi armonie, exact condiţiile favorabile menţinerii sau refacerii sănătăţii individuale, relationale, sociale.

    Aici este amintit programul ”Open Heart” al medicului american Dean Ornish care a rezolvat multe cazuri de boli cardio-vasculare prin integrarea unor metode naturale care au pus accentul pe cultivarea stărilor pozitive psiho-mentale (în principal a iubirii), pe tehnici și metode yoghine (inclusiv posturi, tehnici respiratorii și meditație), și desigur pe anumite diete și cure alimentare purificatoare.

    Alte cazuri sunt expuse spre a exemplifica modul în care iubirea poate vindeca și salva natura umană din suferință.

SUFLETUL TREZIT POATE RECUNOAŞTE ŞI TRĂI MESAJUL SPIRITUAL

Orice mesaj sau învăţătură spirituală este asimilată numai în măsura în care sufletul individual este sensibil şi înalt receptiv la adevărul acesteia.  Învăţătura este preluată mereu la ”cald”,  prin a ”o lua personal”. Nu este asimilată şi tradusă în trăire generatoare de efervescenţă şi emulaţie atunci când este percepută la modul general, parcă mereu pentru alţii. Învăţătura ne interesează pentru că începem să o ”simţim” că este pentru noi; orice mesaj al ”salvării” este pentru fiecare în parte. Suntem responsabili pentru zborul nostru, pentru călătoria vieţii noastre, pentru căutarea împlinirii propriului vis.

.

NUANTELE IUBIRII EXPRIMĂ NIVELUL EVOLUTIV AL FIINTEI

Aceste nuanţe sunt determinate de nivelul trezirii spirituale şi poartă totodată amprenta mai mult sau mai puţin pură a energiilor şi emoţiilor caracteristice dinamicii activităţii centrilor de forţă şi conştiinţă.

MECANISMUL DRAMEI SI METODE DE REECHILIBRARE SUFLETEASCĂ

Voi continua prezentarea aspectelor legate de dinamismul specific celui de al patrulea centru energetic – Anahata chakra.

Aici este expus pe  scurt un mecanism specific fiinţei receptive şi reactive din punct de vedere emoţional. ”Banda” emotională în care trăieşte o face pe aceea fiinţă să perceapă şi să se comporte adeseori într-un mod mimetic, lăsându-se astfel influenţată de diferitele mentalităţi sau curente de gîndire pe care le integrează aproape inconştient. Cu alte cuvinte, acea persoană tinde să vadă lumea, nu aşa cum este, ci aşa cum o descriu alţii că ar fi.

INIMA SI PROCESUL EVOLUTIEI SPIRITUALE

Aici se arată modul de abordare a procesului evolutiv ca fiind determinat de identificările progresive prin care natura umană trece. Răspunsul la această întrebare fundamentală: ”Cine sunt eu?” reflectă, prin urmare, diferitele etape evolutive.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: MODALITATI DE RECENTRARE SUFLETEASCA

Un extras mai lung din seria modalitatilor de trezire si recentrare sufleteasca prezentate in cadrul Seminarului consacrat trezirii si dinamizarii armonioase a centrului de forta Anahata Chakra.

Multi oameni se confrunta cu dificultati in existenta de zi cu zi. Multi isi dau seama si in ce consta impactul perturbator al problemelor si necazurilor, stiind sa descrie cu acuratete simptomele si sa indice cauzele declansatoare ale acestora in registrul manifestarii lor fizice, psihice si mentale. De nenumarate ori, in sedintele de consiliere si ghidare am sesizat aceste aspecte. Mai mult decat atat, sunt persoane cu mult bun simt care stiu ca ar trebui sa faca ceva pentru contracararea unor astfel de situatii si, de asemenea, am intalnit multe persoane care stiau si cam ce ar trebui facut pentru a readuce starea de echilibru si armonie in existenta lor. Si… cu toate acestea… pot sa va spun ca, dificultatea transformarii reale si eficiente rezida in faptul – foarte simplu, de altfel – că … uitam. Uitam sa aplicam, uitam de necesitate, de motivatie, uitam de intelegerile noastre anterioare, pur si simplu …uitam. Experimentam astfel o suis generis discontinuitate a constiintei.

Ceea ce este redat in acest clip pune foarte mult accent pe necesitatea creeri unui ”protocol” interior care sa redeclanseze si apoi sa faca posibila recentrarea si restructurarea fiintei in planul constientei de sine. Am facut, de asemenea, mai multe corelatii pentru a crea un sistem de reprezentare menit sa va ajute sa gasiti maniera personala de a pune in aplicare metodele descrise. 

DARURILE SUFLETULUI TREZIT

Aici, amintesc  calitatile sufletesti care se trezesc pe masura activarii si dinamizarii armonioase a lui Anahata Chakra – centrul afectiv al fiintei.

Asa cum subliniam in clipurile anterioare, deplina activare a acestui centru conduce la trezirea sufletului si atunci minunate virtuti se exprima intr-un mod neconditionat

PUTEREA INIMII ESTE IUBIREA

A ”cultiva” iubirea poate determina un efect contagios. Prin iubire iti sunt trezite propriile haruri. Prin iubire trezesti in inima celeorlalti propriile lor haruri. Prin iubire te apropii de adevarata credintă. Iubirea întoarce intotdeauna daruri catre cel care o manifesta, dar intotdeauna intr-un mod natural.

CONSTIENTIZARI CU PRIVIRE LA MANIFESTAREA FIINTEI PE NIVELUL 4

Sunt prezentate aici unele trairi si experiente specifice din punctul de vedere al constiintei, pentru o fiinta care isi dinamizeaza al patrulea centru energetic, Anahata Chakra. Totodată sunt prezentate si unele aspecte perturbatoare corelate cu starea de ”lipsa” sau ”exces” perturbator a energiei pe nivelul acestui centru de forta care controleaza aspectul manifestarii fiintei din punct de vedere afectiv. 

FIECARE SUFLET ISI POARTA CRUCEA

Planul 4 al fiinţei controlat de centrul afectiv – Anahata Chakra este conectat din punct de vedere subtil cu simbolul crucii. Iată aici câteva omologări metaforice  menite să vă facă să intuiţi acest adevăr.

EGOUL NEAGA MESAJUL UNIFICATOR AL INIMII

Alte cateva aspecte semnificative corelate cu manifestarea celui de al patrulea centru energetic – Anahata Chakra (centrul care controleaza nivelul afectivitatii). Egoul tinde sa se opuna trairilor si experientelor de natura pur afectiva din simplul motiv ca acest mesaj al inimii, de iubire unificatoare şi deschidere nu ii mai poate asigura rolul sau suveran in orientarea personalitatii acelei fiinte.

SPECIFICITATEA EXPERIENTEI LA NIVELUL CELUI DE AL 4 NIVEL ENERGETIC

În universul specific de manifestare a celui de al patrulea centru de forţă care corespunde trezirii sufletului şi deschiderii afective, metafora zborului îsi găseşte de la sine semnificaţia. Pentru a zbura în acest ”cer” al iubirii trebuie depus acel efort de auto-susţinere în ”aer”. Este necesar să învingi prin forţa portantă a propriilor aripi, puterea gravitaţiei care te atrage către ”pământ”. Şi, când eşti la ”pământ” este mai greu să îţi iei din nou zborul. De multe ori experienţele de natură afectivă sunt dureroase dar necesare evoluţiei din perspectiva lecţiei zborului nostru necondiţionat. Aşadar ”lecţia iubirii” reprezintă din perspectiva evolutivă, etapa care corespunde efortului continuu de a te auto-susţine la înălţime. Şi astfel, orizontul descoperit in acest zbor îţi revelează noi piscuri, noi dimensiuni şi înălţimi spre care sufletul tău se avântă.

 

CUNOASTEREA DE SINE DIN PERSPECTIVA PRIMILOR 4 CENTRI ENERGETICI

In aceasta prezentare am subliniat cateva aspecte fundamentale cu privire la procesul cunoasterii de sine integrat din perspectiva determinarilor specifice  ale primilor 4 centri energetici. Este un extras din prelegerea introductiva sustinuta cu ocazia Seminarului consacrat studierii si aprofundarii teoretice si practice a metodelor de trezire si dinamizare armonioasa a celui de al patrulea centru energetic al fiintei – Anahata Chakra – centrul afectiv.

VINDECAREA SUFLETEASCĂ SI RESPECTUL DE SINE

Respectul si Iubirea de sine

Expresia „Dacă nu te respecţi pe tine nu poţi să-i respecţi pe ceilalţi sau dacă nu te poţi iubi pe tine însuţi, nu poţi iubi pe nimeni” este folosită frecvent. Totuşi, pentru mulţi oameni, a se respecta şi iubi pe sine rămâne o vagă noţiune care, deseori este folosită în sensul material, cum ar fi cumpărături excepţionale sau vacanţe extravagante. A te răsplăti cu vacanţe şi jucării ţine de atitudinea compensatorie specifică celui de-al treilea nivel energetic – folosirea plăcerii fizice pentru a exprima aprecierea de sine. Deşi acest tip de răsplată este plăcut, el poate obstrucţiona contactul cu cele mai adânci tresăriri emoţionale ale inimii care apar atunci când trebuie să evaluăm o relaţie, o slujbă sau alte situaţii tulburătoare care ne afectează sănătatea. A te respecta şi iubi prin prisma nivelului specific al celui de al patrulea centru energetic Anahata Chakra (ce guvernează planul afectiv) înseamnă a avea curajul de a-ţi asculta mesajele conţinute în emoţiile pe care ţi le transmite inima, precum şi ”directivele” sale spirituale. Arhetipul către care inima ne trimite cel mai des este cel al vindecării „copilului rănit” din noi.

„Copilul rănit” din fiecare dintre noi conţine tipare emoţionale de afecţiuni şi răni din copilăria şi adolescenţa noastră, tipare ale amintirilor dureroase, ale atitudinilor negative şi ale imaginilor de sine disfuncţionale. Tipare ale dezamăgirilor, decepţiilor şi suferinţelor emoţionale. Amintiri ale ”iubirilor” trădate. Fără să ştim, putem continua să operăm influenţaţi de aceste tipare şi ca adulţi, chiar dacă într-o formă nouă. Frica de abandon, de exemplu, devine gelozie. Abuzul sexual devine o disfuncţionalitate sexuală, deseori cauzând o repetiţie a aceloraşi violări chiar cu proprii noştri copii. O imagine de sine negativă ca şi copil poate deveni mai târziu sursa unor disfuncţionalităţi precum anorexia, obezitatea, alcoolismul şi alte dependenţe cum ar fi frica obsesivă de eşec. Aceste tipare pot produce multe daune relaţiilor noastre emoţionale, vieţii noastre personale şi profesionale precum şi sănătăţii noastre. A te iubi pe tine însuţi începe prin confruntarea cu această forţă arhetipală din interiorul psihicului nostru şi prin înlăturarea autorităţii pe care ”copilul rănit” o are asupra noastră. Nevindecate, rănile ne fac prizonierii trecutului nostru.

Sistemul intuitiv al fiecărui om funcţionează în aşa fel încât rar se întâmplă să nu ne atragă atenţia asupra unor direcţii sau curente negative care ne pot afecta ori să nu ne arate cum putem alege să ne eliberăm de aceste şabloane sau impregnări negative înainte ca ele să devină o boală fizică.

Ceea ce este poate mai puţin cunoscut îl constituie faptul că vindecare fizică, psihică şi mentală este posibilă prin actele noastre de iertare. În viaţa şi în învăţăturile lui Iisus, iertarea este actul spiritual al perfecţiunii, dar este, de asemenea, şi un act de vindecare. Iertarea nu mai este doar o opţiune, ci o necesitate pentru a obţine vindecarea. Iisus a vindecat mai întâi suferinţele emoţionale ale ”pacienţilor” săi; apoi, vindecarea fizică urma în mod natural. Deşi mulţi au interpretat vindecările lui Iisus drept o răsplată divină pentru recunoaşterea faptelor şi comportamentelor incorecte, a celor suferinzi, iertarea de sine precum şi iertarea semenilor noştri este un act spiritual esenţial, care trebuie să aibă loc pentru a ne deschide complet puterii vindecătoare a iubirii.

Respectul şi iubirea de sine începe de aici. Aceasta înseamnă să avem grijă de noi, dar şi să-i iertăm pe oamenii din trecutul nostru, astfel încât rănile să nu ne mai afecteze; pentru că rănile noastre nu-i dor pe oamenii care ne rănesc, ci doar pe noi înşine. Eliberarea de toate ataşamentele faţă de aceste răni, ne face capabili să mergem mai departe, să ne mutăm din relaţia ”copilărească” pe care o stabilim cu semenii noştri şi chiar cu Dumnezeu (relaţii care poartă foarte mult amprenta coloraturii subtil energetice a primilor trei centri de forţă fiind dominate de ataşament şi egoism) într-un nivel al relaţiei care să poarte din ce în ce mai mult amprenta şi căldura iubirii şi compasiunii.

Mai ales deschiderea faţă de acest plan al afectivităţii corespunzător celui de al patrulea centru energetic ne ghidează mai departe existenţa, către maturitatea spirituală, dincolo de dialogul părinte-copil pe care îl avem cu Divinul, dincolo de rugăciunea pentru a obţine explicaţiile evenimentelor, dincolo de frica de necunoscut. ”Copilul rănit” din noi vede Divinul ca autoritate operând ca forţă într-un sistem bazat pe răsplată şi pedeapsă, cu explicaţii logice pentru toate experienţele dureroase. ”Copilul rănit” nu înţelege că în toate experienţele, oricât de dureroase ar fi, există o revelaţie spirituală cu privire la propria sa făptură. Atâta vreme cât gândim ca un copil rănit, vom putea iubi numai condiţionat şi având o mare frică de pierdere, perpetuând clişeele auto-condiţionării prin ataşament.

Actualmente cultura noastră ca întreg oscilează în cele două direcţii: vindecarea de răni şi victimizare. Totuşi, intrând sub influenţa puterii rănilor noastre, este dificil să vedem cum am putea renunţa la această ”putere negativă”, cum am putea merge mai departe pentru ca fiinţa noastră, (văzută ca întreg), să-şi recâştige adevărata sa putere interioară.

Trecerea dincolo de limbajul rănilor

Iată ce afirmă Caroline Miss vorbind despre stadiile puterii şi vindecării.

”În intenţia de a vindeca rănile sufleteşti oamenii au ajuns să se identifice pe aceste niveluri reactiv-emoţionale. S-a structurat un întreg limbaj care se bazează pe răni. Oamenii au devenit fluenţi, din punct de vedere terapeutic, în procesul creării unui limbaj al aşa zisei intimităţii şi cunoaşteri de sine pe care eu îl denumesc „rănilogie”. Acum folosim revelaţia şi schimbăm experienţe despre rănile noastre ca substanţă a conversaţiilor, şi, într-adevăr, ca un liant ce ne întăreşte relaţiile. Am devenit atât de buni la asta, încât, de fapt, ne-am convertit rănile într-un tip de monedă de schimb în relaţii, monedă pe care o folosim pentru a controla situaţiile şi oamenii. Nenumăratele grupuri de sprijin ce încearcă să-i ajute pe oameni să-şi depăşească trecutul legat de abuz, incest, dependenţă şi bătaie, asta ca să numesc doar câteva, servesc numai pentru a consacra „rănilogia” drept o limbă contemporană a intimităţii. În cadrul acestor grupuri de într-ajutorare bine intenţionate, membrii primesc deseori pentru prima dată, acea atât de mult aşteptată validare pentru rana pe care au suferit-o. Compasiunea ce se revarsă din partea membrilor grupului este resimţită ca un pahar mare de apă rece băut într-o zi uscată şi toridă.

Rănile, ca limbaj al intimităţii şi-au găsit arena de exprimare atât în cadrul relaţiilor, cât şi în grupurile de sprijin. De fapt, nu este o exagerare să afirm că ritualurile romantice de împerechere contemporane aproape că cer o rană pentru a „decola”. Un ritual tipic de legătură pare ceva asemănător cu acesta: doi oameni se întâlnesc pentru prima oară. Îşi spun numele, oraşele natale şi posibil dau ceva referinţe despre originile lor etnice şi religioase (pattern de comunicare specific nivelului 1 controlat de primul centru energetic). Apoi, conversaţia se mută asupra subiectelor specifice planului doi: ocupaţia, trecutul în relaţii, inclusiv căsătorii, divorţuri şi copii şi, probabil, finanţe. Subiectele specifice manifestării planului trei urmează, de obicei, în ceea ce priveşte gusturile personale cu privire la obiceiurile alimentare, programul exerciţiilor fizice, activităţile de după serviciu şi, posibil, programele de dezvoltare personală. Dacă vor să stabilească o relaţie intimă, se mută către nivelul patru. Cum se începe adesori abordarea? O persoană mărturiseşte despre o rană pe care încă are nevoie să o „proceseze”. Dacă cealaltă persoană vrea să răspundă într-o manieră „de legătură”, va găsi ceva de o magnitudine similară cu rana primei persoane. Dacă potrivirea merge, atunci ei devin „colegi de suferinţă”. Uniunea lor include următorii termeni nerostiţi ai unui acord:

1. Vom fi mereu gata să ne ajutăm unul pe altul în orice situaţie care se va asocia cu amintirile acestei răni.

2. Acest ajutor va include reorganizarea oricărei părţi a vieţii noastre sociale sau profesionale în funcţie de nevoile partenerului nostru rănit.

3. Dacă este necesar, ne vom asuma responsabilităţile partenerului nostru, astfel arătându-ne sinceritatea deplină a sprijinului nostru.

4. Vom încuraja partenerul să analizeze rănile sale împre­ună cu noi şi să aloce atât timp cât este necesar pentru refacerea sa.

5. Vom accepta, cu minimă rezistenţă, toate slăbiciunile şi defectele izvorâte din aceste răni, de vreme ce acceptarea este crucială pentru vindecare.

Pe scurt, o legătură bazată pe intimitatea rănilor este o garanţie implicită că partenerii afectaţi vor avea mereu nevoie unul de altul şi că vor avea o cale deschisă întotdeauna către interiorul celuilalt. În limbajul comunicării, asemenea legături reprezintă o nouă dimensiune a iubirii, una care este orientată către ajutorul terapeutic şi susţinerea angajamentelor mutuale pentru vindecare. În limbajul puterii însă, partenerii nu au avut vreodată un acces mai uşor la vulnerabilităţile celuilalt sau atâta acceptare deschisă de a le fi folosite rănile pentru a fi manipulaţi emoţional şi astfel conduşi şi controlaţi prin acest tip de relaţii.

„Rănilogia” a redefinit complet parametrii intimităţii. Atât într-un sens pozitiv ca deschidere şi sinceritate relaţională dar şi în sens negativ prin complacere în abuz şi condiţionare mergând până la manipulare psihică.

Intimitatea rănită a găsit un suport enorm în interiorul acestei comunităţi holistice de vindecare, în mod special în literatura despre legăturile dintre durerile emoţionale şi boală, dintre vindecarea traumelor emoţionale şi redobândirea sănătăţii. S-au creat grupuri de sprijin în jurul oricărui tip de traumă emoţională posibilă, de la abuzul asupra copilului prin incest, la violenţa domestică şi durerea de a avea un membru al familiei în puşcărie. Talk show-urile de televiziune se străduiesc să facă publice detaliile rănilor oamenilor. (Nu numai că trăim în interiorul rănilor noastre, ci ne şi distrăm cu rănile altora). Este speculată emoţia ”rănilor” şi slăbiciunea publicului la acestea pentru a creşte ratting-urile televiziunilor. S-a ajuns la o veritabilă întrecere în a prezenta cât mai dramatic ”rănile” individului şi societăţii. Sistemul legislativ a învăţat cum să convertească rănile în putere economică: reclamele la televiziune încurajează oamenii să considere tribunalul o cale de a putea trăi cu rănile lor.

Înainte de 1960, a fi matur şi puternic însemna să-ţi păstrezi durerea şi vulnerabilitatea pentru sine. Definiţia contemporană a puterii individuale include capacitatea de a expune slăbiciunile interioare unei alte persoane. În timp ce intenţia iniţială a acestor grupuri de sprijin era să ajute oamenii să simtă o alinare, o îngrijire, un răspuns plin de compasiune pentru o criză personală, nimeni nu se aştepta ca acestea să continue până când persoana era vindecată, ca să nu mai vorbim de funcţia de agent al respectivei vindecări. Aceste grupuri au fost menite să fie numai barca de trecere peste râul tranziţiei. Dar mijloacele folosite în procesul vindecării şi recuperării sufleteşti au fost confundate apoi de către mulţi, (chiar şi de către tagma vindecătorilor) cu scopul propriu-zis. Ca şi cum a rămâne integraţi unui grup de sprijin orientat din exterior era tot ce putea fi obţinut mai mult de către o persoană ”rănită” sufleteşte. Se uită faptul că vindecarea reală consta în insăşi afirmarea autonomiei sufleteşti, a manifestării active a personalităţii aceluia care îşi regăseşte ”calea” prin propriile sale puteri şi străduinţe, ”ridicându-se şi umblând” sănătos şi încrezător atât în el însuşi, în semenii săi şi în Dumnezeu.

Dar foarte puţini membri au dorit să coboare din barca de salvare când au ajuns la malul opus. Dimpotrivă, ei au creat dintr-o fază de tranziţie a vieţii lor, un stil de viaţă permanent. Odată ce au învăţat cum să vorbească şi să integreze „rănilogia”, a devenit extrem de dificil pentru ei să renunţe la privilegiile care însoţeau faptul de a fi rănit în cadrul acestei culturi ce integrează nivelul comunicarii şi manifestării specific celui de al patrulea nivel energetic unde se exprimă cel mai mult nevoile sufleteşti de împărtăşire şi înţelegere afectivă.

Fără un program eficient al vindecării sufleteşti, riscăm să devenim dependenţi de ceea ce credem că este sprijin şi compasiune; credem că avem nevoie de tot mai mult timp pentru a „procesa” rănile noastre. Şi adeseori rămânem să ne lingem rănile toată viaţa, nesiguri că am putea să o luăm din nou singuri de la capăt. Datorită faptului că există un răspuns de sprijin prelungit, membrii grupurilor de sprijin rămân adeseori agăţaţi de acestea cu o pasiune care sugerează că, „Nu vom mai pleca niciodată de aici, pentru că acesta este singurul loc unde am găsit ajutor. Nu există alt ajutor pentru mine în lumea obişnuită. Aşa că, voi trăi mereu în acest proces şi printre oameni care înţeleg prin ce am trecut eu.”

Problema cu asemenea sisteme de ajutorare socială sau familială este dificultatea de a spune cuiva că a beneficiat de suficient sprijin şi că trebuie să îşi reia curajos propria viaţa în mâini. În multe privinţe această problemă reflectă înţelegerea noastră limitată asupra compasiunii. Compasiunea este aptitudinea unei fiinţe de a ”simţi” şi recunoaşte suferinţa altuia participând apoi activ la procesul de vindecare interioară ajutîndu-l să-şi recâştige puterea înapoi în viaţa sa. Pentru că atâta vreme cât cultura noastră nu a integrat necesitatea unei practici individuale care să ofere timp pentru vindecarea sufletului şi nici nu a recunoscut măcar necesitatea sa, oamenii au supracompensat acest lucru în prezent prin faptul că nu au mai pus limite timpului acordat acestei ”vindecări” exterioare.”

Sensul corect al vindecării sufleteşti este recăpătat odată cu acceptarea fiecăruia dintre cei care au fost vreodată ”răniţi din prea multă iubire” a faptului că acest lucru s-a produs pentru a le conferi, în primul rând lor, puterea de a reevalua corect resusele lor interioare, pentru a le transforma sau îmbogăţi pentru a rămâne să rodească în câmpul iubirii.

A fi vindecat sufleteşte înseamnă a putea din nou să-ţi laşi viaţa condusă de vocea inimii care vorbeşte limbajul iubirii şi compasiunii, deschiderii, sincerităţii, iertării şi altruismului. Nu este de mirare că în societate actuală sunt foarte puţini cei cu adevărat vindecaţi sau sănătoşi din punct de vedere sufletesc.

În continuare, pentru a ilustra cele afirmate, iată un pasaj poetic şi plin de înţelepciune din lucrarea „PROFETUL” a genialului KAHLIL GIBRAN, cu privire la iubire: 

          „Când iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,

          Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,

          Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei

          Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,

          Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,

          Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

          Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

          Precum ea vă ridică până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui,

          Tot la fel ea va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

          Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.

          Vă treieră pentru a vă descoji.

          Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

          Vă macină până la înălbirea făinii voastre.

          Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi. Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă la ospăţul divin.

          Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii.

          Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

          Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,

          Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge dar nu cu toate lacrimile voastre.

          Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu decât de la sine.

          Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea niciodată să fie stăpânită;

          Fiindcă iubirii îi este de ajuns iubirea.

          Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă „eu sunt în inima Creatorului”.

          Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

          Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

          Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca acestea să fie:

          Să te topeşti de iubire în tot şi să devii izvor ce susurul în noapte-şi cântă,

          Să cunoaşti durerea prea marii duioşii,

          Să fii rănit de înţelegerea iubirii,

          Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te,

          Să te trezeşti în zori, cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de iubire,

          Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii,

          Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,

          Şi, apoi, să adormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze să ai un cântec de laudă.”

TAPAS – INTREBARI SI RASPUNSURI

Am raspuns aici unor intrebari nascute cu privire la TAPAS. Apar si anumite clarificari de natura practica in abordarea TAPAS-ului ca actiune purificatoare. Veti remarca si cateva interpelari si situaţii de viata generate de noile optiuni. Unele dintre ele chiar …amuzante.

TAPASUL – ACTIUNE PURIFICATOARE

Stim multi dintre noi ca orice efort asumat constient si perseverent, cu daruire si abnegatie intr-o anumită directie reprezinta o conditie a succesului. Cu atat mai mult, in practica spirituala, este importanta aceasta atitudine curajoasa de asumare a acelor actiuni care transforma din interior fiinta, trezind puterile si facultatile necesare procesului evolutiv.

RAPORTUL VOINTA – IMAGINATIE

Printre resursele cele mai importante pe care le avem pentru a ne motiva sa actionam intr-o anumita directie, imaginatia este una dintre cele mai importante. Dar vom vedea ca modul in care ne reprezentam mental lucrurile depinde foarte mult de resursele interioare pe care le avem si de modul in care controlam procesele imaginative.

BINELE ”CALDUT” ESTE ADESEORI INFRANT

De ce multi dintre noi am ajuns sa fim neincrezatori in ordinea lucrurilor si in justitia umana obisnuita? De ce ”raul” pare ca iese adeseori invingator in ciuda evidentelor? Aceste intrebari fac parte dintr-o multime de astfel de ”aparente” enigme, pe care ratiunea umana comuna este greu sa le patrunda. Iata aici cateva posibile explicatii:

CATEVA SFATURI PENTRU A DEVENI OPTIMISTI

Aici sunt prezentate cateva idei pe care este posibil sa le cunoasteti deja. Provocarea cea mare este de a le transpune si a integra aceste sfaturi in viata de zi. Veti vedea ca trecerea de la un mod de a vedea lucrurile, la altul implica exersarea CONSTIENTEI si asumarea cu mult curaj a noilor optiuni.