TEHNICI DE TRANSFORMARE: TRANSFIGURAREA CELUILALT PORNIND DE LA UN …TRANDAFIR

Aici este prezentată o tehnică de transfigurare care se poate realiza în doi, fiecare adoptând pe rând rolul de a transfigura şi de a fi transfigurat de celălalt.

Rezultatul: deschidere sufletească, iubire, bunătate, empatie. Toate acestea şi multe altele se revelează gradat în sufletul luminat de frumuseţe al celor doi.

UN IMBOLD SPRE A FII TU INSUTI

In acest clip este vorba despre necesitatea de a accepta ceea ce tu esti si a porni curajos din punctul in care te afli, fara a mai construi imagini artificiale despre tine insuti.

Cu atat mai mult, respectarea acestui indemn va aduce armonie in plan relational. Fiecaruia, in relatie, ii revine rolul principal in refacerea si mentinerea stabilitatii, iubirii si armoniei, prin ceea ce este el acum. Evident ca pe masura ce vei fii mai atent, mai constient si prezent in relatie lucrurile vor merge mai bine si in viitor. Dar nu merita sacrificat prezentul pentru incertitudinea viitorului.

REAMINTIRI: DARURILE NATURII FEMININE

Un extras dintr-o prelegere sustinuta in cadrul Seminarului : Sanatate, Sexualitate, Spiritualitate desfasurat in cadrul Centrului de Yoga si Meditatie KAMALA. Ca de obicei, în ultimul timp, numarul femeilor participante a fost mai mare. Se confirma, de altfel, observatiile pe care le-am facut nu o data, cu privire la felul diferit de exprimare a cautarii spirituale in cazul barbatilor si femeilor. Prin insasi ”datul” ei, femeia este mult mai sensibila la ceea ce inima ei ii cere ca ”hrana” sufleteasca, dand mai frecvent raspuns acestor cautari.  Intrucat am primit intrebari mai ales de la ele, am considerat necesar sa mai reamintesc cateva aspecte corelate cu modul de exprimare arhetipala a naturii feminine. Barbatii nu trebuie sa ramana nicidecum frustrati ci ar putea, la randul lor sa se deschida si sa intelega minunatele calitati femine pentru a urmari sa le stimuleze manifestarea, daca intentioneaza sa culeaga frumoasele daruri relationale din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental si spiritual cu cele pe care le iubesc.

RELATII DE TIP SUBIECT – OBIECT

O relatie este cu atat mai implinitoare si evolutiva numai in masura in care ea ne hraneste in plan sufletesc. Din acest punct de vedere, relatia trebuie integrata, nu ca reprezentand ”relatia MEA” cu ceilalti, ci ca ”eu FIIND” in relatie. Ori, aceasta presupune, constienta integrarii fiintei prin realitatea care o defineste cu adevarat: constiinta de sine . Numai aici regasim valorizata corect RELATIA prin perceperea a ceea ce te uneste si in acelasi este unit cu tine insati. O relatie te poate ajuta sa regasesti calea fireasca a unitatii (a non-separarii) tale de ceilalti sau poate conduce la amplificarea starii de izolare si inchistare, a sentimentului separarii si, prin urmare, a suferintei prin lipsa.  Vom intelege mai multe in cele ce urmeaza:

TEORIA CUANTICA SI …RELATIILE DINTRE NOI

Deşi nu suntem conştienti de realitatea câmpului unificator al energiei şi al conştiinţei aceasta nu înseamnă că nu suntem influenţaţi de jocul interacţiunilor şi forţelor permanent dinamice existente în cadrul său. Rostul părţii este de a-şi recunoaşte esenţa şi totodată unicitatea şi de a reflecta în mod specific unitatea care o şi conţine neîncetat.

ALTE REAMINTIRI NECESARE PENTRU FEMEI SI BARBATI

In acest clip reamintesc unele aspecte, poate mai putin cunoscute, legate de integrarea femeii in cadrul cuplului prin ipostaza sa activa. Pe de alta parte, barbatul trebuie sa ajunga sa se deschida cu deplina incredere spre a intelege mesajele pe care femeia i le ofera pentru a-i atrage atentia spre a-i aminti sa nu fie mai putin decat ceea ce el ar putea fi.    

UNELE DESINCRONIZARI IN COMUNICARE, ACTIUNE SI DRAGOSTE

Datorita interesului crescut fată de prezentarile facute in cadrul Seminarului consacrat armonizarii relatilor de cuplu am reluat din nou acest subiect ”cald”. In acest clip continui sa prezint alte aspecte care se produc adeseori in cadrul relatiilor de cuplu. Trebuie sa recunosc ca unele sabloane comportamentale pe care le-am observat la multe cupluri le-am prezentat de asta data intr-un mod putin mai ironic pentru a determina in felul acesta un impuls. Daca am ranit insa sensibilitatea unor persoane va rog sa ma scuzati.

CADRUL EVOLUTIV SPECIFIC FEMININ – MASCULIN

Exista datorita diferentelor dintre barbat si femeie si o ”schema” evolutiva specifica.  Pornind de la asumarea ”rolurilor” si continuand cu modul de a integra viata si relatia de cuplu vom vedea in continuare cum cauta cei doi (barbatul si femeia) sa-si implineasca scopurile.

Un aspect mai putin cunoscut si constientizat il constituie faptul ca barbatul si femeia integreaza intr-un mod specific procesul evolutiv si aceasta determina prin urmare o raportare diferita la celalalt in cadrul relatiei de cuplu.

DIFERENTE DE COMUNICARE

Comunicarea intre oameni si in special cea desfasurata in relatia de cuplu reprezinta un aspect esential prin care cei doi urmaresc sa se faca intelesi unul altuia. Cand nu se produce aceasta este cazul sa ne amintim ca exista diferente mari in modul in care fiecare dintre noi – barbat sau femeie – comunica si este cazul sa producem o modificare. Inteligenta relationala presupune implicit comunicarea (verbala si non-verbala), dialogul si ascultarea reflexiva.  

DE CE BARBATII NU ASCULTA SI FEMEILE NU STIU SA SE UITE LA HARTA

Ii multumesc Cameliei pentru comentariul la articolul anterior Femeia, Barbatul si …Creierul şi pentru linkul oferit.

Allan Pease este un cunoscut expert international in domeniul comunicarii non-verbale. Lucrarile, filmele si casetele sale sunt cunoscute si utilizate de foarte multi oameni, pentru ca el a reusit, intr-un mod adeseori umoristic sa prezinte pentru cei interesati mecanismele si modul de functionare al limbajului verbal si non-verbal optim pe care barbatii si femeile l-ar putea adopta pentru a se face mai bine intelesi. In acest clip, la randul sau scoate in evidenta anumite diferente fundamentale de atitudine si comportament specifice femeii si barbatului.

DESPRE CUM AR PUTEA FI SI CUM SUNT UNELE RELATII DE CUPLU

Reiau in acest clip, tema mult solicitata de catre unii dintre cititorii acestui blog, a relatiilor de cuplu. Cum ar putea fi integrate acestea si cum se manifesta adeseori cei doi in relatie sunt prezentate aici din perspectiva unui determinism cauzal care îi implică in egală măsură.

ARTA DE A IUBI

Este oare iubirea o artă? Dacă este, ea cere cunoaştere şi efort. Ori este doar o senzaţie plăcută, pe care o încerci dacă ai noroc, care „te încearcă” dacă ai această şansă? Articolul de faţă se bazează pe prima premisă, deşi, neîndoielnic, majoritatea oamenilor cred astăzi în cea de a doua.

Nu că oamenii ar considera iubirea lipsită de importanţă. Dimpotrivă, ei tînjesc după iubire; se uită la nenumărate filme despre poveşti fericite sau nefericite de dragoste, ascultă sute de cîntecele de dragoste – şi totuşi aproape nimănui nu-i trece prin minte că ar avea ceva de învăţat despre iubire care presupune efort, înţelegere, acceptare, răbdare şi încă multe altele.

Această stranie atitudine se bazează pe cîteva premise care – luate separat sau puse laolaltă – încearcă să o susţină.

Iată care sunt ele:

1. Cei mai mulţi oameni privesc problema iubirii ca fiind în primul rînd problema de a fi iubiţi ei înşişi şi nu cea de a-i iubi ei pe alţii, nu cea a propriei lor capacităţi de a iubi. Ei se întreabă, aşadar, cum să se facă iubiţi, cum să devină demni de iubire.

Pentru atingerea acestui scop, ei urmează diferite căi. O cale practicată în special de bărbaţi este să ai succes, să fii cît mai puternic şi mai bogat, în limitele permise de poziţia ta socială. O altă cale, practicată mai ales de femei, este să te faci atrăgătoare, îngrijindu-ţi trupul, îmbrăcă­mintea etc. Alte căi de a te face atrăgător, practicate atît de bărbaţi cît şi de femei, sînt: să ai maniere plăcute, să porţi o conversaţie interesantă, să fii săritor, modest, inofensiv. Multe din căile de a te face demn de iubire sînt identice cu cele folosite ca să ai succes, „ca să-ţi cîştigi prieteni şi să capeţi influenţă asupra oamenilor”. De fapt, ceea ce „majoritatea oamenilor din cultura noastră înţeleg prin „demn de a fi iubit” este un amestec între a te bucura de o simpatie generală şi a fi „un bărbat bine” sau „o femeie atră­gătoare”.

2. O a doua premisă care fundamentează atitudinea ce susţine că nu ar exista nimic de învăţat despre iubire este ipoteza că problema iubirii ar fi doar problema unui obiect şi nu a unei aptitudini. Oamenii îşi închipuie că este foarte simplu să iubeşti, că totul este să găseşti obiectul potrivit pe care să-l iubeşti sau care să te iubească. Această atitudine are câteva cauze ce îşi trag rădăcinile din dezvoltarea societăţii moderne. O astfel de cauză este marea schimbare ce a intervenit în secolul al XX-lea în modul de alegere a „obiectului iubirii”. În epoca victoriană, ca în multe culturi tradiţionale, iu­birea nu era – de cele mai multe ori – o trăire personală spontană care să ducă apoi la căsătorie. Dimpotrivă, căsătoria se contracta prin convenţie – fie de către familiile respective, fie de agenţi matrimoniali, fie fără astfel de intermediari, dar oricum pe baza unor considerente sociale -şi se considera că iubirea trebuie să apară după încheierea căsătoriei. De câteva generaţii încoace, în lumea occidentală, conceptul iubirii romantice a devenit aproape universal. În Statele Unite, deşi considerentele de ordin convenţio­nal nu sînt cu totul absente, în marea majoritate a cazurilor, oamenii caută ”iubirea romantică”, trăirea personală a iubirii care să ducă apoi la căsătorie.

Se pare că acest nou concept al libertăţii în iubire a accentuat mult impor­tanţa obiectului, în detrimentul importanţei funcţiei.

În strînsă legătură cu acest factor, intervine şi o altă trăsătură caracte­ristică a culturii contemporane. Întreaga noastră cultură se bazează pe pofta de a cumpăra, pe ideea unui schimb reciproc avantajos. Fericirea omului modern constă în a căuta cu înfrigurare prin vitrinele magazinelor şi în a cumpăra tot ceea ce poate fi cumpărat, cu plată integrală sau în rate. Bărba­tul (sau femeia) privesc oamenii într-un mod asemănător. O fată atrăgătoa­re, respectiv un bărbat atrăgător – iată ce îşi caută ei. ”Atrăgător” înseamnă de regulă un „pachet de calităţi” drăguţe, general apreciate, care au căutare pe piaţa de personalităţi. Ce anume face ca o persoană să fie atrăgătoare depinde de moda zilei, atît pe plan fizic, cît şi pe plan spiritual. În anii ’20, o fată care fuma şi bea, fiind provocatoare şi dură era considerată atrăgă­toare; în timp ce astăzi moda cere mai degrabă spirit casnic şi blîndeţe. La sfîrşitul secolului trecut şi începutul secolului acestuia, bărbatul trebuia să fie agresiv şi ambiţios, pe cînd acum el trebuie să fie sociabil şi tolerant pentru a constitui un „pachet” atrăgător. În orice caz, sentimentul iubirii apare de regulă numai în faţa unor oferte umane ce se încadrează în limitele posibilităţilor de schimb ale fiecăruia. Sînt pe cale să fac un tîrg: obiectul trebuie să fie tentant ca valoare socială şi în acelaşi timp trebuie să fie inte­resat de mine, avînd în vedere toate calităţile şi potenţialităţile mele eviden­te şi ascunse. Astfel, două persoane se îndrăgostesc una de cealaltă cînd simt că au găsit cel mai bun obiect oferit pe piaţă, avînd în vedere limitele propriei lor valori de schimb. Adesea, ca în cazul cumpărării unor proprie­tăţi efective, potenţialităţile ascunse ce pot fi dezvoltate ulterior joacă un rol considerabil în cadrul tîrgului. Într-o cultură în care orientarea spre piaţă este preponderentă şi în care succesul material constituie principala valoare, nu avem motive să fim surprinşi că relaţia umană de iubire urmează ace­leaşi reguli ale schimbului care guvernează şi piaţa produselor şi a muncii.

3. A treia premiză eronată ce duce la ipoteza că nu ar fi nimic de învăţat despre iubire constă în confuzia dintre trăirea iniţială a îndrăgostirii” şi starea permanentă de iubire sau, mai bine zis, menţinerea unei stări permanente de iubire. Dacă doi oameni care au fost străini unul faţă de celălalt, aşa cum sîntem de regulă noi toţi, lasă brusc zidul dintre ei să cadă şi se simt apro­piaţi, se simt „una”, acest moment al uniunii este o trăire dintre cele mai ameţitoare, dintre cele mai pasionante ale vieţii. Şi este cu totul ieşită din comun, de-a dreptul miraculoasă, tocmai pentru persoanele închistate în ele însele, izolate, lipsite de iubire. Acest miracol al apropierii bruşte este adesea înlesnit dacă are în componenţa sa sau dacă are ca punct de plecare atracţia sexuală şi consumarea actului sexual. Totuşi, iubirea de tipul acesta nu poate fi, prin natura sa, de durată. Cele două persoane ajung să se cunoască, iar relaţia lor intimă îşi pierde tot mai mult farmecul, pînă cînd conflictele, dezamăgirile, plictisul ucid în întregime bucuria iniţială. Desi­gur, la început, cei doi nu îşi dau seama de toate acestea: dimpotrivă, ei iau intensitatea orbirii lor, ”nebunia” lor, drept o dovadă a puterii dragostei ce i-a cuprins, cînd aceasta nu dovedeşte, de fapt, decît gradul însingurării lor anterioare.

4. O altă premiză falsă este constituită din atitudinea care susţine că nimic nu ar fi mai simplu decît să iubeşti. Continuă să fie pentru mulţi ideea prevalentă despre iubire, în ciuda copleşi­toarei evidenţe a contrariului. Poate că nici nu mai există pe lume vreo virtute, activitate, sau întreprindere umană, care să fie începută cu atît de enorme speranţe şi-aşteptări şi care să ducă totuşi, cu atîta regularitate, la eşecuri. Dacă acest lucru s-ar întîmpla cu vreo altă activitate, oamenii ar fi interesaţi să cunoască motivele eşecului lor şi ar încerca să afle cum să procedeze mai bine ori, bunăoară, ar renunţa definitiv la acea activitate. Cum în cazul iubirii această ultimă variantă este imposibilă, se pare că există doar o singură cale de a evita eşecurile: cea de a examina cauzele acestor eşecuri şi de a învăţa ce înseamnă iubirea cu adevărat.

Primul pas care trebuie făcut este să devii conştient de faptul că a iubi este o artă, după cum şi a trăi este o artă; dacă vrem să aflăm cum să iubim, trebuie să procedăm aşa cum se procedează cînd vrem să învăţăm orice altă artă, să zicem: muzica, pictura, tîmplăria ori arta medicală sau ingineria.

Care sînt paşii necesari în învăţarea unei arte?

Procesul învăţării unei arte se poate împărţi convenabil în două părţi: una, însuşirea teoriei; cealaltă, însuşirea practicii. Dacă vreau să învăţ arta medicală, trebuie să cunosc mai întîi faptele legate de corpul omenesc şi de diferitele boli. Cînd am toate cunoştinţele acestea teoretice, nu sînt încă, în nici un caz, competent în arta medicală. Voi deveni stăpîn pe această artă abia după o lungă perioadă de exerciţiu, abia după ce, pînă la urmă, rezul­tatele cunoştinţelor mele teoretice şi cele ale exerciţiului meu practic se vor fi contopit într-un singur lucru: intuiţia mea, esenţa stăpînirii unei arte. Dar, pe lîngă teorie şi practică, există şi un al treilea factor necesar pentru ca cineva să devină maestru al unei arte: stăpînirea acelei arte trebuie să aibă pentru el o importanţă maximă, nimic nu trebuie să fie pentru el mai presus decît acea artă. Acest lucru este adevărat pentru muzică, pentru medicină, pentru tîmplărie şi, deopotrivă, pentru iubire. Poate că tocmai aici se ascunde răspunsul la întrebarea: de ce oamenii culturii noastre încearcă atît de rar să înveţe această artă. În ciuda eşecurilor lor  evidente, în ciuda profundei lor însetări de iubire, aproape orice pare să fie mai important pentru ei decît iubirea. Succesul, prestigiul, banii, puterea, aproape toată energia noastră este folosită pentru a învăţa cum să atingem aceste ţeluri şi astfel nu ne mai rămîne aproape deloc energie pentru a învăţa şi arta de a iubi.

Se consideră oare că nu merită să fie învăţate decît acele lucruri cu care se pot cîştiga bani sau se poate obţine prestigiu şi că iubirea, de pe urma căreia profită „doar” sufletul şi care, în sens modern, „nu aduce nici un profit”, este un lux pentru care nu avem dreptul să cheltuim prea multă energie?(Erich F. Arta de a iubi)

În articolele următoare vom mai dezvolta această frumoasă şi sublimă temă. O lecţie evolutivă esenţială pentru fiecare dintre noi.

CATEVA REPERE ASUPRA DETERMINISMULUI RELATIONAL

Sunt prezentate cateva din situatiile cu care se pot confrunta cei care se afla in relatii. De multe ori este dificil de receptat mesajul pe care-l ofera, de exemplu, un conflict relational pentru fiecare din cei doi. De cele mai multe ori sunt facute ”retusuri de suprafata”.  In relatie nu este suficienta doar buna intentie, ci este necesar efortul continuu de a te directiona interior astfel incat adecvarea ta in relatie sa serveasca si celuilalt.

CELE 3 TENDINTE FUNDAMENTALE REFLECTATE IN JOCUL RELATIONAL

In urma solicitarilor, am inceput sa postez extrase din lucrarile seminarului ”Cei 3 S – Sexualitate, Sanatate, Spiritualitate” consacrat studierii si aprofundarii relatiilor intre oameni, cu o aplicatie asupra relatiilor de cuplu. In clipul urmator, va prezint modul in care se reflecta tendintele naturii individuale TAMAS (stagnarea, inertia, pasivitatea), RAJAS (dinamismul, pasionalitatea, activitatea) si SATTVA (puritatea, armonia, echilibrul) asupra relatiilor si veti intelege, poate mai usor, de ce uneori ne este mai usor in doi, iar alteori ne este foarte greu in interactiunea cu ceilalti sau chiar cu cel apropiat. 

BARBATUL … INCOTRO? – Ep. 1

”DESPRE ARMONIZAREA CONDITIEI MASCULINE CAND MAI SCRIETI?”

Este o întrebare care mi-a fost pusă recent de un bărbat care urmăreşte blogul şi care mi-a şi solicitat în particular o consiliere pe probleme de cuplu.

Am avut încă o dată ocazia să-mi reamintesc la acea întâlnire de faptul că semnalul de alarmă tras acum 15 ani în CARTEA BĂRBATULUI apărută la EDITURA KAMALA a rămas la fel de actual. Da, cu excepţia acelor căutători sinceri care au urmărit să integreze viaţa în toate aspectele sale şi să facă din experienţele lor prilej de înţelegere, autocunoaştere şi împărtăşire, mulţi bărbaţi sunt vulnerabilizaţi de ceea ce reprezintă dimensiunea relaţiei de cuplu. De la intimitatea fizică şi fantezii romantice la iubirea împlinitoare şi revelatoare de înţelepciune este o cale adesori foarte lungă pe care multi dintre  oameni ajung să rătăcească.

Sunt mulţi acei bărbaţi care aspiră să trăiască o existenţă fericită, bucurându-se ani mulţi de viaţă. Dacă această aspiraţie ar fi fost suficientă, având în vedere că nu cred că există fiinţe masculine care să nu vrea aceasta, de ce totuşi nu este încă aşa? Pentru că Bărbatul, deşi vrea, încă nu ştie care este rolul care îi revine lui în povestea cu Fericirea. Şi atât timp cât îşi ignoră propriul său rol neasumându-şi cu curaj propria cunoaştere şi perfecţionare, îşi baricadează singur drumul către adevărata existenţă, adevărata fericire. De multe ori, omul şi-a negat statutul de fiu al lui Dumnezeu, a negat şi a amputat prin falsă pudoare şi morală ceea ce de fapt nu vroia să cunoască; dominat de dogme religioase şi condus de idei sociale retrograde, omul a întârziat procesul evoluţiei sale conştiente prin cunoaştere de sine. Sexualitatea pervertită, homosexualitatea, lesbianismul, recrudescenţa violenţei sado-masochiste, violenţa sexuală, bolile venerice, impotenţa psihică şi fizică, SIDA, problemele de cuplu, divorţurile, proliferarea instinctelor animalice, spiritul gregar, de turmă, manipularea perversă a maselor, goana nebunească după satisfacţii efemere, mitul hedonismului, fricile tenebroase, magia neagră, satanismul şi multe alte manifestări au fost făcute cu putinţă datorită ignorării acestui plan al fiinţei umane: PLANUL SEXUAL – locul de întâlnire al instinctului, fiziologicului, impulsului dinamic creator, psihismului şi, în acelaşi timp, al spiritualităţii prin promisiunea împlinirii şi a refacerii TOTULUI în jocul permanent dinamic al contrariilor îmbrăţişate, încarnate în BĂRBAT şi FEMEIE.

Prea mult a întârziat Bărbatul, rătăcind aiurea prin hăţişuri refuzând să admită şi să pătrundă prin înţelegere realitatea acestui nivel, preferând să amputeze silnic o parte din sine sacrificând-o pe altarul falsei morale. Puritanismul habotnic şi dogmatismul religios l-au făcut să-şi piardă luciditatea. Este timpul să se trezească şi să realizeze că propria sa existenţă poate lua o turnură nouă, pozitivă: cea a afirmării prin cunoaştere şi experimentare a realităţilor interioare în care SEXUALITATEA, EROSUL şi IUBIREA sunt într-o strânsă legătură cu SPIRITUALITATEA.

Întotdeauna adevărata masculinitate a avut ca reprezentare generică bărbatul puternic, plin de forţă, care îşi asumă cu curaj misiuni dificile în timpul cărora el dă dovadă de îndrăzneală şi cutezanţă, abnegaţie şi iubire, stăpânire de sine şi sacrificiu – într-un cuvânt – EROISM.

Din perspectiva spirituală acest arhetip al EROULUI îşi regăseşte cea mai înaltă şi luminoasă perspectivă în fiinţa care şi-a asumat cu curaj drumul propriei desăvârşiri. Un drum pe care însă bărbatul nu păşeşte singur. Pe această cale a  auto-împlinirii şi cuceririi sale, veritabila forţă a bărbăţiei sale se manifestă liber şi armonios, şi se revarsă plină de bunătate şi tandreţe asupra Aceleia care l-a sprijinit şi l-a înţeles, lăsându-se de multe ori prea uşor cucerită şi înşelată. Să nu uităm, ca bărbaţi, că existenţa lângă noi a Femeii ne impune nobila atitudine de a oferi, dărui, bucura, împlini acesteia cea mai înaltă aspiraţie a inimii sale: IUBIREA. O realitate spre care sufletul bărbatului păşeşte uneori timid şi de multe ori confuz.

Din această perspectivă, putem înţelege cum este cu putinţă ca acest univers al sexualităţii sublimate şi spiritualizate să deschidă, pentru orice bărbat curajos şi hotărât, porţile unui tărâm luminos a cărui cucerire nu depinde decât de el însuşi: ETERNUL FEMININ – şi prin acesta însăşi VIAŢA.

Adevărata masculinitate, forţa impetuoasă, elanul nestăvilit, spiritul cuceritor, curajul vitejesc, eroismul, temeritatea fără margini să fi ajuns astăzi doar cuvinte fără acoperire?

Ce este acel văl care umbreşte strălucirea glorioasă a celui menit să cucerească Olimpul? Ce-l uzurpă insidios, trădându–l în faţa Naturii pe cel care şi-a propus s-o cucerească? Unde este adevăratul Bărbat? strigă adeseori disperată Femeia.

Ajuns la începutul secolului XXI, Bărbatul, căci de el ne vom ”ocupa” în articolele consacrate acestei categorii, a devenit mai vulnerabil ca oricând de-a lungul istoriei sale. „Sprijinit” de cuceririle ştiinţei, „susţinut” artificial prin hormoni, purtat de curente şi ideologii fără substanţă, demagog, dogmatic, handicapat deseori de vicii, ameninţat de boli incurabile, abrutizat şi trăind fără credinţă, Bărbatul se scufundă. Materialism, ateism, bani, afaceri, sex, alcool, droguri… Aceasta este lumea sa. O iluzie care-l ţine bine agăţat cu ancora plăcerii din care gustă avid, uitând de sine. Se trezeşte uneori din coşmar, dar nu rezistă în faţa realităţii crunte. Vrea să uite şi reuşeşte imediat plonjând din nou – pentru a câta oară? – în SEX. Aici, se scurge repede, strălucind din ce în ce mai pal. Luminile-i din ochi s-au şters. E trist şi obosit. Poate că mâine?


Trecutul l-a marcat puternic. Îndepărtat din ce în ce mai mult de el însuşi, negându-şi perfid forţa virilă prin actul disperat al risipirii fără frână, Bărbatul devine „desfrânatul”. Arătat cu degetul de Papii inchizitori, Bărbatul se retrage în cap, devenind cerebral. Raţiunea îi limitează înflăcărarea, îi topeşte elanul de învingător, riscurile îl sperie, IUBIREA devine un orizont prea îndepărtat a cărui cucerire îi solicită trupu-i vlăguit. Oare să renunţe? Undeva în el, o sclipire încă pâlpâie. Dacă ar putea să o înteţească, să o aprindă, sufletul său rece s-ar mai încălzi. O lacrimă se scurge caldă pe obraz. Oare va reuşi? De undeva, din colţ, Femeia îl priveşte cum se ridică. La rândul ei se ridică. Îl va însoţi.