Aici este o prezentare făcută cu ocazia deschiderii programului de stimulare și armonizare mentală. Sunt expuse anumite aspecte cu privire la creier ca interfață fizică și subtilă necesară unei bune funcționări a planului mental.
În luna mai 2017, în cadrul Centrului de Yoga și Meditatie KAMALA am inițiat programul practic MINDPOWER menit să trezească și să amplifice capacitățile mentale.
Programul are două direcții de acțiune: 1. Stimularea creierului recurgând la proceduri și tehnologii descoperite de psihologia modernă și neuroștiință
2. Folosirea tehnicilor yoghine în vederea trezirii și activării centrului mental de comandă și control Ajna Chakra – centru energetic important de care depinde întreaga activitate psiho-mentală.
Acest program își propune să ofere o metodă practică orientată în vederea:
1. amplificării energiei mentale;
2. stimulării și fortificării unui model mental caracterizat de o viziune pozitivă și luminoasă asupra vieții;
3. obținerii auto-controlului psiho-mental;
4. îmbunătățirii memoriei și capacității de asimilare a informațiilor;
5. stimulării creativității;
6. dezvoltării lucidității și clarității mentale;
7. creșterii capacității de liniștire a minții și a puterii de interiorizare:
8. amplificării puterii de concentrare mentală;
9. trezirii și dinamizării mentalului dicriminativ și a intelectului;
10. trezirii și dezvoltării conștiinței martor, a aptitudinilor meditative și contemplative.
În continuarea expunerii precedente, acum sunt descrise unele mecanisme mentale și caracteristici ale gândurilor, pe care cunoscându-le, ne va fi mai ușor să obținem unele stări de calm, de concentrare mentală, de mentalizare pozitivă, etc.
Aici sunt oferite mai multe explicații cu privire la mecanismele gândirii precum și câteva recomandări și sugestii practice de transpunere în viață a unui mod pozitiv de integrare a evenimentelor din existența noastră.
Trebuie să recunoaștem că acest conținut al minții determină modul în care ne percepem pe noi înșine precum și pe ceilalți, felul în care reacționăm cu privire la ceea ce noi percepem. Modul în care gândim conduce la fortificarea în timp a acelorași tipare și mecanisme mentale. Unele sunt bune, altele mai puțin bune. Ne interesează ce am putea face pentru a modifica în bine calitatea experiențelor noastre de viață.
Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.
Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri. Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.
Indraznesc sa afirm (si sunt convins ca multi imi veti da dreptate) ca exista o solutie la aceasta ecuatie complexa a existentei umane. Si, ca sa nu vorbesc la modul general, va voi ruga pe fiecare sa indrazniti sa definiti ce inseamna pentru dumneavoastra starea de ”mai bine” din punct de vedere existential. Va propun in continuare un mic exercitiu de introspectie.
1. Intr-o zi cand sunteti mai linistit si aveti putin timp, luati o hartie si un creion, asezati-va relaxat la masa si urmariti sa dati o forma acestui ”mai bine” pe care il vizati in viata dumneavoastra. Lasati ca pur si simplu, in mod spontan sa va apara in minte acel prim lucru pe care-l considerati important pentru ca ”mai binele” sa fie atins. In general, fiecare dintre noi stie ce ar vrea. Unii ar putea formula la modul pozitiv, altii la modul negativ, acel lucru important de care depinde ”mai binele” existentei lor. De exemplu unul ar putea scrie: ”As vrea sa nu mai fiu bolnav” altul ar putea formula:”As vrea sa fiu complet sanatos”. Sau unul ar scrie”As vrea sa nu mai fiu sarac” altul ar spune ”As vrea sa am mai multi bani.” Unul ar scrie: ”Vreau sa nu mai fiu singur” altul poate ar scrie ”As vrea si eu sa pot iubi”, si asa mai departe, fiecare poate da o forma concreta acestui ”mai bine”. Desi ar putea fi mai multe lucruri pe care le considerati la fel de importante spre a obtine starea de ”mai bine” din punct de vedere existential, pentru acest exercitiu de acum este suficient doar unul – primul care va vine in minte.
2. A doua parte a exercitiului este de a nota ce credeti dumneavoastra ca ar conditiona obtinerea acestui lucru de care depinde ”mai binele” vietii. Cu alte cuvinte, incepeti acum si scrieti la rand ce credeti ca ar trebui sa faceti pentru a obtine sau a determina aparitia acestui lucru important. Scrieti cat mai multe aspecte de care depinde realizarea acestui lucru important pe care l-ati recunoscut pana acum. De exemplu: in cazul imbunatatirii sanatatii unii ar putea scrie: nu mai trebuie sa mananc ”prostii”, nu trebuie sa mai beau, nu trebuie sa mai fumez, trebuie s-o las mai moale cu sexul, trebuie sa nu mai trag de mine si sa nu ma mai surmenez, trebuie sa nu mai ”dramatizez”, trebuie sa nu mai fac aia si/sau ailalta, etc. Altii ar putea formula: voi manca hrana mai curata, ma voi ocupa cu atentie de ceea ce mananc si beau, trebuie sa am grija si de conditia mea fizica si psihica, trebuie sa am un regim de viata mai echilibrat, trebuie sa am mai multa incredere in mine, etc, etc. Indiferent cum sunt formulate la modul pozitiv si/sau la modul negativ aceste necesitati, scriindu-le incepem sa fim constienti de exemplu, de felul in care unele lucruri de pana acum ne-au conditionat in rau starea de sanatate si suntem totodata deschisi sa acceptam ca alte lucruri pe care le-am putea face ne-ar influenta in bine starea de sanatate. Si in acelasi mod putem sa actionam pentru orice lucru important care ar duce spre acel mai bine. Nu va autocenzurati; scrieti cat mai multe lucruri pe care simtiti nevoia sa nu le mai faceti sau, dimpotriva, sa le faceti spre a ajunge la acel ”mai bine” pe care vi l-ati propus din orice registru al existentei. (Cel cu sanatatea a fost doar un exemplu).
3. Partea a treia a acestui simplu exercitiu este de a scrie la fiecare punct notat mai sus ce aveti nevoie pentru a-l implini sau realiza. Nu va limitati nici la acest nivel. Scrieti ce resurse exterioare si/sau interioare ar trebui sa aveti pentru a implini fiecare aspect. Daca totul a decurs corect pana acum, ajunsi la acest punct veti constientiza anumite aspecte legate de dumneavoastra. Multe dintre resursele necesare va implica in mod direct. S-ar putea (si aici va pot asigura ca majoritatea celor cu care am realizat acest exercitiu de constientizare a nevoilor proprii au recunoscut aceste lucruri) de exemplu, sa descoperiti ca aveti nevoie de mai multa vointa pentru a nu mai continua unele obiceiuri proaste, sau pentru a sustine noile obisnuinte pe care le-ati constientizat ca fiind binefacatoare. S-ar putea sa descoperiti ca pur si simplu nu stiti cum sa nu mai faceti unele lucruri ”negative” si/sau cum sa faceti acele lucruri ”pozitive” constientizate a fi binefacatoare. S-ar putea sa va dati seama ca aveti nevoie de ajutor din exterior sau dimpotriva ca aveti nevoie sa va sustrageti influentei celorlalti spre a lua niste decizii mai bune. Scrieti asadar lucrurile pe care trebuie sa le transformati in bine in propria fiinta spre a implini unele conditii de care depinde obtinerea acelui ”mai bine” fixat la punctul 1 al acestui exercitiu. Tot aici notati si ce actiuni concrete considerati ca ar trebui facute de dumneavoastra direct pentru obtinerea resurselor necesare care sa duca la rezolvarea punctelor de mai sus.
De ce v-am propus acest exercitiu foarte simplu de constientizare? Pentru a ajunge fiecare dintre dumneavoastra la aceleasi concluzii finale ceea ce ne demonstreaza ca am putea fi solidari in planul cautarii și gasirii solutiilor.
CONCLUZII:
1.Solutia la nu conteaza ce problema sau aspect existential concret se gasește mereu si mereu in planul interioritatii.
2. Constientizarea propriilor necesitati reprezinta mereu primul pas.
3. Gasirea resurselor si posibilitatea rezolvarii problemelor existentiale depinde de gradul mai profund de constientizare si transformare in plan interior spre a ne adecva resusele necesare pentru implinirea scopurilor.
4. Cunoasterea de sine si controlul resurselor interioare ne conduce pe fiecare dintre noi intr-un mod specific la o stare superioara de constienta si existenta.
5. Obtinerea unei stari superioare de constienta creste capacitatea de a preveni si anticipa posibile evolutii nefaste precum si de a putea adecva inteligent propriile resurse spre depasirea problemelor existentiale.
6. Odata obtinuta o stare de existenta superioara fundamentata corect pe o profunda cunoastere de sine va exista o influenta binefacatoare a fiintei dumneavoastra in lumea exterioara si adeseori aceasta se va concretiza prin acel ”mai bine” pe care il veti aduce sau il veti face cumva posibil si in viata celorlalti.
7. Viata celorlalti fiind ”mai buna” va influenta si propria dumneavoastra existenta. Si acest ciclu va continua.
NOTE FINALE:
Pentru o fiinta spirituala intotdeauna mai binele celorlalti este si binele sau si binele sau devine si binele celorlalti.
In plan profan nu intotdeauna se manifesta aceasta interdependenta. ”Mai binele„ unei fiinte poate fi obtinut prin a face rau celorlalti. ”Mai binele” celorlalti poate insemna raul facut unei alte fiinte. (vezi evolutia sistemelor sociale si a liderilor acestora in timp)
Prezentarea următoare vine sa aprecieze efortul spiritual depus pentru a produce conditiile favorabile unui proces de transformare spirituala.
În această prezentare subliniez importanta unei pregătiri prealabile pentru o abordare eficientă și binefăcătoare a meditației. Mulți au așteptări de la practicile meditative dar ele sunt disproporționat de mari în raport cu posibilitățile lor actuale de autocontrol asupra corpului, senzațiilor, stărilor psiho-mentale, etc. Desigur că meditația produce o mulțime de efecte binefăcătoare dar acestea nu se vor ”lăsa” așteptate numai pentru cei care își asumă cu responsabilitate o pregătire a corpului, a structurii energetice precum și a celei psiho-mentale. Să nu uităm că meditația (Dhyana) este cea de-a șaptea etapă a sistemului yoga. Folosesc asemănarea abordării meditației cu modul în care ar trebui să ne pregătim pentru a explora în condiții sigure o peșteră (de exemplu) pentru că cele două situații prezintă multe similitudini. Până la urmă, rezultatul, indiferent de ceea ce faci, depinde de gradul de pregătire și de experiența acumulată. Niciodată graba și abordarea superficială nu au condus către succes, ci dimpotrivă.
Aici este expus un mecanism mental care sta la baza concentrarii si focalizarii atentiei in vederea obtinerii unui anumit efect energetic sau chiar a unei cunoasteri cu privire la o anumita realitate.
Subiectul este esenţial dar există o dificultate majoră. Abordarea sa teoretică, discursivă poate să ofere minţii doar nişte reprezentări mai mult sau mai puţin clare. Este ca atunci când priveşti o stereogramă (o imagine compusă pe calculator care privită într-un … Continuă lectura →
Vorbeam în clipul anterior despre unele obstacole în meditaţie şi cum sunt explicate din perspectiva activităţii cerebrale. În clipul de astăzi vă arăt cum putem creşte capacitatea de concentrare şi eficienţa meditaţiei. Din păcate, deşi există un interes din ce … Continuă lectura →
Aici este un extras dintr-o prezentare susţinută în cadrul retragerii de meditaţie pentru revelarea Sinelui care s-a desfăşurat la Centrul de Yoga şi Meditatie KAMALA acum câteva luni. Continui să prezint despre mecanismele minţii în meditaţie (întrucât am remarcat un … Continuă lectura →
Această tehnică meditativă se potriveşte foarte mult celor care doresc să înveţe o metodă pregătitoare care să-i ajute să-şi liniştească mintea. În plus, cu ajutorul ei putem cuantifica şi unele efecte cum ar fi creşterea focalizării mentale numai asupra unui … Continuă lectura →
Iată aici continuarea temei pe care v-am propus-o în clipul trecut cu privire la minte şi la rolul acesteia în procesul evoluţiei conştiente care să culmine cu revelarea completă de sine. Aşa cum aminteam şi cu alte ocazii, procesul cunoaşterii … Continuă lectura →
Putem îmbunătăţi imaginaţia şi putem creşte capacitatea de vizualizare. Cu o singură condiţie: SĂ VREM.
Aceste simple exerciţii le puteţi adapta fiecare pentru a corespunde condiţiilor şi nevoilor dumneavoastră.
A reuşi în viaţă presupune de multe ori o reprezentare şi o evaluare corectă a ta, a celorlalţi, a resurselor şi condiţiilor specifice. Presupune a te adapta şi a reuşi să adaptezi mediul la necesităţile tale. A crede cu întreaga fiinţă că meriţi succesul pentru că ai gândit şi mentalizat corect, ai cunoscut şi ai acţionat corect, cu voinţă şi tenacitate.
Tehnica expusă aici vine să ofere (în completarea metodelor ce urmăresc dinamizarea pozitivă a subconştientului expuse în clipul anterior), liniile de forţă ale unui mecanism foarte eficient pentru obţinerea succesului. Metoda este folosită frecvent şi în domeniile dezvoltării personale, dar felul în care este integrată din punct de vedere spiritual implică o abordare matură şi foarte responsabilă. Ea poate conduce la succes pentru mulţi dintre cei care o vor aplica respectând recomandările oferite. Trebuie înţeles mecanismul principial care stă la baza acestei metode şi apoi pusă în aplicare cu încredere şi perseverenţă.
Urmărind să răspundem la întrebarea nu foarte simplă ce se poate ”face ” pentru armonizarea minţii, ajungem de multe ori într-un impas.
De ce? Pentru că de foarte multe ori între mintea conştientă şi mintea subconştientă se poate naşte un conflict.
Un exemplu vă poate ajuta să înţelegeţi mult mai bine. Suntem conştienţi că am greşit în dietă şi în stilul de viaţă de până acum. Dovada poate fi chiar o afecţiune de care suferim acum în prezent. Cu toate acestea, urmărind să schimbăm vechile obiceiuri alimentare, tabieturile şi obişnuinţele comune, constatăm că este încă dificil, pentru că multe dintre acestea ajung încă să se manifeste spontan, trecând de filtrul minţii conştiente. Cum este posibil? Vechile obiceiuri, dorinţe şi tendinţe latente sunt impregnate în plan subconştient. Este ca şi cum ele au structurat şi au fortificat în timp mecanisme de percepţie şi reacţie (gândire, vorbire şi acţiune) reflexă. Acestea sunt în general destul de greu de dislocat şi fără o metodă concretă şi puternică de restructurare a planului subconştient, de multe ori vom continua să ne manifestăm condiţionaţi de limitările şi condiţionările sale.
Aici vă prezint o metodă foarte eficientă de reprogramare a minţii recurgând la puterea extraordinară a sugestiei creatoare care permite dinamizarea adecvată a propriului subconştient folosind totodată imaginaţia.
Aici sunt prezentate nişte recomandări privind atitudinile pe care le putem avea în diferite circumstanţe ale vieţii. Aceste atitudini pozitive sunt ”văzute” în opoziţie cu altele pentru ne fi mai clare şi pentru a ajunge să fim motivaţi să ni le asumăm pe termen lung. În ultimă instanţă este vorba despre asumarea conştientă a acestora, ele ajungând să determine acea transformare binefăcătoare în plan existenţial. Se poate structura astfel o percepţie şi o integrare a minţii conştiente permanent orientate spre a surprinde ceea ce este necesar fiinţei în ansamblul unităţii sale.
Am prezentat pînă acum mai multe aspecte legate de manifestarea specifică celui de al şaselea centru energetic – Ajna Chakra – centrul mental de comandă şi control. Înţelegem că de buna funcţionare a planului mental depinde modul în care percepem, interpretăm şi integrăm lumea exterioară şi, pe de altă parte, (şi mult mai important), felul în care putem opera chiar în propria noastră fiinţă pentru a produce adecvarea necesară în ansamblul existenţei universale. În cadrul seminarului au fost prezentate şi o serie de tehnici pe care le voi expune într-un modul de curs on-line, pe MENTORYOGA.COM, în viitorul apropiat, numit Yoga Centrilor de forţă.
În prezentarea de aici am urmărit să ofer un răspuns, atât cursanţilor cât şi celor care urmăresc cu atenţie expunerile pe acest blog, la întrebarea ”ce se poate face pentru a produce armonizarea planului mental ?”
Este expusă o viziune sintetică care se poate folosi ca un plan de acţiune eficient pentru a produce condiţiile favorabile acestui scop: ARMONIZAREA PROPRIULUI MENTAL.
Veţi regăsi principii şi direcţii de acţiune în privinţa a ceea ce putem face: 1. în corpul fizic, 2. în corpul energetic, 3. în însăşi corpul mental, pentru a produce condiţiile favorabile armonizării minţii noastre.
Am preferat din nou să nu secţionez prezentarea pentru a se menţine coerenţa ideatică.
P.S. Am reluat după o scurtă vacanţă cursurile de yoga atât în Braşov cât şi în Bucureşti. Doritorii pot căuta informaţiile pe site-ul Centrului de Meditaţie şi Yoga KAMALA
Chiar şi în practica spirituală ne putem confrunta cu tendinţa de a percepe o nouă experienţă filtrată prin memoria trecutului. A rămâne deschişi în prezent şi cât mai înalt receptivi, descărcaţi de prejudecăţi, eliberaţi de trecut, fără aşteptări, curajoşi sunt tot atâtea atitudini pe care le putem integra conştient în procesul evoluţiei spirituale.
Nu este deloc dificil ca înţelegând un principiu să poţi ulterior aplica unele metode practice.
Iată aici unul dintre aceste principii, cu multe aplicaţii în direcţia focalizării şi concentrării resurselor energetice prin intermediul centrului mental de comandă Ajna Chakra.
Aşa cum intuim majoritatea dintre noi, actul percepţiei este o verigă foarte importantă în lanţul cunoaşterii … iluzorii sau dimpotrivă … revelatorii.
Pe toţi ne preocupă întrucâtva lărgirea capacităţii noastre de percepere pentru că înţelegem faptul că o cât mai bună cunoaştere şi integrare a naturii noastre în vastul Univers exterior ne-ar putea aduce multiple beneficii.
Puţini dintre noi ştim însă că toate cele cinci organe de simţ sunt controlate într-o oarecare măsură (mai mare sau mai mică în funcţie de gradul de trezire şi dinamizare) de către centrul mental – Ajna Chakra – supranumit deloc întâmplător – ”al treilea ochi”.
Contextul ultimelor postări despre mental şi centrul său de comandă care permite reglarea şi armonizarea activităţii psihicului şi minţii noastre ne ajută să oferim o perspectivă asupra acestui plan din perspectiva a ceea ce trebuie înţeles ca raport just între ceea ce noi credem că suntem (mintea şi activitatea sa) şi realitatea esenţială care defineşte cu adevărat fiinţa – Sinele Divin.
Voi prezenta în trei episoade câte două clipuri video.
Să reluăm principalele aspecte spirituale cu privire la manifestarea specifică a unei fiinţe care şi-a trezit şi dinamizat armonios centrul mental de comandă şi control – Ajna Chakra. Ce adevăr descoperim ca urmare a acestei ”treziri” ?
O mare parte din gândurile noastre sunt legate de dorinţele pe care le avem şi de modalităţile de a ni le împlini. Aşa cum arătam şi în clipul precedent dorinţele reprezintă combustibilul pentru ”motoraşul” motivaţional care imprimă mişcarea şi direcţia vieţilor noastre. Toţi ne clădim scopurile şi încărcăm cu semnificaţie de sens şi direcţie existenţa, datorită mecanismului dorinţei. Fiecărei trepte evolutive îi corespund şi diferitele dorinţe şi niveluri motivaţionale. Dorinţele arată foarte uşor valorile, convingerile, sistemul de crezuri la care am aderat. Dorinţele arată de unde venim şi încotro ne îndreptăm. Dorinţele sunt cauzele care generează efectele plăcute sau neplăcute pentru vieţile noastre. Chiar şi de aur, lanţurile create de magia dorinţei ce se vrea satisfăcută, pot face dintr-un om liber, un sclav.
Ii multumesc Cameliei pentru comentariul la articolul anterior Femeia, Barbatul si …Creierul şi pentru linkul oferit.
Allan Pease este un cunoscut expert international in domeniul comunicarii non-verbale. Lucrarile, filmele si casetele sale sunt cunoscute si utilizate de foarte multi oameni, pentru ca el a reusit, intr-un mod adeseori umoristic sa prezinte pentru cei interesati mecanismele si modul de functionare al limbajului verbal si non-verbal optim pe care barbatii si femeile l-ar putea adopta pentru a se face mai bine intelesi. In acest clip, la randul sau scoate in evidenta anumite diferente fundamentale de atitudine si comportament specifice femeii si barbatului.
După aceasta invitatie, in urmatorul clip va amintesc cateva lucruri despre ce implica starea de concentrare. Starea de ”con-centrare” este in primul rand o stare de a fi ”cu centrare”, cu alte cuvinte de a te identifica si regasi o perioada de timp ca fiinta centrata asupra a ceea ce vrei sa percepi sau sa cunosti. Evident ca daca ”obiectul” cunoasterii tale este chiar propria ta fiinta, vei ajunge sa recunosti necesitatea con-centrarii interioare. Mentinuta si asumata constient aceasta duce, in fazele mai avansate de practica la o cunoastere revelatoare cu privire la ”cine suntem”. In toate celelalte situaţii, in care vom face dintr-un ”obiect exterior” punctul de centrare se obtine de asemenea o cunoastere profunda asupra sa.
Numai practicantii concentrarii mentale stiu cum sa produca acest rezultat al obtinerii unei cunoasteri cel putin semnificative, daca nu chiar revelatoare cu privire la fiinta, fenomenul, procesul sau realitatea aleasa ca ”obiect” al identificarii prin concentrare. Aceasta implica insa intotdeauna disciplina in antrenament.
Pentru noi răsare doar acea zi de care suntem conştienţi.
Henry David Thoreau, Walden
Ce este conştientizarea?
Conştientizarea este actul care defineşte la modul esenţial natura umană şi poate deveni prin antrenament o atitudine constantă care exprimă trezirea conştiinţei de sine. Aceasta determină fundamental structurarea acelui univers interior care conduce la a trăi viaţa în armonie cu tine însuţi şi cu lumea exterioară. A urmări să devenim conştienţi se referă la căutarea a ceea ce suntem cu adevărat şi la punerea unor întrebări revelatoare cu privire la viziunea noastră asupra lumii şi la locul nostru în cadrul acesteia, precum şi la trezirea unei stări de apreciere conştientă a fiecărui moment pe care îl trăim. Dar mai presus de orice, conştientizarea se referă la a fi în contact cu realitatea.
Din perspectiva spiritualităţii orientale, starea de veghe obişnuită apare ca fiind extrem de limitată, semănând din multe puncte de vedere mai degrabă cu un vis decât cu o stare de luciditate. Meditaţia ne ajută să ne trezim din această somnolenţă caracterizată de automatisme şi inconştienţă, fapt care ne permite să ne trăim viaţa având acces la toate posibilităţile noastre conştiente şi inconştiente. Înţelepţii, yoghinii şi maeştrii zen au explorat sistematic acest teritoriu, de mii de ani. Ei au învăţat astfel un lucru care ar putea fi extrem de benefic în lumea occidentală modernă, în sensul renunţării la tendinţa noastră culturală orientată spre a controla şi a supune natura din care facem parte integrantă, în loc să o onorăm cu respectul pe care i-l datorăm. Experienţa colectivă a acestor maeştri sugerează că prin investigarea introspectivă a naturii noastre lăuntrice, şi în particular a naturii minţii noastre printr-o observare de sine atentă şi sistematică, noi putem trăi o viaţă caracterizată într-o mai mare măsură de bucurie, armonie şi înţelepciune. În plus, ne poate oferi o viziune asupra lumii complementară celei predominant reducţioniste şi materialiste, care predomină la ora actuală în gândirea şi în instituţiile occidentale. Această viziune nu este neapărat „orientală” sau mistică. De pildă, Thoreau a înţeles acest lucru încă din anul 1846, când a descris cu multă pasiune în New England această problemă a stării noastre obişnuite de conştiinţă, inclusiv nefericitele ei consecinţe.
Capacitatea de a fi conştient este considerată însăşi temelia meditaţiei budiste. În esenţă, ea reprezintă un simplu concept, dar puterea ei sălăşluieşte în punerea ei în practică şi în aplicaţiile sale. A fi conştient înseamnă să fii atent într-o anumită manieră particulară: să îţi focalizezi atenţia asupra momentului prezent, în mod deliberat şi fără a-l judeca în mod critic. Acest tip de atenţie conduce treptat la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei şi la acceptarea realităţii prezente. Ea ne ajută să înţelegem că viaţa noastră se derulează moment cu moment. Dacă nu suntem în întregime prezenţi în majoritatea acestor momente, riscăm nu numai să ratăm aspectele cele mai importante ale vieţii noastre, dar şi să nu realizăm plenitudinea şi bogăţia tuturor posibilităţilor de creştere şi de transformare care ni se deschid în cale.
O focalizare redusă a atenţiei asupra momentului prezent conduce inevitabil la apariţia altor probleme, datorate acţiunilor şi comportamentelor noastre inconştiente şi automate, generate de multe ori de temerile şi de nesiguranţa noastră, cu rădăcini extrem de adânci în subconştient. Dacă nu vom încerca soluţionarea lor, aceste probleme vor tinde să se acumuleze în timp, putând conduce în cele din urmă la un blocaj generalizat şi la o ruptură totală de realitate. Astfel, ne putem pierde treptat încrederea în capacitatea de a ne redirecţiona energiile către o mai mare împlinire şi fericire personală, sau chiar către o stare de sănătate mai bună.
A fi conştient reprezintă o cale simplă, dar extrem de eficientă, prin care ne putem debloca, intrând din nou în contact cu înţelepciunea şi cu vitalitatea noastră. Ea reprezintă o cale prin care ne putem schimba în mod deliberat direcţia către care ne îndreptăm şi calitatea vieţii, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu familia, cu munca şi cu planeta în ansamblul ei, dar mai presus de orice, cu noi înşine ca persoană individuală.
Secretul acestei căi – care stă la baza budismului, taoismului şi yogăi, şi pe care o regăsim inclusiv în opera unor mari gânditori precum Emerson, Thoreau şi Whitman sau în înţelepciunea unor mistici creştini – constă în aprecierea momentului prezent şi în dezvoltarea unei relaţii intime cu el, prin stabilirea unui contact permanent cu el, dublat de atenţie şi de discernământ. Această atitudine reprezintă extrema opusă celei prin care viaţa este considerată un dat şi luată aşa cum este.
Obiceiul de a ignora momentele prezente în favoarea celor care vor veni cândva conduce inevitabil la o incapacitate de a sesiza şi de a înţelege reţeaua influenţelor prezente care ne determină viaţa. Aceasta include incapacitatea de a ne înţelege propria minte, ca să nu mai vorbim de influenţa acesteia asupra percepţiilor şi acţiunilor noastre. Ea ne limitează dramatic perspectiva asupra individualităţii noastre, dar şi asupra relaţiilor care ne unesc cu celelalte persoane şi cu lumea în ansamblul ei. În mod tradiţional, religia a fost dintotdeauna domeniul unor asemenea introspecţii cu caracter spiritual, dar a fi conştient nu are aproape nimic de-a face cu religia, decât dacă înţelegem acest concept în sensul său cel mai profund, acela de cale prin care omul încearcă să descopere misterul cel mai profund al vieţii, inclusiv inter-relaţia sa vitală cu tot ceea ce există.
Atunci când ne angajăm atenţia într-o manieră deschisă, fără a cădea pradă propriilor noastre preferinţe şi antipatii, opinii şi prejudecăţi, proiecţii şi aşteptări, în faţă ni se deschid noi posibilităţi şi avem astfel şansa de a ne elibera de obstacolele pe care ni le ridică adeseori în cale inconştienţa.
Îmi place să mă gândesc la puterea de a fi conştient ca la o artă a vieţii trăită în mod conştient. Nimeni nu trebuie să fie budist sau yoghin pentru aceasta. De altfel, cine cunoaşte cât de cât budismul ştie că cel mai important lucru pe această cale este să fii tu însuţi şi să nu încerci să devii ceva ce nu eşti. În esenţă, budismul se referă la intrarea în contact cu propria natură profundă şi cu manifestarea liberă a acesteia. El propovăduieşte trezirea interioară şi perceperea realităţii exact aşa cum este aceasta. Însuşi cuvântul „Buddha” înseamnă „cel care s-a trezit, ajungând să îşi cunoască adevărata natură interioară”.
Altfel spus, conştientizarea nu intră în nici un fel de conflict cu credinţele sau cu tradiţiile de orice fel – fie ele religioase sau ştiinţifice – şi nu îşi propune să convingă pe cineva de o anumită dogmă sau de un alt sistem de convingeri, bazat pe o altă ideologie. Ea reprezintă o simplă modalitate pragmatică de a intra în contact cu propria plenitudine a fiinţei printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare şi de acţiune conştientă. Practica lucidităţii nu reprezintă un proces analitic, rece şi raţional, care exclude sentimentele. Esenţa ei este apreciativă, delicată şi liniştitoare. Altfel spus, este o practică „a inimii”, realizată cu ”inimă” şi care conduce către Inima întregii creaţii care este Dumnezeu.
Simplu, dar nu uşor
Deşi este simplu să fii conştient, nu este întotdeauna uşor. Conştientizarea presupune un efort conştient şi foarte multă disciplină, aceasta fiind singura modalitate prin care putem înfrânge forţele care se opun ei, respectiv obişnuinţele noastre inconştiente şi automatismele noastre, care sunt extrem de insidioase. Ele sunt atât de puternice şi atât de greu de conştientizat încât învingerea lor şi focalizarea atenţiei asupra momentelor prezente nu pot fi realizate fără un angajament interior susţinut şi fără o anumită disciplină. Din fericire, această disciplină oferă satisfacţii foarte mari, întrucât ne pune în contact cu numeroase aspecte ale vieţii noastre de care în mod normal nu suntem conştienţi, fiind, cum s-ar spune, invizibile pentru noi.
În plus, a fi conştient este o activitate care iluminează şi eliberează. Iluminează în sensul că ne permite să vedem mai clar realitatea din jurul nostru, ajutându-ne astfel să înţelegem mai profund diferite domenii ale vieţii noastre cu care până acum nu ne-am aflat în contact, sau pe care nu doream să le conştientizăm. În această categorie poate intra întâlnirea faţă în faţă cu anumite emoţii profunde – cum ar fi durerea, tristeţea, mânia şi teama – pe care nu le manifestăm sau nu le acceptăm întotdeauna în mod conştient. Această practică ne poate ajuta de asemenea să apreciem într-o mai mare măsură anumite sentimente precum bucuria, pacea şi fericirea, care de multe ori trec pe lângă noi aproape nebăgate în seamă. Pe de altă parte, este o practică eliberatoare în sensul că ne conduce către noi modalităţi de a ne simţi bine în pielea noastră şi în mijlocul acestei lumi, şi ne poate elibera de capcanele în care cădem atât de frecvent. Este totodată şi o tehnică ce amplifică puterea personală, întrucât starea de a fi conştient îţi deschide numeroase canale care fac legătura cu rezervoarele profunde ale creativităţii, inteligenţei, imaginaţiei, clarităţii, fermităţii şi înţelepciunii noastre lăuntrice.
Majoritatea oamenilor nu realizează că mintea lor gândeşte în permanenţă. Fluxul continuu de gânduri care emană din mintea noastră nu prea ne permite acele momente de respiro absolut necesare contemplării şi introspecţiei. În acest fel, noi pierdem adeseori din vedere acele mici momente atât de preţioase în care pur şi simplu existăm, fără a alerga şi a acţiona în permanenţă. Cele mai multe dintre acţiunile noastre nu sunt asumate în mod conştient, ci sunt determinate de toate aceste gânduri şi impulsuri comune care ne trec tot timpul prin minte, ca un râu agitat, ca să nu spunem ca o cascadă. Dacă ne lăsăm prinşi de acest torent, el ne va scufunda şi ne va târî în locuri în care nu dorim să ajungem, fără măcar să ne dăm seama încotro ne îndreptăm.
Meditaţia este procesul care ne permite să învăţăm cum putem ieşi de sub influenţa acestui torent, cum ne putem aşeza pe malul său, ascultându-l şi privindu-l, pentru a-i folosi apoi energia astfel încât să fim ghidaţi, şi nu terorizaţi de el. Acest proces este perfect posibil, dar nu se întâmplă de la sine, în mod magic. El necesită foarte multă energie. Ceea ce noi numim „practică” sau „practica meditaţiei” este de fapt efortul de a dezvolta în mod conştient capacitatea noastră de a fi în momentul prezent. (extras din lucrarea Meditatia – Arta de a fi constient – J.K. Zinn)
¤
Întrebare: Cum pot corecta o situaţie neplăcută care se manifestă în întregime sub nivelul conştientului meu?
Nisargadatta: Fiind cu tine însuţi… observându-te în viaţa de zi cu zi, cu o atenţie maximă şi cu intenţia de a o înţelege, nu de a o judeca, acceptând total ceea ce apare indiferent ce turnură ia aceasta. În acest fel, vei încuraja ieşirea la suprafaţa conştiinţei a impulsurilor ascunse în straturile ei adânci, îmbogăţindu-ţi astfel viaţa şi conştiinţa cu energiile lor captive. Aceasta este marea operă a conştientizării; ea înlătură obstacolele şi eliberează energiile prin înţelegerea naturii vieţii şi a minţii. Inteligenţa este poarta către libertate, iar atenţia vigilentă este mama inteligenţei.Nisargadata Maharaj, „I Am That”
Sunt prezentate unele descoperiri si modul in care se procedeaza in domeniul stimularii creierului cu ajutorul dispozitivelor de tip BRAIN MACHINE si BIO-FEEDBACK. Aceste tehnologii pot produce modificarea pattern-ului activitatii cerebrale, sincronizarea emisferelor cerebrale si in felul acesta pot fi induse noi stari mentale prin folosirea unui mediu imbogatit de stimulare neuro-cerebrala. La randul sau, creierul isi poate creste uluitor parametrii de functionare determinand atingerea unor performante mentale.
Este practic imposibil, si oricum absurd, sa te angajezi in practica zilnica a meditatiei daca nu ai o viziune asupra acesteia care sa ii confere valoare, sa te indemne sa o practici si sa te convinga ca aceasta este calea ta, si nu doar o alta pasiune de moment. In societatile traditionale, aceasta viziune era oferita si sustinuta continuu de cultura acestora. Daca erai budist, puteai practica linistit meditatia, caci intreaga cultura pretuia aceasta tehnica, pe care o considera insasi calea care duce catre trezirea luciditatii, catre compasiune si catre iluminare, o cale a intelepciunii care conduce la eliminarea suferintei.
In sistemul cultural occidental este insa foarte greu sa gasesti vreun sprijin pentru alegerea unei astfel de cai personale a disciplinei si a perseverentei, cu atat mai mult daca aceasta presupune depunerea unui anumit efort, dublat insa de non-actiune, respectiv cheltuirea unei anumite energii, dar fara obtinerea unui „produs finit” tangibil. Dramatic este ca oricat de mult ne-am propune noi sa devenim o persoana mai buna (respectiv mai calma, mai lucida si mai plina de compasiune), conform viziunii romantice sau naive pe care o avem, sansele de a reusi sunt extrem de reduse in conditiile in care trebuie sa facem fata continuu agitatiei din viata noastra, care ne influenteaza deopotriva mintea si trupul. Este dificil chiar si sa ne trezim dimineata devreme, cand afara este intuneric si frig, pentru a medita ancorandu-ne in momentul prezent. In cultura occidentala, o cale precum cea a meditatiei facute pentru a deveni deplin constient pare oarecum triviala sau neinsemnata, meditatia fiind mereu lasata pe locul doi sau amanata pe altadata, in favoarea prelungirii somnului de dimineata, sau cel putin pentru a putea sa mai ramanem o vreme in asternuturile calde.
De aceea, daca doresti sa iti asumi calea meditatiei pe termen lung, intr-un mod plenar angajat, ai nevoie de o viziune personala, profunda, tenace si cat mai apropiata de esenta cu care te identifici, de valorile pe care le pretuiesti si de destinatia catre care consideri ca te indrepti. Numai puterea unei astfel de viziuni dinamice si motivatia pe care ti-o procura ea te pot mentine pe cale an dupa an, sustinandu-ti vointa de a practica zilnic si de a accepta cu luciditate tot ceea ce ti se intampla, de a ramane deschis in fata perceptiilor tale si de a renunta la atasamente atunci cand este cazul, in scopul continuarii cresterii spirituale.
Practica meditatiei poate fi considerata oricum, numai romantica nu. Cele mai bune modalitati de a creste din punct de vedere spiritual sunt de regula cele pe care suntem tentati sa le respingem si cele a caror existenta cu greu o recunoastem.
De regula, nu este suficient sa ne facem o idee naiva in legatura cu meditatia, asa cum nu este suficient sa pornim de la premisa ca meditatia este buna pentru noi numai pentru ca a fost buna pentru altii, sau pentru ca intelepciunea orientala ni se pare profunda (la prima vedere), ori pur si simplu pentru ca ne-am facut un obicei din a medita. Viziunea de care vorbim noi trebuie reinnoita in fiecare zi. Ea trebuie sa straluceasca in permanenta in fata noastra ca un far calauzitor, capabil sa ne motiveze si in absenta caruia cu greu putem vorbi de o adevarata constienta. Daca nu dispunem de o astfel de viziune, mai bine ramanem dimineata in pat si ne vedem de somnul nostru.
La randul ei, practica trebuie sa devina o manifestare zilnica a acestei viziuni si trebuie sa includa toate valorile pe care le pretuim mai presus de orice. Ea nu presupune o transformare a noastra in sensul de a deveni altcineva decat suntem, de pilda de a ne calma daca nu ne simtim calmi sau de a fi amabili atunci cand suntem furiosi. Practica luciditatii presupune mai degraba sa ne aducem aminte in fiecare clipa de valorile pe care le pretuim cel mai mult, astfel incat sa nu uitam de ele in tensiunea unui moment sau altul. Daca pretuim cu adevarat virtutea de a fi constient, atunci fiecare moment reprezinta in egala masura o sansa de a practica aceasta virtute.
Spre exemplu, sa spunem ca la un moment dat te simti furios. Chiar daca esti constient de aceasta stare si de faptul ca o manifesti in mod concret, ceea ce conteaza este sa ii monitorizezi clipa de clipa efectele, sa nu pierzi contactul cu cauzele care au stat la baza ei, dar nici cu modalitatile prin care se manifesta (prin gesturile tale, prin tonul vocii, prin cuvintele pe care le folosesti si prin argumentele pe care le aduci), precum si cu impresia pe care o produce ea asupra celor din jur. Am putea spune foarte multe despre manie. De pilda, medicii si psihologii stiu foarte bine ca reprimarea maniei este nesanatoasa, mai ales daca aceasta practica devine o obisnuinta. La fel de nesanatos este insa si sa iti versi furia asupra celorlalti, din aceeasi obisnuinta sau dintr-un spirit al reactivitatii, oricat de „justificata” ti s-ar parea ea. Mania intuneca intotdeauna mintea, atragand dupa ea agresivitate si violenta, chiar daca este pusa in slujba indreptarii unui rau ori a generarii unui efect important. Aceasta intunecare a mintii echivaleaza cu o pierdere a luciditatii, a capacitatii de a constientiza obiectiv realitatea prezenta, indiferent daca tu esti cel care are dreptate sau nu. De multe ori, odata pornit, torentul maniei nu mai poate fi oprit. Constientizarea intr-un astfel de moment iti poate permite sa vezi toxicitatea acestei energii pentru tine si pentru cei din jur. Ea conduce automat la o diminuare a starii de furie, pe care o percepi ca fiind neadecvata, chiar daca teoretic tu esti cel care are dreptate. Aceasta toxicitate inerenta maniei otraveste tot ce atinge. Pe de alta parte, daca energia ei poate fi transformata in forta si in intelepciune, fara a fi epuizata in explozia generata de implicare si de convingerea ca tu esti cel care are dreptate, puterea ei se multiplica, la fel ca si capacitatea ei de a transforma deopotriva obiectul maniei si sursa ei.
Daca esti constient de contextul maniei (tale sau a altuia) chiar in momentul in care se produce aceasta, si mai ales in momentul in care mania atinge apogeul, pornind de la premisa ca trebuie sa existe un principiu mai vast si fundamental care sta la baza ei si de care ai uitat in focul emotiei, poti intra intr-o stare de luciditate care nu are nimic de-a face cu energia maniei. Aceasta luciditate percepe starea de furie, ii cunoaste profunzimea, dar este mai mare decat ea. De aceea, luciditatea poate contine in sine mania, la fel ca un vas de gatit care contine in el un aliment. Vasul luciditatii ne ajuta sa ne domolim furia si sa ne dam seama ca efectele ei distructive sunt intotdeauna mult mai vaste decat cele benefice, chiar daca nu acesta este scopul pe care ni-l propunem. In acest fel, luciditatea ne ajuta sa transformam mania (la fel cum vasul serveste la gatirea alimentului), iar apoi sa o digeram, astfel incat sa-i putem folosi energia intr-un mod pozitiv, si in final chiar sa o transcendem, prin transformarea reactiei automate intr-un raspuns constient. Aceasta optiune, la fel ca si altele care ne stau la dispozitie, deriva din constientizarea plenara a situatiei in ansamblul ei.
Viziunea pe care o avem este strans legata de valorile pe care le pretuim, dar si de perceptia noastra individuala asupra scopului suprem al vietii. Ea include cele mai importante principii ale noastre. Nu este suficient sa crezi in iubire; trebuie sa te intrebi intotdeauna cu luciditate daca traiesti aceasta stare, sau doar vorbesti foarte mult despre ea… La fel, nu este suficient sa crezi in compasiune, in non-violenta, in bunatate, in intelepciune, in generozitate, in pacea interioara, in solitudine, in non-actiune, in echilibru si luciditate; toate aceste calitati mai trebuie si manifestate in viata de zi cu zi. Numai prin asumarea constienta a intentiilor noastre putem sa urmam in mod real calea meditatiei, fara ca aceasta sa devina un simplu exercitiu mecanic pe care il practicam in virtutea obisnuintei sau ca urmare a convingerilor noastre superficiale.
Practica!
Pune-ti intrebarea de ce doresti sa meditezi. Nu lua drept bune primele raspunsuri care iti trec prin minte. Mai bine noteaza-le in scris si fa o lista cu ele. Continua apoi sa iti pui aceasta intrebare. Pune-ti astfel de intrebari si in privinta valorilor tale, a principiilor pe care le pretuiesti cel mai mult. Fa o lista cu tot ceea ce este important pentru tine. Intreaba-te: „In ce consta viziunea mea, cea care ma ajuta sa ma definesc pe mine insumi si sa imi stabilesc directia catre care ma indrept? Reflecta oare aceasta viziune adevaratele mele valori si intentii? Imi amintesc in viata de zi cu zi sa manifest efectiv aceste valori? Imi pun in practica intentiile? Cum ma manifest acum, la serviciu, in familie, in relatiile cu ceilalti oameni, atunci cand sunt singur cu mine? Cum imi doresc sa fiu? Ce pot face pentru a-mi transpune in practica viziunea, valorile pe care le pretuiesc? Cum reactionez in fata propriei mele suferinte? Dar in fata suferintei celorlalti?”
Printre resursele cele mai importante pe care le avem pentru a ne motiva sa actionam intr-o anumita directie, imaginatia este una dintre cele mai importante. Dar vom vedea ca modul in care ne reprezentam mental lucrurile depinde foarte mult de resursele interioare pe care le avem si de modul in care controlam procesele imaginative.
In procesul transformarii spirituale, atentia trece progresiv de la orientarea cu predilectie spre lumea exterioară la o orientarea voluntara spre taramul interioritatii fiintei. Orice proces evolutiv autentic trece prin faza observarii si descoperirii modului in care mintea functioneaza. Atunci cand atentia este canalizata spre interior sunt create conditiile favorabile aparitiei asa-numitei Constiinte Martor.
Nota: Va reamintesc ca pentru a primi unele materiale, tehnici si prelegeri postate pe acest blog este necesar ca in prealabil sa fiti inscrisi. Prin urmare, va rog subscrieti pentru a beneficia de accesul la toate posturile acestui blog.
Asa cum v-am promis celor care va ocupati de domeniul dezvoltarii personale si celor care sunteti deja pe o cale spirituala va prezint in cele ce urmeaza o tehnica de transformare foarte eficienta bazata pe anumite principii spirituale precise. Stiu ca unei prelegeri de 1 ora ii este greu sa ii gasiti timp. Dar am preferat sa nu impart clipul in mai multe bucati pentru cursivitate si pentru a putea urmari cat mai atent etapele acestei tehnici de transformare care poate fi aplicata de catre oricine, in orice directie pozitiva si-ar propune. Fie ca este vorba de imbunatatirea sanatatii, dezvoltare personala, cultivarea anumitor calitatii sau atitudini pozitive, de comunicare, relationare sau de integrare in sfera sociala, aceasta metoda ne poate ajuta sa producem o modificare in sens pozitiv in planul cauzelor care, de multe ori ne conditioneaza din subconstient determinand efecte nedorite. Odata inteles mecanismul acestei tehnici vom recunoaste faptul ca nimic nu se obtine din nimic si vom fi determinati sa actionam intr-un sens precis pentru a produce noile conditii pe care ni le dorim. Culmea nebuniei este, asa cum spunea un psiholog, sa crezi ca lucrurile se vor schimba continuand sa fii si sa actionezi in acelasi mod. Nu, ele nu se vor schimba in sensul dorit de noi decat numai daca intelegem ca in primul rand noi suntem cei care trebuie sa ne transformam. Pe fondul acestei transformari launtrice in bine, actiunea noastra in anumite directii va produce evident alte efecte, de asta data pozitive.
“Totii marii oameni sunt inzestrati cu intuitie. Ei stiu, fara analize, fara rationamente ce este important pentru ei sa stie. Un adevarat conducator nu are nevoie de teste psihologice sau de referinte, pentru a-si alege subordonatii. Un bun judecator, fara a intra in detaliile argumentelor legale, chiar pornind de la premise eronate, este capabil sa dea o sentinta corecta. Un mare om de stiinta merge in mod instinctiv pe calea care conduce catre descoperire.” (Alexis Carrel, “Omul, acest necunoscut”)
De cate ori nu am avut senzatia ca o voce interioara ne sopteste sa facem un anumit lucru, desi aparentele nu lasau sa se intrevada necesitatea realizarii acelui lucru, ulterior dovedindu-se ca am actionat corect?
Cu totii am auzit indemnuri cum ar fi “asculta-ti inima”, “asculta-ti vocea interioara”, “ai incredere in ghidul tau interior”. Dar cati dintre noi fac acest lucru cu adevarat? Toti oamenii sunt inzestrati cu intuitie, dar aceasta poate fi mai mult sau mai putin dezvoltata. Nu numai marile genii si inventatorii celebri au intuitii. Si noi putem trai asemenea stari de “patrundere” in realitatea invizibila, iar tot ce avem de facut este sa ne dezvoltam aceasta inzestrare minunata ascunsa in fiinta noastra. La intrebarea cum am putea face acest lucru raspunsul este mai simplu decat v-ati putea astepta. Pentru a ajunge sa beneficiem de ghidarea intuitiei noastre pur si simplu trebuie sa fim deschisi si suficient de increzatori ca o putem face. Din perspectiva spirituala acest ”al saselea” simt se poate manifesta numai daca nu ii obstaculam noi insine manifestarea. Si, din acest punct de vedere, ceea ce ar trebui sa ne preocupe este cum am putea face sa nu blocam manifestarea acestei ”voci interioare”. Mai mult decat atat, desi, de multe ori simtim intuitiv cam cum ”stau” lucrurile intr-o anumita conjunctura, ratiunea si logica (mecanisme deja fortificate subconstient) preiau controlul şi ne orienteaza intr-o alta directie.
Iata cateva recomandari care puse in practica ar putea permite manifestarea si perceperea frecventa a ”ghidului” nostru interior, a vocii intuitiei noastre:
1. Urmariti o constanta actiune de purificare a constitutiei fizice, energetice, psihice si mentale a fiintei.
2. Integrati constient, in fiecare zi, momente de interiorizare, de reculegere, de meditatie, rugaciune sau introspectie. Ganditi, vorbiti si actionati mereu la modul pozitiv.
3. Controlati din ce in ce mai mult nivelul instinctual al personalitatii. Nu va mai lasati sedusi atat de usor de diferitele dorinte.
4. Folositi momente constiente de STOP pentru a percepe, pentru a asculta acest mesaj interior intuitiv.
5. Treziti aceasta sensibilitate superioara a sufletului facand apel la tot ceea v-ar putea inspira in acest sens; de la plimbarile in natura pana la muzica si lecturile de ”suflet”
6. Evitati toate conjuncturile care genereaza conflict si agresivitate. Invatati sa dominati emotiile negative ale maniei si furiei.
7. Reduceti ritmul vietii. Opriti aceasta atitudine de a alerga mereu dupa cate ceva.
8. Creati constient momente de pace, de liniste si relaxare in care sa va bucurati de propria fiinta, ambianta si semeni.
9. Incepeti sa recunoasteti ca viata are un sens numai daca dumneavoastra i-l veti da. Aveti incredere ca multe lucruri depinzand de dumneavoastra, chiar pot fi modificate. Poate ca unele evenimente nu le putem schimba. Dar, in mod categoric, putem modifica felul in care noi le percepem, modul in care reactionam la ele.
10. Deschideti-va de la zi la zi, mai mult, si mai mult, fata de propria fiinta si totodata fata de Universul exterior. Invatati sa ascultati ”soaptele inimii” si mesajele uneori misterioase ale lumii. Invatati sa-i ascultati pe oameni in liniste si pace.
11. Adeseori nu putem auzi aceasta voce interioara intrucat suntem ”bruiati” de zgomotul propriei minti si al mintii altora. Invatati sa cresteti puterea de interiorizare si de concentrare a mintii dumneavoastra.
12. Atunci cand este ”hranit” corespunzator sufletul va va arata mereu si mereu directia buna, si o va face adesori prin acest ”bun simt” care va deveni nu a doua natura, ci va exprima din ce in ce mai mult realitatea naturala a ceea ce deja sunteti: O fiinta inzestrata cu daruri si calitati divine.
NOTA: Evident aceste recomandari sunt doar cateva din orientarile pe care le putem integra constient in viata noastra pentru a produce trezirea si manifestare puterii de perceptie intuitiva. Sa nu uitam ca pe masura ce fiinta isi creste frecventa de vibratie in planul constiintei specifica centrilor superiori de forta Anahata, Vishuddha, Ajna si Sahasrara, ea devina spontan deschisa fata de planurile subtile putand sa integreze constient ”mesajele” tainice ale acestor lumi.
Poarta catre alte lumi
Intuitia este definita drept o cunoastere spontana, profunda si instantanee a realitatii, proces care nu depinde de ratiunea obisnuita. Este capacitatea de a percepe sau de a cunoaste lucrurile, adevarul, in mod direct, fara ajutorul mintii logice. Cuvantul “intuitie” provine din latinescul “intueri”, care inseamna “a vedea inauntru”. Intuitia pura este o poarta catre spiritualitate, iar dezvoltarea ei este un pas necesar pentru maturizarea interioara a omului.
Intuitia este o modalitate de cunoastere care ne ofera un nivel de informatii care in mod obisnuit sunt inaccesibile partii analitice, logice si rationale a creierului. Ea reprezinta un instrument deosebit de valoros atunci cand ii cunoastem si ii dezvoltam limbajul caracteristic. Intuitiile clare ne ofera o perspectiva esentiala si extrem de valoroasa asupra propriei noastre persoane, asupra prietenilor, societatii si lumii in general. Dar mai important decat acest lucru, ea ne ofera ghidarea necesara pentru cunoasterea de sine, pentru trezirea sufletului.
De ce este important sa ne ascultam intuitia? Actionand in conformitate cu ghidarea noastra interioara, putem avea acces la o cunoastere superioara a lumii. Ea ne deschide calea catre o noua viziune asupra vietii noastre, viziune care porneste din inima. Intuitia ne ajuta sa descoperim linistea in mijlocul haosului, sa traim in armonie, sa ne linistim gandurile si ne da incredere pentru a actiona si a ne imbunatati viata. Ea ne conduce catre sufletul nostru.
Dezvoltarea intuitiei este la fel ca dezvoltarea oricarei alte inzestrari, indiferent ca dorim sa cunoastem un nou program de calculator sau sa devenim un muzician desavarsit. Cu cat ne folosim mai mult intuitia, cu atat mai multe intuitii vom avea. Ea poate deveni a doua noastra natura. Pe masura ce ne antrenam pentru dezvoltarea intuitiei, putem ajunge la ceea ce se numeste “cunoasterea instantanee”. Al saselea simt devine astfel activ, real, si putem avea incredere in el pentru luarea deciziilor importante, cat si in viata cotidiana.
Forme ale intuitiei
Intuitia se poate manifesta in numeroase moduri: imagini, viziuni simbolice, vise, semne pe care le intelegem ca raspunsuri la cautarile noastre. De exemplu, un manager care este impresionat mai ales de imagini, poate “vedea” solutia la problema sa printr-o serie de imagini referitoare la acea problema.
Impresiile intuitive se pot manifesta, de asemenea, ca emotii, sentimentul de “a sti” in mod direct, senzatii de rece sau de cald in corp sau un sentiment de bine interior. De exemplu, un terapeut poate “simti” care este tratamentul bun pentru pacientul sau.
O alta cale de a primi informatii este cea verbala. Putem auzi cuvinte clare in minte care sa ne ghideze sau raspunsul la intrebarile noastre ne poate fi dat sub forma unor metafore sau simboluri. De exemplu, putem “auzi” indemnul interior sa o luam la stanga, desi nu ne propusesem acest lucru, si astfel sa ne intalnim exact cu persoana de care avem nevoie pentru rezolvarea unei probleme.
Intuitia nu este acelasi lucru cu perceptiile extrasenzoriale, desi uneori se poate folosi de acestea. O persoana care are experiente extrasenzoriale, cum ar fi telepatia sau clarviziunea, nu este neaparat intuitiva. Si unele animale pot avea perceptii extrasenzoriale, dar cu toate acestea nu le putem numi intuitive. Experientele extrasenzoriale sunt numai o extindere a perceptiilor obisnuite, senzoriale, in timp ce intuitia reprezinta un nivel mai profund de constiinta, superior mintii logice.
Pentru a intelege mai bine ce este intuitia, este necesar mai intai sa intelegem ca fiecare fiinta umana are mai multe niveluri de constiinta, cum ar fi cel al corpului fizic, natura emotionala, natura mentala, etc. Intuitia este capacitatea de a percepe ceea ce este dincolo de corp, emotii si minte. Ea este activa si usor de trezit la unii oameni, in timp ce altii nu o simt absolut deloc.
Aplicatii practice
1. In evaluarea situatiilor in care este necesara luarea deciziilor
Intuitia este deosebit de utila in situatii cum ar fi:
– mutarea intr-o noua locuinta sau intr-un alt oras: putem simti daca este bine sa cumparam o anumita casa sau nu.
– asocierile in afaceri
– casatoria
– acceptarea sau respingerea unor ocazii: cum ar fi promovarile, calatoriile, etc.
2. In relatiile interpersonale
Intuitia ne poate ajuta sa simtim in mod profund o alta persoana, dincolo de comportamentul ei aparent sau de parerile altor oameni. Putem simti daca o persoana minte sau daca spune adevarul.
3. In intelegerea legilor naturale
Logica isi are limitarile ei. Pentru intelegerea legilor profunde ale naturii, intuitia este necesara pentru a putea sintetiza. Numeroase descoperiri in chimie, fizica, matematica si in alte domenii stiintifice au fost atribuite intuitiei.
4. In intelegerea adevarurilor spirituale
Intelegerea adevarurilor profunde ale religiei si spiritualitatii necesita o viziune care transcende gandirea logica.
“Nu exista cai logice catre aceste legi, numai intuitia care se sprijina pe o intelegere simpatetica a experientei poate ajunge la ele.” – Albert Einstein
Este descris un mecanism frecvent folosit pentru justificarea diferitelor fapte si chiar faradelegi mai ales in cadrul unor comunitati structurate ierarhic.
Yoga este una din cele mai vechi stiinte de pe pamant. Eficienta terapiei posturale (care are la baza traditia yoghina) este exceptionala – aplicata cu consecventa vindeca afectiuni pe care nici o alta metoda nu le poate elimina. Articulatiile isi recapata elasticitatea, cursul unor boli necrutatoare cum ar fi scleroza in placi, diabetul, cancerul, bolile auto-imune este intrerupt, optimismul si tonusul psihic revin, totul sub actiunea unor posturi corporale, atitudini si contractii.
Atitudinea corpului si trairile emotionale sunt profund corelate
In acord cu descoperirile psihologiei moderne, diferitele miscari ale trupului reprezinta o fidela traducere a starii emotionale a omului. Fiecare gest sau miscare pe care o realizam, de la modul specific de a gesticula in timpul unui dialog pana la atitudinile pe care le adoptam in timpul contactului cu prietenii sau dimpotriva, cu fiinte pe care nu le agream, toate acestea ne reprezinta, ne caracterizeaza si ne evidentiaza modul de a fi. Asa cum limbajul, modul de a formula diferitele fraze, sau timbrul vocii noastre pot sa le transmita interlocutorilor nostri cu fidelitate mesajul nostru, la fel limbajul trupului (expresia corporala) este cea mai universala forma de comunicare. Comunicarea non-verbala care este permanent prezenta prin atitudinile corporale pe care le manifestam la un moment dat, isi are originile intotdeauna in viata noastra launtrica, psihica si mentala, pe care astfel o exteriorizeaza. Pentru cel atent, fiecare om exprima astfel aproape continuu prin atitudinile si expresiile corporale pe care le adopta, fericirea, suferinta, neplacerea, entuziasmul, afectivitatea, indiferenta, apatia, hotararea, boala sau orice alta stare care il marcheaza in acel moment. Fiecare stare a noastra ajunge, trecand prin anumite etape, sa se concretizeze in modificari fiziologice precise. E de ajuns sa ne gandim la emotia revederii unei fiinte iubite care ne accelereaza aproape instantaneu pulsul si respiratia sau la un moment de intensa fericire care face ca intregul nostru corp sa fie scaldat de o energie nervoasa uriasa, pentru a intelege aceasta unitate de manifestare a fiintei noastre. La fel ca momentele bune, si starile de suferinta determina la randul lor contracturi musculare, modificari in sistemul nervos, in secretiile endocrine si, prin urmare, in activitatea organelor interne. Putem spune ca, din aceasta perspectiva, trupul este o oglinda a vietii noastre interioare si a obiceiurilor noastre si in mod similar, acestea depind intr-o mare masura de functionarea corecta a corpului nostru.
Omul modern a pierdut contactul cu propria sa fiinta
Una dintre marile probleme ale fiintei umane adulte care se incadreaza in ritmul accelerat al unei vieti urbane este tocmai pierderea gradata a contactului cu propriul corp. Desi poate sa para o afirmatie deplasata, foarte multi dintre noi nu mai suntem aproape deloc constienti de semnalele transmise in mod constant de trupul nostru.
Educatia si viata sociala cu legile si conventiile sale ne impun numeroase contractii, atat mentale, cat si corporale, care restrang si modifica posibilitatile noastre de expresie. Comportamentul robotizat, stereotip, pe care civilizatia ni-l impune fara ca noi sa fim intotdeauna constienti, sfarseste prin a fi atat de profund inradacinat in noi incat el este considerat drept normal. Din activitatile “anti-naturale”, cum ar fi lucrul si viata sedentarului, apare imposibilitatea ca omul sa se exprime liber in ce priveste corpul. El pierde contactul cu universul sau corporal, si nu mai este nici macar capabil sa se serveasca corect de instrumentele sale fizice de actiune. Gesturile devin stangace, neabile, atitudinea corpului incorecta, suflul neregulat, superficial, artificial. Lipsa de expresie se resimte insasi asupra vietii emotionale. Omul, reprimat in expresiile sale emotive, devine din ce in ce mai putin capabil sa descopere finetea si bogatia emotionala a sufletului sau. Fiinta umana slabeste emotional, se dezumanizeaza, se hipercerebralizeaza.
Omul modern experimenteaza adesea un stres permanent ce se insinueaza lent, incrustandu-se sub forma tensiunilor musculare localizate in anumite parti ale corpului, binecunoscute de specialisti: abdomen (plexul solar), aparatul respirator, muschii cefei si ai gatului, si debordeaza apoi in sistemul vegetativ. Constipatia, ulcerul la stomac, palpitatiile, etc. sunt tot atatea puncte de fixare ale starilor de anxietate, neepuizate in actiune. Fiinta umana supusa acestor tensiuni perpetue se crispeaza, se contracta si paradoxal, cu cat se afunda mai mult in aceasta stare, cu atat mai putin isi da seama de starea ei fiziologica! Cu siguranta, o asemenea persoana se simte prost in pielea sa, dar este incapabila sa precizeze de unde provine acest rau sau cum s-a instalat. Incredibil de multe fiinte umane care au suflul blocat, abdomenul dur precum o carapace, nici macar nu isi dau seama de aceasta. Perceptia propriului corp este estompata, „schema corporala“ este alterata, expresia corporala devenind la randul ei foarte limitata. Diversele tehnici moderne sau traditionale de exprimare corporala vizeaza normalizarea situatiei si dau fiintelor umane ocazia de a se elibera de tensiunile lor emotionale si generatoare de „noduri“ in corp, pornind chiar de la cea mai palpabila componenta a fiintei: propriul trup.
Cercul vicios si depasirea lui
Starea emotionala si mentala, impreuna cu trupul, formeaza o fina balanta in care orice modificare a uneia dintre parti se reflecta in echilibrul intregului. Problema cu care omul contemporan a ajuns sa se confrunte poate fi rezumata sub forma unui cerc vicios, in care emotiile perturbatoare si necontrolate tulbura starea de sanatate a trupului si in sens invers, un corp incordat, cu o functionare defectuoasa lasa o puternica amprenta in planul emotiilor si al gandirii respectivei fiinte.
Asa cum am afirmat deja, acest circuit functioneaza si in sens invers, atunci cand lezarea sau tensionarea din diferite motive a corpului (chiar prin simpla folosire a unor haine inadecvate, prea stramte sau de exemplu, a tocurilor foarte inalte la femei) poate conduce, prin repetare in timp, la disfunctii interne si la modificari aparent intamplatoare (pentru necunoscatori) ale starii psihice in sens negativ.
Odata ce am remarcat faptul ca suntem “prinsi” in acest cerc vicios, cum putem sa transformam in bine, in mod eficient, aceste stari ale corpului, corelate totodata cu stari emotionale specifice, chiar in momentul in care ele apar, sau chiar mai mult, cum putem face astfel incat ele sa nu mai apara deloc?
La aceasta intrebare era firesc sa se caute si chiar sa se gaseasca, de-a lungul timpului, raspunsuri sub forma a numeroase metode care pot fi incadrate in categoria terapiilor posturale.
Iata, in cele ce urmeaza doar cateva dintre cele mai eficiente metode care, odata cunoscute, pot fi practicate si individual, in mod independent de orice dotare tehnica sau supraveghere medicala.
Exemple de terapii posturale
Tehnica lui Alexander. Denumita astfel dupa creatorul ei, medicul F. Matthias Alexander, a fost descrisa adesea ca o metoda de relaxare si reeducare musculara, ce urmareste totodata o aducere la o stare optima a tuturor potentialitatilor fizice, mentale si spirituale ale fiintei umane. Aceasta metoda nu se bazeaza propriu-zis pe un set de exercitii aparte, ci este mai degraba un nou mod de a actiona, mult mai constient, decontractat, in care mintea si psihicul preiau conducerea asupra diferitelor obisnuinte inconstiente. Una dintre ideile importante de la care dr. Alexander a pornit a fost aceea ca omul transforma totul –ganduri, emotii si chiar stari spirituale – in diferite grade de tensiune musculara. Prin controlul voluntar al starii de tensiune de la nivelul muschilor, precum si prin modificarea pozitiei si atitudinii corporale, se poate ajunge la efecte de exceptie atat in modificare starii launtrice, cat si in ceea ce priveste eliminarea unor afectiuni. Rezultatele acestei tehnici au fost implementate cu succes in multiple domenii ale vietii, de la antrenamentele atletilor de performanta, la arta actoriceasca sau la remedierea unor deficiente ale copiilor handicapati.
Practica orientala T’AI CHI. Devenita un adevarat simbol national al Chinei, aceasta practica terapeutica straveche cuprinde seturi de miscari si exercitii care, pentru cel ce priveste din exterior, sunt asemanatoare unui dans lent, de o deosebita armonie. Corelarea acestor miscari cu respiratia si cu o concentrare adecvata a mintii determina in scurt timp pentru cel care o realizeaza o echilibrare a finelor energii care circula prin meridianele energetice, simultan cu o stimulare de exceptie a intregului sistem nervos si a organelor vitale. Chiar si in ziua de azi, aceasta practica de tip T’ai Chi este folosita de milioane de chinezi ca o modalitate curenta, zilnica, de mentinere si amplificare a sanatatii, ea fiind totodata o metoda prezentata si predata la ora actuala si in numeroase centre din Occident.
Terapia Jacobson. Descoperirea ei constituie una din marile realizari ale psihiatriei moderne. La fel ca si dr. Alexander, medicul Jacobson a observat la pacientii sai ca starile psihice negative, profund perturbate, se traduc prin contractii, mai ales la nivelul partii inferioare a trunchiului. El a inteles ca o relaxare constienta a anumitor parti a corpului ar duce, in timp, la o imbunatatire extraordinara a starii pacientilor sai. Dar cum sa realizeze aceasta relaxare? Eforturile pacientilor sai de a se relaxa constient dadeau rezultate mediocre. Atunci i-a venit ideea de a-i pune mai intai sa contracte anumite zone ale corpului, dupa care relaxarea survenea mult mai usor, aproape spontan. Astfel, el a creat o noua terapie, cu totul exceptionala, dar care semana perfect cu o anumita categorie de exercitii din yoga: bandhas-urile. Dupa trei-patru mii de ani, el re-descoperea un aspect care fusese revelat in indepartata Indie. In acel moment, multi psihologi si medici au realizat ca disciplina yoga este o imensa sursa de vindecare. Asa au derivat din milenara practica spirituala yoga trainingul autogen, gimnastica psiho-somatica, terapia respiratorie si multe alte metode.
Hatha Yoga. Cu o vechime de cateva mii de ani, aceasta stiinta spirituala de origine orientala are drept scop atingerea unei stari de deplina si armonioasa dezvoltare psiho-mentala, simultan cu mentinerea unei stari de perfecta sanatate corporala. Odata cu aducerea ei in Occident, o parte dintre conotatiile filosofice si spirituale ale acestui sistem s-au pierdut (cu exceptia catorva scoli de yoga), ceea ce a ramas fiind aspectele legate de mentinerea sanatatii corporale si psiho-mentale. Din punct de vedere practic, acest sistem cuprinde un numar considerabil de pozitii corporale in care practicantul trebuie sa se mentina intr-o imobilitate cat mai completa pe perioade de timp de la cateva minute la cateva zeci de minute. Pozitiile corporale yoghine, denumite asana in limba sanscrita, pot fi grupate in mai multe categorii, in functie de specificul realizarii lor: posturi cu flexie catre in fata, posturi cu flexie catre spate, posturi de torsiune, posturi inverse (in care corpul este in pozitie inversata, cu picioarele mai sus decat capul) etc. Aparent banale sau monotone pentru cel neinitiat, ele se dovedesc de o eficienta unica printre metodele de terapie posturala datorita catorva elemente esentiale pe care le vom detalia in articolele urmatoare.
Viaţa ne poate confrunta uneori cu anumite circumstanţe în care, deşi nedorită de noi, abstinenţa sexuală se manifestă pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Alteori, noi suntem cei care optăm ocazional sau total pentru o viaţă de abstinenţă sexuală. Oricare ar fi însă situaţiile create, s-a constatat de foarte multe ori apariţia a numeroase probleme cu ecouri profunde reflectate în natura fiziologică, psihică, mentală şi spirituală a celor care s-au confruntat cu ele. Fie că suntem forţaţi de împrejurări, fie că ne asumăm conştient abstinenţa sexuală, trebuie, ca bărbaţi, să cunoaştem anumite aspecte esenţiale cu privire la manifestarea sexuală în această conjunctură.
În primul rând, trebuie ştiut faptul că fie că ne manifestăm prin actul sexual, fie că optăm să nu o facem, există totuşi o anumită realitate ce se exprimă în planul energiilor sexuale. Acest plan este controlat, aşa cum deja multi oameni cunosc de un centru subtil energetic (SWADHISTHANA CHAKRA) a cărui funcţie principală rezidă în însăşi împlinirea condiţiilor necesare manifestărilor specifice acestor energii (regenerare, revitalizare, procreaţie, stimularea funcţiilor organelor sexuale, reglare hormonală, etc.), manifestări care sunt reflectate de asemenea şi la nivelul sferei psiho-mentale a fiinţei.
Din nefericire, de multe ori bărbaţii abuzează de funcţia sexuală şi nu puţini sunt cei care ajung să sufere o degradare a condiţiei sănătăţii lor mai devreme decât se aşteptau. Degenerarea şi îmbătrânirea înainte de vreme se datorează şi acestei situaţii. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi suferă de afecţiuni ale prostatei, boli cu transmitere sexuală, dereglări hormonale şi metabolice.
Să luăm cazul unui bărbat care până acum a avut o viaţă sexuală aproximativ satisfăcătoare şi care, la un moment dat îşi întrerupe activitatea sexuală. Energia sexuală va continua să se manifeste specific sub forma unor impulsuri, a unor tensiuni psihice adeseori neconştientizate şi de la un moment dat el va resimţi imperios necesitatea unui contact sexual. Această energie sexuală mult amplificată îşi cere parcă dreptul de a se elibera, de a fi eliminată printr-un act sexual cu ejaculare care să conducă la detensionarea necesară. În realitate însă, acesta este doar efectul înregistrat la nivel psihic în urma acumulării energiei sexuale care stagnează sub o formă substanţializată concret în însăşi lichidul seminal (sperma). Dacă bărbatul respectiv este şi o fiinţă mai puţin elevată, ale cărui dorinţe grosiere sunt foarte greu de controlat, el devine extrem de tensionat interior, resimţind obsesiv necesitatea de sex. Uneori tensiunea sa se poate exprima prin atitudini agresive, în urma încercărilor repetate de suprimare a actului sexual propriu-zis. Alteori se dedă la relaţii sexuale perverse; însă de foarte multe ori, bărbatul optează pentru masturbare în vederea atingerii excitaţiei care culmină cu actul ejaculator aşa zis “eliberator”. În alte cazuri, fiind incapabil să facă ceva, el doar resimte această stare de lucruri sub forma unei stări psihice negative care-l apasă, îl tensionează determinând o serie întreagă de alte efecte perturbatoare reflectate în sfera relaţiilor umane. Pe acest fond psihic labil, se pot foarte uşor amplifica anumite tendinţe subconştiente către viciu (alcool, droguri), agresivitate. Apetitul sexual refulat de multe ori conduce la stimularea apetitului alimentar, fiinţa respectivă simţind mult intensificată dorinţa de a mânca (bulimie). De multe alte ori, bărbatul va urmări să schimbe centrul activităţilor desfăşurate şi se va arunca disperat în multe alte acţiuni care să-l facă să uite aceste tensiuni, în urma acestei situaţii amplificându-se starea de agitaţie. Alteori, pur şi simplu, în somn, apariţia unor fantasme erotice îl vor face să atingă un nivel intens de excitaţie sexuală care să-i determine ejacularea.
Sub o formă sau alta, toate aceste manifestări şi multe altele au reprezentat de-a lungul timpului şi continuă să reprezinte pentru bărbat fondul problematic de tip anxios al libidoului său. Suprapunerea unor dogme religioase, limitarea cunoaşterii printr-un sistem de norme sociale rigide cenzurând aberant informaţiile autentice legate de manifestarea sexuală în întregul său, lipsa educaţiei sexuale, fondul de ignoranţă şi perversitate a oamenilor hrănit de o natură pasională ce-şi strigă dorinţa către sex, perversiuni, viciu, materialism, ateism, ataşamente gregare faţă de valori false, limitate, efemere, toate aceste condiţii au determinat adevărate mutaţii în fondul psiho-mental subconştient al întregii umanităţi, trăindu-se astăzi efectele din ce în ce mai grave ale aceste dihotomii: SEX şi SPIRITUALITATE.
Dacă în trecut, acei sfinţi ai pustiei, adevăraţii părinţi ai creştinismului, se luptau vitejeşte folosind spada rugăciunii înfocate, cu tentaţiile (viziuni de femei goale, fantasme erotice, excitaţie sexuală nedorită) prin care, afirmau ei, Satana urmărea să le devieze orientarea lor spre înălţare sufletească, astăzi, ajunşi în mileniul III, trebuie să identificăm în multe din aceste situaţii manifestarea aceluiaşi impuls brut al unei sexualităţi încă incomplet sublimate prin focul ardent al austerităţilor şi dificultăţilor ascezei, acel libidou freudian, care evident, el însuşi este capabil de a declanşa o veritabilă furtună psihică. ”Lupta” sfinţilor părinţi cu ”tentaţia” reprezintă în esenţă procesul purificator al fiinţei spre a se putea exprima liber prin ascensiunea spiritului ce-şi caută originea. Faptul că în trecut, în tradiţia creştină sexualitatea nu a fost suficient înţeleasă sub manifestările ei complexe a condus la o amputare silnică a acestei realităţi naturale intrinseci fiinţei umane şi s-a exprimat printr-o cenzurare atroce a vieţii sexuale a clerului, precum şi cu anatemizarea actului sexual ca păcat. Aceasta a condus la pervertirea sexualităţii pentru că devenind un fruct copt oprit, ea simultan a devenit şi fructul mult dorit şi gustat. De aici, până la pervertirea completă a sexualităţii chiar în rândul clerului nu a mai fost decât un pas. Creştinismul dogmatizat de interesele unei instituţii al cărei scop este menţinerea într-o continuă condiţionare prin frica de păcat a reuşit astfel să schilodească psihismul individual rupându-l pe om de la mijloc printr-o tăietură. Multi habotnici creştini şi nu numai creştini au ajuns să creadă că omul este capabil să-şi apropie condiţia divină exprimându-se prin înzestrările specifice situate de la mijloc în sus; imperiul Satanei posedând silnic teritoriul de la mijloc în jos. Această crudă realitate susţinută de biserică a făcut ca şi aspiranţilor autentici la spiritualitate aflaţi pe calea creştină să le vină greu să parcurgă drumul perfecţiunii, căci un handicapat rămâne totuşi handicapat atât timp cât nu-şi corectează handicapul. A fost nevoie de o forţă a aspiraţiei cu adevărat cutremurătoare (pe care o întâlnim totuşi în cazul multor mistici creştini) pentru a compensa ignoranţa generatoare de confuzie şi iluzionare în însăşi natura trăirilor mistice condiţionate de existenţa în acest trup de carne împărţit în două.
Lipsa anumitor tehnici, care să reunească într-o unică realitate divină, acest corp de carne cu acel corp glorios de lumină, lipsa procedeelor care să permită căutătorilor creştini sublimarea energiilor inferioare şi transformarea lor prin orientare către natura elevată a spiritului, a întârziat mult procesul evolutiv în masă în rândul creştinilor. Astăzi trăim cu toţii drama acestei confuzii, efect al separării omului de natura sa integral divină.
O întrebare ascunsă îl macină pe orice om obişnuit. De unde până unde trăiesc în spiritul creştin moral, de unde până unde sunt păcătos?
În tradiţia orientală, exprimarea acestor căutări, descoperirea sensului vieţii, a originii vieţii şi a întregii creaţii, exprimarea dorinţei de perfecţiune a fiinţei are un demers mai sistematic în care se pune accentul pe o cunoaştere de sine unificatoare, acceptându-se realitatea multiplelor manifestări interioare. Elaborându-se o metodă de căutare, o cale, folosind anumite instrumente, tehnici specifice, modalităţi de purificare, asceza în Orient este caracterizată simultan de renunţare, dar şi de cunoaştere. Cu adevărat, fără cunoaşterea realităţilor fizice şi subtil energetice care compun acest microcosmos al fiinţei, determinând dinamica manifestărilor umane specifice, fără cunoaşterea anumitor metode care să permită fiinţei procesul de purificare, facilitând astfel sublimarea instinctelor şi a energiilor din planurile inferioare (vital, sexual) către nivelele superioare (volitiv, afectiv, mental, spiritual), nu se poate asigura condiţiile autentice de renunţare şi transcendere a planului sexualităţii, pentru exprimarea fiinţei liberă şi armonioasă în acele sfere înalte de trăire mistică şi spirituală. Iată de ce găsim în Orient temple dedicate cultului zeilor iubirii, de ce găsim adevărate căi spirituale (Taoism, Tantrism, etc.) ce înglobează corpul fizic cu toate planurile sale în procesul profund al spiritualizării; iată de ce găsim o cale spirituală şi totodată un sistem de medicină psiho-somatică de tip Yoga care permite ca prin cunoaşterea şi controlul perfect al corpului şi al energiilor să se acceadă la o condiţie superioară ce vizează integrarea plenară a fiinţei umane în armonia cosmică.
Revenind asupra modului în care fiinţa umană este condiţionată de planul sexual, este necesar să subliniem că în cazul abstinenţei sexuale fortuite sau asumate, precum şi în cazul ascezelor care implică renunţarea la orice manifestare sexuală, este necesar să reuşim, ca bărbaţi, să obţinem un control asupra energiilor specifice de natură sexuală. Acest control asupra energiilor sexuale se obţine printr-o acţiune complexă orientată simultan în mai multe planuri:
1. la nivel sexual, este necesară asimilarea şi aplicarea unor tehnici de control local a energiilor sexuale (vom dezvolta ulterior aceste modalităţi), prin care actul ejaculării să fie perfect controlat, în timpul interactiunii sexuale;
2. la nivel volitiv, trebuie să ne impunem cu fermitate să controlăm instinctul grosier de descărcare (ejaculare), urmărind să redirecţionăm această energie spre etajele superioare ale fiinţei (afectiv, mental, spiritual);
3. la nivel mental, trebuie să reuşim eliminarea tendinţelor grosiere, a ideilor şi gândurilor care determină manifestarea dorinţei de a obţine prin ejaculare satisfacţie sexuală. Pentru obţinerea acestei purificări la nivel mental sunt necesare aplicarea unor tehnici de control mental, gimnastică psiho-somatică. (NOTA: Psihosomatic – concept medical potrivit căruia procesele fizice sunt direct corelate cu cele psiho-mentale. Potrivit acestui concept majoritatea bolilor fizice au drept substrat o perturbare la nivel psihic şi mental. În ultimii ani s-au făcut numeroase studii privitoare la medicina psihosomatică, fiind un concept în plină extindere în Occident. Conceptul psihosomatic este cunoscut şi aplicat de câteva mii de ani în medicina chineză, tibetană, indiană. Izvoare istorice atestă că şi medicina dacică îngloba principiile medicinii psihosomatice. Pe acest concept al interdependenţei şi interacţiunii directe dintre corpul fizic, pe de o parte, şi psihic şi mental de cealaltă parte se bazează gimnastica psihosomatică de tip Yoga, dinamizarea subconştientului propriu folosind anumite idei şi sugestii benefic orientate în această direcţie, folosirea rugăciunilor, tehnici de concentrare şi meditaţie);
4. global, trebuie să realizăm un proces de purificare fizică şi energetică care să permită energiei sexuale efervescente să se reorienteze prin sublimarea ei în planurile superioare ale fiinţei. Este necesară o direcţionare a dietei în sensul asigurării procesului purificator, recurgerea la post (ajunare), tehnici yoghine de purificare fizică şi energetică, asane (atitudini posturale specifice), pranayama (tehnici de control al respiraţiei), meditaţie, rugăciune (vezi si articolele anterioare consacrate acestor tematici).
Trebuie să recunoaştem acum, ştiind cum se pune problema, că ignorarea acestor aspecte influenţează în mod negativ (în cazul ascezei creştine de exemplu), viaţa spirituală, mai ales în faza de început (atât timp cât fiinţa nu este purificată). Manifestările perturbatoare ale instinctului sexual necontrolat determină stimularea unor procese psihice obsesiv-negative cu fond de anxietate. În plus, trebuie subliniat că pierderea energiei sexuale prin ejaculare (chiar dacă aceasta se produce fără să vrem, cum ar fi în cazul poluţiilor nocturne) duce la pierderea potenţialului vital de bază care se repercutează în mod direct prin scăderea treptată a tuturor capacităţilor fizice, psihice, mentale şi spirituale ale fiinţei. Aşa se explică scăderea aspiraţiei către adevărata spiritualitate, lipsa de energie, lipsa de vitalitate, absenţa entuziasmului, a fermităţii, neputinţa afirmării valorilor înalt spirituale, lipsa elanului mistic în aceste vremuri. Incapacitatea de a sublima instinctul sexual chiar în rândul unor reprezentanti ai clerului i-a făcut pe aceştia să se îndepărteze de adevărata condiţie spirituală a sfinţeniei ce conduce la manifestarea prin ei a harului divin. Incapabili de a mai îndeplini astfel rolul de călăuze spirituale, orbiţi numai de orgolii de faţadă, vanitoşi şi ipocriţi, dogmatici şi bigoţi, ignoranţi faţă de propria lor natură, mulţi dintre reprezentanţii bisericii se află în (im)postura de orbi care conduc alţi orbi în prăpastie. Aceasta este veritabila dramă care se produce de atunci, de demult, de când omul, ignorându-şi propria natură divină, minunat înzestrată, s-a automutilat negând o parte din sine, în loc de a o înţelege şi folosi înţelept spre spiritualizarea şi Îndumnezeirea lui.
Cele mai puternici frici se nasc si mor in “indoiala”!
Cand aud cuvantul frica imi aduc aminte de “litania” impotriva fricii ( de tehnica descrisa intr-o carte SF, DUNE – Frank Herbert ) va invit s-o cititi daca nu a-ti facut-o deja ( este o capodopera a genului …sa va faceti o idee despre ce vorbesc )…).
Eram copil si eram terorizat, frica se nastea in cosmaruri si din cosmaruri imi invada copilaria; am invatat ca aveam puterea de a nu ma opri asupra lor, mintea unui copil in formidabila ei constructie poate recunoaste propriile proiectii, propriile temeri si nu le ia in posesie …tarziu cand am crezut ca am invatat cum sa nu ma las prada lor, am observat ca inca se vor invarti in sfera gandirii si de cate ori vor avea prilejul vor veni …insa fumul lor se va dispersa mereu repede …
In fata fricii zilei de maine …o prietena de-a mea spunea chiar azi si imi permit s-o citez : “…fara optimism nu am avea cum sa inaintam corect, fara impulsul ca va fi bine, eu asta imi spun tot timpul, rabdare,curaj, totul va fi ok…”
Asa cum ne mai aduce aminte Liviu la cursuri, mintea nu a fost si nu este un obstacol. Ea este un instrument al existentei noastre fara de care nici nu am putea exista in lumea asta.
“Gandirea poate percepe doar propria ei proiectie, iar recunoasterea este propria ei limita “( krishnamurti)
Cat de multe se reflecta in ea, mintea …
Ramakrisna spunea poate cu alte cuvinte dar ideea suna cam asa : …cum de un ochi atat de mic poate cuprinde un munte atat de mare?
** Intr-o zi, cu ceva timp in urma, cel mai bun prieten al meu, amuzat de lipsa mea de pregatire in a pune baza, de impetuozitatea mea in a patrunde in inima jocului , vadind graba si dorinta de a invata din mers, din insasi – jocul – ma tachina spunand ca pentru el are farmec povestea in sine, povestea jocului …
Bucurati-va de povestea vietii voastre si lasa-ti bucuria de-a respira sa va spulbere indoiala …unor ganduri in definitiv trecatoare din care multe nici macar nu va apartin.La ce bun sa ne prostim ??!!
Si fie ca lumina sa ne lumineze mereu intelegerea inimii, caci in inima, frica nu poate patrunde si cunoasterea acestui fapt permite mintii sa se uneasca cu inima .
)…).