Uneori Karma ne poate bloca. Ce putem face?

    Mai înainte de această expunere este justificată o scurtă reamintire a ceea ce semnifică noțiunea de Karma.

KARMA

1) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală);

3) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană;

4) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a manifestării.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite sub formă de succes, bucurie, ghinion sau suferinţă, etc., în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. Cu toată această condiţionare karma-ică, omul are totuşi libertatea să aleagă între diferitele tendinţe ale naturii sale.

Cunoscând importanța determinatoare și condiționantă a acțiunii, yoghinii au sintetizat principiile și învățăturile unei forme de yoga numită Karma-Yoga (Yoga Acțiunii). Multe din acestea sunt descrise în faimoasa lucrare Bhagavad-Gita. Bhagavad Gita înseamnă “Cântecul Divinității Supreme”. Ea este o parte a vastei opere epice Mahabharata, compusă de înțeleptul Vyasa, cu câteva secole înainte de Cristos.
Conține esența Vedelor și a Upanishadelor, dar este universală prin înfățișarea evoluției umane, dezvoltării mistice a omului în aspirația sa către Realitatea Supremă. Mulți dintre marii înțelepți ai lumii și-au găsit inspirația în această sublimă învățătură.  

Ea nu susține și nu recomandă retragerea pasivă din lume pentru a căuta pacea spirituală și perfecțiunea; mai curând ea îndeamnă sufletul omului să înfrunte eroic măreața bătălie a vieții, pentru a atinge victoria supremă, adevărata izbândă prin revelarea Inimii Spirituale – esența realității a ceea ce noi suntem (Atman).

Ideea forță ce răzbate pe parcursul acestei lucrări este că prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale lui Dumnezeu, fiinţa umană se poate elibera de legăturile karma-ei, atingând astfel Eliberarea spirituală şi înţelepciunea.

    Revenind asupra expunerii ce urmează doresc să mai reamintesc câteva lucruri:

    Toate acțiunile noastre, tot ceea ce noi gândim, modul în care percepem, simțim și reacționăm la diferitele conjuncturi din viată, precum și felul de a ni le reprezenta prin conceptualizare și vorbire ne definește pe fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi am dezvoltat un mecanism adaptiv care se exprimă adeseori spontan, definind modul personal de înțelegere și de acțiune. Și totuși, trebuie cunoscut faptul că acest ansamblu unitar a ceea ce fiecare dintre noi numește ca ”eu” este rezultatul nivelului de conștiință la care fiecare dintre noi am ajuns. Caracterul, temperamentul, credințele și ceea ce reprezintă valorile importante ale vieții, rostul acesteia precum și toate motivațiile care ne definesc alegerile și preferințele sunt expresiile firești, spontane ale nivelului nostru de conștiință. Lecțiile de viață ce poartă amprenta suferinței sunt integrate diferit de oameni mai ales din perspectiva nivelului diferit al conștiinței individuale. Toată lumea poate fi afectată de consecințele propriilor lor opțiuni dar diferența o va face nivelul de conștiință.

    Pentru conștiința profană Karma de suferință este unul dintre mecanismele evolutive importante care împinge natura umană spre autodepășire. Lecțiile de viață pot fi foarte grele și fiecare dintre noi, dacă ajungem să trecem prin ele, trebuie să fim foarte atenți pentru că acolo există un întreg potențial transformator evolutiv.

    În această prezentare am urmărit să dau și unele exemple, la limită, pentru a ajunge să recunoaștem unele manifestări karmice ca fiind expresia unor încercări spirituale menite să ne ajute să începem să ”alegem mai bine” și astfel să ieșim din ciclul condiționant al Karma-ei.

Reclame

Cum să reușești în ceea ce îți propui?

În cadrul cursurilor de Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – reamintim mereu și mereu necesitatea menținerii acestei stări de centrare în liniștea și pacea minții. Este, desigur, mai ușor de realizat la sală pe parcursul a 2-3 ore. Și totuși, provocarea cea mare o constituie integrarea și menținea acelorași atitudini care să faciliteze, în ultimă instanță, un flux neîntrerupt al conștiinței, ancorată mereu în prezent, capabilă de a observa calm și detașat ceea ce se produce în ființă urmare a impactului lumii fenomenale asupra sa. Astfel, vom avea mult mai multe posibilități de a ne ”ajusta” comportamentul și de a integra în mod optim ceea ce este necesar din punctul de vedere al resurselor interioare și exterioare. 

     Cu ocazia întâlnirilor spirituale desfășurate dincolo de cadrul cursurilor, încurajez o formă de dialog spiritual care să ne ajute să înțelegem mai profund cum putem gândi și acționa pentru a obține o viziune unificatoare cu privire la cele două capitole majore ale existenței noastre: planul social  și viața spirituală. Pe măsură ce pătrundem mai adânc în interiorul ființei noastre este mai ușor să înțelegem această stare de existență comună a tot ceea ce există precum și continua interdependență a diferitelor forme de manifestare ale acesteia, chiar dacă aparent le considerăm ”în afara noastră”. 

     Desigur că pe toți ne-ar putea interesa ce am putea face pentru a fi mai eficienți în ceea ce întreprindem, să dorim obținerea succesului mai rapid, dar nu este foarte clar ce presupune cu adevărat, obținerea succesului în plan social și ce preț ajungem să plătim adeseori pentru obținerea sa. 

     Este foarte bine să urmărim atingerea scopurilor și idealurilor noastre, dar mai este necesar să cunoaștem și cum putem crea prin noi înșine acele condiții favorabile succesului. 

     Aici sunt descrise câteva din principiile și atitudinile spirituale pe care este bine să le integrăm mai ales atunci când ne dorim ceva foarte mult.

     Veți înțelege și cum se explică nereușita în unele situații, în ciuda a ceea ce noi încercăm cu bune intenții.

Yoga – Un arc peste timp

Săptămâna aceasta am avut bucuria să mă întâlnesc cu unii dintre copii care au parcurs programul YOGA PENTRU COPII organizat de centrul Kamala, în lunile mai, iunie și iulie, anul acesta, împreună cu părinții și cu Irina – instructoarea lor de yoga. Copii mi s-au părut chiar mai drăgălași și mai entuziaști decât avusesem ocazia să constat privind filmările făcute cu ei pe parcursul practicii. M-a bucurat totodată deschiderea acelor părinți și dorința lor ca acelor copii să le folosească metoda yoghină de armonizare corporală, de liniștire a minții și de trezire a potențialului lor natural. Fiecare copilaș a prezentat ce postură yoga i-a plăcut mai mult și au dorit să continue să practice mai departe. Mi-am amintit însă, cu această ocazie, de ceea ce îmi spusese mai demult o doamnă mai în vârstă care a luat contact cu noi în cadrul PROGRAMULUI 3R – Regenerare – Revitalizare – Reîntinerire. Îmi spunea cu nostalgie în glas, la o prezentare despre unele procedee yoga: ”Ehh! domnul Liviu! Dacă aș fi învățat aceste lucruri când eram copil, ce bine ar fi fost. Nici acum nu este rău, mai bine mai târziu decât niciodată. Poate însă viața mea ar fi curs altfel și sunt sigură că aș fi avut o sănătate mai bună… ”

Amintește-ți ! Eu îți trimit doar îngeri !

Am primit recent o frumoasă povestioară în care este redat într-un mod profund inspirator și plin de candoare un dialog. Acesta ar putea fi și dialogul tău cu Dumnezeu. Se pare că este un extras din lucrările lui Neale Donald Walsch – Conversații cu Dumnezeu. Ne-am putea comporta oare, unii cu alții precum niște îngeri?

”Odată ca niciodată a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu:
– Ştiu cine sunt!
Şi Dumnezeu a răspuns:
– Ce-mi spui e minunat! Şi cine eşti tu?
Sufleţelul a strigat:
– Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zâmbit cu drag:
– Ai dreptate! Eşti, într-adevăr, Lumina.
Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai desluşise misterul pe care întreg regatul dorea să-l descopere.
– Oau, spunea Micul Suflet, asta e grozav!
Dar curând, doar a şti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-şi dorească să fie ceea ce tocmai descoperise că este. Şi astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufleţelele care-şi doresc să fie ceea ce sunt cu adevărat) şi i-a spus :
– Acum că ştiu ce sunt, pot să şi fiu ceea ce sunt ?
– Adică vrei să fii ceea ce eşti cu adevărat? îl întrebă Dumnezeu.
– Păi, răspunse Sufleţelul, una este să ştiu ce sunt, şi cu totul alta e să fiu ceea ce sunt. Vreau să simt cum e să fiu Lumina.
– Dar tu chiar eşti Lumina! îi răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.
– Într-adevăr! Dar eu chiar vreau să simt cum e să fii Lumina, se tot plângea Micul Suflet.
– Aşa deci? răspunse Dumnezeu râzând în barba-i, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimbă:
– Ar fi totuşi un lucru…
– Ce? întreba Sufleţelul.
– Păi, există doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce eşti tu, şi astfel, nu există nicio modalitate prin care tu să experimentezi ceea ce eşti atâta vreme cât nu există opusul a ceea ce eşti.
– Adică? întrebă confuz Micul Suflet.
– Hai să ne gândim în felul următor, îi spuse Dumnezeu: tu eşti ca o lumânare în soare. Eşti acolo împreuna cu alte milioane, miliarde de lumânări pentru a crea soarele. Şi soarele nu ar fi el însuşi fără de tine, el nu ar fi soarele fără una din lumânările sale şi fără tine el nu ar mai fi soarele, pentru că nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind Lumina când tu eşti în Lumină?
– Păi, îi răspunse Sufleţelul, Tu eşti Dumnezeul, gândeşte-te la o soluţie…
Dumnezeu zâmbi din nou şi-i spuse:
– Am găsit deja soluţia. Pentru că nu te poţi vedea ca fiind Lumina atâta vreme cât tu eşti în Lumină, atunci te vom înconjura cu întuneric.
– Ce este întunericul? întrebă Micul Suflet.
– Este ceea ce tu nu eşti.
– Îmi va fi frică de întuneric? întrebă Micul Suflet.
– Doar dacă alegi tu să-ţi fie frică. Nu are, de fapt, de ce să-ţi fie teamă, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucăm, doar ne prefacem că e întuneric.
– Aaa! exclamă Micul Suflet, deja m-am liniştit.
Apoi Dumnezeu îi explică faptul că pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul stării respective va trebui să apară:
– Şi asta este un mare dar, pentru că fără aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea să cunoşti Căldura fără ajutorul Frigului, Sus fără Jos, Rapid fără Încet, Stânga fără Dreapta, Aici fără Acolo, Acum fără Atunci. Şi astfel, încheie Dumnezeu, să nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici să nu-l blestemi. În schimb fi Lumina în întuneric şi nu te întrista din cauza lui. Atunci vei şti cine eşti cu adevărat şi toţi ceilalţi vor şti asta. Lasă-ţi Lumina să strălucească pentru a afla şi ceilalţi cât de special eşti.
– Vrei să spui că e în regulă să-i las pe cei din jurul meu să vadă cât de special sunt? întrebă Micul Suflet.
– Bineînţeles! răspunse Dumnezeu râzând. Este perfect în regulă! Dar aminteşte-ţi, “special” nu înseamnă “mai bun”. Toţi sunt speciali, fiecare în felul său. Deşi mulţi dintre ei au uitat lucrul acesta. Îşi vor da seama că este în ordine să se considere şi ei speciali la rândul lor doar atunci când tu vei reuşi să accepţi că eşti special.
– Minunat, râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot să fiu oricât de special îmi doresc!
– Şi poţi să începi lucrul acesta chiar acum! îi mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie împreună cu Micul Suflet. Apoi îl întrebă: În ce mod îţi doreşti tu să fii special?
– Nu înţeleg… răspunse Micul Suflet.
– Păi, a fi Lumina înseamnă a fi special şi a fi special are multe aspecte. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să fii răbdător. Poţi să-mi spui în ce fel ai mai putea să fii special?
Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:
– Mă pot gândi la multe feluri de a fi special! exclamă Micul Suflet. Este special să fii de ajutor. Este special să fii darnic. Este special să fii prietenos. Este special să fii bun faţă de alţii.
– Într-adevăr, îi răspunse Dumnezeu, iar tu poţi să fii toate acestea sau orice parte îţi doreşti, oricând! Asta înseamnă să fii Lumina.
– Ştiu! Ştiu! Ştiu ce vreau să fiu! strigă Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau să fiu special fiind iertător. E special să fii iertător?
– Oh da, e foarte special.
– Ce bine! Asta vreau să fiu! Vreau să fiu iertător! Vreau să experimentez ce înseamnă să fii iertător.
– Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui să ştii ceva.
Micul Suflet devenea puţin nerăbdător. Părea că mereu apar unele complicaţii.
– Ce anume ar trebui să ştiu? oftă Micul Suflet.
– Nu ai pe cine să ierţi…
– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
– Nimeni! răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu există nici măcar un suflet în toată creaţia mea care să fie mai puţin decât perfect. Uită-te în jurul tău!
Abia atunci observă Micul Suflet marea mulţime ce se adunase în jur. O mulţime de suflete veniseră din toată împărăţia pentru că se răspândise vorba cum că Micul Suflet purta această conversaţie cu Dumnezeu şi cu toţii erau curioşi să o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu exista nimeni mai puţin minunat, mai puţin magnific, mai puţin perfect decât el însuşi.
Atât de minunată şi strălucitoare era mulţimea din jur încât Micul Suflet abia o putea privi.
– Atunci pe cine ai putea ierta? întrebă Dumnezeu.
– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream să experimentez iertarea. Doream să aflu cât e de special să fii iertător. Şi astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e să fii trist.
Dar chiar atunci un Suflet Prietenos ieşi din mulţime şi se apropie.
– Nu te întrista Suflet Micuţ, îi spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
– Da ?!? se lumină Micul Suflet, dar cum?
– Îţi voi aduce pe cineva pe care să ierţi.
– Poţi face tu acest lucru?
– Cu siguranţă! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot să apar în viaţa ta următoare şi să mă comport în aşa fel încât tu să ai pe cine ierta.
– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? întrebă Micul Suflet. Tu, care eşti o fiinţă perfectă! Tu, care vibrezi atât de puternic încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face să vrei să-ţi încetineşti vibraţia atât de mult încât Lumina ce-o radiezi acum să se transforme într-un întuneric dens? Ce te-ar putea face pe tine, care eşti atât de uşor încât dansezi deasupra stelelor şi te mişti prin împărăţie cu viteza gândului, să apari în viaţa mea şi să comiţi astfel de lucruri?
Micul Suflet fu suprins de răspuns.
– Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, şi tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Nu-ţi aminteşti? Ohooo, am dansat de multe ori împreuna, noi doi! Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori şi în multe locuri. Tu doar nu-ţi aminteşti. Am fost amandoi un tot (sferă primordială). Împreună am fost Sus şi Jos, Stânga şi Dreapta, Aici şi Acolo, Acum şi Atunci. Am fost femeia şi barbatul, Bunul şi Răul, am fost amândoi şi Victima şi Asupritorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta ceea ce suntem cu adevarat. Voi veni în viaţa ta următoare şi voi fi cel rău de data asta.
Îţi voi face nişte lucruri groaznice şi abia atunci tu vei putea experimenta cum e să fii cel care iartă.
– Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător? întrebă Micul Suflet puţin speriat.
– Păi ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos făcându-i un semn cu ochiul. Sufletul cel Prietenos deveni deodată serios şi spuse cu o voce slabă: Ai avut dreptate înainte, să ştii!
– La ce te referi?
– Va trebui să-mi încetinesc vibraţiile şi să devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute… Va trebui să mă prefac că sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Aş avea o favoare să-ţi cer.
– Cere-mi orice! strigă Micul Suflet, începând să danseze şi să cânte. Voi putea fi iertător! Voi putea fi iertător! Atunci Micul Suflet observă că Sufletul cel Prietenos rămase foarte tăcut. Ce anume doreşti să-mi ceri? Ce aş putea să fac pentru tine? Eşti un înger să faci toate acestea pentru mine…
– Bine-nţeles că Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toţi sunt îngeri. Aminteşte-ţi asta mereu: Eu vă trimit doar îngeri.
Şi atunci Micul Suflet nu-şi dori nimic mai mult decât să îndeplinească dorinţa prietenului său:
– Ce anume pot sa fac eu pentru tine?
Sufletul cel Prietenos răspunse:
– Atunci când te voi lovi şi te voi izbi, în momentele în care îţi voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea să ţi le imaginezi, în chiar acel moment aminteşte-ţi te rog, cine sunt cu adevărat.
– Oooo, îmi voi aminti, plângea Micul Suflet, îţi promit! Mi te voi aminti exact aşa cum eşti acum, aici.
– Bine, răspunse prietenul său, pentru că, vezi tu, eu mă voi preface atât de bine, încât voi uita şi eu la rândul meu. Şi dacă nu îţi vei aminti tu cine sunt cu adevarat, s-ar putea să nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioadă lungă de timp. Şi dacă uit cine sunt, s-ar putea ca şi tu să uiţi cine eşti şi astfel vom fi amândoi pierduţi. Va fi nevoie ca un alt suflet să vină şi să ne amintească amândurora cine suntem!
– Nu, nu vom uita, îi promise Micul Suflet, îţi voi reaminti eu. Şi îţi voi mulţumi că mi-ai adus acest dar, şansa de a experimenta cine sunt cu adevarat.
Şi astfel cei doi căzuseră de acord. Micul Suflet îşi începuse noua viaţă, emoţionat să fie Lumina, ceea ce era foarte special, şi entuziasmat să facă parte din acel ceva foarte special numit iertare. Micul Suflet aştepta cu nerăbdare să fie în stare să trăiască experienţa iertării şi să mulţumească oricărui suflet care făcea acest lucru posibil. Şi ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui, chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristeţe, dar mai ales dacă îi aducea tristeţe, Micul Suflet îşi amintea ce-i spusese Dumnezeu: Adu-ţi aminte, Eu vă trimit doar îngeri!”

DE ZIUA YOGĂI

Din timp în timp ne amintim că Yoga există. Este bine. Ne amintim acum, zilele acestea, poate mai mult ca altă dată, pentru că am devenit mai sensibili la mesajul său. Un mesaj al UNITĂȚII, al SPERANȚEI  de a trăi în armonie cu semenii respectând valorile fundamentale ale vieții. Un mesaj care se bazează pe o învățătură milenară care are în centrul atenției sale omul și evoluția lui în Univers.

De anul trecut, oamenii sărbătoresc pe 21 iunie ZIUA INTERNATIONALĂ YOGA. M-am bucurat și eu și mulți alți practicanți că, în sfârșit, nu numai în INDIA, ci în toată lumea, a fost declarat și recunoscut în mod oficial acest mesaj al înțelepciunii care a transcens timpul și granițele efemere ale comunităților umane.   

Da, trebuie să recunosc, că este minunat să vezi zeci de mii de oameni practicând Yoga în centrele marilor orașe ale lumii, aducând acest moment de imponderabilate plină de grație a corpului, centrat prin postura fizică (asana) în dimensiunea interioară a conștiinței de sine.

Această sărbătoare este totodată și o sărbătoarea a minții și sufletului uman care iată, că în mijlocul agitației acestei lumi se dovedesc că au încă puterea de a face LINIȘTE și a aduce PACEA CONTEMPLAȚIEI, ECHILIBRUL CONCENTRĂRII, ARMONIA NEMIȘCĂRII și a CENTRĂRII ÎN DIMENSIUNEA PROFUND INTERIOARĂ A SPIRITULUI.

Este, totodată un moment de recunoaștere îm memoria subconștientului colectiv că, mai presus de toate, ne suntem datori nouă înșine în a ne aduce pacea, echilibrul și armonia. Am început să simțim, pe pielea noastră, din ce în ce mai acut, nevoia de liniște și pace.

Este un moment începând de la care devenim încrezători că avem și puterea de a schimba calitatea propriei noastre vieți, respectându-ne pe noi ca ființe spirituale care au ales supremația conștiinței în raport cu valorile efemere și iluzorii ale unei lumi închinate meterialității.

Nu mai este demult o surpriză că Yoga poate produce multiple efecte binefăcătoare pentru cei care o practică, dar continuă să rămână o enigmă de ce  există încă atâtea prejudecăți și închidere în România față de Yoga.

Este greu de explicat, și sunt întrebat frecvent, cum de există meseria de prezicător, ghicitor, astrolog și chiar multe altele, și între toate cele 3.852 de ocupații recunoscute de Ministerul Muncii nu există, încă cea de instructor de Yoga.  Există însă una care se află în capul listei de ocupații recunoscute conform COR – „Clasificarea Ocupatiilor din Romania: cea de „aburitor”.  

Suntem acreditați unii dintre noi – instructori de yoga de mulți ani – de organisme internaționale și ne afiliem acestor structuri, plătind taxe pentru licențe în alte state în loc să plătim în țara noastră și să fim recunoscuți și acreditați aici pentru ceea ce facem practicând Yoga și ajutând mulți oameni să transforme în mod pozitiv propria lor existență.

DA !!! Yoga poate ”face” ceva pentru noi – atunci când este practicată cu dăruire dar ce facem noi pentru Yoga?  Măcar în această zi de sărbătoare să începem să ne gândim ce dar putem oferi noi Yogăi. Cred că darul pe care i l-am putea face Yogăi este în primul rând de a practica și apoi de a recunoaște cu sinceritate și încredere darurile pe care ea ni le poate oferi. Fie că este vorba de sănătate, relaxare, liniște, pace, echilibru, concentrare, etc., să împărtășim despre toate acestea cu speranța că în cele din urmă oamenii vor fi încurajați mai mult să îmbrățișeze această minunată artă a cunoașterii de sine.

Îndrăznesc acum să vă cer tuturor celor care practicați, începători și avansați să-mi scrieți pe această adresă: mentoryoga@gmail.com ce înseamnă pentru voi yoga și ce rezultate ați obținut, sau chiar aici, pe blog, (la comentarii),  în speranța că citind toate aceste impresii și relatări pe care vi le voi publica, vom putea fi de folos celor care doresc și mai multe încurajări pentru a practica.

În încheiere, doresc tuturor yoghinilor LA MULTI ANI DE PRACTICĂ YOGA !   

Vă las acum să vedeți cât de frumos a fost celebrată Yoga în lume, de ziua ei.

Around 30,000 people participated in a public yoga event organised by the Indian government in the city of Chandigarh. IMAGE: TWITTER/SPOKESPERSONMOD

Yoga practitioners participate in a morning yoga session in front of medieval monuments at Lodhi Gardens in New Delhi on June 21, 2016, on International Yoga Day. IMAGE: ROBERTO SCHMIDT/AFP/GETTY IMAGES

People doing yoga in water at a swimming pool in the city of Jodhpur. IMAGE: SUNIL VERMA/PACIFIC PRESS/LIGHTROCKET VIA GETTY IMAGES

Members of India’s National Cadet Corps (NCC) take part in a mass yoga session to mark International Yoga Day on The Brigade Parade Grounds in Kolkata on June 21, 2016. IMAGE: DIBYANGSHU SARKAR/AFP/GETTY IMAGES

An aerial view of Chinese enthusiasts performing yoga the glass sightseeing platform in the Shilinxia scenic spot in Beijing, China, 20 June 2016. More than 150 yoga lovers practiced yoga on the 32.8-meter-long platform. IMAGE: PAN ZHIWANG/IMAGINECHINA/GETTY IMAGES

A large group of yoga enthusiasts practice yoga on a glass platform at Shilin Gorge on June 20, 2016 in Beijing, China. Considered to be the world’s largest glass viewing platform, it is located in Shijin Gorge in Pinggu district of Beijing, 900 meters in the air. IMAGE: VCG / GETTY IMAGES

More than 1,000 yoga lovers participated in a mass gathering at a sports park in Shenzhen, south China’s Guangdong province to practise yoga to celebrate the second annual International Yoga Day. IMAGE: DENG FEI/IMAGINECHINA/GETTY IMAGES

Yoga lovers perform yoga at Hong Kong to observe International Yoga Day. IMAGE: FACEBOOK/INDIAN DIPLOMACY

People perform yoga at Angkor Wat in Cambodia. IMAGE: TWITTER/DDNEWSLIVE

Thousands gather for a group yoga class in front of the Sydney Opera House on June 21, 2016 in Sydney, Australia. IMAGE: BROOK MITCHELL/GETTY IMAGES

Yoga enthusiasts perform yoga on top of the Sydney Harbour Bridge in Sydney, Australia to mark the second International Yoga Day. IMAGE: BRIDGECLIMB

Participants performing yoga at Guayaquil, Ecuador on June 21, 2016. IMAGE: PIB

A yoga session in front of the Eiffel Tower in Paris. IMAGE: TWITTER/MEAINDIA

Yoga enthusiasts participant do exercise at Dataran Merdeka (Independent Square) during an International Yoga day on June 21, 2016 in Kuala Lumpur, Malaysia. (Photo by ) IMAGE: GETTY IMAGES

Thousands of people participate in a yoga class at Times Square in New York City to celebrate the Summer Solstice and the second International Yoga Day. IMAGE: PACIFIC PRESS/SIPA USA/GETTY IMAGES

A bird’s eye view of the celebration of the second International Day of Yoga at Kohli Stadium, in Mumbai on June 21, 2016.

Indian schoolchildren participate in a yoga session at a school in Chennai on June 20, 2016, on the eve of International Yoga Day. 4001 schoolchildren participated in the demonstration.
IMAGE: ARUN SANKAR/AFP/GETTY IMAGES

 

Câte ceva despre modelul câmpului fundamental al conștiinței

   Ne este ușor să percepem, să înțelegem, sau doar să credem aceasta, să comunicăm, să reacționăm sau să răspundem prin acțiuni din ce în ce mai adecvate diferitelor situații.

   Corpul, energia, structura psiho-mentală sunt integrate permanent de structura ego-ului – Ahamkara – cum este numită în tradiția yoghină. Iar experiența integrată de ego prezintă o caracteristică fundamentală: este filtrată prin acest simț al propriei individualități definit de ”eu”, ”al meu”, ”pentru mine”, etc.

   Chiar și dacă ne raportăm la cunoaștere, este destul de greu, cel puțin într-o primă etapă, să nu ne adjudecăm acea cunoaștere chiar dacă este parțială și limitată. Și spunem: este cunoașterea ”mea”. Nu ar fi nimic anormal dacă această continuă experiență a identificării cu diferitele obiecte, experiențe, fenomene, procese, ființe, etc., ar duce la o adevărată cunoaștere de Sine și dacă, prin acest mod de a experimenta, am deveni mai deschiși din punct de vedere sufletesc, mai buni, mai toleranți și/sau  mai înțelepți. Ceea ce observăm însă, este că felul în care trăim și ne reprezentăm pe noi înșine, perpetuează un continuu atașament față de această structură a ego-ului. Acest ego este hrănit de dorința, intenția sau aspirația ”mea”. Ceea ce este perceput devine percepția ”mea”, senzația ”mea”, emoția ”mea” sau starea ”mea”, pe care ”eu” o am în urma acelei experiențe ”a mea”. Dar exact această subiectivitate este filtrul care limitează extraordinar de mult experiența – oricare ar fi ea – generând spectrul larg al efectelor condiționante, de multe ori, generatoare de suferință.

Din perspectiva filozofiei non-dualiste Advaita Vedanta (principala filosofie a hinduismului, potrivit căreia nu există decât o singură Realitate divină, care apare ca fiind multiplă în faţa minţii neiluminate a omului ignorant, dar care se revelează ca fiind unică (eka) şi non-duală (advaya) în faţa celui iluminat spiritual), se pornește de la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în ființa umană ca fiind ātman – Sinele Suprem – sursa cunoașterii, libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde, iar corolarul de bază este unitatea esenţială a întregii existenţe. 

   În acest clip vorbesc despre acest model al câmpului fundamental al conștiinței pe care îl asemuiesc cu modelul de manifestare al luminii. Așa cum noi putem admite cu ușurință că nu suntem ochiul care percepe manifestarea luminii în manifestarea ei atât de diversă, am putea înțelege că realitatea propriei noastre ființe nu este reprezentată în totalitate de conștiința ego-ului. Și modelul hologramei ne poate ajuta să avem o reprezentare analogică a acestei limitări a câmpului Conștiinței Universale când se reflectă în planul conștiinței individuale.

   În acest context, o formă de practică spirituală care poate evidenția, pe de-o parte, limitările conștiinței individuale – (ego-ului ), și ar urmări eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări, iar, pe de altă parte, construiește în interior condițiile favorabile revelării acestei Supreme Realități a Conștiinței Sinelui, se justifică pe deplin.

   În Hridaya Yoga, această practică este orientată pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de expresie a  acestei Conştiinţe Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi mintea îl au în raport cu Sinele Divin este esenţială în atitudinea cu care practicăm yoga. În ultimă instanță, practica Yoga conduce către această înţelegere şi trăire a Unităţii. 

   Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră.

   Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior.

Timpul trebuie să rodească și pentru noi

Aici este un mic extras dintr-un dialog spiritual realizat cu un grup de seniori integrați în cadrul Programului 3R – regenerare, revitalizare, reîntinerire. Unele idei sunt universal valabile. Chestiunea simplă este de a folosi în mod adecvat resursele pe care la avem în fiecare etapă de viață pe care o trăim.

A folosi în mod binefăcător timpul pentru tine și semenii tăi înseamnă totodată a ieși de sub frica ”devorării” ființei de această trecere inexorabilă a timpului. Petrecut astfel, timpul devine zămislitor și ziditor al unei construcții interioare care poate dăinui în liniște și bucurie. Căci de fiecare dintre noi depinde modul în care dăruim timpului darurile noastre pentru ca, la rândul său, să întoarcă roadele sale asupra noastră. 

Cum ne ajutăm de structura psiho-mentală? – partea I-a

Aici sunt oferite mai multe explicații cu privire la mecanismele gândirii precum și câteva recomandări și sugestii practice de transpunere în viață a unui mod pozitiv de integrare a evenimentelor din existența noastră.

Trebuie să recunoaștem că acest conținut al minții determină modul în care ne percepem pe noi înșine precum și pe ceilalți, felul în care reacționăm cu privire la ceea ce noi percepem. Modul în care gândim conduce la fortificarea în timp a acelorași tipare și mecanisme mentale. Unele sunt bune, altele mai puțin bune. Ne interesează ce am putea face pentru a modifica în bine calitatea experiențelor noastre de viață.

Despre Inima frumoasă și Iubire

Așa cum o călătorie îți poate revela multe aspecte deosebite cu privire la lumea exterioară, ea poate aduce la suprafața conștiinței și lucruri mai puțin cunoscute chiar despre noi înșine.

În ceea ce privește practica spirituală, ea mereu ne deschide către un orizont al cunoașterii de sine care se revelează ca fiind din ce în ce mai vast și mai profund, dovedindu-se foarte eficientă în transformarea modului de a ne percepe pe noi sau pe semenii noștri. Explorarea naturii umane este o cale fără sfârșit întrucât omul este expresia vie a divinității nesfârșite.

În această expunere subliniez importanța Inimii Spirituale ca organ al cunoașterii spirituale directe, Iubirea fiind mijlocul ei natural de exprimare.  

A trăi cu inima deschisă – partea a III-a

Aici se arată ce am putea ”face” în interior pentru ca universul în care trăim să ne ajute în stabilizarea acestei stări de deschidere a inimii.

Tehnici de transformare – Percepția vizuală din Inimă

       Aici este expusă o modalitate de a percepe și a integra lumea exterioară menținând o stare de centrare în inimă.

       Pentru a ne încredința că este posibil să simțim și să trăim în lume mult mai prezenți și conștienți de ceea ce există în jurul nostru și, prin urmare, mult mai profund conectați la realitate, putem recurge la un experiment foarte simplu dar eficient. Starea pe care o vom simți, va obiectiva, pentru cei ce vor repeta acest mic experiment, diferența fundamentală între modul comun și adeseori superficial de a privi lumea și maniera participativă, caldă și empatică de a ne integra existența în viața de zi cu zi.

       Astfel vom putea cultiva și lărgi câmpul conștienței noastre în raport cu noi și cu ceea ce vrem să percepem și să cunoaștem din lumea exterioară. Să nu uităm că această atitudine esențială implică o anumită profunzime a abordării vieții întrucât inima devine un suis generis organ de cunoaștere ce ne reprezintă în mod autentic propria natură.

       Această experiență spirituală a fost confirmată de mulți dintre cei care au participat la ea. Ea vă poate răsplăti în primul rând prin efectele binefăcătoare ale unui astfel de mod de a percepe, cunoaște și răspunde la contactul dumneavoastră cu lumea.

Dialog spiritual: Despre Yoga

În această expunere ofer o perspectivă personală cu privire la Yoga. Fac aceasta pentru că există un interes din ce în ce mai mare cu privire la acest domeniu. Desigur că în societatea românească există încă multe prejudecăți cu privire la Yoga, există curiozitate, există și un fond de așteptare, mulți sperând că după 2 săptămâni de venit la sală, viața lor se schimbă fundamental. Și da !, există din păcate și mulți așa ziși instructori, profesori, guru-și, ”maeștri” care vând pe bani buni Yoga pretinzând că ei oferă Iluminarea și Samadhi (starea de conștiință superioară în Yoga) pentru a-i atrage pe cei naivi.  Există însă și profunzime, umilință și aspirație sinceră, responsabilitate a practicii și perseverență.

Cu Yoga este ca și cu remediile naturale. Degeaba cunoști efectul binefăcător al unei plante dacă nu începi să ți-o administrezi. Degeaba iei remediul odată sau de două ori dacă nu continui administrarea sa pe perioada de timp indicată. Pe de altă parte, un smecher aflând că remediul acela este căutat începe să-l vândă la suprapreț și, mai mult decât atât, începe să susțină că numai remediul său este cel mai bun dacă nu chiar unicul.    

Da ! Yoga poate transforma în mod minunat o existență. Cu două condiții: 1. calea să fie autentică și 2. calea să fie practicată. De abia atunci, prin efectele produse putem înțelege unde ne poate duce cu adevărat Yoga.

Vă invit și cu această ocazie la o întâlnire cu Yoga, și mai precis cu Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – forma de yoga pe care o practicăm în cadrul centrului de yoga și meditație Kamala.   

 

Rezistența minții la progresul spiritual

Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.

Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri.  Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.

Omul poate dar de multe ori nu vrea sa cunoasca realitatea

În acest dialog spiritual arăt că există, în general, o autosuficiență în ceea ce privește cunoașterea de sine. Trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi nu facem, sau mai bine spus, nu creem sau nu ne transpunem în cadrul necesar unei experiențe pentru a putea ajunge să lărgim semnificația unui concept, în primul rând printr-o cunoaștere directă. Cum ar fi conceptul de conștiință sau cel de suflet sau cel de psihic sau de minte sau…sau…sau. Iar cu privire la corp, deși este cel mai usor perceptibil nivel, cu privire la el, în general doar reacționăm la stimulii care ne parvin din sfera sa. Este mult prea putin, pentru a crede că, în această stare de lucruri, ignorând diferitele niveluri și resurse ale ființei, existența noastră ar putea rămâne mult timp în zona de confort. Este exact, pe dos. În mod sigur, mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin dureros, vom fi ”scoși” din această zonă, ajungând să cunoaștem mai profund cum stau lucrurile cu noi, forțați mai ales de soartă. Și totuși lucrurile ar putea sta altfel. 

 

 

Inima poate cuprinde și înălța totul

 În Yoga Inimii Spirituale viața este câmpul vast al experienței. Desigur că există o practică și o metodologie a trezirii interioare și a reamintirii a cine suntem noi în realitate. Cu ajutorul acesteia, reușim în scurt timp să devenim conștienți de resursele noastre interioare și să le valorizăm la nivelul la care ele ne pot facilita percepția și integrarea unei viziuni a totalității și unității existenței.

       Atunci când Inima îți poate vibra în dorul de înălțare, când freamătă înfiorată de frumusețe, când recunoaște și afirmă curajoasă adevărul prezenței divine în lume și în toți ceilalți semeni, când deschisă și generoasă te face să întinzi mâna spre a oferi, când își cântă preaplinul iubirii dăruind fericire, când tăcută și sfioasă se abandonează cerului sărutând cu recunoștință pământul, când se avântă spre spațiile celeste purtată de îngerii cunoașterii, și… chiar și atunci când, pur și simplu nu ai simțit nimic din toate acestea, este bine să nu uiți că viața ta reflectă deschiderea sau închiderea Inimii tale. Prin urmare, fii cât mai prezent în Inima ta și darul prezenței Inimii tale se va face simțit în lume.

       Cu acest prilej doresc să vă invit să petrecem la sfârșitul săptămânii viitoare, (8-10 mai) un timp al prezenței în Inima Spirituală. 

       Vom consacra două zile pentru o perioadă de retragere și regăsire prin yoga și meditație în cadrul Centrului de Yoga și Meditație Kamala din Sânpetru. 

Aici veți găsi mai multe informații pentru cei interesați.

Vă aștept cu drag!

Rolul și semnificația conștiinței individuale în meditația de introspecție

Noțiunea de ”eu” centrează tot ceea ce reprezintă experiență pentru ființa umană. În prezentarea următoare vreau să ofer o perspectivă asupra naturii reale a ființei, relativ la care conștiința individuală poate fi înțeleasă doar ca manifestare limitată și evident condiționată. Ea – conștiința individuală – este totodată perfectibilă până la gradul de a deveni complet transparentă față de această realitate luminoasă și etern pură a Sinelui Divin – atman.

Orice călătorie spirituală începe din dorința acestui ego de a se transforma în direcția a ceea ce mintea și/sau intuiția consideră a fi important. De aici plecăm. Centrați și fortificați în personalitatea egotică aspirăm să ne autodepășim. 

Să vedem mai departe ce rol are această conștiință individuală și ce am putea face ca ea să servească cât mai eficient scopului evolutiv pe care ni l-am propus.

Cum să menținem conștiența și centrarea în viața de zi cu zi

       Aici este un extras dintr-o prezentare care a avut tema ”Yoga în viața de zi cu zi”. Sunt oferite câteva recomandări și modalități care să faciliteze menținerea unei stări conștiente de centrare chiar și în viața de zi cu zi. Există multe tehnici de yoga ce pot fi aplicate conjunctural în funcție de gradul de descentrare cu care ne confruntăm în diversele conjuncturi ale vieții. Desigur că este necesară o conștiență mărită spre a recunoaște unele influențe perturbatoare și a integra cât mai repede acele modalități care să ne ajute să refacem starea de echilibru și de centrare sufletească. Sunt date mai multe exemple de situații în care putem ajunge și totodată sunt oferite soluții practice eficiente care pot fi aplicate pentru a trece cu bine prin acele încercări.

       Adevărul este că mulți dintre noi ne putem recunoaște punctele vulnerabile precum și circumstanțele care ne ”răscolesc”. Ceea ce nu știm însă, este ce am putea face chiar atunci pentru a remedia situația.

Despre existență și conștiință din perspectiva non-dualității

       În această prezentare abordez un aspect fundamental al integrării spirituale și anume necesitatea asumării și, mai apoi, a afirmării viziunii unității întregii existențe. Tot ceea ce există și se manifestă în acest Univers (inclusiv  conștiința umană) este interconectat și integrat în câmpul unificat al conștiinței divine.    

Este necesar, de asemenea, să facem foarte bine distincția și să înțelegem lăuntric diferențele dintre 1) a te gândi la o astfel de afimație, 2) a crede în ea și 3) a o trăi ca atare, de a o exprima prin însăși propria ta prezență. 

Despre minte și unele stări superioare de conștiință

În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.

Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv.

Rolul centrării în Inimă pentru viața spirituală

De ce ne-am pune problema centrării in inimă? Dacă nu din necesitatea unei asumări libere a unei existențe armonioase măcar motivați de constatarea că des-centrarea a devenit o experiență comună marii majorități și aceasta duce la agitație și stres, la o stare de încordare și anxietate care stoarce de resurse orice ființă. Des-centrarea este, în ultimă instanță, efectul unei minți orizontale care se extinde senzorial atât de mult spre ”a face ceva” încât se ajunge în situația de a nu mai fii pur și simplu capabili de a distinge în zgomotul de fond semnalele inteligente ale sufletului nostru. Nu trebuie niciodată să confundăm adevărata stare de concentrare a minții cu aceea receptivitate neselectivă în urma căreia mintea rămâne mereu ”colorată” de tot felul de percepții, senzații, dorințe și stări care nu îi mai dau pace.

De cealaltă parte, Inima poate deveni un veritabil barometru al stărilor noastre existențiale. Centrarea in Inima Spirituală asigură această participare vie, caldă și mereu însuflețitoare în tot ceea ce urmărim să realizăm. Centrarea aduce acea conștiență extinsă în mod empatic asupra universului exterior iar în urma acestui tip de percepție va rezulta de multe ori un răspuns adecvat în mod armonios situației.

Centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

Desigur ca varianta optimă o reprezintă simultaneitatea centrării în Inimă și a unei atenții focalizate capabilă de a discerne cu acuratețe lumea și a decodifica cu înțelepciune mesajele ei pentru noi. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi” in armonie cu Totul.

Spatiul sacru al Inimii

Este bine ca atunci cand ne raportam la noi insine sa ajungem sa identificam pe cat posibil ce este acel ceva care ne defineste propria esenta si de ce nu, sa urmarim sa revelam din ce in ce mai clar adevarul a ceea ce noi suntem in realitate. Stim cu totii ca avem o inima fizica dar putini sunt cei care inteleg, de exemplu, rolul ei in viata noastra psihica  si cu atat mai putin este cunoscut mecanismul prin care inima determina calitatea experientelor noastre sufletesti imprimand directii de explorare si conferind sens intregii vieti.  Exista o permanenta legatura intre diferitele niveluri de manifestare ale fiintei si, daca la nivelul experientei fizice a unui centru regasim sistemul cardiac cu inima fizica ca organ vital esential, la nivelul experientei spirituale directe se reveleaza in mod inefabil centrul constiintei de sine – Atman sau Inima Spirituala.  

In aceasta prezentare ofer o perspectiva mai profunda asupra a ceea ce reprezinta zona centrala a pieptului si a semnificatiei Inimii Spirituale.  

2 Cai de recunoastere a Realitatii

In general, experienta umana conduce spre cunoastere in doua moduri: prin negare sau prin afirmare. Este valabil si pentru existenta profana si pentru cea spirituala.                                         Atunci cand explorezi lumea cautand ceva anume, cand recunosti (adeseori in final si dez-amagit) ca nu ai gasit ceea ce cautai, poti spune ca te afli mai aproape de adevar pentru ca ai eliminat una din cele N posibilitati sau solutii. Au mai ramas N-1 variante. Pe aceasta cale insa nimeni nu-ti garanteaza ca vei avea timpul si resursele sa explorezi multimea tuturor celor N-(N-1) pentru a ajunge in final la ultima varianta sau solutie care este cea reala.  Eliminand intr-un final toate variantele false ceea ce ramane nu poate fi decat varianta corecta si, prin urmare, adevarata. Dar avem oare aceasta putere de a merge pana la capat trecand prin atatea dez-amagiri si iluzionari spre a gasi in final Adevarul sau Realitatea? Cum si cand vom stii sau cine ne va spune ca am ajuns la capat? Avem noi oare acest discernamant si tinere de minte?

O alta cale ce se reveleaza gradat, pe masura ce se dezvolta aceasta constienta de sine, este aceea de a recunoaste ca in tot ceea ce intalnesti ca experienta exista (intr-un mod adesori tainic incifrat) un ”semn”, ”un fir calauzitor”, ”un graunte de adevar”, ”un aspect providential”, ”o lectie”, ”ceva necesar”, poate chiar unele sincronicitati semnificative sau situatii elocvente din punct de vedere simbolic. Recunoscandu-le atent pe drumul cautarii adevarului, ele sunt menite sa reprezinte veritabile jaloane sau borne ce te ghideaza sa continui explorarea traind un inefabil sentiment de apropiere si confirmare a justetii si corectitudinii caii pe care te aflii. Este mult mai revigorant si entuziasmant acest mod de explorare a vietii traind perpetua bucuria a descoperirii si recunoasterii amprentei divine in lume fata de situatia care devine incarcata de anxietatea absentei, lipsei, golului, pierderii sau ratacirii intr-o lume in care uitam de Dumnezeu.    

Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale este o cale a recunoasterii unitatii tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor. Ea urmăreşte prin tehnici si metode eficiente eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. A exprima si afirma din ce in ce mai coerent aceasta constiinta a Unitatii atat in cadrul experientei spirituale directe cat si in viata de zi cu zi inseamna, in ultima instanta, a trai acest Adevar al Unitatii Totului.

  

Inima ne conduce la dez-limitare si libertate

Orice gest de centrare în Inima Spirituală, orice apropiere de natura divină, de Dumnezeu, aduce după sine o evidenţă intuitivă, un sentiment al Adevărului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc şi mai mult aspiraţia centrării în Inima. Prin urmare, adâncirea în Inimă îşi găseşte o împlinire naturală în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu. Deschiderea sufletului şi procesul “de umplere” gradată a acestuia cu iubire de semeni si de Dumnezeu sunt expresii fireşti ale centrării în Inimă.

Există o fericire şi o libertate care sunt inerente centrării în Inima Spirituală. Ele vor infuza treptat orice practică spirituala şi apoi întreaga noastră viaţă.

Această centrare ne inspiră totodată să acţionăm în viaţa de zi cu zi în acele moduri care celebrează şi exaltă esenţa vieţii, fericirea, libertatea şi iubirea inerente spiritului uman. Pe de altă parte, centrarea ne conferă discernământul de a intui si ce acţiuni nu sunt în armonie din punct de vedere spiritual. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul. In acest centru te regasesti liber dar totodata unificat si impacat cu tine, cu semenii tai, cu intreaga lume. Si numai din centru poti avea aceasta viziune ca toate firele existentei tale sunt urzite intr-un mod nestiut cu firele destinice ale celorlalti, ca existenta acestei lumi este impletita mereu cu a ta, ca fericirea si sentimentul libertatii tale aduc totodata fericire si eliberare in lume.

Identificati-va cu pacea oceanului nu cu agitatia valurilor

Inima Spirituala este infinit mai mult decat inima fizica sau structura energetica si psiho-emotionala specifica acesteia. Si, mai ales atunci cand apar evenimente ce tind sa ne perturbe si pe care inima le simte mai intens, amintiti-va sa nu dramatizati, pentru ca acolo, perturbarea aceea emotionala nu este decat efectul vibratiei dizarmonioase a unui mic substrat. Lasati ca toate acele valuri emotionale sa se disipe in imensitatea acestui ocean de pace, liniste si iubire care, in realitate, nu poate fi niciodata de nimic perturbat, orice valuri, oricat de mari si amenintatoare topindu-se in cele din urma in imensitatea sa.

Amintiti-va sa va intrebati atunci: Cine sunt eu? Acest val efemer de suprafata sau imensitatea de profunzime si pace a oceanului? Regasiti-va astfel odihna in undele de mare adancime ale Inimii Spirituale. Abandonati mica barcuta firava a egoului speriat si invatati sa plutiti si sa va predati …marelui albastru.  

Inima – Lacasul misterului suprem

Atunci cand te lasi calauzit  de minte, ”cautarea” lui Dumnezeu se desfasoara de cele mai multe ori in universul exterior. Mintea poate gasi in lume, adeseori, suficient de multe motive sa spuna ca nu gaseste dovezi ale manifestarii Sale. Este adevarat ca Dumnezeu nu raspunde unei mintii disperate, incarcata de dorinta, prea plina de prejudecati si tensionata de asteptari. Dar, chiar si asa, mai devreme sau mai tarziu, epuizat de eforturi, dez-amagit de tot si de toate, in linistea abandonului care survine, sentimentul inefabil al unei existente ce continua sa curga dincolo de toate pretentiile, dorintele si aspiratiile de pana acum, te impresoara si, gradat, te invaluie spre a topi si ultima rezistenta a egoului tau care ”vrea” sa-L gaseasca sub un anume chip pe Cel fara de sfarsit. Si, atunci cand mintea lasa loc umilintei purei fiintari ce nu mai are trecut, ce nu se mai gandeste la vreun viitor, fiind complet eliberata din tentaculele acestei supreme dorinte, din lacasul Inimii irumpe …certitudinea calda si luminoasa a prezentei divine. Este …un moment  in care …doar Dumnezeu exista.

Pe de alta parte, cand suntem ghidati de Inima pe drumul cautarii lui Dumnezeu in aceasta lume, fiecare pas iti trezeste sentimentul recunoasterii amprentei divine. Dar, vine un moment, in care, toate aceste semne traite in bucuria anticiparii supremei intalniri, te ghideaza din ce in ce mai mult spre a asculta o chemare ce vine dinlauntru. Si atunci …te opresti …asculti …cum tacerea sfanta a Inimii a invaluit totul…doar Dumnezeu a ramas.  

Numai Inima recunoaște frumusețea divină a Creației

Ceea ce Dumnezeu i-a spus trandafirului

Astfel încât el a râs într-o frumusețe înflorită

I-a spus și Inimii mele 

Și a făcut-o de sute de ori mai frumoasă.                                                                   Rumi

În Yoga Inimii Spirituale recomand raportarea la universul nostru interior într-un mod similar celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri, fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident, mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite. În timp, Inima devine un suis-generis organ de percepție subtilă care poate simti această frumusețe atât în interior cât și în exterior. Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit, sacralizându-şi astfel propria existenţă. Astfel, Universul exterior se revelează în sufletul trezit ca frumusețe și armonie, ca iubire și înțelepciune. Cum se poate exprima atunci o ființă contemplativă în contact cu această frumusețe infinită, dacă nu prin imnuri, cântece de slavă, poezie, dans ….și de multe ori …adorație în tăcere. Există un limbaj cu totul aparte al misticului îndrăgostit de Creatorul acestei frumuseți.

Raportul Inima – Minte

 

 

Ochiul Inimii

Inainte de a va prezenta un alt aspect simbolic corelat cu inima vreau sa va urez sa aveti parte, in anul in care tocmai am intrat, de multe intelegeri si realizari interioare care sa va confirme, intr-un mod din ce in ce mai profund, realitatea experientelor spirituale.

Am fost incantat sa constat anul acesta, ca mai mult de o treime din cititorii acestui blog sunt din afara tarii si ma bucur ca multe dintre postarile cu privire la Hridaya Yoga si semnificatia Inimii Spirituale au fost apreciate.

Desigur ca acest blog se adreseaza in primul rand cautatorilor spirituali si prezentarile orale pe care le fac de mai mult timp pe blog implica din partea acestora mai mult timp si dedicatie mai ales cand sunt expuse unele tehnici de transformare.

Unii dintre acestia au simtit nevoia sa aprofundeze metodele sistemului Yogai Inimii Spirituale si fie au optat pentru cursurile de Yoga si meditatie on-line de pe site-ul MentorYoga, fie au ajuns sa practice la una din salile noastre de curs. Le apreciez si cu aceasta ocazie aspiratia sincera de transformare spirituala.

Dar sa trecem acum la subiectul de astazi. Exista o multitudine de  semnificaţii şi caracteristici simbolice ale Inimii Spirituale. Ele se lasa usor intuite pentru fiinta sesibila al carui suflet este trezit.

 Expresia “ochiul Inimii” apare de asemenea şi în tradiţia sufită. Aici reprezintă deschiderea faţă de divin, ochiul prin care profunzimea Inimii poate fi văzută şi prin care Inima poate recunoaşte Suprema Realitate divină. Conform acestor descrieri, ne putem imagina acest ochi al Inimii ca privind în două direcţii:

1. o privire orientată în „interior”, prin care cel care meditează poate vedea Infinitul profunzimilor Inimii.
2. o alta orientată spre “exterior”. Acesta este ochiul prin care Subiectul Suprem, conştiinţa martor, Cunoscătorul ultim, Dumnezeu priveşte Lumea, este martorul atotcuprinzător al acesteia.

Pentru aceste tradiţii, acest loc din adâncul Inimii este simbolul punctului de contact cu Dumnezeu.

Necesitatea constientizarii Inimii Spirituale

Constientizarea Inimii Spirituale este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine. Centrarea în Inima Spirituală dublata de constientizarea acesteia reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi”. A reusi sa prelungesti si sa stabilizezi momentele inefabile ale trairii meditative  in viata de zi cu zi inseamna, pana la urma, extinderea acestei constiente luminoasa si mereu pacificatoare a Inimii Spirituale. De aici rezulta spontaneitatea oricarei atitudini spirituale. Adecvarea armonioasa la circumstante devine astfel un efect ce exprima constienta trairii  ”in sine”. Inceteaza  ”nevoia” ego-ului de ”a trebui” sa faca ceva pentru aceasta adecvare. 

Exista intotdeauna o stare clar decelabila atunci cand suntem miscati de aceasta constienta a Inimii; este ca un numitor comun aflat la baza oricarei fractii a existentei.  Prin centrarea în Inima Spirituală  se induce sentimentul unei sacre legături a Tot. Acesta este adevăratul „Acasă” în care ne regăsim împreună, în aceeaşi radiaţie a Prezenţei Pure, a freamătului sacru, Spanda.

 

A descoperi sacralitatea vietii pretutindeni si oricand

Pentru un om obisnuit, ritualul religios este cel care, de multe ori, ii inspira si inalta sufletul in acel spatiu sacru de unde el se reintorce mai apoi primenit si regenerat.  Vizitam biserici, catedrale, moschei, temple participand sau nu la ritualuri si continuam sa facem aceasta de sute si sute de ani. Ne-am pierdut de multe ori in contemplare, veneratie si admiratie spre a ne regasi apoi mai umili si sfiosi in fata grandiozitatii si sublimului marilor opere umane care au incercat sa se apropie de opera divina. Am crezut si credem in continuare, multi dintre noi, ca ne este mai usor sa-l simtim pe Dumnezeu in temple si mai ales cu ocazia sarbatorilor.

Marile pelerinaje constituie pentru multi altii momente privilegiate de reconectare a sufletului la divinitate. Drumul pelerinului este parcurs cu veneratie, iubire si recunostinta, fiecare pas facut apropiindu-l de Dumnezeu.

Unele fiinte al caror suflet este trezit traiesc bucuria recunoasterii sacralitatii in marele templu al naturii acolo unde lumina reveleaza frumusete, echilibru, armonie si intelepciune.  Ne-am regasit poate, de multe ori pacea si linistea in aceste spatii exterioare admirand sublima creativitate a divinitatii.

Dar de ce numai asa? De ce sa nu extindem acest camp al regasirii si recunoasterii divinitatii pretutindeni si oricand? Cum am putea face acest lucru? Oficiind clipa de clipa in templul Inimii, la altarul Iubirii. De unde altundeva ne-am putea adresa invocatiile si cantecele de dor de Dumnezeu daca nu de aici? Spre ce zari si spre ce piscuri ar trebui sa ne indreptam spre a ne ”apropia” si a fi mai bine ”auziti” de EL, daca nu urcam in cerul Inimii noastre cantand de aici Cantarea Cantarilor? Carui Dumnezeu sa-i oferim cu iubire ofrande si daruri daca nu celui care este aici si aproape si care poarta in Inima sa intreaga asemanare?

Unde sa mai mergem si pe cine sa iubim și sa servim in lumea asta, daca nu divinitatii din noi si din semenii nostri de pretutindeni?

 

Limbajul Inimii versus limbajul Mintii

Este usor sa intelegem ca modul in care relationam, comunicam si reactionam fiecare dintre noi, poarta amprenta specifica predominantei nivelului de constiinta. De exemplu, o fiinta orientata predominant afectiv se comporta diferit in multe situatii ale vietii fata de o fiinta a carei specificitate o reprezinta abordarea mentală a situațiilor. Ca urmare, apar reactii si raspunsuri diferite si din partea mediului exterior. Deschiderea spontana, altruismul, bunatatea si candoarea unei fiinte a sunt mai greu de inteles de catre o alta fiinta calculata, rezervata, prudenta pana la suspiciune si care-si urmareste mai mereu propriul interes.

Viziunea si orientarea unei fiinte care traieste cum s-ar spune cu Inima deschisa este caracterizata de deschidere, spontaneitate, caldura, entuziasm si incredere ceea ce de multe ori faciliteaza un nivel superior al comunicarii si interactiunii umane. Inima este instrumentul care odata acordat continua sa cante si …sa incante pe ceilalti. Aceasta vibratie pura a Inimii mereu anima si contagiaza in mod binefacator natura umana. Asadar spatiul sacru al Inimii devine locul de intalnire al fiintei cu ea insasi, cu semenii si cu Dumnezeu.

 

Egoul ”cade” de la sine daca ne ocupam de Inima

Auzim adeseori sfaturi si/sau indemnuri de tipul ”trebuie sa lupti cu egoul”, ”e necesar sa diminuezi egoul”, ”sa anihilezi egoul”, ”sa elimini egoul”, s.a.m.d. Dar inainte de a intelege ce ai de facut pentru a da curs unui asemenea sfat/indemn ar trebui sa stii ce este acest ego. Daca incepem sa aflam ca aceasta constiinta a individualitatii noastre ce se exprima atat de complex in planul personalitatii este o ”constructie” fortificata de noi si de universul exterior cu multe eforturi avand si o istorie veche, ne-am putea pune intrebarea de ce ar trebui sa luptam contra sa, sa daramam, sa anihilam, sa distrugem ceea ce a fost creeat? Mai mult decat atat. Egoul – ahamkara – (simtul propriei individualitati) este un nivel de exprimare a modului in care este organizata si tinde sa evolueze constiinta de sine la un moment dat. Din acest punct de vedere problema ”anihilarii” egoului este falsa. Caci daca ar fi cineva care sa vrea sa faca acest lucru, acesta ar fi o structura mai subtila care apartine tot egoului dar care intelege si realizeaza limitarile, conditionarea si suferinta inerenta experientei umane purtate de catre acel egou mai impur si ignorant pe care acum, el (egoul superior) l-ar dori eliminat. Este oarecum linistitor pentru ego sa stie ca are mai mereu ceva de facut pentru a asigura o mai mare bunastare a sa chiar in ideea evolutiei si realizarii sprituale. Dar aici, trebuie sa recunoastem ca tot despre ego este vorba, tot el este cel care ne dirijeaza atentia si in felul acesta isi continua dainuirea intr-un mod mai subtil si justificat spiritual. Ajunsi aici, trebuie sa admitem ca fiind o matrice fundamentala care are un rost in definirea modului de organizare si cristalizare a experientei umane nu ne va mai interesa nicidecum sa producem aceasta lupta interioara care poate conduce uneori chiar la scindare si tulburari de personalitate.

Ceea ce dorim insa la modul esential este ca aceasta structura a egoului sa nu blocheze un real proces evolutiv. Sa invatam sa folosim asadar resursele vaste ale personalitatii, sa cultivam toate acele insusiri ce reflecta o individualitate bine inchegata, unitara si coerenta din punctul de vedere al manifestarii binelui, dreptatii, iubirii, armoniei, frumusetii si intelepciunii si sa urmarim sa devenim UN OM ADEVARAT.

Toata aceasta chestiune falsa a luptei cu egoul dispare de la sine in momentul in care depasim din punct de vedere evolutiv aceasta etapa a individualizarii si intram in sfera de exprimare a nevoilor profunde ale sufletului nostru de a fi hranit si sustinut de structurile superioare ale fiintei. A iesi din colivia ingusta a egoului pentru a zbura liber in spatiile vaste ale orizontului presupune insa a cunoaste ca dincolo de gratii este ceva care merita a fii perceput si explorat. De ce am lupta sa iesim din temnite si colivii daca nu am fi siguri ca ”dincolo” ne-ar fi mai bine. De ce am face-o daca in temnite si colivii putem inca supravietui cu ce primim. Am lupta insa si am risca chiar si viata pentru libertate numai daca am stii ca existenta noastra va fi cu mult mai buna.

Daca din punctul de vedere al nivelului de constiinta am depasi planul individualitatii si am trece in spatiul Inimii caracterizat de o viziune a unitatii tuturor lucrurilor, a coexistentiei si manifestarii lor in acest vast ansamblu al armoniei universale in care liantul fundamental este iubirea, egoul si-ar diminua spontan influenta si incet, incet s-ar ”topi”. Atins de flacara iubirii, sufletul individual incepe sa cante o sublima simfonie ce exprima miscarea de inaltare a sa pe orbite din ce in ce mai elevate si aici ”instrumentul” egoului ar suna fals si chiar complet disonant. Asa incat egoul ”cade” de la Sine atunci cand ne ocupam sa ”urcam”. El nu poate ”respira” in spatiul eterat si pur al intelepciunii Inimii. Iata de ce trebuie sa ne ”ocupam” doar de inima noastra pentru a o deschide larg si a o face sa ramana asa in ciuda tuturor obstacolelor.  Iata de ce este necesar sa invatam sa trezim sufletul pentru a primi si darui iubire. Iata de ce este bine sa ne amintim ca niciodata nu suntem singuri si ca suntem cu totii solidari pe acest drum al IUBIRII. Iata de ce este necesar ”sa urcam”.

Dar nu cu lupta si incrancenare. A lupta, niciodata nu a fost un model valabil din punct de vedere evolutiv si/sau spiritual. Nici o lupta nu aduce cu adevarat pacea. Dupa atatea si atatea experiente de lupta, individul se apropie de momentul depasirii acestui nivel de reactie a egoului. Amintiti-va mereu ca cel care vrea sa lupte cu oricine si cu orice, chiar si cu el insusi este tot egoul. Surprindeti-i astfel inselaciunea si continuati ”sa urcati”. 

Adevarata evolutie si/sau revolutie a constiintei a avut, are si va continua sa aiba ”de-a face” cu iubirea. Iubirea este cea care cucereste. Iubirea este cea care uneste si elibereaza sufletele. Iubirea este cea care ii poate face chiar si pe ceilalti sa se predea. Cu adevarat, Iubirea dezarmeaza constiinta egoului si o destructureaza pana la disolutie. Iata de ce a invata sa ne recentram sufleteste in acest spatiu sacru al Inimii pana la a ajunge sa ne lasam ghidati de frumusetea, iubirea si intelepciune sa inerenta este ceea ce ne poate ilumina existenta de zi cu zi. A noastra si a celorlalti.

 

Inima – Templul universal al Iubirii

Toate templele, manastirile, bisericile, moscheile si altarele existente in aceasta lume au fost inaltate de oameni. Mai mult sau mai putin sfinti, profeti sau invatati, acestia au cautat sa-i gaseasca lui Dumnezeu un loc pe acest pamant si sa reaminteasca oamenilor prezenta Sa in lume.

Templul Inimii a fost insa creat de Dumnezeu. Si acolo El salasluieste. A ne aminti sa onoram acest spatiu sacru existent in fiecare fiinta este cea mai inalta invatatura caci in felul acesta il recunoastem pe Dumnezeu. Dar cat de des uitam aceasta. Doar daca ne-am putea reaminti ca toate inimile fapturilor sunt animate de acelasi suflu divin creator, viata si toate relatiile noastre s-ar putea transforma in bine.  

Unul din rolurile unei comunitati spirituale active este de a actualiza aceasta invatatura, de a reaminti ca asa stau lucrurile si de a incuraja pe oricine sa o faca pentru ca iubirea reprezinta limbajul comun al tuturor sufletelor trezite. Iubirea in toate nuantele sale este vibratia inefabila a sufletului atins de Dumnezeu.

Despre Inima Spirituala in traditia sufita

Inima Spirituala este vazuta in traditia sufita ca fiind suprema realitate – aspectul divin in fiinta umana. Deseori Inima este vazuta si ca un templu sacru in care sufletul ii canta lui Dumnezeu. 

 

Cum ne recentram in Inima si de ce am face-o?

Cea mai clara reflexie a  Inimii Spirituale (Sinelui Suprem) in dimensiunea interioară este emanatia proaspata, vie si calda a sufletului ce a devenit mai transparent fata de lumina ”din adancuri”. Este totodata expresia unei constiente expansionate care cuprinde si imbratiseaza cu bucurie intreaga existenta fara a nega ceva din manifestarea sa pentru ca acel suflet este eliberat din stransoarea mecanicismului reactiv.

Multe traditii au propus modalitati eficiente de ”trezire spirituala” si de constientizare a realitatii Sinelui. In ultima instanta ce este crestinismul sau sufismul daca nu sunt Invataturi ale Inimii. Locul unde ne duc cararile batute ale misticilor și adeptilor acestor cai spirituale este locul sacru care intersecteaza lumea interioara si lumea exterioara pe care le inglobeaza si pe care le unifica in spatiul sublim al Inimii. Este locul unde mintea se goleste spre a primi in tacere si cu umilinta Suprema Invatatura.    

2 Poli de atractie: Polul Sinelui si Polul lumii fenomenale

In acest Univers functioneaza o lege cunoscuta aproape de toti: legea atractiei si respingerii. Conform acestei legi si explicat foarte simplu tot ceea ce exista este supus unor forte care genereaza (in interactiunea lor permanent dinamica) efecte de atractie si respingere. Invatatura taoista precum si cea yoghina au descris pe indelete mecanismele de interactiune ale acestor forte precum si modul intelept de a opera asupra lor. Scopul mereu precizat este acela de a orienta efectele manifestarii fortelor polare pentru a determina diferite niveluri de echilibru si armonie in plan existential.

Atunci cand urmarim sa producem o transformare spirituala trebuie mereu sa tinem cont de existenta unei forte foarte puternice care genereaza efecte puternice. Este vorba de forta de atractie, seductie si fascinatie pe care Lumea exterioara o exercita permanent asupra noastra. Sub influenta ei, omul ajunge sa se miste adeseori haotic pe diferitele orbite in sfera carora intra. Caracteristica acestei forte de atractie consta in faptul ca sub influenta sa omul ramane captiv in sfera exterioritatii. Arareori reuseste, si doar pentru putin timp, sa se ”realinieze” pe orbita corecta la nivelul careia sa regaseasca conditiile favorabile unei stari de echilibru si armonie launtrica.

Astfel se explica de ce este aparent greu sa ne protejam fata de ”asaltul” neintrerupt al gandurilor care apar in urma perceptiilor senzoriale care vin din lumea exterioara, sa ne detasam pentru un timp de ele pentru a ne linisti si pacifica in interior. Iata de ce este greu inca pentru multi sa se concentreze la vointa doar asupra unui lucru sau sa reuseasca sa mediteze sau sa intre intr-o stare de contemplativitate superioara.

Bunul simt si intuitia (chiar si stiinta) ne spun ca exista totodata o forta care are un sens opus fortei de atractie a lumii. O forta care ne poate conduce, cand este suficient dezvoltata, pe orbita interioara a constiintei de sine. Cu cat mai mare va fi aceasta forta cu atat ea va putea sa contrabalanseze fortele si energiiile prin care aceasta lume tinde sa ne atraga in sfera sa de atractie.

In prezentarea urmatoare reamintesc ca aceasta forta iradiaza din Inima Spirituala, din insasi Centrul esential al fiintei noastre si, urmare a practicii spirituale consecvente, putem iesi cel putin atunci cand ne dorim daca nu chiar definitiv de sub influenta conditionanta a lumii fenomenale.

Calea Inimii – Cale de unificare a interiorului si exteriorului

Care ar fi conditiile si atitudinile fundamentale pe care le putem cultiva menite sa duca la aceasta viziune a unitatii percepute in interior si in exterior? Intuitia ne spune ca acestea au de-a face cu planul interioritatii. Centrarea, linistea interioara, a ne lasa ghidati de vocea inimii, de aceasta caldura comunicativa a inimii, cultivarea Constiintei martor – a atitudinii de observare detasata si neimplicata capabila de raspuns intelept si nu de reactie si drama. O atentie mereu deschisa spre a percepe lucrurile calm si impacat. Mintea si respiratia pot fi ”disciplinate” spre a se ajuta una pe cealalta in procesul unei transformari eficiente care sa duca la o stare superioara de echilibru si armonie.

Limbajul Inimii este in esenta un limbaj al iubirii.  Prin urmare prin tot ceea ce percepem si simtim, prin tot ceea ce intentionam, gandim si facem ar trebui sa se reflecte in primul rand vibratia calda si inspiratoare a Inimii. Este asa? Si daca constatam ca nu este, ce putem face spre a trezi aceasta ”facultate” superioara a Inimii noastre?  Un raspuns cuprinzator ar fi acela de a deveni din ce in ce mai constient intelegand ca tot ceea ce exista si se ”intampla” este menit sa ne ajute in evolutia noastra.  

Hridaya Yoga – cale de explorare a intimitatii Sinelui

Orice cale spirituala autentica pune in centrul atentiei sale omul si evolutia lui in univers. Pentru a fi insa eficienta in procesul perfectionarii fiintei ea trebuie sa ofere metode care sa trezeasca si sa aduca la suprafata constientei potentialitatile umane superioare. Este evident pentru toata lumea ca asa cum putem ca prin executia sistematica a unor exercitii fizice (de exemplu) sa imbunatatim si sa crestem unii parametrii fiziologici, in mod asemanator, prin metode specifice putem trezi si dezvolta potentialul nostru spiritual. Hridaya Yoga este o astfel de cale care sintetizeaza o viziune coerenta cu privire la ”cine suntem” in realitate valorizand in primul rand potentialul nostru spiritual esential – Constiinta Sinelui. A deveni constient ca suntem mai mult decat corpul fizic, ca putem mai mult gratie resurselor noastre psiho-mentale si spirituale este deja ceva comun pentru multi oameni. Totusi, trebuie sa evidentiez ca nu multi sunt cei care actioneaza constient si sistematic spre a continua sa dezvolte cunoasterea cu privire Sine si cu privire la modul de actiune in lume, care sa reflecte din ce in ce mai mult aceasta lumina a constiintei.  

Hridaya Yoga este o forma de yoga contemplativa care ne ajuta sa exploram in bune conditii dimensiunea propriei interioritati spre a descoperi frumusetea și pacea din launtrul nostru. Fiind o Cale a Inimii  ne vom lasa ghidati de intelepciunea ei spre a trezi progresiv intregul potential sufletesc si spiritual.

Este inceputul unei noi perioade de activitate dupa vacanta de vara si doresc sa reamintesc cu aceasta ocazie ca raman deschis intrebarilor si dialogului spiritual.  Imi reiau activitatea in cadrul Centrului de Yoga pe care-l coordonez si va invit sa participați la cursurile si seminariile tematice pe care le vom organiza. Pe site-ul KAMALA exista programul activitatilor  desfasurate in cadrul centrului.

Exercitii si atitudini spirituale pentru trezirea sufletului

Multi dintre cei ce urmaresc acest blog au deja o anumita practica spirituala. Sunt altii care s-au deschis fata de spiritualitate parcurgand unele dintre materialele postate aici si acest lucru ma bucura. Stiu ca sunt multi si in strainatate care urmaresc cu atentie blogul. Am fost rugat sa mai postez unele tehnici de transformare prezentate cu ocazia seminariilor pe care le-am tinut. Pentru cei care nu stiu amintesc ca exista o sectiune a acestui blog consacrata unor astfel de tehnici. Vezi aici TEHNICI DE TRANSFORMARE .  Desigur ca voi prezenta si alte tehnici. Am observat ca exista o deschidere fata de acest mesaj al inimii care este totodata si o cale a trezirii sufletului. De altfel, menirea acestui blog este aceea de a reaminti sublima inzestrare a naturii umane si de a pune la dispozitie unele cunostinte si metode pentru valorizarea acestui potential. In prezentarea de astazi readuc aminte cateva lucruri, multe dintre ele simple, pe care le putem ”face” spre a exersa aceasta deschidere a inimii si ”infrumusetare” a sufletului nostru. 

Iubirea revelează unitatea și unicitatea divină

Ultimele materiale postate sunt în legătură cu tema fundamentală a iubirii și trezirii sufletului. Așa cum este înțeleasă de mulți, iubirea pare a fi un sentiment născut în sufletul celui care iubește ceva sau pe cineva. Și totuși, dacă nu există (sau nu mai există deocamdată) ceva sau cineva care să atragă în jocul iubirii inima noastră, suntem oare sortiți să rămânem în afara cercului iubirii? Și până când vom rămâne așa?

DE LA ALIENARE LA UNITATEA CU DUMNEZEU

Practica centrării în inimă și trezirii sufletului determină în mod natural o apropiere umană și deschidere bazată pe înțelegere și compasiune. A înțelege că lumea nu este doar un concept abstract și foarte general ci că este un spațiu vast, populat cu oameni care nutresc aproape toți aceleași aspirații ca și tine și anume de a fi sănătos, de a fi fericit, de a iubi și a fi iubit, de a fi liber și stăpân asupra vieții pare că nu este atât de simplu nici în ziua de azi, așa cum nu a fost nici în trecut.

 Orice filozofie morală pune în centrul atenției omul și evoluția lui în raport cu semenii. Spre deosebire de ele, multe căi spirituale urmăresc să cultive un mod de existență care să treacă de la concept la experiența directă. O cale a Inimii este cea care în mod evident valorizează virtuțile sufletești și oferă metodele eficiente de ”trezire” ale acestora. A trăi în lume reprezintă pentru acest tip de căutător spiritual șansa de a recunoaște și afirma această unitate esențială a naturii umane purtătoare de Dumnezeu.  

Istoria ne-a arătat, de atâtea ori, cum uitarea omului de către om este totodată o uitare de Dumnezeu. Nu poate exista un simțământ real al divinității pentru acela ce ignoră omul aflat în trecerea sa prin lume. Nu va exista niciodată vreo ”înălțare” fără a fi ghidată într-un fel sau altul de divinitatea ce se manifestă prin oameni.  

Să nu uităm niciodată că nici măcar conceptul de Dumnezeu nu este totuna cu manifestarea divinității din inima omului.  

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 1

De-a lungul timpului am remarcat că practica spirituală trezeşte ”apetitul” de cunoaştere şi aspiraţia de înţelegere cu privire la dimensiunea cauzalităţii determinatoare a destinului. O temă mereu sensibilă şi actuală pe care v-o propun este cea a karmei şi a condiţionărilor de tot felul pe care ea le produce. Ceea ce aş dori să subliniez este faptul că, nu ne ajută cu nimic dacă vrând să înţelegem anumite aspecte existenţiale, abordăm conceptul karmei într-un mod impersonal şi exterior. Ca un mod puţin mai ”exotic” şi mai la modă de a înţelege ce ni se întâmplă în viaţă şi de ce.

Pentru a crea nişte repere necesare înţelegerii este bine să ştiţi că acest concept de ”karma” are mai multe semnificaţii:

KARMA

1) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală);

3) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană;

4) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a manifestării.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite, de exemplu, sub formă de succes, bucurie, ghinion, suferinţă, etc., în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. În toate tratatele de înţelepciune se afirmă că deşi există această condiţionare karmică, omul are totuşi libertatea să aleagă între diferitele tendinţe ale naturii sale. Mai ales învăţăturile orientale afirmă că prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale către Dumnezeu, fiinţa umană se poate elibera de legăturile karmei, atingând astfel Eliberarea spirituală şi înţelepciunea.

În acest dialog am urmărit să elucidez anumite aspecte corelate cu acest concept de karma şi să trezesc interesul spre a se înţelege că fiecare dintre noi suntem în măsură să intervenim conştient, integrând puterea liberului arbitru, spre a modifica unele condiţii existenţiale ”aparent” potrivnice. Spun aparent pentru că, de cele mai multe ori, ajungem singuri la descoperirea unui fapt surprinzător: că, după ce am reuşit să depăşim o anumită condiţionare, aceasta este privită, în final, ca fiind generatoarea unui salt binefăcător, a unei reuşite, a unei auto-depăşiri, a unei cunoaşteri sau experienţe superioare. Întotdeauna karma conţine în ea întregul potenţial al transcenderii ei, al dizolvării sau anihilării ei în planul efectelor.

Noi oamenii avem cam aceleaşi aspiraţii: să nu mai suferim şi să descoperim fericirea. Din această perspectivă, fiecare, mai devreme sau mai târziu începe să fie interesaţ de ceea ce este bine să cunoască pentru a junge acolo unde doreşte. Să vadă ce îl blochează, ce îl poate ajuta şi cum poate acţiona în sens favorabil.

Prin urmare, dacă suntem sinceri cu noi, va trebui să acceptăm, chiar dacă suntem occidentali, că toată viaţa noastră ne ocupăm de fapt de …. KARMA.  Că o suferim, că o ”ardem”, că o înţelegem, că o transformăm, că o ”spargem”, că o deviem, că o recreem, prin toate intenţiile, gândurile, acţiunile, atitudinile şi reacţiile pe care le avem,  prin toate conjuncturile aşa numitei noastre vieţi, trăim în oceanul manifestării karmice universale. Tu, cum îţi conduci corabia?

TEHNICI DE TRANSFORMARE: TREZIREA SUFLETULUI – ETAPĂ FUNDAMENTALĂ ÎN REVELAREA SINELUI

Aici este un extras dintr-o prezentare sustinuta in cadrul unei retrageri de meditatie pentru revelarea Sinelui. Sunt expuse spre aducere aminte unele aspecte care definesc in mod profund natura umana. Si unul dintre cele mai importante este sufletul. A pastra sufletul curat si pur, senin si permanent deschis reprezinta o mare provocare. Caci adeseori lumea vine sa-ti aminteasca ca, aici, in cadrul ei, parca nu mai este loc pentru sarbatoarea sufletelor. De prea multe ori am fost loviti si agresati in aceasta lume si suferinta traita atunci a generat mecanismul automat al unei autoprotectii. Pretul platit este intotdeauna prea mare: inchiderea sufletului, rigidizarea si stagnarea intr-o zona lipsita de vibratie, caldura, bunatate, compasiune si iubire. Am vrut sa traim fericiti si ne trezim dupa un timp ca doar incercam sa supravietuim fizic. Cum am ajuns aici? Ce am pierdut pe drumul vietii? Oare ne vom putea intoarce din locul in care ratacim cu sufletul inghetat in peisajul asa zis ostil al acestei lumi?

Fiinta care se trezeste din punct de vedere spiritual incepe sa intuiasca ca numai de ea depinde insanatosirea sa launtrica sufleteasca si experimentarea vietii ca fericire. In aceasta prezentare este oferita si o tehnica esentiala pentru a facilita acest proces al retrezirii sufletului nostru.

Vindecarea sufleteasca este o etapa esentiala in procesul evolutiv. Revitalizarea sufleteasca este o responsabilitate pe care orice fiinta poate sa si-o asume recurgand la cateva tehnici simple.

O inimă slaba este de multe ori o inimă inchisa. Niciodată o inima inchisa nu a putut lua cu asalt portile cerului.

A CONTINUA SA INVETI DESPRE TINE

Dincolo de tot ceea ce invatam acasa si la scoala, in afara a ceea ce cunoaştem si descoperim practicandu-ne meseria pentru care ne-am pregatit exista inca foarte multe lucruri pe care nu le stim. Si, de cele mai multe ori, … Continuă lectura →

UNELE PRINCIPII SI ATITUDINI SPIRITUALE IN HRIDAYA YOGA

Am întâlnit de multe ori persoane dornice de a practica meditaţia. Şi desigur cunosc şi la ora actuală multe persoane care au făcut din meditaţie o practică zilnică. Ceea ce am remarcat însă, este că devenind o practică repetitivă, meditaţiei  nu întotdeauna i se mai asigură condiţiile necesare acelei veritabile trăiri la cald, în intimitatea sinelui.

În această prezentare readuc aminte câteva lucruri poate ştiute de mulţi, poate necunoscute încă pentru alţii, menite să ne ajute să ne configurăm în starea cea mai prielnică pentru a trăi fericirea inefabilă a meditaţiei.

UNELE CONDIŢII ŞI ATITUDINI ÎN RETRAGEREA DE MEDITAŢIE HRIDAYA

Aici sunt prezentate unele aspecte cu privire la modul de abordare a unei retrageri spirituale şi a unor atitudini care să ne ajute în procesul meditativ.

INVITAŢIE LA …MEDITAŢIE

Această galerie conține 1 fotografie.

Sunt multe lucruri asupra cărora ”trebuie” să ne orientăm atenţia. Sunt multe alte lucruri care ne captează involuntar atenţia. Lumea ne vrea şi ştie cum să ne ţină legaţi de ea. Dar, din când în când, simţim o nevoie interioară … Continuă lectura →

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 2

Iată aici continuarea temei pe care v-am propus-o în clipul trecut cu privire la minte şi la rolul acesteia în procesul evoluţiei conştiente care să culmine cu revelarea completă de sine. Aşa cum aminteam şi cu alte ocazii, procesul cunoaşterii … Continuă lectura →

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 1

Pe parcursul a două episoade comentez mai multe aspecte legate de modul de funcţionare al minţii. În Hridaya Yoga putem spune că există 2 faze ale procesului evolutiv din perspectiva manifestării mentale. Prima este orientată spre integrarea unor modalităţi care … Continuă lectura →

A TRĂI CONŞTIENŢI ÎN LUMINĂ

În ultimele postări am prezentat mai multe aspecte corelate cu manifestarea specifică trezirii şi activării celui de al şaptelea centru energetic – Sahasrara. Cea mai intuitivă percepţie cu privire la acest nivel corespunde analogic în planul fizic manifestării luminii solare. Tot ceea ce există este mai mult sau mai puţin influenţat de lumină. Permeabilitatea la lumină, transparenţa, claritatea, limpezimea, strălucirea sunt tot atâtea caracteristici ce definesc modul propriu de a fi al oricărui obiect. Aşa este şi cu natura umană. Ea tinde să se deschidă din ce în ce mai conştient faţă de lumina propriei conştiinţe de sine în care se reflectă permanent, chiar fără să ştim, conştiinţa divină – sursa originară ce iluminează totul. Fără lumină, ochiul – fereastră a sufletului – nu poate reflecta frumusetea mereu pură şi luminoasă. Opac faţă de lumina sinelui divin, sufletul rătăceşte în întuneric. Să ne deschidem aşadar ochii şi inimile spre a ne lăsa atraşi precum fluturii de splendoarea infinită a luminii.