În cadrul cursurilor de Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – reamintim mereu și mereu necesitatea menținerii acestei stări de centrare în liniștea și pacea minții. Este, desigur, mai ușor de realizat la sală pe parcursul a 2-3 ore. Și totuși, provocarea cea mare o constituie integrarea și menținea acelorași atitudini care să faciliteze, în ultimă instanță, un flux neîntrerupt al conștiinței, ancorată mereu în prezent, capabilă de a observa calm și detașat ceea ce se produce în ființă urmare a impactului lumii fenomenale asupra sa. Astfel, vom avea mult mai multe posibilități de a ne ”ajusta” comportamentul și de a integra în mod optim ceea ce este necesar din punctul de vedere al resurselor interioare și exterioare.
Cu ocazia întâlnirilor spirituale desfășurate dincolo de cadrul cursurilor, încurajez o formă de dialog spiritual care să ne ajute să înțelegem mai profund cum putem gândi și acționa pentru a obține o viziune unificatoare cu privire la cele două capitole majore ale existenței noastre: planul social și viața spirituală. Pe măsură ce pătrundem mai adânc în interiorul ființei noastre este mai ușor să înțelegem această stare de existență comună a tot ceea ce există precum și continua interdependență a diferitelor forme de manifestare ale acesteia, chiar dacă aparent le considerăm ”în afara noastră”.
Desigur că pe toți ne-ar putea interesa ce am putea face pentru a fi mai eficienți în ceea ce întreprindem, să dorim obținerea succesului mai rapid, dar nu este foarte clar ce presupune cu adevărat, obținerea succesului în plan social și ce preț ajungem să plătim adeseori pentru obținerea sa.
Este foarte bine să urmărim atingerea scopurilor și idealurilor noastre, dar mai este necesar să cunoaștem și cum putem crea prin noi înșine acele condiții favorabile succesului.
Aici sunt descrise câteva din principiile și atitudinile spirituale pe care este bine să le integrăm mai ales atunci când ne dorim ceva foarte mult.
Veți înțelege și cum se explică nereușita în unele situații, în ciuda a ceea ce noi încercăm cu bune intenții.
Am avut o prezentare mai demult cu privire la vindecarea naturală. Și, cu privire la principiile gândirii pozitive, am fost interpelat cu o întrebare. Am dezvoltat răspunsul pentru a se înțelege că responsabilitatea vindecării ne aparține. Tot ceea ce vrem să transformăm în bine are un început. Este momentul prezent. Numai prezentul este cel care poate crea clipă de clipă viitorul nostru mai bun. Dar cu o singură condiție: A fi în acel moment conștient de necesitatea de a acționa într-un mod adecvat și apoi de a continua cu perseverență să ”încarci” binefăcător următoarele clipe; și următoarele, și următoarele… Acum, în prezent, construiești.
În continuarea expunerii precedente, acum sunt descrise unele mecanisme mentale și caracteristici ale gândurilor, pe care cunoscându-le, ne va fi mai ușor să obținem unele stări de calm, de concentrare mentală, de mentalizare pozitivă, etc.
Aici sunt oferite mai multe explicații cu privire la mecanismele gândirii precum și câteva recomandări și sugestii practice de transpunere în viață a unui mod pozitiv de integrare a evenimentelor din existența noastră.
Trebuie să recunoaștem că acest conținut al minții determină modul în care ne percepem pe noi înșine precum și pe ceilalți, felul în care reacționăm cu privire la ceea ce noi percepem. Modul în care gândim conduce la fortificarea în timp a acelorași tipare și mecanisme mentale. Unele sunt bune, altele mai puțin bune. Ne interesează ce am putea face pentru a modifica în bine calitatea experiențelor noastre de viață.
Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.
Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri. Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.
Inima Spirituala este infinit mai mult decat inima fizica sau structura energetica si psiho-emotionala specifica acesteia. Si, mai ales atunci cand apar evenimente ce tind sa ne perturbe si pe care inima le simte mai intens, amintiti-va sa nu dramatizati, pentru ca acolo, perturbarea aceea emotionala nu este decat efectul vibratiei dizarmonioase a unui mic substrat. Lasati ca toate acele valuri emotionale sa se disipe in imensitatea acestui ocean de pace, liniste si iubire care, in realitate, nu poate fi niciodata de nimic perturbat, orice valuri, oricat de mari si amenintatoare topindu-se in cele din urma in imensitatea sa.
Amintiti-va sa va intrebati atunci: Cine sunt eu? Acest val efemer de suprafata sau imensitatea de profunzime si pace a oceanului? Regasiti-va astfel odihna in undele de mare adancime ale Inimii Spirituale. Abandonati mica barcuta firava a egoului speriat si invatati sa plutiti si sa va predati …marelui albastru.
Redau aici un extras emoţionant dintr-o mărturie a unei cursante. Este revelator din perspectiva posibilităţii de a realiza o profundă transformare în plan psiho-mental. Încă o dată reamintesc faptul că responsabilitatea de a menţine acest echilibru – inimă-minte – ne revine în totalitate.
Profit de acest moment pentru a vă ura tuturor celor care urmăriţi acest blog o sărbătoare a Paştelui luminată de frumuseţea inimii şi de pacea minţii.
ATITUDINEA – Un cuvânt puternic care captează spontan atenţia. De ce? Pentru că ne defineşte şi ne reflectă pe fiecare dintre noi în fiecare moment de viaţă.Spuneam mai demult că, în general, este destul de greu să schimbăm evenimentele şi cu atât mai puţin pe cele care în mod necesar tind să apară ca urmare a ”urzelilor” karmice. Mă refer acum mai mult la ceea ce numim ”lecţii de viaţă”. Ele pur şi simplu vin, poate când ne aşteptăm mai puţin şi pot lua forme surprinzător de neplăcute. Ceea ce putem însă modifica este felul în care le percepem şi reacţionăm la ele. Sau mai pe scurt: ATITUDINEA pe care o avem în faţa lor. A accepta modificarea atitudinii vechi pentru a face loc uneia noi şi adecvate experienţei cu care te confrunţi la momentul prezent, de foarte multe ori poate însemna diferenţa între pierdere, tristeţe, boală, eşec, suferinţă sau REUŞITĂ, IZBÂNDĂ, SUCCES, REALIZARE.
Această nouă atitudine care te susţine în perioada dificilă cu care te confrunţi te deschide progresiv spre ASIMILAREA experienţei pe un nou nivel de înţelegere.
Există în general două tipuri de atitudini: cele negative (din perspectiva efectului de amplificare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi cele pozitive (din perspectiva efectului de anihilare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi care pot cataliza procesele psiho-mentale superioare (cum ar fi voinţa, încrederea, optimismul, iubirea, etc. ) atât de necesare, de exemplu, într-o situaţie dificilă de viaţă (boală, pierdere, moarte).
Care este însă sursa acestei puteri interioare ce ne ajută mereu să schimbăm în bine atitudinea vom vedea în extrasul următor:
Iată aici continuarea temei pe care v-am propus-o în clipul trecut cu privire la minte şi la rolul acesteia în procesul evoluţiei conştiente care să culmine cu revelarea completă de sine. Aşa cum aminteam şi cu alte ocazii, procesul cunoaşterii … Continuă lectura →
Vin sărbătorile deşi au fost umbrite de toţi cei care şi-au exhibat imaginaţia dezlănţuită cu privire la sfârşitul lumii. Este foarte interesant că puţini sunt cei lucizi şi capabili să le reamintescă falşilor profeţi de gafele pe care le-au făcut, astfel încât să le mai pondereze acestora prostia. Am urmărit să transmit cursanţilor de-a lungul timpului faptul că toate acele ştiri apocaliptice nu vin decât pe fondul tendinţei de speculare al unui curent real ce exprimă aspiraţia de transformare a oamenilor şi a dorinţei falşilor profeţi de a atrage cu orice chip atenţia prin tot felul de interpretări fantasmagorice.
Noi ne-am întâlnit din nou şi am urmărit să reîmprospătăm amintirea spiritului sărbătorilor de Crăciun.
Tehnica expusă aici vine să ofere (în completarea metodelor ce urmăresc dinamizarea pozitivă a subconştientului expuse în clipul anterior), liniile de forţă ale unui mecanism foarte eficient pentru obţinerea succesului. Metoda este folosită frecvent şi în domeniile dezvoltării personale, dar felul în care este integrată din punct de vedere spiritual implică o abordare matură şi foarte responsabilă. Ea poate conduce la succes pentru mulţi dintre cei care o vor aplica respectând recomandările oferite. Trebuie înţeles mecanismul principial care stă la baza acestei metode şi apoi pusă în aplicare cu încredere şi perseverenţă.
Ne amintim momente în care am trait un deosebit sentiment de libertate, declansat fie de o priveliste extraordinar de frumoasa, de o întalnire emotionanta, de nasterea unui copil sau de un gest de tandrete. În acele clipe ne simtim “scosi” din noi însine si vedem lucrurile fara prejudecatile si dogmele care ne blocheaza cel mai adesea mintea. Atunci, “ferestrele perceptiei sunt curate si vedem lucrurile asa cum sunt – adica infinite”, afirma vizionarul poet William Blake. Ne simtim mult mai treji, traind mult mai mult în prezent, nemaifiind pierduti în ganduri si preocupari inutile. Apare sentimentul de veneratie si minunare si simtim o legatura profunda cu noi însine, cu ceilalti, cu Natura, si chiar cu întreaga creatie. Simtim în acele momente ce înseamna sa fim cu adevarat vii.
Aceste momente de libertate sunt atat de diferite de starea noastra obisnuita de veghe, încat pare ca exista un prag, o delimitare mentala. De o parte a acestui prag suntem prinsi de propria minte: de gandurile, nelinistile, judecatile si fricile noastre. Putem recunoaste uneori ca aceste stari nu ne sunt absolut deloc necesare si ca ele ne îndeparteaza de trairea în clipa prezenta, dar asemenea întelegeri sunt prea rare pentru a ne putea elibera mintea din capcana propriilor conditionari. Atat de profunde sunt atasamentele noastre fata de ceea ce credem ca ar trebui sa fim sau sa facem, încat ni se pare ca nu exista nimic altceva decat aceasta realitate. În majoritatea timpului, uitam complet ca exista si un alt mod, superior, de a trai.
Dar atunci cand, dintr-un motiv sau altul, ne gasim de cealalta parte a pragului, totul ne apare a fi extrem de simplu. Ne este clar atunci ca nu trebuie sa facem nici un efort special pentru a fi plini de fericire si de pace. Stim atunci cu adevarat ca, în esenta fiintei noastre, am fost si suntem întotdeauna fericiti. Stim ca nimic nu poate alunga acea pace din sufletul nostru pentru ca ea este o calitate intrinseca a vietii, si nu o stare care poate fi creata sau distrusa.
În aceasta stare speciala de constiinta, întelegem adevaratul sens al detasarii. Aceasta nu este, asa cum se considera deseori în mod gresit, o îndepartare de viata, o lipsa de preocupare, o lipsa de responsabilitate sau o lipsa de simtire. Pur si simplu nu mai suntem atasati de lucruri sau de evenimente care au o anumita desfasurare, si trecem dincolo de convingerea ca starea noastra de fericire este influentata de conditiile exterioare determinate de ele. Mahatma Gandhi spunea foarte clar: “Detasarea nu înseamna apatie sau indiferenta. Este o conditie preliminara pentru o actiune eficienta. Deseori, ceea ce noi credem ca este bine pentru ceilalti este influentat de atasamentul nostru fata de propriile opinii: vrem ca ceilalti sa fie fericiti în modul în care noi credem ca ei ar trebui sa fie fericiti. Numai atunci cand nu dorim nimic pentru noi însine vom fi capabili sa observam clar necesitatile celorlalti si sa întelegem cum sa îi ajutam.”
O tainica Realitate
Textele spirituale autentice afirma acelasi lucru. De exemplu, în Bhagavad Gita (tratat spiritual indian fundamental) se afirma ca suferintele si ratacirile noastre apar datorita conflictelor determinate de atasamentul fata de fructele actiunilor noastre. Intentiile noastre sunt impregnate de dorinte interioare neîmplinite, care ne conduc la implicarea personala pentru a determina o anumita desfasurare a evenimentelor. Pe de alta parte, înteleptul este liber de asemenea preocupari. El nu se plange de greutatile vietii si nici nu se bucura de fericiri efemere, ci îsi pastreaza un echilibru interior fata de pierderile sau castigurile lumesti.
Toate marile traditii spirituale ale acestei planete urmaresc sa ne arate aceasta tainica Realitate. Ele o pot descrie în termeni diferiti, o pot prezenta în diferite doctrine, pot folosi diferite metafore si se pot apropia de ea prin practici diferite, dar toate au acelasi scop: de a ne trece dincolo de dorintele egoiste, de a ne elibera de atasamentele fata de conditionarile materiale si de prejudecatile noastre despre cum ar trebui sa fie sau sa nu fie lucrurile. Scopul lor este acela de a ne ridica deasupra suferintei, de a ne deschide mintea si sufletul fata de o întelepciune superioara si de a ne reuni cu esenta Vietii. Aceste învataturi nu depind de epoca sau de cultura, desi acestea le pot influenta forma si expresia, ci sunt determinate de natura esentiala a fiintei noastre, care este aceeasi acum, ca si în urma cu mii de ani.
Înapoi în prezent
Exista si un alt punct de vedere din care poate fi considerata aceasta întelepciune eterna, si anume transcenderea timpului. Aceasta ne elibereaza de constrangerile trecutului si ale viitorului, si ne aduce înapoi în pacea momentului prezent. Misticul crestin din secolul al XIII-lea, Meister Eckart descrie cum în aceste momente de profunda liniste interioara “exista numai momentul prezent… un Acum etern si fara sfarsit… nu mai exista nici ieri, nici maine, ci numai Acum, asa cum a fost si în urma cu o mie de ani, asa cum va fi peste o mie de ani…”
Sase sute de ani mai tarziu, Richard Jefferies scria: “Acum este eternitatea, ma aflu în centrul ei. Este în jurul meu la rasaritul soarelui, eu sunt în ea la fel ca fluturele care zboara în aerul plin de lumina. Nimic nu se va mai petrece, totul este acum. Acum este eternitatea; acum este viata nemuritoare.”
Într-un anume sens, cu totii suntem în prezent. Trecutul ni-l cunoastem din amintiri, dar aceste amintiri sunt traite în prezent, asa cum si viitorul ni-l imaginam în prezent. Orice am face sau am gandi se petrece acum. Chiar si atunci cand suntem total absorbiti în ganduri despre trecut sau viitor, gandurile apar tot “acum”. Atunci cand spunem ca nu suntem în prezent, de fapt obiectul atentiei noastre nu este în momentul prezent. Privim înapoi spre trecut sau înainte în viitor. A ne întoarce în momentul prezent înseamna a ne întoarce atentia catre ceea ce se petrece aici si acum. O minte care este atenta la momentul prezent este o minte libera de monologul interior despre ce s-a petrecut sau nu, sau despre ce ar putea sau nu sa se petreaca.
O minte care traieste în momentul prezent este libera sa experimenteze “ce este”. Aceasta nu înseamna sa nu ne mai amintim nimic din trecut sau sa nu ne preocupe viitorul. Înseamna ca putem învata din trecut, si ca exista nenumarate cai de a ne influenta viitorul si de a ne îmbunatati atat propria viata, cat si pe a celorlalti. Diferenta este aceea ca, dupa ce este trezita din starea de adormire, mintea nu mai este pierduta în analize inutile despre lucrurile care s-au petrecut si nici nu mai este prinsa de nelinistile fata de viitor. În loc de acestea, ne putem focaliza mult mai bine asupra actiunii din acest moment.
O minte libera de preocupari si de griji este o minte plina de pace. Aici, în momentul prezent, noi putem gasi ceea ce am cautat de-a lungul timpului. Nu este “undeva afara”, în anumite circumstante, ci chiar aici, în noi însine, în inima fiintei noastre. Tot ceea ce e necesar este sa îndepartam sabloanele mintii si sa întelegem ca fericirea profunda si pacea interioara sunt, asa cum au fost dintotdeauna si întotdeauna vor fi, chiar aici si acum.
Marturii
Margaret Isherwood îsi aminteste de o experienta traita la varsta de 9 ani: “Atunci s-a petrecut acel fenomen (Miracolul) care, asa cum oricine stie, nu poate fi descris în cuvinte. Afirmatia biblica “Atunci am vazut cerurile deschizandu-se” poate descrie foarte bine ce am simtit atunci. Îmi amintesc ca îmi spuneam în gand, plina de veneratie si extaz: acum stiu, stiu cum este paradisul, acum stiu!”
Poetul indian Rabindranath Tagore privea rasaritul soarelui pe o strada din Calcutta cand “Brusc, într-o clipa, un val parea ca s-a ridicat de pe ochii mei… Norul dens de mahnire care îmi coplesea inima a fost strapuns din nou si din nou de Lumina Lumii. Nu exista nici un lucru si nici o fiinta pe care sa nu o iubesc în acel moment.” Iar Warner Allen, în cartea sa “Clipa în afara timpului”, descrie un moment de iluminare care a aparut în timpul auditiei Simfoniei a 7-a a lui Beethoven. Ca si altii, nici el nu a gasit cuvintele potrivite pentru a descrie acea experienta: “ Pot sa redau o descriere palida a acelei stari exceptionale doar printr-un amestec de afirmatii incoerente: mi s-a petrecut ceva – sunt coplesit – Acesta este oare Dumnezeu? – dar este prea simplu – am stiut dintotdeauna! – este ca si cum mi-as aminti un vechi secret uitat de mult – ma simt ca si cum am ajuns acasa – nu mai sunt “eu”, nu mai sunt “eu care gandesc” – nu exista moarte – aceasta pace transcende orice întelegere.”
Nenumarate exemple de asemenea momente exceptionale pot fi întalnite în poezii, autobiografii si lucrari spirituale din întreaga lume. Astfel, istoricul Kenneth Clark povesteste: “S-a petrecut în biserica din San Lorenzo, dar nu parea sa aiba vreo legatura cu frumusetea si armonia arhitecturii acesteia. Pot doar sa spun ca, timp de cateva minute, întreaga mea fiinta a fost inundata de un fel de fericire paradisiaca, cu mult mai intensa decat orice alta stare de fericire pe care o cunoscusem pana în acel moment… pot spune doar ca atunci am simtit “mana lui Dumnezeu”. Sunt absolut sigur de ea si, desi amintirea acelui moment s-a mai estompat, m-a ajutat sa înteleg fericirea sfintilor.”
Singurul dar pe care noi îl putem oferi cu adevărat este darul conştienţei noastre deschise spre a înţelege, cuprinde şi îmbrăţişa pe ceilalţi. Şi astfel, nevoile lor ajung să fie simţite de inima deschisă a celui care, ajuns la treapta maturităţii afective reale, oferă cu înţelepciune prezenţa şi bunătatea sa plină de iubire, în mod necondiţionat.
Există o continuă vibraţie a sufletului uman. Adeseori imperceptibilă, ea traduce precis coloratura emoţională ”filtrată” de activitatea energetică a centrilor subtili de forţă. Unele dintre aceste emoţii au mai mult de-a face cu determinismul specific primilor 3 centrii energetici, care, dacă exprimă un dinamism perturbator, generează gama emoţiilor inferioare cum ar fi supărarea, furia, mânia, etc. Altele sunt arondate spectrului de manifestare a centrilor superiori: afectivitatea, bunăvoinţa, încrederea, compasiunea, optimismul, entuziasmul, etc. Ceea ce este important de subliniat este că cele două categorii de trăiri emoţionale nu pot fi traite simultan ci numai în mod secvenţial. Şi, de aici, putem începe să acţionăm:
1. Evităm pe cât posibil (cel puţin atât timp cât nu avem suficient control emoţional) conjuncturile nefavorabile.
2. Dacă am ajuns să trăim stări caracterizate de emoţii negative, urmărim să facem în aşa fel încât ele să nu mai persiste. Cu cât le vom lăsa mai mult să se exprime în interiorul fiinţei ele vor determina mai multe şi mai grave fenomene perturbatoare. Înţelegând aceasta vom urmări să tăiem sursa gândirii noastre emoţionale, cu alte cuvinte, trebuie să ne ”desprindem” mental, să ne detaşăm (cel puţin o perioadă) de timp de problematica emoţională respectivă
3. Pentru aceasta declanşăm în fiinţa noastră un alt proces care să determine apariţia unor stări emoţionale superioare. Să ne amintim că, în general 2 EMOŢII PUTERNIC OPUSE NU POT COEXISTA. Ori o trăim pe aceea pozitivă, ori pe aceea negativă. Cu cât vom genera mai rapid procesul amorsării emoţiilor pozitive cu atât vom ”ieşi” mai repede din acea suferinţă emoţională. Este adevărat că schimbarea registrului emoţional se poate face mai greu la început, dar vom învăţa să o facem din ce în ce mai uşor. Există mai multe posibilităţi de a face aceasta. Dar ceea ce va conta este să o alegem pe aceea care ne ajută cel mai rapid şi eficient. Dacă ne place natura, ne putem regăsi pacea în mijlocul frumuseţilor ei. Dacă ne place muzica ne putem lăsa absorbiţi de sunetele ei melodioase. Dacă suntem mai sportivi, putem, o perioadă de timp, să practicăm mai intens sportul favorit. Şi nu în ultimul rând, putem să medităm, să practicăm yoga, să ne rugăm, să ne vizităm prietenii, să mergem la muzee, să ne relaxăm pentru restructurarea noastră sufletească, care, uneori, cere timp.
Toate aceste lucruri pot fi realizate şi ne pot ajuta cu o singură condiţie: SĂ NU UITĂM CĂ DE NOI DEPINDE (şi aşa a fost întotdeauna) FELUL ÎN CARE PERCEPEM ŞI VIBRĂM LA IMPACTUL LUMII EXTERIOARE ASUPRA SUFLETULUI NOSTRU. DE NOI DEPINDE REACTIVITATEA EMOŢIONALĂ ŞI FELUL ÎN CARE VOM URMĂRI SĂ FACEM FAŢĂ CONJUNCTURII EMOŢIONALE. DE NOI DEPINDE SĂ ACŢIONĂM CONSTANT PENTRU A NE PURIFICA STRUCTURA PSIHO-MENTALĂ PÂNĂ LA A AJUNGE SĂ NU MAI ”VIBRĂM” EMOŢIONAL ÎN MOD INFERIOR.
Întotdeauna mediul încărcat de afecţiune şi iubire a determinat vindecări şi cicatrizări sufleteşti. Iubirea oferă darul vindecării şi trezeşte din nou puterea vieţii. Cunoscând toate acestea, ne întrebăm de ce această lume în care trăim nu recurge la acest remediu universal al vindecării sufleteşti. Aici este reamintită ordinea firescă a lucrurilor pentru a ne putea ajuta, alina, vindeca şi înfrumuseţa mai mult vieţile noastre. Descoperirea capacităţii naturale de vindecare şi autovindecare prin iubire şi bunătate este un demers pe care fiecare dintre noi l-ar putea integra conştient şi cu mai mult curaj pentru că nu depinde de nimeni. Iubirea aduce mereu echilibru şi armonie, exact condiţiile favorabile menţinerii sau refacerii sănătăţii individuale, relationale, sociale.
Orice mesaj sau învăţătură spirituală este asimilată numai în măsura în care sufletul individual este sensibil şi înalt receptiv la adevărul acesteia. Învăţătura este preluată mereu la ”cald”, prin a ”o lua personal”. Nu este asimilată şi tradusă în trăire generatoare de efervescenţă şi emulaţie atunci când este percepută la modul general, parcă mereu pentru alţii. Învăţătura ne interesează pentru că începem să o ”simţim” că este pentru noi; orice mesaj al ”salvării” este pentru fiecare în parte. Suntem responsabili pentru zborul nostru, pentru călătoria vieţii noastre, pentru căutarea împlinirii propriului vis.
Toti au posibilitatea de a se concentra, dar tu o vei face? Poti, insa daca o vei face sau nu depinde de tine. Una e sa fii capabil sa faci ceva si alta e sa si faci. Exista mult mai multa capacitate şi resurse care nu sunt folosite decat cele care sunt folosite acum. E valabil şi pentru tine, acum. De ce multi oameni capabili nu fac ceva cu viata lor pentru a si-o transforma in bine? Sunt relativ putini oameni de succes, dar multi ambitiosi. De ce nu se „descurca” mai multi? Cazurile pot fi diferite, insa greseala de obicei le apartine. Au avut ocazii, poate mai bune decat altii care insa s-au „descurcat” bine. Ce inseamna a te ”descurca” in viata? Inseamna in primul rand a nu te mai incurca pentru a fi nevoit sa pierzi timp si resurse ca sa te ”descurci”. Da, exact. Multi oameni prin modul lor predominant de a gandi si de a actiona mai mult se „incurca” si apoi incearca adeseori disperati sa se „descurce”, dar evident ca se impleticesc in propriile „legaturi” pe care si le-au creat: obiceiuri si obisnuinte proaste, gandire negativa, pasivitate, lene, frica, etc., etc. Altii, au ajuns deja sa faca pasii corecti in viata pentru a nu se ”incurca”.
Ce ti-ar placea sa faci si nu faci? Daca tu crezi ca ar trebui sa „mearga” mai bine, de ce nu iti merge? Analizeaza-te cu atentie. Afla-ti defectele. Cateodata doar un simplu fleac il impiedica pe cineva sa se dezvolte si sa aiba succes. Descopera de ce nu iti merge bine – cauza esecului tau. Ai asteptat ca cineva sa te indrume sau sa-ti faca loc? Daca da, concentreaza-te pe o noua directie de gandire. Trebuie sa fii odata si odata sincer cu tine. Nu are rost sa te mai amagesti.
Sunt 2 resurse absolut necesare pentru succes – energia si vointa de a reusi. Nimic nu poate inlocui nici una dintre acestea. Poate multi dintre noi nu vom avea un drum usor de urmat. Loviturile puternice ale vietii ne dezvolta curajul si rezistenta morala. Persoanele care traiesc intr-un mod indolent si neglijent nu pun lucrurile cap la cap şi din aceasta cauza nu stiu de unde sa o apuce pentru a se transforma. Nu au infruntat niciodata situatiile si de aceea nu stiu cum sa le faca fata.
Trebuie sa ne construim conditii favorabile si nu sa asteptam sa se formeze singure. Astazi, nu omul care spune „nu se poate”, ci omul care merge inainte in ciuda sfaturilor contrare si demonstreaza ca „se poate” e cel care „ajunge undeva”. „Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista” e un proverb adevarat. Urcam drumul spre succes depasind obstacole. Obstacolele nu sunt decat impulsurile menite sa-l faca pe un om adevarat sa caute si sa gaseasca mijloacele de atingere a scopului sau. Acest om va spune: „Pot si voi face”. O astfel de atitudine ajuta sa te autodepasesti. Cand vede infirmi, surzi si muti, orbi si pe cei cu alte handicapuri realizand ceva in lume, omul sanatos si capabil din punct de vedere fizic ar trebui sa fie deschis şi să aprecieze reusita lor, pentru a invata chiar si de la acestia lectia ”suscesului”.
Nu exista nimic care sa poata rezista fortei perseverentei si credintei in reusita. Drumul din fata noastra nu e usor, insa toate momentele grele pot fi depasite daca te gandesti ca se poate si daca te concentrezi asupra modului de a face acest lucru. Dar daca te gandesti ca obstacolele sunt insurmontabile, bineinteles ca nu vei incerca si, chiar daca o vei face, va fi fara prea multa tragere de inima. Astfel, ai o atitudine care nu numai ca nu te ajuta cu nimic, dar in timp te slabeste in interior.
Multi oameni nu vor incepe un plan daca nu se simt siguri ca vor avea succes cu el. Ce greseala! Aceasta atitudine ar putea fi justificata daca am fi siguri de ce putem si ce nu putem facem. Dar cine stie? Ar putea exista o piedica sau o situatie riscanta, dar constatam ca nu a aparut; altadata credem ca drumul ne este netezit si ne confruntam cu un mare obstacol. Problema cu majoritatea oamenilor este ca imediat ce-si vad drumul blocat isi pierd curajul. Uita ca de obicei exista o cale si o solutie pe langa acea dificultate. Depinde de tine s-o gasesti. Daca abordezi ceva cu efort mic atunci cand situatiile necesita un efort sporit bineinteles ca nu vei castiga. Abordeaza totul cu un sentiment ca iti vei folosi intreaga putere interioara pentru a reusi. Acesta e tipul de efort concentrat care te face sa reusesti.
Cei mai multi oameni sunt obositi inainte sa inceapa. Se gandesc ca vor intalni obstacole si se focalizeaza asupra lor ca si cum le cauta pe acestea, in loc de a cauta mijloacele de a le depasi. Rezultatul e ca-si maresc obstacolele in loc sa le micsoreze. Ai inceput vreodata ceva ce credeai ca va fi dificil, dar dupa aceea ti s-a parut usor? Asa se intampla de foarte multe ori. Lucrurile care inainte par dificile se dovedesc usor de invins odata intalnite. Asadar, porneste in calatorie cu ideea ca drumul iti va fi liber si ca daca nu, il vei degaja. Toti oamenii care au realizat ceva si-au curatat drumul si poate n-au avut sprijinul pe care tu il vei avea azi.
Ideea fundamentala a succesului este sa faci ceea ce te-ai decis. Sa nu te abati de la calea ta, ci hotaraste-te ca vei realiza ce ai pornit sa faci. Sa nu te sperii de cateva esecuri, caci ele nu il pot opri pe omul care este hotarat – omul care stie in sufletul lui ca succesul se obtine doar prin hotarare ferma, prin efort concentrat si sincer realizat cu multa credinta.
„Cel care are vointa ferma”, spune Goethe, „isi modeleaza lumea dupa el.”
„Oamenilor nu le lipseste forta”, spune Victor Hugo, „le lipseste Vointa.”
Nu atat talentul e cel care obtine victoriile, cat activitatea si hotararea puternica. Nu exista nereusita pentru omul care-si da toata silinta. Indiferent la ce lucrezi in momentul de fata, nu lasa ca acest lucru sa te faca sa-ti pierzi curajul. Soarta se schimba mereu si maine sau in alta zi se va intoarce in favoarea ta, daca esti un om muncitor, harnic si ambitios. Nimic nu te dezvolta si nu iti creste curajul precum incercarile care apar in timpul vietii. Daca nu ar fi acestea, cat de monotona ar deveni in cele din urma viata!
Asadar, omului care vrea sa progreseze ii spun: „Nu privi pozitia ta actuala ca pe una permanenta, chiar si daca ai atins succesul. Fii cu bagare de seama si adauga caracterului tau acele calitati care te vor ajuta sa te ridici si mai sus cand apare ocazia. Fii mereu atent si pe faza sa recunosti oportunitatile. Tine minte, atragem acele lucruri pe care ni le punem in minte. Daca noi cautam oportunitati, le gasim.”
Daca esti omul care si-a atras anumite oportunitati, cineva, de exemplu, te-ar putea cauta sa ocupi o functie de raspundere. Asadar, cand te gaseste, nu-ti lasa atentia sa rataceasca. Fii pe faza. Demonstreaza chiar acum ca poti sa-ti concentrezi puterile, ca ai caracterul unui om adevarat. Nu arata nici o urma de frica, nesiguranta sau indoiala. Asuma-ti responsabilitatile. Omul care e sigur pe el e sortit sa ajunga in varf. Nici o circumstanta nu-l poate impiedica.
Si asa stau lucrurile cu orice alta ocazie. Daca acum s-au creat conditiile favorabile unei practici spirituale, concentreaza-te si fii cat mai constient, activ si prezent in acest proces al redescoperirii de Sine.
Un extras mai lung din seria modalitatilor de trezire si recentrare sufleteasca prezentate in cadrul Seminarului consacrat trezirii si dinamizarii armonioase a centrului de forta Anahata Chakra.
Multi oameni se confrunta cu dificultati in existenta de zi cu zi. Multi isi dau seama si in ce consta impactul perturbator al problemelor si necazurilor, stiind sa descrie cu acuratete simptomele si sa indice cauzele declansatoare ale acestora in registrul manifestarii lor fizice, psihice si mentale. De nenumarate ori, in sedintele de consiliere si ghidare am sesizat aceste aspecte. Mai mult decat atat, sunt persoane cu mult bun simt care stiu ca ar trebui sa faca ceva pentru contracararea unor astfel de situatii si, de asemenea, am intalnit multe persoane care stiau si cam ce ar trebui facut pentru a readuce starea de echilibru si armonie in existenta lor. Si… cu toate acestea… pot sa va spun ca, dificultatea transformarii reale si eficiente rezida in faptul – foarte simplu, de altfel – că … uitam. Uitam sa aplicam, uitam de necesitate, de motivatie, uitam de intelegerile noastre anterioare, pur si simplu …uitam. Experimentam astfel o suis generis discontinuitate a constiintei.
Ceea ce este redat in acest clip pune foarte mult accent pe necesitatea creeri unui ”protocol” interior care sa redeclanseze si apoi sa faca posibila recentrarea si restructurarea fiintei in planul constientei de sine. Am facut, de asemenea, mai multe corelatii pentru a crea un sistem de reprezentare menit sa va ajute sa gasiti maniera personala de a pune in aplicare metodele descrise.
În universul specific de manifestare a celui de al patrulea centru de forţă care corespunde trezirii sufletului şi deschiderii afective, metafora zborului îsi găseşte de la sine semnificaţia. Pentru a zbura în acest ”cer” al iubirii trebuie depus acel efort de auto-susţinere în ”aer”. Este necesar să învingi prin forţa portantă a propriilor aripi, puterea gravitaţiei care te atrage către ”pământ”. Şi, când eşti la ”pământ” este mai greu să îţi iei din nou zborul. De multe ori experienţele de natură afectivă sunt dureroase dar necesare evoluţiei din perspectiva lecţiei zborului nostru necondiţionat. Aşadar ”lecţia iubirii” reprezintă din perspectiva evolutivă, etapa care corespunde efortului continuu de a te auto-susţine la înălţime. Şi astfel, orizontul descoperit in acest zbor îţi revelează noi piscuri, noi dimensiuni şi înălţimi spre care sufletul tău se avântă.
Expresia „Dacă nu te respecţi pe tine nu poţi să-i respecţi pe ceilalţi sau dacă nu te poţi iubi pe tine însuţi, nu poţi iubi pe nimeni” este folosită frecvent. Totuşi, pentru mulţi oameni, a se respecta şi iubi pe sine rămâne o vagă noţiune care, deseori este folosită în sensul material, cum ar fi cumpărături excepţionale sau vacanţe extravagante. A te răsplăti cu vacanţe şi jucării ţine de atitudinea compensatorie specifică celui de-al treilea nivel energetic – folosirea plăcerii fizice pentru a exprima aprecierea de sine. Deşi acest tip de răsplată este plăcut, el poate obstrucţiona contactul cu cele mai adânci tresăriri emoţionale ale inimii care apar atunci când trebuie să evaluăm o relaţie, o slujbă sau alte situaţii tulburătoare care ne afectează sănătatea. A te respecta şi iubi prin prisma nivelului specific al celui de al patrulea centru energetic Anahata Chakra (ce guvernează planul afectiv) înseamnă a avea curajul de a-ţi asculta mesajele conţinute în emoţiile pe care ţi le transmite inima, precum şi ”directivele” sale spirituale. Arhetipul către care inima ne trimite cel mai des este cel al vindecării „copilului rănit” din noi.
„Copilul rănit” din fiecare dintre noi conţine tipare emoţionale de afecţiuni şi răni din copilăria şi adolescenţa noastră, tipare ale amintirilor dureroase, ale atitudinilor negative şi ale imaginilor de sine disfuncţionale. Tipare ale dezamăgirilor, decepţiilor şi suferinţelor emoţionale. Amintiri ale ”iubirilor” trădate. Fără să ştim, putem continua să operăm influenţaţi de aceste tipare şi ca adulţi, chiar dacă într-o formă nouă. Frica de abandon, de exemplu, devine gelozie. Abuzul sexual devine o disfuncţionalitate sexuală, deseori cauzând o repetiţie a aceloraşi violări chiar cu proprii noştri copii. O imagine de sine negativă ca şi copil poate deveni mai târziu sursa unor disfuncţionalităţi precum anorexia, obezitatea, alcoolismul şi alte dependenţe cum ar fi frica obsesivă de eşec. Aceste tipare pot produce multe daune relaţiilor noastre emoţionale, vieţii noastre personale şi profesionale precum şi sănătăţii noastre. A te iubi pe tine însuţi începe prin confruntarea cu această forţă arhetipală din interiorul psihicului nostru şi prin înlăturarea autorităţii pe care ”copilul rănit” o are asupra noastră. Nevindecate, rănile ne fac prizonierii trecutului nostru.
Sistemul intuitiv al fiecărui om funcţionează în aşa fel încât rar se întâmplă să nu ne atragă atenţia asupra unor direcţii sau curente negative care ne pot afecta ori să nu ne arate cum putem alege să ne eliberăm de aceste şabloane sau impregnări negative înainte ca ele să devină o boală fizică.
Ceea ce este poate mai puţin cunoscut îl constituie faptul că vindecare fizică, psihică şi mentală este posibilă prin actele noastre de iertare. În viaţa şi în învăţăturile lui Iisus, iertarea este actul spiritual al perfecţiunii, dar este, de asemenea, şi un act de vindecare. Iertarea nu mai este doar o opţiune, ci o necesitate pentru a obţine vindecarea. Iisus a vindecat mai întâi suferinţele emoţionale ale ”pacienţilor” săi; apoi, vindecarea fizică urma în mod natural. Deşi mulţi au interpretat vindecările lui Iisus drept o răsplată divină pentru recunoaşterea faptelor şi comportamentelor incorecte, a celor suferinzi, iertarea de sine precum şi iertarea semenilor noştri este un act spiritual esenţial, care trebuie să aibă loc pentru a ne deschide complet puterii vindecătoare a iubirii.
Respectul şi iubirea de sine începe de aici. Aceasta înseamnă să avem grijă de noi, dar şi să-i iertăm pe oamenii din trecutul nostru, astfel încât rănile să nu ne mai afecteze; pentru că rănile noastre nu-i dor pe oamenii care ne rănesc, ci doar pe noi înşine. Eliberarea de toate ataşamentele faţă de aceste răni, ne face capabili să mergem mai departe, să ne mutăm din relaţia ”copilărească” pe care o stabilim cu semenii noştri şi chiar cu Dumnezeu (relaţii care poartă foarte mult amprenta coloraturii subtil energetice a primilor trei centri de forţă fiind dominate de ataşament şi egoism) într-un nivel al relaţiei care să poarte din ce în ce mai mult amprenta şi căldura iubirii şi compasiunii.
Mai ales deschiderea faţă de acest plan al afectivităţii corespunzător celui de al patrulea centru energetic ne ghidează mai departe existenţa, către maturitatea spirituală, dincolo de dialogul părinte-copil pe care îl avem cu Divinul, dincolo de rugăciunea pentru a obţine explicaţiile evenimentelor, dincolo de frica de necunoscut. ”Copilul rănit” din noi vede Divinul ca autoritate operând ca forţă într-un sistem bazat pe răsplată şi pedeapsă, cu explicaţii logice pentru toate experienţele dureroase. ”Copilul rănit” nu înţelege că în toate experienţele, oricât de dureroase ar fi, există o revelaţie spirituală cu privire la propria sa făptură. Atâta vreme cât gândim ca un copil rănit, vom putea iubi numai condiţionat şi având o mare frică de pierdere, perpetuând clişeele auto-condiţionării prin ataşament.
Actualmente cultura noastră ca întreg oscilează în cele două direcţii: vindecarea de răni şi victimizare. Totuşi, intrând sub influenţa puterii rănilor noastre, este dificil să vedem cum am putea renunţa la această ”putere negativă”, cum am putea merge mai departe pentru ca fiinţa noastră, (văzută ca întreg), să-şi recâştige adevărata sa putere interioară.
Trecerea dincolo de limbajul rănilor
Iată ce afirmă Caroline Miss vorbind despre stadiile puterii şi vindecării.
”În intenţia de a vindeca rănile sufleteşti oamenii au ajuns să se identifice pe aceste niveluri reactiv-emoţionale. S-a structurat un întreg limbaj care se bazează pe răni. Oamenii au devenit fluenţi, din punct de vedere terapeutic, în procesul creării unui limbaj al aşa zisei intimităţii şi cunoaşteri de sine pe care eu îl denumesc „rănilogie”. Acum folosim revelaţia şi schimbăm experienţe despre rănile noastre ca substanţă a conversaţiilor, şi, într-adevăr, ca un liant ce ne întăreşte relaţiile. Am devenit atât de buni la asta, încât, de fapt, ne-am convertit rănile într-un tip de monedă de schimb în relaţii, monedă pe care o folosim pentru a controla situaţiile şi oamenii. Nenumăratele grupuri de sprijin ce încearcă să-i ajute pe oameni să-şi depăşească trecutul legat de abuz, incest, dependenţă şi bătaie, asta ca să numesc doar câteva, servesc numai pentru a consacra „rănilogia” drept o limbă contemporană a intimităţii. În cadrul acestor grupuri de într-ajutorare bine intenţionate, membrii primesc deseori pentru prima dată, acea atât de mult aşteptată validare pentru rana pe care au suferit-o. Compasiunea ce se revarsă din partea membrilor grupului este resimţită ca un pahar mare de apă rece băut într-o zi uscată şi toridă.
Rănile, ca limbaj al intimităţii şi-au găsit arena de exprimare atât în cadrul relaţiilor, cât şi în grupurile de sprijin. De fapt, nu este o exagerare să afirm că ritualurile romantice de împerechere contemporane aproape că cer o rană pentru a „decola”. Un ritual tipic de legătură pare ceva asemănător cu acesta: doi oameni se întâlnesc pentru prima oară. Îşi spun numele, oraşele natale şi posibil dau ceva referinţe despre originile lor etnice şi religioase (pattern de comunicare specific nivelului 1 controlat de primul centru energetic). Apoi, conversaţia se mută asupra subiectelor specifice planului doi: ocupaţia, trecutul în relaţii, inclusiv căsătorii, divorţuri şi copii şi, probabil, finanţe. Subiectele specifice manifestării planului trei urmează, de obicei, în ceea ce priveşte gusturile personale cu privire la obiceiurile alimentare, programul exerciţiilor fizice, activităţile de după serviciu şi, posibil, programele de dezvoltare personală. Dacă vor să stabilească o relaţie intimă, se mută către nivelul patru. Cum se începe adesori abordarea? O persoană mărturiseşte despre o rană pe care încă are nevoie să o „proceseze”. Dacă cealaltă persoană vrea să răspundă într-o manieră „de legătură”, va găsi ceva de o magnitudine similară cu rana primei persoane. Dacă potrivirea merge, atunci ei devin „colegi de suferinţă”. Uniunea lor include următorii termeni nerostiţi ai unui acord:
1. Vom fi mereu gata să ne ajutăm unul pe altul în orice situaţie care se va asocia cu amintirile acestei răni.
2. Acest ajutor va include reorganizarea oricărei părţi a vieţii noastre sociale sau profesionale în funcţie de nevoile partenerului nostru rănit.
3. Dacă este necesar, ne vom asuma responsabilităţile partenerului nostru, astfel arătându-ne sinceritatea deplină a sprijinului nostru.
4. Vom încuraja partenerul să analizeze rănile sale împreună cu noi şi să aloce atât timp cât este necesar pentru refacerea sa.
5. Vom accepta, cu minimă rezistenţă, toate slăbiciunile şi defectele izvorâte din aceste răni, de vreme ce acceptarea este crucială pentru vindecare.
Pe scurt, o legătură bazată pe intimitatea rănilor este o garanţie implicită că partenerii afectaţi vor avea mereu nevoie unul de altul şi că vor avea o cale deschisă întotdeauna către interiorul celuilalt. În limbajul comunicării, asemenea legături reprezintă o nouă dimensiune a iubirii, una care este orientată către ajutorul terapeutic şi susţinerea angajamentelor mutuale pentru vindecare. În limbajul puterii însă, partenerii nu au avut vreodată un acces mai uşor la vulnerabilităţile celuilalt sau atâta acceptare deschisă de a le fi folosite rănile pentru a fi manipulaţi emoţional şi astfel conduşi şi controlaţi prin acest tip de relaţii.
„Rănilogia” a redefinit complet parametrii intimităţii. Atât într-un sens pozitiv ca deschidere şi sinceritate relaţională dar şi în sens negativ prin complacere în abuz şi condiţionare mergând până la manipulare psihică.
Intimitatea rănită a găsit un suport enorm în interiorul acestei comunităţi holistice de vindecare, în mod special în literatura despre legăturile dintre durerile emoţionale şi boală, dintre vindecarea traumelor emoţionale şi redobândirea sănătăţii. S-au creat grupuri de sprijin în jurul oricărui tip de traumă emoţională posibilă, de la abuzul asupra copilului prin incest, la violenţa domestică şi durerea de a avea un membru al familiei în puşcărie. Talk show-urile de televiziune se străduiesc să facă publice detaliile rănilor oamenilor. (Nu numai că trăim în interiorul rănilor noastre, ci ne şi distrăm cu rănile altora). Este speculată emoţia ”rănilor” şi slăbiciunea publicului la acestea pentru a creşte ratting-urile televiziunilor. S-a ajuns la o veritabilă întrecere în a prezenta cât mai dramatic ”rănile” individului şi societăţii. Sistemul legislativ a învăţat cum să convertească rănile în putere economică: reclamele la televiziune încurajează oamenii să considere tribunalul o cale de a putea trăi cu rănile lor.
Înainte de 1960, a fi matur şi puternic însemna să-ţi păstrezi durerea şi vulnerabilitatea pentru sine. Definiţia contemporană a puterii individuale include capacitatea de a expune slăbiciunile interioare unei alte persoane. În timp ce intenţia iniţială a acestor grupuri de sprijin era să ajute oamenii să simtă o alinare, o îngrijire, un răspuns plin de compasiune pentru o criză personală, nimeni nu se aştepta ca acestea să continue până când persoana era vindecată, ca să nu mai vorbim de funcţia de agent al respectivei vindecări. Aceste grupuri au fost menite să fie numai barca de trecere peste râul tranziţiei. Dar mijloacele folosite în procesul vindecării şi recuperării sufleteşti au fost confundate apoi de către mulţi, (chiar şi de către tagma vindecătorilor) cu scopul propriu-zis. Ca şi cum a rămâne integraţi unui grup de sprijin orientat din exterior era tot ce putea fi obţinut mai mult de către o persoană ”rănită” sufleteşte. Se uită faptul că vindecarea reală consta în insăşi afirmarea autonomiei sufleteşti, a manifestării active a personalităţii aceluia care îşi regăseşte ”calea” prin propriile sale puteri şi străduinţe, ”ridicându-se şi umblând” sănătos şi încrezător atât în el însuşi, în semenii săi şi în Dumnezeu.
Dar foarte puţini membri au dorit să coboare din barca de salvare când au ajuns la malul opus. Dimpotrivă, ei au creat dintr-o fază de tranziţie a vieţii lor, un stil de viaţă permanent. Odată ce au învăţat cum să vorbească şi să integreze „rănilogia”, a devenit extrem de dificil pentru ei să renunţe la privilegiile care însoţeau faptul de a fi rănit în cadrul acestei culturi ce integrează nivelul comunicarii şi manifestării specific celui de al patrulea nivel energetic unde se exprimă cel mai mult nevoile sufleteşti de împărtăşire şi înţelegere afectivă.
Fără un program eficient al vindecării sufleteşti, riscăm să devenim dependenţi de ceea ce credem că este sprijin şi compasiune; credem că avem nevoie de tot mai mult timp pentru a „procesa” rănile noastre. Şi adeseori rămânem să ne lingem rănile toată viaţa, nesiguri că am putea să o luăm din nou singuri de la capăt. Datorită faptului că există un răspuns de sprijin prelungit, membrii grupurilor de sprijin rămân adeseori agăţaţi de acestea cu o pasiune care sugerează că, „Nu vom mai pleca niciodată de aici, pentru că acesta este singurul loc unde am găsit ajutor. Nu există alt ajutor pentru mine în lumea obişnuită. Aşa că, voi trăi mereu în acest proces şi printre oameni care înţeleg prin ce am trecut eu.”
Problema cu asemenea sisteme de ajutorare socială sau familială este dificultatea de a spune cuiva că a beneficiat de suficient sprijin şi că trebuie să îşi reia curajos propria viaţa în mâini. În multe privinţe această problemă reflectă înţelegerea noastră limitată asupra compasiunii. Compasiunea este aptitudinea unei fiinţe de a ”simţi” şi recunoaşte suferinţa altuia participând apoi activ la procesul de vindecare interioară ajutîndu-l să-şi recâştige puterea înapoi în viaţa sa. Pentru că atâta vreme cât cultura noastră nu a integrat necesitatea unei practici individuale care să ofere timp pentru vindecarea sufletului şi nici nu a recunoscut măcar necesitatea sa, oamenii au supracompensat acest lucru în prezent prin faptul că nu au mai pus limite timpului acordat acestei ”vindecări” exterioare.”
Sensul corect al vindecării sufleteşti este recăpătat odată cu acceptarea fiecăruia dintre cei care au fost vreodată ”răniţi din prea multă iubire” a faptului că acest lucru s-a produs pentru a le conferi, în primul rând lor, puterea de a reevalua corect resusele lor interioare, pentru a le transforma sau îmbogăţi pentru a rămâne să rodească în câmpul iubirii.
A fi vindecat sufleteşte înseamnă a putea din nou să-ţi laşi viaţa condusă de vocea inimii care vorbeşte limbajul iubirii şi compasiunii, deschiderii, sincerităţii, iertării şi altruismului. Nu este de mirare că în societate actuală sunt foarte puţini cei cu adevărat vindecaţi sau sănătoşi din punct de vedere sufletesc.
În continuare, pentru a ilustra cele afirmate, iată un pasaj poetic şi plin de înţelepciune din lucrarea „PROFETUL” a genialului KAHLIL GIBRAN, cu privire la iubire:
„Când iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea vă ridică până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui,
Tot la fel ea va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii voastre.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi. Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă la ospăţul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge dar nu cu toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea niciodată să fie stăpânită;
Fiindcă iubirii îi este de ajuns iubirea.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă „eu sunt în inima Creatorului”.
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
Să te topeşti de iubire în tot şi să devii izvor ce susurul în noapte-şi cântă,
Să cunoaşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de înţelegerea iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te,
Să te trezeşti în zori, cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi, apoi, să adormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze să ai un cântec de laudă.”
De aceea, nu trimite niciodata pe cineva sa afle pentru cine bat clopotele.
Clopotele bat pentru tine.
John Donne, Meditatia XVII
Noi rezonam atat de usor cu necazurilor celorlalti oameni pentru ca suntem cu totii interconectati. Suntem simultan un intreg si o parte dintr-un intreg mai mare; de aceea, putem schimba intreaga lume daca ne schimbam pe noi insine. Este bine sa credem acest lucru. Daca eu devin in acest moment un centru din care emana bunatate si iubire, intreaga lume capata un nucleu in plus de bunatate si iubire (aparent minor, dar in nici un caz nesemnificativ) care lipsea cu o clipa mai devreme. Astfel, aceasta schimbare imi este benefica mie, dar si restului lumii.
Probabil ai observat ca nu intotdeauna te manifesti ca un centru din care emana bunatate si iubire, nici macar fata de tine insuti. Dimpotriva, in societatea in care traim putem vorbi de o adevarata epidemie a lipsei de incredere in sine si a pretuirii de sine. La o conferinta cu Dalai Lama tinuta la Dharamsala in anul 1990, un psiholog american a incercat sa-i puna maestrului o intrebare legata de absenta pretuirii de sine. A fost nevoie ca intrebarea sa-i fie tradusa lui Dalai Lama de mai multe ori in limba tibetana (desi engleza maestrului este destul de buna), pentru simplul motiv ca acesta nu putea intelege conceptul occidental de „absenta a pretuirii de sine”. Cand in sfarsit a inteles despre ce este vorba, el s-a intristat vizibil la auzul faptului ca un numar atat de mare de americani cad prada unor sentimente atat de profunde de aversiune fata de sine si de neadaptare.
Tibetanii nu cunosc practic asemenea sentimente. Desi se confrunta cu problema grava a refugiatilor care fug din calea opresiunii chineze si care traiesc in saracia specifica lumii a treia, ei nu stiu ce inseamna absenta pretuirii de sine. Cine stie insa ce se va intampla cu generatiile lor viitoare, dupa ce vor intra in contact cu asa-zisele „tari dezvoltate”. Poate ca noi ne-am dezvoltat prea mult din punct de vedere exterior si prea putin din punct de vedere launtric si, cu toata bogatia noastra, noi suntem cei care traim in saracie.
Unul din pasii pe care ii putem face pentru a iesi din aceasta saracie este meditatia bunatatii pline de iubire. La fel ca in orice alt tip de meditatie, cel mai bun inceput suntem chiar noi insine. Tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem inimile in fata bunatatii, a acceptarii si a iubirii. Pare simplu, dar nu este intotdeauna. Va trebui sa ne reamintim sa facem acest lucru din nou si din nou, la fel ca atunci cand ne focalizam asupra respiratiei in timpul meditatiei in postura sezand. Mintea nu este dispusa sa accepte foarte usor aceasta deschidere in fata iubirii de sine, din cauza ranilor pe care le ascundem cu totii in profunzimile fiintei noastre. Merita totusi sa incercam, macar experimental, sa ne deschidem in fata acceptarii si iubirii de sine, la fel ca o mama care isi strange la piept copilul speriat sau ranit, cu o iubire neconditionata si fara nici o rezerva.
Te poti deschide in fata iertarii de sine, eventual si a iertarii celorlalti? Este posibil sa te simti fericit in clipa de fata? Este in regula sa te simti bine? Ai vreun motiv sa fii fericit in momentul prezent?
Iata cum trebuie sa se desfasoare meditatia bunatatii pline de iubire. Nu confunda insa cuvintele care descriu practica cu practica propriu-zisa. La fel ca intotdeauna, ele nu fac decat sa indice directia:
Incepe prin a te centra in postura de meditatie si focalizeaza-ti atentia asupra respiratiei. In continuare, de la nivelul inimii sau al abdomenului, invita sentimentele si iubirea sa radieze pana cand ele iti vor umple toata fiinta. Lasa-te mangaiat de propria constiinta, ca si cum ai fi un copil care merita sa fie iubit si tratat cu bunatate. Incarca-ti constiinta cu energia plina de iubire a unei mame, dar si cu energia plina de iubire a unui tata. Lasa-te rasfatat de aceasta iubire parinteasca si de aceasta bunatate de care poate ca nu ai avut suficient parte pe vremea cand erai copil. Scufunda-te in aceasta energie a bunatatii pline de iubire, inspir-o si expir-o, ca si cum ar fi o sursa de lumina si de caldura dupa care ai tanjit multa vreme si care acum iti sta in sfarsit la dispozitie.
Invita sentimentele profunde de pace si de acceptare sa fie prezente in tine. Unii oameni prefera sa rosteasca din cand in cand afirmatii-forta, de genul: „Imi manifest intentia sa ma eliberez de ignoranta, de lacomie si ura, sa nu mai sufar niciodata, sa fiu fericit”. In realitate, aceste cuvinte au scopul de a trezi in ei sentimentele de bunatate si de iubire. Ei isi exprima astfel dorinta de a avea parte de tot ce are viata mai bun de oferit, intentia lor constienta de a se elibera in momentul prezent (macar in acest moment) de toate problemele lor, generate de multe ori chiar de ei insisi, datorita temerilor si incapacitatii lor de a-si aduce aminte.
Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, mangaindu-te si implinindu-te, poti ramane in aceasta stare o perioada indefinita. Poti bea din acest izvor de apa vie, te poti imbaia in el, regenerandu-te si hranindu-te. Acest exercitiu se poate dovedi un instrument profund vindecator pentru trup si pentru minte.
Poti merge chiar mai departe. Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, poti directiona aceasta energie in exterior, catre oricine doresti. De pilda, poti incepe cu membrii cei mai apropiati ai familiei tale. Daca ai copii, focalizeaza-te asupra imaginii lor la nivelul ochiului mintii si al inimii. Vizualizeaza-le sinele superior, binecuvanteaza-i si doreste-le sa nu sufere inutil, sa isi gaseasca propria cale in aceasta lume, sa experimenteze iubirea si acceptarea in viata lor. Poti continua apoi cu sotia sau cu sotul, cu celelalte rude, cu parintii etc.
Daca luam cazul parintilor, iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre ei indiferent daca mai traiesc inca sau au murit. Trimite-le un gand bun, doreste-le sa nu se simta izolati si sa nu sufere, iubeste-i. Daca te simti capabil si ti se pare ca acest lucru te-ar putea elibera de o povara, gaseste un loc in inima ta si iarta-i pentru toate limitarile lor, pentru temerile lor, pentru actiunile gresite si suferinta pe care ti-au cauzat-o. Aminteste-ti in aceasta directie celebrul vers din poezia lui Yeats: „Pai, ce altceva ar fi putut face, dat fiind ca este asa cum este?”
Poti merge chiar mai departe. In continuare, iti poti directiona energia bunatatii si iubirii catre toti oamenii, nu numai catre cei pe care ii cunosti, dar si catre cei pe care nu ii cunosti. Nimeni nu poate sti in ce masura va beneficia umanitatea in urma acestui demers, dar este absolut sigur ca tu vei beneficia, in sensul rafinarii si expansiunii corpului tau emotional. Acest proces te va ajuta sa te maturizezi, cu atat mai mult daca iti vei directiona energia bunatatii si a iubirii catre acei oameni cu care nu te intelegi bine, pe care ii antipatizezi sau pe care ii respingi, care te-au amenintat sau te-au ranit. La fel de bine iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre grupuri intregi de oameni, catre toti cei oprimati, care sufera, care traiesc in regiuni afectate de razboi, de violenta si ura – stiind ca nu sunt diferiti de tine, ca si ei au persoane pe care le iubesc, sperante si aspiratii, nevoi de adapost, hrana si pace. Poti expansiona apoi si mai mult energia bunatatii pline de iubire, directionand-o catre intreaga planeta, cu toate splendorile si ranile ei tacute, catre mediul inconjurator, catre rauri si paraie, catre atmosfera pamantului, catre oceane, paduri, plante si animale, la nivel colectiv sau individual.
Practic, nu exista limite naturale ale practicarii bunatatii pline de iubire in meditatie sau in viata de zi cu zi. Procesul este sinonim cu o realizare continua, din ce in ce mai plenara, a interconexiunilor care ne unesc pe toti. Este manifestarea directa si consecinta acestei realizari. Daca ne putem deschide pentru o singura clipa catre iubirea unui copac, a unei flori, a unui caine, a unui loc, a unei persoane sau catre iubirea de sine, putem descoperi in acel moment toti oamenii, toate locurile, intreaga suferinta si intreaga armonie. Acest tip de practica nu isi propune sa schimbe ceva sau sa conduca la un rezultat concret, desi la prima vedere poate parea ca asa stau lucrurile. El nu face altceva decat sa reveleze realitatea care este intotdeauna prezenta. Iubirea si bunatatea exista chiar acum, in momentul prezent, undeva sau in cineva; de fapt, pretutindeni. De regula, capacitatea noastra de a le percepe este ingropata undeva, in adancurile fiintei noastre, sub temerile si ranile pe care le-am suferit, sub lacomia si ura noastra, sub cramponarea noastra disperata de iluzia ca suntem separati si izolati.
Prin deschiderea interioara in fata acestor sentimente, in timpul practicii, noi ne dilatam si transcendem granitele propriei ignorante, la fel cum, prin yoga, transcendem granitele rezistentei opuse de muschii, ligamentele si tendoanele noastre, si la fel cum, in toate formele de meditatie, transcendem granitele ignorantei din inimile si din mintile noastre. Desi pare uneori dureros, procesul de intindere corporala si de dilatare in planul constiintei ne permite sa crestem, sa ne transformam, si astfel sa schimbam intreaga lume.
¤
”Religia mea este bunatatea”
Dalai Lama
¤
Practica!
Intra in contact cu sentimentul bunatatii pline de iubire, in timpul practicii tale meditative. Incearca sa depasesti toate obiectiile pe care ti le aduce mintea, toate motivele pentru care nu merita sa fii iubit sau acceptat. Considera toate aceste obiectii simple ganduri efemere (nu o realitate imuabila). Scufunda-te in caldura si in acceptarea bunatatii pline de iubire, ca si cum ai fi un copil pe care mama sau tatal sau il tine in brate. Dupa ce te-ai stabilizat in aceasta stare de constiinta, directioneaza energia bunatatii si a iubirii catre alte persoane si catre intreaga lume. Nu exista nici o limita in aceasta directie, dar la fel ca in cazul oricarei alte practici, si aceasta se aprofundeaza si se amplifica numai prin perseverenta, la fel cum cresc plantele dintr-o gradina ingrijita cu iubire. Nu incerca sa ajuti in acest fel pe cineva sau intreaga planeta. Limiteaza-te sa te concentrezi constient asupra lor, sa ii apreciezi, sa le doresti tot binele din lume, sa te deschizi in fata durerii lor printr-o atitudine plina de bunatate, compasiune si acceptare. Daca, in urma acestui proces, simti impulsul interior de a actiona concret, schimbandu-ti comportamentul in aceasta lume, manifesta-ti iubirea, bunatatea si luciditatea prin toate actiunile tale.
(extras din lucrarea „Meditatia – arta de a fi constient” de Jon Kabat-Zinn aparuta la Editura KAMALA)
„Important este să-ţi pui tot timpul întrebări. Curiozitatea stă la baza existenţei. Atunci când contempli misterele eternităţii, ale vieţii şi ale extraordinarei alcătuiri a realităţii, nu poţi decât să rămâi uimit în faţa lor. Este de ajuns dacă încerci sa înţelegi măcar o părticică a acestei taine, zilnic. Nu-ţi pierde niciodată sfânta curiozitate.”Albert Einstein
Poate am auzit multi despre metoda introspectiei meditative. Forma cea mai cunoscuta a acestei meditatii urmareste sa creeze conditiile interioare prin care raspunsul la faimoasa intrebare CINE SUNT EU? sa se reveleze gradat in inima noastra. Despre aceasta meditatie care a fost popularizata in Occident de catre Paul Brunton, discipol al lui Ramana Maharishi vom mai vorbi si cu alte ocazii.
In clipul urmator va propun o metoda accesibila si eficienta de introspectie prin auto-interogare. Chiar daca nu stim ce este meditatia si, prin urmare, nu stim cum sa meditam, vom putea, prin intermediul acestei metode sa descoperim unele raspunsuri la intrebarile pe care ni le punem.
Sa nu uitam că viata pe care o traim depinde in mare masura de întrebările pe care ni le punem în mod obişnuit nouă şi celorlalţi.
Este practic imposibil, si oricum absurd, sa te angajezi in practica zilnica a meditatiei daca nu ai o viziune asupra acesteia care sa ii confere valoare, sa te indemne sa o practici si sa te convinga ca aceasta este calea ta, si nu doar o alta pasiune de moment. In societatile traditionale, aceasta viziune era oferita si sustinuta continuu de cultura acestora. Daca erai budist, puteai practica linistit meditatia, caci intreaga cultura pretuia aceasta tehnica, pe care o considera insasi calea care duce catre trezirea luciditatii, catre compasiune si catre iluminare, o cale a intelepciunii care conduce la eliminarea suferintei.
In sistemul cultural occidental este insa foarte greu sa gasesti vreun sprijin pentru alegerea unei astfel de cai personale a disciplinei si a perseverentei, cu atat mai mult daca aceasta presupune depunerea unui anumit efort, dublat insa de non-actiune, respectiv cheltuirea unei anumite energii, dar fara obtinerea unui „produs finit” tangibil. Dramatic este ca oricat de mult ne-am propune noi sa devenim o persoana mai buna (respectiv mai calma, mai lucida si mai plina de compasiune), conform viziunii romantice sau naive pe care o avem, sansele de a reusi sunt extrem de reduse in conditiile in care trebuie sa facem fata continuu agitatiei din viata noastra, care ne influenteaza deopotriva mintea si trupul. Este dificil chiar si sa ne trezim dimineata devreme, cand afara este intuneric si frig, pentru a medita ancorandu-ne in momentul prezent. In cultura occidentala, o cale precum cea a meditatiei facute pentru a deveni deplin constient pare oarecum triviala sau neinsemnata, meditatia fiind mereu lasata pe locul doi sau amanata pe altadata, in favoarea prelungirii somnului de dimineata, sau cel putin pentru a putea sa mai ramanem o vreme in asternuturile calde.
De aceea, daca doresti sa iti asumi calea meditatiei pe termen lung, intr-un mod plenar angajat, ai nevoie de o viziune personala, profunda, tenace si cat mai apropiata de esenta cu care te identifici, de valorile pe care le pretuiesti si de destinatia catre care consideri ca te indrepti. Numai puterea unei astfel de viziuni dinamice si motivatia pe care ti-o procura ea te pot mentine pe cale an dupa an, sustinandu-ti vointa de a practica zilnic si de a accepta cu luciditate tot ceea ce ti se intampla, de a ramane deschis in fata perceptiilor tale si de a renunta la atasamente atunci cand este cazul, in scopul continuarii cresterii spirituale.
Practica meditatiei poate fi considerata oricum, numai romantica nu. Cele mai bune modalitati de a creste din punct de vedere spiritual sunt de regula cele pe care suntem tentati sa le respingem si cele a caror existenta cu greu o recunoastem.
De regula, nu este suficient sa ne facem o idee naiva in legatura cu meditatia, asa cum nu este suficient sa pornim de la premisa ca meditatia este buna pentru noi numai pentru ca a fost buna pentru altii, sau pentru ca intelepciunea orientala ni se pare profunda (la prima vedere), ori pur si simplu pentru ca ne-am facut un obicei din a medita. Viziunea de care vorbim noi trebuie reinnoita in fiecare zi. Ea trebuie sa straluceasca in permanenta in fata noastra ca un far calauzitor, capabil sa ne motiveze si in absenta caruia cu greu putem vorbi de o adevarata constienta. Daca nu dispunem de o astfel de viziune, mai bine ramanem dimineata in pat si ne vedem de somnul nostru.
La randul ei, practica trebuie sa devina o manifestare zilnica a acestei viziuni si trebuie sa includa toate valorile pe care le pretuim mai presus de orice. Ea nu presupune o transformare a noastra in sensul de a deveni altcineva decat suntem, de pilda de a ne calma daca nu ne simtim calmi sau de a fi amabili atunci cand suntem furiosi. Practica luciditatii presupune mai degraba sa ne aducem aminte in fiecare clipa de valorile pe care le pretuim cel mai mult, astfel incat sa nu uitam de ele in tensiunea unui moment sau altul. Daca pretuim cu adevarat virtutea de a fi constient, atunci fiecare moment reprezinta in egala masura o sansa de a practica aceasta virtute.
Spre exemplu, sa spunem ca la un moment dat te simti furios. Chiar daca esti constient de aceasta stare si de faptul ca o manifesti in mod concret, ceea ce conteaza este sa ii monitorizezi clipa de clipa efectele, sa nu pierzi contactul cu cauzele care au stat la baza ei, dar nici cu modalitatile prin care se manifesta (prin gesturile tale, prin tonul vocii, prin cuvintele pe care le folosesti si prin argumentele pe care le aduci), precum si cu impresia pe care o produce ea asupra celor din jur. Am putea spune foarte multe despre manie. De pilda, medicii si psihologii stiu foarte bine ca reprimarea maniei este nesanatoasa, mai ales daca aceasta practica devine o obisnuinta. La fel de nesanatos este insa si sa iti versi furia asupra celorlalti, din aceeasi obisnuinta sau dintr-un spirit al reactivitatii, oricat de „justificata” ti s-ar parea ea. Mania intuneca intotdeauna mintea, atragand dupa ea agresivitate si violenta, chiar daca este pusa in slujba indreptarii unui rau ori a generarii unui efect important. Aceasta intunecare a mintii echivaleaza cu o pierdere a luciditatii, a capacitatii de a constientiza obiectiv realitatea prezenta, indiferent daca tu esti cel care are dreptate sau nu. De multe ori, odata pornit, torentul maniei nu mai poate fi oprit. Constientizarea intr-un astfel de moment iti poate permite sa vezi toxicitatea acestei energii pentru tine si pentru cei din jur. Ea conduce automat la o diminuare a starii de furie, pe care o percepi ca fiind neadecvata, chiar daca teoretic tu esti cel care are dreptate. Aceasta toxicitate inerenta maniei otraveste tot ce atinge. Pe de alta parte, daca energia ei poate fi transformata in forta si in intelepciune, fara a fi epuizata in explozia generata de implicare si de convingerea ca tu esti cel care are dreptate, puterea ei se multiplica, la fel ca si capacitatea ei de a transforma deopotriva obiectul maniei si sursa ei.
Daca esti constient de contextul maniei (tale sau a altuia) chiar in momentul in care se produce aceasta, si mai ales in momentul in care mania atinge apogeul, pornind de la premisa ca trebuie sa existe un principiu mai vast si fundamental care sta la baza ei si de care ai uitat in focul emotiei, poti intra intr-o stare de luciditate care nu are nimic de-a face cu energia maniei. Aceasta luciditate percepe starea de furie, ii cunoaste profunzimea, dar este mai mare decat ea. De aceea, luciditatea poate contine in sine mania, la fel ca un vas de gatit care contine in el un aliment. Vasul luciditatii ne ajuta sa ne domolim furia si sa ne dam seama ca efectele ei distructive sunt intotdeauna mult mai vaste decat cele benefice, chiar daca nu acesta este scopul pe care ni-l propunem. In acest fel, luciditatea ne ajuta sa transformam mania (la fel cum vasul serveste la gatirea alimentului), iar apoi sa o digeram, astfel incat sa-i putem folosi energia intr-un mod pozitiv, si in final chiar sa o transcendem, prin transformarea reactiei automate intr-un raspuns constient. Aceasta optiune, la fel ca si altele care ne stau la dispozitie, deriva din constientizarea plenara a situatiei in ansamblul ei.
Viziunea pe care o avem este strans legata de valorile pe care le pretuim, dar si de perceptia noastra individuala asupra scopului suprem al vietii. Ea include cele mai importante principii ale noastre. Nu este suficient sa crezi in iubire; trebuie sa te intrebi intotdeauna cu luciditate daca traiesti aceasta stare, sau doar vorbesti foarte mult despre ea… La fel, nu este suficient sa crezi in compasiune, in non-violenta, in bunatate, in intelepciune, in generozitate, in pacea interioara, in solitudine, in non-actiune, in echilibru si luciditate; toate aceste calitati mai trebuie si manifestate in viata de zi cu zi. Numai prin asumarea constienta a intentiilor noastre putem sa urmam in mod real calea meditatiei, fara ca aceasta sa devina un simplu exercitiu mecanic pe care il practicam in virtutea obisnuintei sau ca urmare a convingerilor noastre superficiale.
Practica!
Pune-ti intrebarea de ce doresti sa meditezi. Nu lua drept bune primele raspunsuri care iti trec prin minte. Mai bine noteaza-le in scris si fa o lista cu ele. Continua apoi sa iti pui aceasta intrebare. Pune-ti astfel de intrebari si in privinta valorilor tale, a principiilor pe care le pretuiesti cel mai mult. Fa o lista cu tot ceea ce este important pentru tine. Intreaba-te: „In ce consta viziunea mea, cea care ma ajuta sa ma definesc pe mine insumi si sa imi stabilesc directia catre care ma indrept? Reflecta oare aceasta viziune adevaratele mele valori si intentii? Imi amintesc in viata de zi cu zi sa manifest efectiv aceste valori? Imi pun in practica intentiile? Cum ma manifest acum, la serviciu, in familie, in relatiile cu ceilalti oameni, atunci cand sunt singur cu mine? Cum imi doresc sa fiu? Ce pot face pentru a-mi transpune in practica viziunea, valorile pe care le pretuiesc? Cum reactionez in fata propriei mele suferinte? Dar in fata suferintei celorlalti?”
Printre resursele cele mai importante pe care le avem pentru a ne motiva sa actionam intr-o anumita directie, imaginatia este una dintre cele mai importante. Dar vom vedea ca modul in care ne reprezentam mental lucrurile depinde foarte mult de resursele interioare pe care le avem si de modul in care controlam procesele imaginative.
O nouă dimineaţă ! Nu a mai fost niciuna ca ea, deşi memoria încearcă să ne convingă de contrariu. Şi totuşi! Aceste clipe de acum nu au putut fi trăite niciodată. Ele sunt unice si irepetabile. Până acum, nu au existat. Şi fiecare zori de zi este o pagină albă pe care fiecare dintre noi scrie mai mult sau mai putin conştient şi … inspirat … cartea vieţii sale. Literele compun cuvintele care, la rândul lor, formează propoziţiile şi frazele care îmbracă lumea subtilă a gândurilor ce poartă speranţele şi fricile noastre, dorurile şi dorinţele noastre, iubirile şi visele noastre.
Şi dacă lucrurile ar sta aşa, am putea oare deveni … mai buni … scriitori?
Ce-ar fi sa incercăm?
Dimineaţa, la trezire, să petrecem câteva minute întins pe pat. Ne întindem ca şi cum am vrea să salutăm cu tot corpul această nouă zi (doar este …unică … nu?). Ne bucurăm de prospeţimea dimineţii, de razele soarelui. Simţim viaţa curgând prin trupul nostru. Ne observăm cu mai multă atenţie ca altă dată respiraţia, corpul şi starea minţii. Suntem, cu alte cuvinte, mai conştienti de noi, acum, în clipele dimineţii. Şi ne bucurăm că trăim, ne bucurăm de această simplă certitudine: existenţa clipei de acum unită cu existenţa noastră. ”Ce minune că sunt!”.
Dar ATENŢIE ! Nu lăsaţi norii minţii să întunece clipele însorite ale dimineţii. Nu, în nici un caz, nu daţi curs în această nouă şi unică dimineaţă tiparului mental vechi : să lăsaţi GRIJILE VIITOARE ale zilei să vă fure savoarea şi frumuseţea clipei de ACUM.
Coborâm din pat încet, observând schimbarea centrului de greutate în timp ce ne ridicăm. Călcăm atent, conştientizăm presiunea tălpilor pe sol. Extindem această stare de conştienţă în timpul diferitelor activităţi matinale. Fiecare din experienţele senzoriale ale clipelor de dimineaţă este o parte a trezirii şi fiecare poate fi întâmpinată cu o încruntare sau cu un zâmbet. De aici începe stabilirea felului în care vom trăi acea zi: trişti sau fericiţi, pesimisti sau optimisti, entuziaşti sau pasivi.
Un scriitor bun are mai multe variante şi va alege pentru romanul său ceea ce doreşte să producă ca efect!
Prin urmare, vom reacţiona ca de obicei, poate stresaţi şi nervoşi sau agresivi la orice apare în calea noastră sau vom privi evenimentele cu seninătate? Vom lăsa grijile să ne domine ziua chiar din clipele dimineţii sau ne vom aminti ţelurile noastre înalte? Ceea ce apare zilnic în calea noastră nu poate fi controlat în totalitate de noi, dar modul în care răspundem evenimentelor vieţii depinde doar de noi.
În toate tradiţiile spirituale se recomandă ca dimineaţa, imediat după trezire, să realizăm anumite exerciţii meditative pentru a începe ziua într-un mod profund spiritual. Există numeroase variante ale acestei tehnici, fiecare dintre noi o poate adapta în funcţie de specificul şi înclinaţiile sale.
Este bine să nu mâncăm înainte de această tehnică, deoarece procesul digestiei poate îngreuna apariţia stărilor spirituale profunde.
Tehnica meditativă: Alegem un loc liniştit, curat şi aerisit, unde să nu fim deranjaţi. Ne aşezăm pe sol, într-o postură de meditaţie şi ne relaxăm global, urmărind să eliminăm tensiunile interioare şi gândurile secundare. Timp de câteva minute respirăm calm, profund. Menţinem ochii închişi.
Ne imaginăm apoi un soare deasupra capului, care emană o intensă lumină alb-strălucitoare, caldă şi hrănitoare. Ne lăsăm treptat inundaţi de această lumină frumoasă, de sus în jos: lumina ne inundă mai întâi capul, simţim cum ochii, creierul, urechile, gura sunt pătrunse gradat de această lumină strălucitoare. Lăsăm apoi lumina să ne inunde gâtul şi umerii, să risipească încordarea din braţe, încheieturile mâinilor, palme. Fiecare celulă din braţele noastre este acum plină de lumină.
Treptat, lăsăm lumina să coboare în zona pieptului, simţim cum fiecare organ fizic este purificat de această strălucire caldă… Lumina pătrunde apoi în zona spatelui şi mai jos, în zona abdominală… Conştientizăm eliminarea tensiunilor musculare şi armonizarea energiilor din aceste zone. Lăsăm apoi gradat lumina să coboare spre picioare şi tălpi…
Acum, fiecare celulă a corpului nostru este plină de lumină… Fiecare celulă trăieşte fericită bucuria contopirii cu această lumină solară… Conştientizăm starea de dilatare uşoară în afara corpului fizic, starea de purificare şi înălţare sufletească, linişte şi calm profund…
Conştientizăm în continuare lumina din fiinţa noastră şi rămânem în această stare de linişte oricât de mult timp dorim … Simţim că în esenţă suntem alcătuiţi din lumină. Expansionăm gradat această lumină în întregul Univers… Cuprindem în fiinţa noastră acum mult dilatată, tot ceea ce ne înconjoară, obiectele, fiinţele, şi trăim fericiţi complet unificaţi în acest ocean de lumină solară care impregnează totul…
Revenim apoi gradat la conştiinţa corpului fizic, respirăm profund şi deschidem ochii. Privim acum ziua care ne aşteaptă cu încredere şi fericire, privim lumea cu ochi de lumină… Simţim că astăzi este ZIUA, o zi cum nu a mai fost … şi ne bucurăm să o trăim. Complet deschişi, plini de candoare şi iubire…
ŞI MÂINE … VA FI O NOUĂ ZI.
SĂ ÎNVĂŢĂM ÎNSĂ SĂ O TRĂIM PE CEA DE AZI PENTRU A NE BUCURA DE CEA DE MÂINE.
De ce multi dintre noi am ajuns sa fim neincrezatori in ordinea lucrurilor si in justitia umana obisnuita? De ce ”raul” pare ca iese adeseori invingator in ciuda evidentelor? Aceste intrebari fac parte dintr-o multime de astfel de ”aparente” enigme, pe care ratiunea umana comuna este greu sa le patrunda. Iata aici cateva posibile explicatii:
In postarea anterioara am prezentat cateva idei despre ceea ce inseamna ”a fi” optimist. Sa vedem in cele ce urmeaza, in antiteza, ce inseamna ”a fi” pesimist. Vom intelege poate si mai bine, prin contrast, ca atitudinea pozitiva a optimistului este cea care poate produce conditiile salvarii chiar si in anumite conditii dramatice.
De ce unele atitudini, mai mult decat altele, ne pot sustine in anumite conjuncturi sau scopuri pe care ni le propunem? Deoarece atunci sunt create premizele unei suis-generice alinieri sau directionari concentrate a resurselor noastre si atunci corpul, energia, psihicul şi mintea pot functiona ”sincron”. Cu alte cuvinte, abordarea acelei atitudini genereaza cele mai multe sanse de reusita. Dintre aceste atitudini ce definesc tipologia ”invingatorului”, OPTIMISMUL se afla la loc de cinste.
”Viaţa este aşa cum este, oamenii sunt aşa cum sunt”. Am auzit de multe ori aceste cuvinte. Ceea ce este dificil de recunoscut şi de acceptat, şi acest lucru l-am remarcat şi în cazul unor persoane inteligente, este faptul că ei continuă să se lase influenţaţi şi ”stresaţi” de către ceilalţi. Se ajunge uneori la o situaţie limită. Este ca o ”luptă” pe care o poartă cei stresaţi cu ”lumea” – sursa stresului. Nimeni nu vrea să recunoască că fondul său interior labil, adeseori dezechilibrat reprezintă fundalul care atunci când persistă, declanşează ”anormalitatea”: reactivitatea la stres. Reacţiile noastre nefireşti reprezintă efectul unei stări interioare preexistente. Simptomatologia stresului nu reprezintă din acest punct de vedere decât un mecanism inconştient de autoapărare. Mulţi încearcă să rezolve problema stresului urmărind să îndepărteze sursele generatoare de stres. Dar, acestea, în lumea în care trăim sunt inepuizabile. Ceea ce trebuie ”rezolvat” şi ”reglat” nu este nivelul stresului pentru a fi tolerabil. Ceea ce trebuie rapid întreprins de către o persoană care recunoaşte efectele stresului în viaţa sa este să modifice starea sa internă. Dar aceasta presupune a te cunoaşte suficient de bine pentru a putea regla şi armoniza anumite planuri care sunt, mai mult sau mai puţin, într-o stare de dezechilibru. Multe din efectele pe care le declanşează stresul (oricare ar fi el) se datorează de foarte multe ori perturbării nivelului 3 al fiinţei controlat de centrul energetic Manipura Chakra. O fiinţă puternică în acest plan, capabilă de autocontrol nu este ”stresabilă”.
”Da, avem nevoie de minte pentru a trai in aceasta existenta si ea functioneaza in timp. Dar vine un moment cand sesizam ca ne ocupa toata viata si astfel apar disfunctia si durerea.” – Eckhart Tolle
Nota: Va reamintesc ca pentru a primi unele materiale, tehnici si prelegeri postate pe acest blog este necesar ca in prealabil sa fiti inscrisi. Prin urmare, va rog subscrieti pentru a beneficia de accesul la toate posturile acestui blog.
Asa cum v-am promis celor care va ocupati de domeniul dezvoltarii personale si celor care sunteti deja pe o cale spirituala va prezint in cele ce urmeaza o tehnica de transformare foarte eficienta bazata pe anumite principii spirituale precise. Stiu ca unei prelegeri de 1 ora ii este greu sa ii gasiti timp. Dar am preferat sa nu impart clipul in mai multe bucati pentru cursivitate si pentru a putea urmari cat mai atent etapele acestei tehnici de transformare care poate fi aplicata de catre oricine, in orice directie pozitiva si-ar propune. Fie ca este vorba de imbunatatirea sanatatii, dezvoltare personala, cultivarea anumitor calitatii sau atitudini pozitive, de comunicare, relationare sau de integrare in sfera sociala, aceasta metoda ne poate ajuta sa producem o modificare in sens pozitiv in planul cauzelor care, de multe ori ne conditioneaza din subconstient determinand efecte nedorite. Odata inteles mecanismul acestei tehnici vom recunoaste faptul ca nimic nu se obtine din nimic si vom fi determinati sa actionam intr-un sens precis pentru a produce noile conditii pe care ni le dorim. Culmea nebuniei este, asa cum spunea un psiholog, sa crezi ca lucrurile se vor schimba continuand sa fii si sa actionezi in acelasi mod. Nu, ele nu se vor schimba in sensul dorit de noi decat numai daca intelegem ca in primul rand noi suntem cei care trebuie sa ne transformam. Pe fondul acestei transformari launtrice in bine, actiunea noastra in anumite directii va produce evident alte efecte, de asta data pozitive.
Putem intelege cum sunt fortificate suferintele noastre de-a lungul vietii. Incepem sa recunoastem ca ne revine rolul cel mai important in destructurarea acestui veritabil corp al suferintelor.
In plan relational cand intimpini un ”NU” sau cand, la randul tau, spui ”NU” apare frevent un soc emotional. Socul si reactivitatea emotionala a celui care este intimpinat cu o ”negare” sau ”refuz” este cu atat mai ”rascolitor” cu cat asteptarile sale sunt mai mari cu privire la persoana care a ales sa spuna ”NU”. Trebuie sa ne amintim ca, de multe ori, si noi am refuzat si am negat parerile altora. Putem acum accepta ca altcineva ne poate refuza sau nega punctul de vedere? Cum reusim sa trecem de suparare, de deceptie, de tradare ? Oare nu putem face nimic pentru a accepta transformarea sau perspectiva noua a celuilalt? De multe ori refuzul nostru de a accepta un alt punct de vedere nu are de-a face cu celălalt. Refuzul arata atasamentul nostru fata de propria viziune, de propriul ”adevar”. Poate arata adesori incapacitatea fiintei noastre de a se deschide spre nou, spre a integra alte perspective. Orice ”NU” este o invitaţie catre recunoasterea unui posibil ”DA”. Un ”DA” care ne poate deschide noi orizonturi.
Tendinta de a ne proiecta propriile judecati de valoare sau chiar plasmuirile noastre imaginative asupra celorlalti este un mecanism automat in cazul marii majoritati a oamenilor. Toti ne dorim ca punctul nostru de vedere sa fie acceptat si dorim mereu sa ne facem ascultati de catre ceilalti. Felul in care ne comportam cu ceilalti, felul in care comunicam incercand sa ne facem intelesi, modalitatile de actiune integrate de noi in planul relational exprima fara nici un dubiu, nivelul de constiinta la care ne aflam. Putem urmari sa fim mai atenti, propunandu-ne, de ce nu, sa fim mult mai constienti in interactiunea cu semenii nostrii. Sa ne punem frecvent aceste intrebari: ”Oare relatia mea cu X nu se mai poate transforma in bine? Felul in care ma comport si ma exprim, parerea pe care o am despre X este de natura sa imbunatateasca relatia noastra? Il ajuta pe X modul in care ma raportez la el? Felul in care comunic si relationez cu X ma ajuta personal spre a ma face clar inteles spre a putea avea o colaborare cat mai buna cu el? Si daca constat ca relatia cu X ”scartaie”ce ar trebui sa modific eu in planul comportamantului fata de el pentru a o imbunatati? Sunt contient ca daca vreau sa fie mai bine cu X, de mine depinde pentru a face primii pasi in aceasta directie?”
Veti vedea ca daca veti recurge la genul acesta de auto-interogare cu privire la cei cu care vreti sa relationati, veti putea surprinde felul in care pana acum v-ati ”complacut” in acele relatii. Veti putea iesi mai repede din propriile frustrari si deceptii legate de X sau Y. Si mai mult decat atat, veti reusi sa va clarificati si sa deveniti mai eficient in procesul transformarii launtrice necesare pentru a imbunatati relatiile cu semenii vostri.
Minunate martisoare sunt citatele prezentate. Mi-am reamintit, cu aceasta ocazie, de cele ale lui Gabriel Jose Garcia Marquez (nascut pe 6.03.1927), unele postate si de tine.
Mai adaug cateva, care pentru mine au o rezonanta aparte.
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.
Cel mai important lucru pe care am învățat să-l fac după patruzeci de ani a fost să spun nu când a fost nu.
Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe stradă. Autorii dicționarelor le capturează aproape întotdeauna destul de târziu, le îmbălsămează în ordine alfabetică și, în multe cazuri, abia când nu mai înseamnă ce gândiseră inventatorii lor.
Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi și orbii o pot vedea.
Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.
Nu există jucărie mai utilă și nobilă decât un dicționar. Atât pentru copiii de la vârsta de cinci ani în sus cât și, cu puțin noroc, pentru scriitori, până la împlinirea vârstei de o sută de ani.
Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cel care merită nu te va face să plângi.
Nu-ți petrece timpul cu cineva care nu este dispus să îl petreacă cu tine.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns si l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit. Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.
Viața este lucrul cel mai bun din câte s-au inventat vreodată.
Viața nu este ce ai trăit, ci ce îți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti.
O descriere a cercetarii lui Masaro Emoto privind capacitatea apei de a memora si structura apoi informatia cu care este amprentata, in cristalele care rezulta in urma inghetarii acelei ape. Acest studiu demonstreza un fapt foarte important ca semnificatie: influenta mediului exterior, gandurile, cuvintele si starile noastre pot fi memorate de apa. Si, mai mult decat atat, aceasta calitatea a apei structurate este asimilata de organismele vii care contin intre 50 si 75 % apa. In acest univers totul este vibratie, totul este energie care vibreaza pe o anumita freventa specifica. Din aceasta perspectiva, si organismul uman este influentat pe de o parte de calitatea vibratorie a apei pe care o consuma din exterior, pe de alta parte de modul in care gandurile, ideile, atitudinile, credintele si starile sale imprima caracteristicile vibratorii specifice in campul sau subtil energetic corespunzand ”elementului apa”.
Mai multe vedeti aici:
Pentru o mai buna vizionare folositi optiunea FullScreen (dreapta jos)
De ziua mea, anul acesta am primit, printre alte daruri, o carte cu titlul:Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU, 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, o carte „fără autor” care, se spune, constituia cartea de căpătâi a ultimei ţarine a Rusiei, Aleksandra Feodorovna, care o primise cu 7 ani înainte de nov. 1917 şi de care nu s-a mai despărţit până la sfârşitul vieţii.Citesc astăzi despre grijile vieţii:
”Deseori grijile vieţii, tot repetându-se, ajung să ne aducă la disperare, devenind un chin, asemenea unui fir de praf care a nimerit în ochi, care ne face să suferim şi chiar să ne pierdem vederea, o vreme. Dar viaţa nu este un bloc compact, nu e făcuă dintr-o singură bucată;ea se compune din mai multe părţi, fiecare cu importanţa sa, atât în folosul propriu, cât şi la modul general. Ar putea fi comparată cu o ţesătură în care au intrat fire de mai multe feluri:de lână, de mătase, de aur, de sfoară obişnuită. Fiecare fir îşi are rostul şi locul în trăinicia şi frumuseţea ţesăturii. Cum se destramă unul, este afectată armonia întregului, iar noi resimţim aceasta ca pe o suferinţă.”
Adaug aici si cateva ganduri ale lui O.M. Aivanhov
„Străduiţi-vă să trăiţi bine si frumos astăzi, deoarece mâine nu există
încă şi fiind îngrijoraţi din cauza sa, este ca şi cum v-aţi
arunca într-un gol unde riscaţi să vă pierdeţi. Asupra zilei de
astăzi trebuie să lucraţi, căci astăzi nu moare, ea se
prelungeşte doar şi prelungindu-se, va deveni mâine.
Iisus spunea: Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de
mâine se va îngriji de ale sale. Aceste cuvinte ne obligă să
medităm asupra ideii de durată, de continuitate. Acela care
confecţionează un lanţ trebuie să vegheze la soliditatea fiecărei
zale, iar dacă o singură za este fragilă şi se rupe, nu foloseşte
la nimic că toate celelalte sunt solide: ansamblul s-a rupt.
Trebuie deci să trăim fiecare zi după legile divine, pentru a
face din acea zi o za solidă şi lanţul să nu se rupă. Astăzi este
o nouă za care trebuie să se alăture celorlalte, şi asupra
acestei zale trebuie să ne concentrăm.”
„O experienţă trăită este totdeauna mai convingătoare decât toate
explicaţiile.
Închipuiţi-vă că este iarnă: intru într-o casă unde sunt
invitat. Totul este închis, şi pentru a face economii la
încălzire, nu se aeriseşte niciodată. Rămânând astfel în această
atmosferă, locuitorii casei s-au anesteziat, s-au dezumanizat, ei
nu mai pot nici să gândească, nici să simtă corect. Dacă ar
trebui să le explic acum că felul în care trăiesc este nesănătos,
ei nu vor pricepe şi vor urma discuţii nesfârşite în care îmi voi
pierde vremea. Îi invit deci să facem o plimbare împreună în
aerul curat. Apoi revenim. Imediat ce deschid uşa, ei încep să
scoată strigăte de uimire; se întreabă cum au putut trăi într-o
asemenea atmosferă (aceasta este o anecdotă simbolică), cu
asemenea concepţii, cu o asemenea filosofie. Fără să le spun
nimic, ei au înţeles, fiindcă au simţit diferenţa. Poate că în
momentul în care au ieşit nu şi-au dat seama cât de minunat este
să respiri aer curat, dar la întoarcere, atunci când încep să se
Suntem identici in planul esentei realitatii a ceea ce cu adevarat suntem, dar suntem totodata atat de diferiti in planul manifestarilor noastre. Si, cu toate acestea, se pare ca insasi felul in care iti alegi cararea si felul in care te tii pe ea reflecta mereu inzestrarile si abilitatile pe care le-ai acumulat pana acum.
Poate ca nu exista o lectie mai buna de viată decat sa continui sa perseverezi in directia pe care inima ti-o arată. Si daca cumva esuezi, sa o iei de la capat. Poate ca acolo nu a fost numai ”soapta inteleapta” a inimii, ci si dorintele mintii tale. Continua sa-ţi determini si sa-ţi evaluezi corect propriul potential pentru a-ti adecva inteligent si eficient resursele scopului propus.Aici, increderea in sine are un rol important.
În aceasta categorie, m-am gândit sa adaug gândurile, reflecţiile despre viaţă, unele citate sau sfaturi ale unor oameni care au încercat să dea răspunsuri la unele întrebări pe care cu toţii ni le punem. Sunt binevenite contribuţiile dumneavoastra la această categorie şi dacă aveţi deja o colecţie de învăţături, sfaturi, poveţe, povestiri cu tâlc, citate pline de înţelepciune le puteţi posta şi aici ca şi Contribuitori. Sperăm ca şi această categorie să se bucure de interes.
Utilizeaza FULLSCREEN si apoi selecteza SCROLL sau SLIDE pentru o mai buna vizionare
Cele mai puternici frici se nasc si mor in “indoiala”!
Cand aud cuvantul frica imi aduc aminte de “litania” impotriva fricii ( de tehnica descrisa intr-o carte SF, DUNE – Frank Herbert ) va invit s-o cititi daca nu a-ti facut-o deja ( este o capodopera a genului …sa va faceti o idee despre ce vorbesc )…).
Eram copil si eram terorizat, frica se nastea in cosmaruri si din cosmaruri imi invada copilaria; am invatat ca aveam puterea de a nu ma opri asupra lor, mintea unui copil in formidabila ei constructie poate recunoaste propriile proiectii, propriile temeri si nu le ia in posesie …tarziu cand am crezut ca am invatat cum sa nu ma las prada lor, am observat ca inca se vor invarti in sfera gandirii si de cate ori vor avea prilejul vor veni …insa fumul lor se va dispersa mereu repede …
In fata fricii zilei de maine …o prietena de-a mea spunea chiar azi si imi permit s-o citez : “…fara optimism nu am avea cum sa inaintam corect, fara impulsul ca va fi bine, eu asta imi spun tot timpul, rabdare,curaj, totul va fi ok…”
Asa cum ne mai aduce aminte Liviu la cursuri, mintea nu a fost si nu este un obstacol. Ea este un instrument al existentei noastre fara de care nici nu am putea exista in lumea asta.
“Gandirea poate percepe doar propria ei proiectie, iar recunoasterea este propria ei limita “( krishnamurti)
Cat de multe se reflecta in ea, mintea …
Ramakrisna spunea poate cu alte cuvinte dar ideea suna cam asa : …cum de un ochi atat de mic poate cuprinde un munte atat de mare?
** Intr-o zi, cu ceva timp in urma, cel mai bun prieten al meu, amuzat de lipsa mea de pregatire in a pune baza, de impetuozitatea mea in a patrunde in inima jocului , vadind graba si dorinta de a invata din mers, din insasi – jocul – ma tachina spunand ca pentru el are farmec povestea in sine, povestea jocului …
Bucurati-va de povestea vietii voastre si lasa-ti bucuria de-a respira sa va spulbere indoiala …unor ganduri in definitiv trecatoare din care multe nici macar nu va apartin.La ce bun sa ne prostim ??!!
Si fie ca lumina sa ne lumineze mereu intelegerea inimii, caci in inima, frica nu poate patrunde si cunoasterea acestui fapt permite mintii sa se uneasca cu inima .
Ceea ce am văzut şi simţit în cele 2 materiale realizate de Liviu:Despre frica de început şi frica de sfârşit, respectiv Inima spirituală sunt fragmente din realitatea trăită pe parcursul vieţii, cu precădere conştientizate în ultimii aprox. 20 ani. Am sesizat astăzi, ca de atâtea alte ori, cât de „perversă” poate fi FRICA ,CE FORME „JUSTIFICATE/JUSTIFICABILE POATE LUA, CÂT DE PUTERNIC POATE FI IMPERIUL MINŢII CARE NE MINTE, PT. A „CONSERVA” CEEA CE TOT EA A CONSTRUIT, DE-A LUNGUL TIMPULUI. De câte ori urma să trec peste un „prag” mintea construia nu doar raţiuni pt. a ezita, a amâna, ci chiar amplifica importanţa unor circumstanţe, transformându-le în evenimente „cruciale”. Trăirea între 2 lumi, cea imaginată şi cea naturală, care transformă OMUL într-un fel de „spectru”, un fel de umbră a FIINŢEI este unul dintre rezultatele acestei frici ce-şi ascunde chipul sub diferite măşti.Acţionând consecvent pentru armonizarea centrului vital al fiinţei, măştile egoului pot fi recunoscute ca atare, frica „privită” faţă în faţă, ca o limitare a existenţei reale şi abia atunci pragul poate fi trecut, fără ezitare, urmând îndemnul inimii.
Orice emotie “negativa” este, de fapt, un semnal de actiune necesara si imediata pentru a ne depasi, pentru a ne elibera potentialitatile interioare inalte, pentru a debloca resurse benefice, pentru a ne pune in armonie cu interiorul si exteriorul nostru. Ele semnaleaza intotdeauna ocazii, sanse de transformare ce ne vor conduce catre o situatie mai buna, catre o noua stare de implinire, de fericire.
MESAJUL GENERAL al unei emotii negative este: Ceea ce realizam in acest moment NU FUNCTIONEAZA (nu este benefic pentru noi sau pentru ceilalti, nu este armonios in general).
Recomandări:
– ori sa ne modificam modul in care percepem si interpretăm situatia;
– ori sa ne modificam modul in care actionam.
Este important sa fim constienti ca, in general, orice AMANARE a acestei actiuni va duce in timp la amplificarea suferintei pana la pragul la care vom decide sa schimbam ceva.
Oamenii folosesc, in general, trei modalitati de a rezista schimbarii si de a evita aceste semnale:
3) DISTRACTIA (DISTRAGEREA) – droguri, alcool, excese alimentare, cumparaturi, jocuri de noroc, televizor, vizionarea de filme fara sens, etc.
Oricat de uimitor ar parea, putem deveni plini de entuziasm doar prin schimbarea imediata a punctului de vedere, prin focalizarea asupra sensului benefic al oricarei situatii si, in cazul situatiilor care ne tensioneaza, a lectiei pe care acestea o reprezinta si care, odata asimilata, ne va face IN MOD SIGUR mai buni, mai puternici, mai intelepti.
PASUL 1: OBIECTIVAREA PROBLEMEI – Raspundeti cu sinceritate la intrebarea: CE simt, acum, cu adevarat, in legatura cu aceasta situatie?
PASUL 2: APRECIATI SITUATIA – Fiti recunoscatori ca ati primit semnalul si ca urmeaza sa transformati ceva in viata voastra pentru a trai mai bine si mai armonios.
PASUL 3: INCADRAREA SENTIMENTULUI IN UNA DINTRE CELE 10 CATEGORII PRINCIPALE
SI ACTIUNEA IMEDIATA!
EMOTIA NEGATIVA (CE simt?)
MESAJUL (DE CE simt asa ?)
SOLUTIA (CUM sa fac?)
INTREBARI AJUTATOARE
EMOTIA POZITIVA
DISCONFORTUL
“Ceva nu este chiar in regula”.
Modul in care percepeti lucrurile este eronat sau actiunile realizate nu au rezultatele asteptate
a) In primul rand, trebuie sa va schimbati starea de moment pentru a putea evalua corect situatia
b) Clarificati ceea ce doriti
c) Redefiniti-va actiunile
d) Actionati in noul mod pana cand va simtiti confortabil.
a) Cum as fi (sta, misca, privi, respira, gandi) daca m-as simti foarte confortabil?
b) Ce imi doresc de fapt acum?
c) Cum as putea sa actionez acum ca sa obtin ce imi doresc si sa ma si simt mai bine?
IUBIRE SI CALDURA INTERIOARA
TEAMA (FRICA)
”Pregateste-te pentru ceva care se va petrece in curand”.
ATENTIE! Nu cautati sa negati frica sau sa uitati de ea si in nici un caz, nu ramaneti focalizati doar asupra posibilitatii ca ceea ce se va petrece sa aiba un rezultat negativ.
a) Analizati situatia
b) Evaluati care sunt actiunile necesare pentru a va pregati, pentru a face fata situatiei in cel mai bun mod posibil sau pentru a schimba conjunctura respectiva.
c) Daca totusi ramane o anumita teama, trebuie folosit si antidotul fricii: pur si simplu alegeti, luati decizia ferma sa aveti incredere ca datorita pregatirii anticipate, rezultatul va fi benefic.
a) De ce imi este teama ca ar putea sa nu fie bine?
b) Cum pot sa ma pregatesc pentru a actiona astfel incat sa fie cat mai bine?
c) Cum ma simt (stau, ma misc, respir, gandesci) stiind ca voi fi pregatit si totul va fi cat se poate de bine pentru mine?
INCREDERE SI CURAJ
A FI RANIT IN AMORUL PROPRIU
“Asteptarile voastre nu au fost implinite, rezultand pierderea increderii intr-o persoana.”
ATENTIE! Nu uitati ca, in general, orice actiune are la baza o intentie pozitiva
a) Renuntati la falsa perceptie ca celalalt a intentionat sa va raneasca.
b) Reevaluati situatia pentru a constata daca exista cu adevarat ceva de pierdut .
c) Schimbati-va modul de a comunica si clarificati cu tact si deschidere ceea ce s-a petrecut si ce semnificatie a avut pentru fiecare. Atentie! Evitati sa presupuneti ca pentru toti situatiile au aceleasi semnificatii.
a) Oare a actionat asa doar ca sa ma raneasca pe mine?
b) Este cu adevarat potrivit ceea ce simt acum, fata de aceasta persoana, in aceasta situatie?
c) Pentru mine aceasta situatie inseamna… daca nu am inteles corect, te rog sa imi spui ce ai intentionat tu de fapt?
INTELEGERE, DESCHIDERE CATRE COMUNICARE SI IERTARE
MANIA (FURIA)
“O regula importanta din viata voastra a fost incalcata de altcineva sau chiar de voi insiva.”
ATENTIE! Mania se amplifica si daca este blocata in interior si daca este exteriorizata. Este necesar sa cautam solutii in interiorul nostru, care sa aduca armonia intre noi si ceilalti si nu doar sa punem conditii celorlalti.
a) Realizati ca este posibil sa interpretati gresit situatia, ca poate cealalta persoana chiar nu a stiut “regula” care pentru voi era atat de importanta. ATENTIE! Evitati sa presupuneti ca “ar fi trebuit sa stie”!
b) Acceptati faptul ca regulile voastre nu sunt in mod obligatoriu regulile celorlalti. Uneori aceste reguli trebuiesc negociate.
c) Refocalizati-va pe o stare pozitiva, constructiva.
a) Oare celalalt chiar stia in acel moment cat este de important pentru mine?
b) Oare celalalt accepta acest lucru care este atat de important pentru mine?
c) “Ce pot sa invat din aceasta situatie?”, “Cum pot sa comunic mai bine celuilalt regulile mele astfel incat sa stie dinainte ca sunt importante pentru mine?”, “Cum ar trebui sa imi imbunatatesc modul de a actiona pentru ca celalalt sa nu mai aiba ocazia sa imi incalce aceste reguli?”
PASIUNE CONTROLATA
CU
LUCIDITATE
FRUSTRAREA
”Mintea noastra ne spune ca ceva din viata noastra ar putea fi mai bine, dar ne simtim blocati”.
Frustrarea este un semnal de supra-excitare. Este clar ca, pentru moment, actionam in mod neeficient.
FLEXIBILITATE
a) Descoperirea (si aplicarea!) unor noi moduri de a face fata situatiei.
b) Gasirea unui model care a reusit intr-o situatie similara.
c) Schimbati-va focalizarea de la rezultatul asteptat, la a aprecia ceea ce puteti invata din aceasta situatie, in asa fel incat efortul de a o depasi sa aiba totdeauna asociata si placerea.
a) Cum pot sa actionez acum chiar mai eficient?
b) Cum procedeaza “X”si reuseste atat de bine? Ce pot sa fac si eu chiar acum, ca sa am rezultate mai bune?
c) Ce pot invata din aceasta situatie in asa fel incat data viitoare sa actionez si mai bine?
SOLARITATE, DETERMINARE SI DARUIRE
DEZAMAGIREA
“Sentimentul doborator de a fi coplesit, parasit, de a suferi o pierdere definitiva, uneori doar a propriilor asteptari despre cum ar fi trebuit sa se desfasoare anumite evenimente”.
“Nu poti fi dezamagit decat in situatia in care in prealabil te-ai amagit”
ATENTIE! Este o emotie foarte distructiva, deci trebuie inlocuita repede cu stari constructive.
a) Reanalizati-va asteptarile pentru a verifica daca nu au fost cumva nerealiste.
b) Descoperiti imediat ce puteti invata din aceasta situatie astfel incat in viitor sa nu se mai repete.
c) Daca situatia nu s-a incheiat inca, este necesar sa dezvoltati (si sa aplicati!) un nou plan mult mai eficient .
d) Stabiliti-va un nou tel, ceva care sa va inspire chiar mai mult, ceva catre care sa faceti imediat progrese.
e) Folositi antidotul dezamagirii: atitudinea optimista cu privire la ceea ce se va petrece in viitor, indiferent de ceea ce s-a petrecut in trecut.
a) Oare chiar aveam toate motivele sa cred ca asa vor decurge lucrurile?
b) Ce am inteles acum, din aceasta situatie, si voi aplica data viitoare astfel incat sa nu ma mai amagesc?
c) Ce pot sa fac de acum inainte ca sa indrept lucrurile?
ATENTIE! Orice a doua sansa incepe prin a NU mai repeta greseliel anterioare!
d) Care este in acest moment, cel mai important lucru pe care trebuie sa il realizez, incepand chiar de acum?
e) Oare cat de bine ma voi simti data viitoare cand, avand deja aceasta experienta, totul va fi mult mai bine?
FLEXIBILITATE PLINA DE OPTIMISM
VINOVATIA
“Ati violat unul sau mai multe din cele mai inalte si importante din propriile voastre standarde de viata”.
Sentimentul de vinovatie este cel mai puternic ultimatum pe care il primim din partea constiintei noastre pentru a ne schimba comportamentul.
ATENTIE! Vinovatia nu poate fi negata sau uitata si nici nu are rost sa ne lasam coplesiti de ea. Singurul ei scop este actiunea imediata si decisiva pentru schimbare.
a) Fiti constient ca tocmai ati violat un standard critic, a carui acceptare este deplina in viata dumneavoastra. Constientizati pe deplin valoarea acelui standard pentru voi insiva.
b) Daca intradevar acest standard va este esential, asigurati-va ca acest comportament nu se va mai repeta niciodata in viitor.
Doar in acest caz sentimentul de vinovatie a servit scopului sau si va veti si putea ierta cu adevarat.
a) “De unde am acest standard?”; “De ce este atat de important?”; “Ce inseamna daca il respect sau daca nu il respect?”
b) Cum voi actiona de acum inainte pentru a nu mai incalca niciodata acest principiu atat de important pentru mine?”
INCREDERE IN SINE, AUTOAPRECIERE
SENTIMENTUL DE A FI INADECVAT
“Nu aveti in prezent nivelul de cunostinte si/sau abilitatile necesare pentru a realiza ceea ce credeti ca ar trebui sa fiti capabili sa faceti”.
Aveti nevoie de mai multe informatii, mai multa intelegere, strategii mai bune, instrumente sau capacitati mai bune sau doar mai multa incredere.
a) Aflati daca este cu adevarat cazul sa va simtiti astfel. ATENTIE! Amintiti-va ca nu sunteti perfecti, dar puteti fi din ce in ce mai buni.
b) Decideti sa realizati imbunatatiri imediate intr-o problema sau o zona specifica a acelei probleme.
c) Gasiti un model, pe cineva care se descurca foarte bine in acea situatie si invatati de la el.
a) Oare chiar este atat de grav ca nu reusesc inca? Chiar acum pot sa ma pregatesc pentru a actiona mai bine data viitoare!
b) Cum pot sa imbunatatesc chiar acum ceea ce fac?
c) Cum procedeaza “X” si reuseste atat de bine? Ce pot sa fac si eu chiar acum, ca sa am rezultate mai bune?
BUNA DISPOZITIE; DETASARE; EGALITATE
A FI COPLESIT
“Este necesar sa reevaluati ceea ce este mai important in viata voastra”.
Va simtiti coplesiti deoarece incercati sa sustineti prea multe lucruri dintr-o data sau incercati sa schimbati totul peste noapte.
a) – Decideti ce este cel mai important sa realizati in viata si focalizati-va asupra acelui aspect.
b) Scrieti in ordinea prioritatilor cele mai importante scopuri ale vietii voastre.
c) Alegeti-l pe cel mai accesibil si actionati imediat in acest sens.
d) Focalizati-va totdeauna doar pe aspectele pe care le puteti controla, pe rand, pas cu pas
a) Care este cel mai important lucru din viata mea?
b) Care sunt alte lucruri importante pentru mine acum?( CE?, DE CE? – in ordinea prioritatilor)
c) Ce pot sa fac chiar acum? Cum pot sa fac acest lucru?
d) Ce depinde de mine si pot sa fac chiar acum cat mai bine?
POFTA DE VIATA, ENERGIE DEBORDANTA
SINGURATATEA
“Aveti nevoie de o relatie (conexiune) cu ceilalti oameni”.
ATENTIE! Relatiile dintre oameni se pot realiza in diferite moduri, fiecare are ceva propriu de oferit si de primit
a) – Realizati ca va pasa de ceilalti si va doriti sa aveti relatii cu ceilalti, sa oferiti si sa primiti ceva de la alti oameni.
b) Identificati exact tipul de relatie – conexiune de care aveti nevoie – poate fi mai profunda sau mai superficiala, mai scurta sau de durata.
c) Actionati imediat in sensul restabilirii comunicarii cu ceilalti.
a) Oare cat de bine m-as simti sa fiu impreuna cu cineva drag?
b) Ce imi doresc sa primesc si sa ofer? (detalii cat mai concrete)
Când am analizat principalele efecte ale perturbării centrului rădăcină (Muladhara Chakra – centrul energetic al vitalităţii) am arătat că unul dintre cele mai grave îl reprezintă FRICA. Frica este o piedică serioasă în calea fiinţei umane. Anumite persoane au frică de viaţă. Altele au în schimb frică de moarte. Pentru unele persoane, frica de lumea de dincolo şi de judecata de apoi, face să le dispară pentru totdeauna orice bucurie de a trăi. Ele nu pot aproape niciodată „SĂ SE BUCURE DE CLIPA CARE ESTE” din cauza grijilor şi fricilor imaginare cu privire la posibilul risc pe care îl va aduce pentru ele viitorul. Lor le este frică de orice: au frică de tunete, de trăznete, frică de şoareci, păduchi, reptile, frică de singurătate, frică de bătrâneţe, frică de boală, de mizerie, frică de părerea celuilalt sau de părerea dezaprobatoare a lumii, frică de a reuşi sau frică de a nu reuşi, frică de ele însele, deoarece ele nu ştiu la ce să se aştepte cu privire la reacţiile sau stările pe care ar putea să le aibă dacă vor fi confruntate cu anumite situaţii de viaţă.
Orison Swett Marden, binecunoscut pentru cercetările sale practice asupra orientării pozitive a gândirii, scrie: „Frica, adesea paralizantă, şi toate manifestările sale: grijile, anxietatea, stresul, mânia, gelozia, timiditatea, este cel mai mare duşman al rasei umane”.
La ora actuală oamenii de ştiinţă cunosc destul de bine influenţa fricii asupra fiziologiei omului. Prin caracterul său periculos, frica îi macină sănătatea şi îi ameninţă echilibrul. Sora sa, spaima, atunci când este foarte mare, poate avea efecte foarte violente: paralizia sistemului nervos, icter (gălbinare) etc., chiar moartea. În multe cazuri s a văzut cum firele de păr ale unor persoane tinere au albit într un timp record. La ora actuală se ştie că, în general, frica şi grijile creează o puternică demagnetizare vitală a fiinţei.
La o analiză atentă realizăm că frica tinde să ne fixeze atenţia asupra părţilor întunecate, nefericite ale lucrurilor, asupra negativului, asupra răului în general. Frica conduce aproape întotdeauna la pesimism. Ea deprimă în profunzime, paralizează aproape toate facultăţile. Ea indică întotdeauna o lipsă de ÎNCREDERE în noi înşine, în semenii noştri şi în Dumnezeu.
Direct proporţional cu tensiunea existenţială produsă de frică sunt atrase către noi tocmai lucrurile sau situaţiile de care nouă ne este cel mai mult teamă. Inţelepciunea populară afirmă foarte plastic în această direcţie că: „DE CE ITI ESTE FRICA, DE ACEEA NU SCAPI;
Si totuşi: ce putem face?
Aşa cum aminteam la început reactivitatea noastră emoţională cu privire la frică include totul: de la o îngrijorare apăsătoare, mergând până la anxietate, fobie, spaimă şi chiar teroare.
Oricare ar fi teama pe care o avem trebuie să realizăm că ea serveşte unui scop bine definit şi mesajul său este clar.
Mesajul: Teama este pur şi simplu anticiparea faptului că ceva care se petrece sau se va petrece în curând, necesită din partea noastră o anumită pregătire. Altfel spus, fiţi pregăţiţi! În această situaţie este necesar fie să ne pregătim să facem faţă conjuncturii, fie să facem ceva pentru a o schimba. Tragedia constă în faptul că majoritatea oamenilor încearcă mai curând să îşi nege temerile sau pur şi simplu se abandonează lor. Nu trebuie să vă abandonaţi pur şi simplu temerii şi să o amplificaţi, începând să vă gândiţi la lucrurile cele mai rele care s-ar putea întâmpla, dar nici nu e cazul să pretindeţi că teama nu există. Schimbaţi pe cât posibil în bine modul de reprezentare a situaţiei care vă generează teamă.
Soluţia: Reanalizaţi situaţiile în care simţiţi teamă şi evaluaţi cum trebuie să acţionaţi pentru a vă pregăti fizic, psihic şi mental. Observaţi care sunt acţiunile pe care trebuie să le realizaţi pentru a face faţă situaţiei în cel mai bun mod posibil. Uneori, deşi realizăm toate pregătirile necesare pentru a preîntâmpina evenimentele şi nu ne mai rămâne nimic altceva de făcut, resimţim totuşi în continuare teamă. Acesta este punctul în care trebuie să utilizăm antidotul temei: trebuie să luăm decizia de a avea încredere ca datorita pregatirii anticipate, rezultatul va fi benefic. Să privim cu curaj şi încredere că putem face faţă situaţiei.
Iată în continuare şi un extras video din prelegerea cu privire la frică:
În ultimul post al anului trecut am prezentat câteva elemente fundamentale cu privire la importanţa sistemului interior de reprezentare a evenimentelor în obţinerea succesului. Clipul următor continuă acele idei şi le integrează pentru a fi de folos şi vieţii spirituale.
Care este diferenta dintre a avea si a nu avea SUCCES?
Care este diferenta dintre a putea si a nu putea?
Care este diferenta dintre a face si a nu face?
Care este diferenta care conteaza pentru calitatea vietii, pentru A FI sau A NU FI FERICIT?
Toata diferenta care conteaza este data de:
felul in care traim sau nu constient,
felul in care comunicam sau nu cu noi insine si cu intregul univers
actiunile pe care le intreprindem.
Contrar parerii multora dintre noi, ar trebui sa ne reamintim ca: NU PRIN CEEA CE NI SE INTAMPLA SE SEPARA ESECUL DE SUCCES.
Ideea Forta: Ceea ce conteaza este felul in care percepem si ceea ce facem legat de ceea ce ni se intampla.
“Lucrurile nu se schimba; noi ne schimbam” – Henry David Thoreau
Idee forta: Daca cineva poate face ceva in lumea asta atunci si voi puteti, daca va dirijati resursele
interioare exact in acelasi fel si sunteti dispus sa platiti pretul in timp si efort.
Este exact ca o auto-modelare a voastra pentru a putea reusi in orice a fost realizat si de catre altcineva.
Exemplu: Daca vreti sa aveti succes, nu trebuie decat sa copiati modelul acelora care au reusit deja cu adevarat. Puteti incepe cu o intrebare: Cum anume si-au folosit corpul, energiile mintea si spiritul si ce actiuni au intreprins pentru a obtine rezultatele pe care le admirati si le doriti la randul vostru?
Exista 3 ingrediente fundamentale care trebuiesc transpuse in viata constient pentru a reproduce orice forma de desavarsire umana:
Primul: Sistemul de convingeri
Ceea ce crede o persoana, ceea ce considera ca este posibil sau imposibil determina intr-o mare masura ceea ce poate sau nu poate face aceea persoana.
Al doilea: Modul in care cineva isi organizeaza gandurile (sintaxa mentala)
Al treilea: Felul in care folosim propria fiziologie (cum respiram, cum mentinem pozitia corpului, expresia fetei, natura si calitatea miscarilor). Toate acestea determina starea in care va aflati si care, la randul, ei determina calitatea si multitudinea reactiilor comportamentale pe care le aveti.
Puterea starii
“Mintea este aceea care face rau sau bine, care te face fericit sau nefericit, bogat sau sarac.” – Edmund Spencer
Aminteste-ti ca ai avut momente bune, ai trait momente de implinire si realizare. Ai avut succes in ceea ce faceai. Dar au fost si momente in care ai trait experiente opuse, in care nu reuseai sa faci niste lucruri pe care altadata le faceai cu usurinta si cand orice incercai, nu iesea nimic.
Care e diferenta? Tu esti acelasi. Si presupunem ca ai aceleasi resurse. De ce rezultatele sunt atat de diferite?
Totul tine de starea neuro-fiziologica si psiho-mentala in care te afli.
Exista stari pozitive care iti stimuleaza: increderea, optimismul, buna dispozitie, entuziasmul, dragostea, bucuria, etc.
Exista stari negative, paralizante care te secatuiesc de putere: deruta, deprimarea, teama, nelinistea, tristetea, frustrarea, inertia, etc.
Tu, in ce stari te regasesti frecvent?
Ideea forta: Intelegerea starii este secretul intelegerii transformarii si realizarii desavarsirii.
Intotdeauna comportamentul nostru este rezultatul starii in care ne aflam.
Deosebirea dintre cei care nu reusesc sa-si atinga scopurile in viata si cei care reusesc reprezinta deosebirea dintre cei care nu pot sa se transpuna intr-o stare care sa le sprijine scopurile si cei care se transpun din plin intr-o stare care ii sprijina in scopurile lor.
Maiestria de a-ti conduce viata si de a creste calitatea acesteia depinde de abilitatea de a sti cum sa-ti creezi si sa-ti stapanesti starile. Si daca ai starea de spirit necesara, ideile si aptitudinile tale par sa actioneze fara efort, de la sine.
Cum ne cream starile si manifestarile comportamentale?
Exista 2 componente principale ale starii:
Prima, o constituie reprezentarile noastre interioare (Ce si cum ne inchipuim?; Ce si cum spunem si pastram in minte?
A doua, o constituie conditia in care se afla fiziologia noastra si folosirea ei (Postura sau atitudinea corporala, Biochimia, Energia nervoasa, Respiratia, Tensiunea/Relaxarea musculara, etc.)
Acesti doi factori – reprezentarea interioara si fiziologia – interactioneaza in mod constant unul cu altul pentru a creea starea in care ne aflam. Iar starea in care ne aflam determina manifestarile comportamentale.
Ideea forta: Pentru a controla si indruma manifestarile noastre comportamentale, trebuie sa ne putem controla si indruma starile, si ca sa ne controlam starile trebuie sa ne controlam si sa ne dirijam in mod constient reprezentarile noastre interioare si fiziologia.
Reprezentarea interioara
Fiinta umana isi reprezinta informatiile despre mediul inconjurator si despre sine prin receptori specializati si organe de simt. Asa cum stim exista 5 simturi: mirosul, gustul, vazul, pipaitul si auzul.
Acesti receptori specializati transmit stimulii externi catre creier. Prin intermediul proceselor de generalizare, distorsiune si stergere in creier informatia este codificata si transformata in impulsuri electrice care genereaza filtrele reprezentarilor noastre interioare.
Atentie! Reprezentarea interioara a unui eveniment nu este ceea ce s-a intamplat ci felul subiectiv in care este filtrata experienta respectiva. 2 oameni pot avea reprezentari diferite ale aceluiasi eveniment si vor continua sa inmagazineze perceptii si reprezentari interioare ca pe niste filtre noi prin care vor judeca lucrurile in viitor.
Ideea forta: Harta nu este totuna cu teritoriul. Deci reprezentarea interioara nu este o redare precisa a unui eveniment ci doar o interpretare asa cum a fost filtrata prin crezurile, atitudinile, valorile personale specifice si prin toate acele scheme sau programari subconstiente ale unui om.
De vreme ce noi nu stim exact cum stau lucrurile, ci doar cum ni le reprezentam, de ce sa nu ni le reprezentam in asa fel incat sa ne dea putere, sa ne mobilizeze, sa ne conduca la succes si nu la limitari?
Amintiti-va! Oricat de neplacuta ar putea fi o situatie ti-o poti reprezenta intr-un fel care sa te mobilizeze pentru a putea iesi din ea. Intotdeauna ne putem reprezenta lucrurile asa incat sa ne creem o stare pozitiva si sa ne mobilizam intr-un mod eficient spre transformare. Ceea ce pare greu sau imposibil nu mai pare asa pentru cel care si-a schimbat starea si manifestarea comportamentala cu privire la acele aspecte, recurgand la o alta reprezentare interioara si la o alta fiziologie care sa le sustina modificarea atitudinii.
Cheia obtinerii rezultatelor pe care le doriti este sa va reprezentati lucrurile intr-un fel care sa va puna intr-o stare atat de productiva incat sa va dea forta sa intreprindeti actiuni de tipul si calitatea celor care sa va duca la succes.
Prin urmare, retinem ca daca ne reprezentam noua insine ca lucrurile nu vor merge, atunci ele nu vor merge. Daca ne reprezentam lucrurile cum ca vor merge, atunci vom creea resursele interioare de care avem nevoie pentru a genera starea care ne va sprijini in obtinerea rezultatelor pozitive. Procedand astfel, creem cea mai mare sansa posibila de folosire adecvata a resurselor noastre interioare pentru a ne implini scopurile.
Urmatoarea intrebare logica: Ce anume determina tipul specific de comportament sau de reactie pe care il adoptam atunci cand ne aflam intr-o anumita stare? De exemplu: De ce unul sare in sus si da din maini si din picioare cand este bucuros iar altul se repede si ii imbratiseaza pe toti cei aflati langa el?
Raspunsul este ca atunci cand ne aflam intr-o stare creierul nostru acceseaza mai multe posibilitati de manifestare comportamentala si de reactie. Numarul acestor posibilitati este determinat de modelele comportamentale preluate din lumea exterioara si care s-au inscris ca si impregnari specifice, atitudini, reactii, comportamente, obiceiuri si obisnuinte.
Se constata insa ca putini sunt cei care uzeaza de multiple comportamente si de cele mai multe ori reactia lor comportamentala este cam aceeasi. De exemplu, un om furios poate avea un singur mod de exprimare a furiei sale si anume prin violenta si agresivitate. Este un model care s-a impregnat poate din copilarie cand tatal sau furios se manifesta in acest fel. Dar aceasta reactie este complet neproductiva si ii auto-limiteaza resursele in procesul transformarii.
Fiecare dintre noi ne-am creeat in minte propriul nostru univers structurat din suma tuturor viziunilor si reprezentarilor interioare care s-au generat de-a lungul timpului. Toti avem o imagine cu privire la noi, cu privire la lumea exterioara si posibilitatile pe care ea ni le ofera.
Diferenta de comportament si reactie la un anumit eveniment este data de modelul sau reprezentarea interioara cu privire la acel eveniment.
Prin urmare retinem: Nu evenimentul este cel care produce transformarea noastra, ci mai ales modul in care noi il percepem si ni-l reprezentam interior ajungand sa reactionam in mod specific la aparitia lui.
Acelasi eveniment poate declansa reactii si comportamente diferite de la om la om.
Ajunsi aici ne intereseaza: Cum putem sa transformam modelul reprezentarii pentru a creea reactii si stari productive, binefacatoare care sa sustina demersul sau intentia noastra in scopul pe care ni l-am propus si sa ne ajute sa trecem la fapte?
Se constata ca prea putini oameni intreprind actiuni constiente pentru a-si dirija starile pentru a modifica cu usurinta reactia sau comportamentul relativ la unele aspecte pe care viata i le scoate in fata.
Omul, ca fiinta vie, poate fi vazut ca un sistem complex, structurat pe mai multe niveluri, aflat intr-o continua dinamica si dezvoltare, care este capabil de autoreglare si a carei caracteristica este transformarea constienta.
Daca nu va puteti decide in mod constient ce vreti sa faceti cu viata voastra sau ce fel de rezultate anume doriti sa obtineti si sa va reprezentati lucrurile in consecinta, atunci, de cele mai multe ori pot sa apara elemente exterioare sau interioare care sa genereze modele de stari si comportament care sa nu va sprijine in viata. Daca nu ne dirijam constient mintea si starile, este foarte posibil ca modele si impregnari vechi, sau influente ale mediului exterior sa duca la stari, comportamente sau situatii nedorite.
Ideea forta: Este important sa ne concentram si sa fim constienti la ceea ce vrem sa se produca in viata, si nu la ceea ce nu am vrea sa se produca. Schimbarea starii este ceea ce cauta cei mai multi dintre oameni. Vor sa fie fericiti, voiosi, extaziati, sanatosi, impliniti dar putini actioneaza eficient spre a creea constient modelul de stare pe care ei si-l doresc.
Ajunsi aici realizam importanta reprezentarii interioare care se bazeaza pe mecanismul subconstient si constient al mintii pentru a structura toate acele ganduri care mai apoi genereaza un sistem de obisnuinte si de convingeri prin prisma carora noi ajungem sa reactionam.
Credinta care poate muta muntii din loc
“Gandul este stramosul oricarei fapte” – Ralph Waldo Emerson
„Nu există nici o şansă de a realiza ceva anume, care este dorit din tot sufletul, decât respectînd două condiţii: să crezi cu fermitate şi să vrei.” (BACON)
“Inainte de a te apuca să realizezi o acţiune oarecare, trebuie să ai deplină încredere în sine şi perspectiva încîntătoare a succesului. Numai atunci când sîntem în această stare putem realiza cu uşurinţă acea activitate.” (RAMAKRISHNA)
„Pentru a realiza cu succes tot ceea ce ţi doreşti să realizezi, primul pas este să crezi acele lucruri cu fermitate posibile.” (LUDOVIC al XIV lea)
Credintele si convingerile noastre sunt principiile calauzitoare care ne conduc viata. Ele sunt precum niste comandanti care comanda mintea si creierul nostru sa actioneze. Mai mult decat atat, ele sunt cele care structureaza programele de viata si comportamentele noastre.
John Stuart Mill scria: “Forta unei persoane care are o credinta este egala cu forta a 99 de oameni care au doar interese”.
Convingerile si credintele deschid calea desavarsirii. Nu exista o forta mai puternica decat credinta care sa ne poate sustine pe termen lung. Toata istoria lumii este de fapt scrisa de acei oameni care prin forta credintei si convingerilor lor au ajutat oamenii sa-si transforme propriile convingeri si sa aleaga noi moduri de a gandi si actiona.
Daca ne-am propune, de ce nu, sa modelam desavarsirea trebuie sa ajungem sa invatam sa modelam convingerile si modul de a trai a celor care au ajuns la desavarsire.
Daca ne-am propune sa modelam reusita deplina in vindecare ar trebui sa invatam comportamentul si convingerile celor care s-au vindecat prin puterea credintei. Norman Cousins care a aflat printre primii despre puterea credintei in inlaturarea bolii sale, conchide:”Medicamentele nu sunt intotdeauna necesare, dar credinta in vindecare este necesara intotdeauna”.
„Pentru a vrea si a actiona în continuare fără să eziţi”, scrie doctorul HENRI DURVILLE, „condiţia primordială este să ai deplină încredere în SINE. Dacă într-o situaţie noi nu avem deloc încredere în ceea ce urmează să facem, aproape că nici nu mai este util să încercăm. Indiferent care ar fi dorinţa pe care o vom formula, aceasta va fi sterilizată de lipsa CREDINTEI.”
SWAMI VIVEKANANDA afirmă că: „Istoria lumii este aceea a câtorva oameni extraordinari care au avut credinţă deplină în ei. Această credinţă face să apară divinul care este totdeauna în spatele nostru. O fiinţă umană care are o credinţă mare poate orice, acesteia totul îi este cu putinţă. O asemenea fiinţă umană va eşua numai când nu-şi va mai da în mod suficient osteneala să manifeste puterea subtilă infinită a Universului. Cel ce va înţelege aceasta va realiza cât de important este să credem, înainte de toate, în forţele noastre proprii.”
În orice situaţie ne-am afla, atunci când avem încredere în forţele lăuntrice este necesar să ne branşăm cât mai repede mintea asupra curentului infinit de forţă emanînd de la Sursa Divină. Aceasta este CREDINTA necesară care face posibil orice miracol. Iisus Cristos spune: „Cel care va avea credinţă cât un bob de muştar, mută şi munţii din loc.”
Tineti minte: Aveti dreptate indiferent daca spuneti ca puteti sa faceti un lucru sau daca spuneti ca nu puteti sa-l faceti. Ambele feluri de convingeri au mare putere. Dar ele genereaza rezultate diferite.
Este util să ne amintim sfatul doctorului VICTOR PAUCHET:
„Totdeauna să ai deplină încredere în tine însuţi! Este foarte important să crezi în ajutorul necondiţionat al stelei tale norocoase, repetându ţi plin de convingere că tu deţii în tine însuţi calităţile necesare care ţi vor permite să realizezi cu succes orice operă. În orice situaţie, fii propriul tău stăpân şi nu conta decât pe tine însuţi în starea de fuziune cu Supremul Infinit: iată prima virtute esenţială.”
Tot el, în incitantul său studiu „Fiţi optimist” ne sfătuieşte: „Optimismul, buna dispoziţie debordantă, bucuria de a trăi, trebuie să constituie starea noastră permanentă. Procedînd astfel, vom fi mereu în contact cu energiile minunate ale Universului.” În continuare el mai afirmă: „Este indispensabil necesar, în epoca în care trăim, să atragem în noi înşine cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului şi curajului, pentru a deveni chiar şi pentru ceilalţi focare exemplare. Trebuie să înţelegem că, dacă uneori nu putem acţiona împotriva circumstanţelor, noi putem face destul de mult acţionînd pozitiv chiar asupra noastră.”
Nasterea desavarsirii incepe cu constienta noastra ca o convingere noua poate fi aleasa. Convingerea poate fi o alegere constienta care sa ne conduca catre succes si catre rezultatele pe care le dorim. Convingerea sau credinta noastra este aceea care hotaraste cat din potentialul nostru vom fi capabili sa aruncam in lupta si reprezinta masura motivatiei si determinarii noastre pe termen lung.
Vergiliu spunea: „Pot pentru ca ei cred ca pot”
Dar ce sunt aceste convingeri? Sunt abordari preorganizate, preformate ale perceptiei, care filtreaza de o maniera apreciabila comunicarea cu noi insine si cu universul exterior. De unde vin convingerile? De ce unii oameni au convingeri care ii propulseaza spre succes pe cand altii au convingeri care ii duc la esec?
Daca vom incerca sa modelam convingerile care cultiva desavarsirea, excelenta, succesul, primul lucru de care avem nevoie este sa aflam de unde vin acele convingeri.
1. Prima sursa este mediul inconjurator. Iata unde se desfasoara in modul cel mai necrutator ciclurile succesului care genereza succes si esecului care genereaza esec. Daca ai trait intr-un mediu in care ai intalnit oameni care au avut parte de esecuri, daca tot ce ai vazut este doar disperare, frica, grija si stres este foarte greu sa-ti formezi reprezentarile interioare care sa cultive succesul. Daca cresti in belsug si succes iti va fi mai usor sa modelezi belsugul si succesul. Daca cresti in saracie si disperare, de acolo iti vor veni modelele de posibilitati si de programare existentiala. Albert Einstein spunea: „Putini oameni sunt capabili sa exprime cu cumpanire pareri care sa nu fie influentate de prejudecatile mediului lor social. Cei mai multi oameni nici macar nu sunt in stare sa formuleze asemenea pareri”. Studiile psihologice au demonstrat insa ca persoane conditionate in mod negativ de mediul lor de viata, puse intr-o alta conditie si intr-un mediu pozitiv dezvoltarii se transforma prin alegerea unui nou set de convingeri. Mediul poate fi un generator extrem de puternic al convingerii, dar nu este numai el. Daca ar fi asa am trai intr-o lume statica in care copiii bogati vor cunoaste bogatia si cei saraci numai saracia. Dar viata arata ca exista oameni bogati care ajung la esec si exista oameni saraci care ajung la succes.
2. Exista insa si alte experiente si cai de invatare care pot fi si ele niste incubatoare ale convingerilor.
Situatii de viata, conjuncturi, oameni pot ajuta la formarea convingerilor. In viata fiecaruia exista situatii sau intamplari pe care nu le poate uita niciodata. Pentru multi, aceea a fost o zi care le-a schimbat pentru totdeauna viziunea lor asupra vietii sau asupra lumii. Multi am trait momente care ne-au lasat o impresie atat de puternica incat ni s-au intiparit in minte pentru totdeauna. Acesta este tipul de experienta care formeaza convingeri noi ce ne pot schimba fundamental viata.
3. O a treia cale de a cultiva convingerea sau credinta este prin intermediul cunoasterii. O experienta directa reprezinta o forma de cunoastere. O alta se cistiga citind, privind filme, invatand si vazand lumea asa cum este infatisata de altii. Cunoasterea este una din caile prin care ne putem descatusa de conditionarile mediului. Oricat de potrivnica este lumea in care traiesti poti citi despre realizarile altora, iti poti creea convingeri care iti vor da posibilitatea ca la randul tau sa reusesti.
4. O a patra cale de a obtine rezultate se creeaza prin rezultatele deja obtinute. Cea mai sigura cale de a creea convingerea ca poti face ceva este sa o faci o data, macar o data. Daca ai reusit o data, este mult mai usor sa-ti formezi convingerea ca vei reusi din nou. A crede ca poti face un lucru devine o profetie de auto-implinire.
5. A cincea cale de a stabili noi convingeri este prin creearea in propria minte a experientei pe care ti-o doresti in viitor ca si cand s-ar produce acum. Aceasta traire anticipativa a succesului experientei poate sa genereze stari noi si atitudini acum in prezent care sa te sustina in atragerea conjuncturilor favorabile. Oricare ar fi telul pe care ti-l stabilesti, daca iti creezi in minte o imagine limpede a rezultatului pe care vrei sa-l obtii si ti-o reprezinti ca si cand deja ai realizat-o, atunci vei intra in tipul de stare care te va sprijini sa obtii rezultatele pe care le doresti.
Toate acestea sunt cai de mobilizare a convingerii si a credintei. Cei mai multi dintre noi ne formam convingerile la intamplare. Ne impregnam de lucruri si ne lasam influentati in bine sau rau de mediul care ne inconjoara.”
Ideea forta: Noi nu suntem o frunza in vant. Ne putem alege si dirija propriile convingeri. Putem alege sa ne dirijam viata constient. Ne putem transforma. Daca pana acum nu suntem multumiti de viata pe care o ducem si de fiinta care suntem trebuie sa realizam ca sistemul nostru de reprezentare si convingerile noastre ne-au dus aici. Si de acum alegem TRANSFORMAREA. Modelarea fiintei desavarsite care vrem sa fim incepe cu modelarea in planul credintei in ceea ce vrem sa fim.
NOTĂ: Acest articol mi-a parvenit pe mail de la o cunoştinţă. Mi s-a părut foarte util şi inspirator şi l-am redat la rândul meu. Un cititor corect, căruia îi mulţumesc cu această ocazie, mi-a semnalat că aceste idei apartin lui Anthony Robbins şi sunt cuprinse în lucrarea ”Putere Nemărginită” pe care o găsiţi aici.
)…).
