În cadrul cursurilor de Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – reamintim mereu și mereu necesitatea menținerii acestei stări de atenție centrată dar relaxată asupra interiorului ființei menită să susțină pacea și liniștea mentală și sufletească. Este, desigur, mai ușor de realizat la sală, pe parcursul a 2-3 ore, cu atât mai mult cu cât se propune integrarea principalelor atitudini spirituale (centrarea, conștiința martor, relaxarea, stabilitatea și imobilitatea corporală, atenția deschisă, conștientizarea, non-reactivitatea, liniștea minții, etc.) atât în practica procedeelor posturale și respiratori cât și a celor meditative.
Și totuși, este posibil să observăm, că deși repetăm și exersăm la sală multe dintre aceste atitudini cărora le recunoaștem importanța și eficiența, în contact cu lumea exterioară și mai ales atunci când suntem ”mișcați” de diferitele noastre dorințe ”de mai bine”, nu întotdeauna reușim să adoptăm și să stabilizăm un mod interior de ”a fi” care să le integreze firesc și să ne ajute în ceea ce noi întreprindem. Ba mai mult, observăm o mare variabilitate (și nu întotdeauna în bine) a parametrilor interiori ce au de-a face cu natura emoțională și mentală, stări neplăcute care se reflectă și asupra structurii energetice și fizice scoțându-ne de cele mai multe ori din formă și declanșând modele de comportament și atitudini interioare disfuncționale chiar pe termen lung.
Provocarea cea mare o constituie pentru mulți dintre noi, integrarea conștientă și menținerea acelor atitudini benefice și constructive care să faciliteze, în ultimă instanță, un flux neîntrerupt al conștiinței, ancorată mereu în prezent, capabilă de a observa calm și detașat ceea ce se produce în ființa noastră, urmare a impactului lumii exterioare asupra sa. Astfel, vom avea mult mai multe posibilități și resurse de a ne ”ajusta” în bine comportamentul pentru a răspunde în mod optim la ceea ce este necesar să existe, din punctul de vedere al resurselor interioare și exterioare în acea conjunctură.
Cu ocazia întâlnirilor spirituale desfășurate dincolo de cadrul cursurilor, încurajez o formă de dialog spiritual care să ne ajute să înțelegem mai profund cum putem gândi și acționa pentru a obține o viziune unificatoare cu privire la cele două capitole majore ale existenței noastre: planul social și viața spirituală. Pe măsură ce pătrundem mai adânc în interiorul ființei noastre este mai ușor să înțelegem această stare de existență comună a tot ceea ce există precum și continua interdependență a diferitelor forme de manifestare ale acesteia, chiar dacă aparent le considerăm ”în afara noastră”.
Desigur că pe mulți i-ar putea interesa ce ar putea face pentru a fi mai eficienți în ceea ce întreprind, să dorească obținerea succesului mai rapid, să realizeze afaceri care să le aducă prosperitatea, dar nu le este foarte clar ce presupune cu adevărat, obținerea succesului în plan social și ce ”preț” (nedorit) ajunge să fie plătit adeseori pentru obținerea lui.
Este foarte bine să urmărim atingerea scopurilor și idealurilor noastre, dar mai este necesar să cunoaștem și cum putem crea prin noi înșine, bazați pe reale resurse interioare, acele condiții favorabile obținerii succesului.
Aici sunt descrise câteva din principiile și atitudinile spirituale pe care este bine să le integrăm mai ales atunci când ne dorim ceva foarte mult.
Veți înțelege și cum se explică nereușita în unele situații, în ciuda a ceea ce noi încercăm cu bune intenții.
Faptul că lumina Soarelui nu se zăreşte noaptea aceasta nu înseamnă că el nu există, spunea demult un mare înţelept.
Aşa este şi cu iubirea. Deşi trăim cu toţi în acest câmp fundamental al conştiinţei divine, nu mulţi sunt cei ce se pot acorda spontan pe armonica acestei energii fundamentale a iubirii. Percepţia aproapelui şi a lumii fenomenale este astfel sărăcită de această incapacitate momentană. Spun momentană întrucât sufletului omului îi este rânduit ca, mai devreme sau mai târziu, (pe o scară a timpului ce măsoară nivelul evolutiv) să soarbă din cupa inimii elixirul sublim-miraculos al iubirii.
Din perspectiva existenţei şi manifestării acestui plan de conştiinţă caracterizat în mod fundamental de gama de trăire ce are de a face cu iubirea, bunătatea, dreptatea şi compasiunea, intuiţia ne spune că rezonatorul perfect este chiar sufletul omului. Dacă ne întrebăm ce ne atrage foarte mult la un om, chiar dincolo de însuşirile evidente ale personalităţii sale, putem răspunde mulţi dintre noi că acesta este sufletul cald şi bun al aceluia. Din perspectiva relaţională pragmatică a omului de astăzi, pare că virtuţile sufletului nu contează în faţa celor ale minţii. Cultura occidentală încearcă mai ales prin artă şi religie să cultive virtuţile sufletului dar se vede că nu a izbutit, din moment ce există încă în lume o angoasă a singurătăţii, a lipsei, a separării. Pentru a face faţă acestei nelinişti şi angoase existenţiale se dezvoltă în mod compensator în societatea actuală raţiunea rece a individului ce trebuie să supravieţuiască oricărei condiţii.
Evoluţia unui organism şi capacitatea lui de adaptare la noi condiţii are foarte mult de-a face cu integrarea şi folosirea inteligentă a tuturor resurselor. Din perspectiva individuală, cultivarea resurselor sufleteşti reprezintă o condiţie fără de care nu se poate accede în dimensiunile superioare ale spiritului.
În această expunere sunt explicate unele tendinţe şi atitudini pe care le manifestăm adeseori spontan unii faţă de alţii. Latura socială a naturii umane se dezvoltă de multe ori în mod artificial fiind expresia unei personalităţi egocentrice. Chiar şi în cazul socializării caritabile cu scopul de a colecta şi distribui resurse, de multe ori există acel interes de a proiecta propria imagine pentru a atrage atenţia, pentru a fi recunoscut şi apreciat, pentru a realiza noi contacte şi relaţii care în viitor să te ajute sa-ţi dezvolţi acţiunile. O fiinţă care trăieşte mult la nivelul egoului simte nevoia afirmării cu orice preţ a propriei imagini şi toţi ceilalţi ar putea reprezenta oglinzi virtuale care să-i amplifice şi să-i reflecte apoi imaginea pe care el doreşte să o impună în mentalitatea comună.
Am subliniat mai multe idei ce ne pot ajuta să înţelegem ce înseamnă a da şi a primi, a ajuta sau a ”face” bine. Una dintre ele este însă esenţială. Nu este cazul să facem din ”a da” lucruri exterioare sau a socializa pentru aşa-zisul bine al oamenilor un scop în sine pentru că s-ar putea ca nici noi să nu ştim care este acel bine.
Pe de altă parte, atunci când are loc o veritabilă trezire a conştiinţei de sine, aceasta duce la necesitatea firească de a intra în comuniune, de a colabora, de a împărtăşi, de a dărui şi de acţiona în spiritul unităţii. Nu există vreun interes sau vreo dorinţă ascunsă de recunoaştere şi apreciere şi spontaneitatea actului este impulsionată de către sufletul trezit al acelei fiinţe. Nu facem acţiuni caritabile pentru a fi sau a deveni cineva. Accentul nu cade pe ”a face” pentru ”a fi”. Este exact invers. Acea stare de ”a fi” centrat, prezent şi conştient simultan de tine şi de ceilalţi te conduce în mod necesar spre acţiona integrat şi armonios ajungând de multe ori să răspunzi intuitiv spontan nevoilor celor din jurul tău. Ceea ce noi putem oferi cu adevărat celorlalţi prin interacţiune nu poate fi decât darul conştiinţei noastre trezite, o prezenţă vie şi deschisă ce poate reverba sensibil la sufletul celui de lângă noi.
Multi au gasit intalnirile consacrate dialogului spiritual la sala de curs impulsionante si generatoare de emulatie spirituala. Am fost deschis propunerii de a posta si unele raspunsuri mai tehnice care sper sa fie de folos celor ce practica sau sunt … Continuă lectura →
O parafrazare a unui proverb românesc menită să sugereze că nivelul şi modul comunicării revelează aspecte profunde legate de propria noastră fiinţă. În această prelegere, analizez felul în care nivelul energetic al centrului gâtului (Vishuddha Chakra) determină capacitatea fiecăruia dintre noi de a comunica cu noi înşine şi cu semenii noştri. Chiar şi la modul fizic, felul în care sună propria voce, (volumul, intensitatea, tonalitatea, ritmul vorbirii, etc.) precum şi ”discursul” mental interior asociat intenţiei de comunicare sau acţiune reflectă gradul de trezire şi dinamizare sau de închidere şi blocaj a acestui centru energetic. Ceea ce vorbim şi modul în care comunicăm are de-a face cu întregul sistem rezonant al fiinţei şi este expresia unei continue încercări de exprimare şi afirmare a propriei autenticităţi. În ultimă instanţă are de-a face cu nivelul de adevăr în care trăim.
În Rajasthan, India, o şcoală extraordinară învaţă femeile şi bărbaţii din mediul rural (mulţi dintre ei analfabeţi) să devenină ingineri specialişti în exploatarea energiei solare, artizani, stomatologi şi medici în propriile lor sate. Se numeşte Colegiul Barefoot (Desculţ), şi fondatorul ei, Bunker Roy, explică modul în care funcţionează.
Aceste nuanţe sunt determinate de nivelul trezirii spirituale şi poartă totodată amprenta mai mult sau mai puţin pură a energiilor şi emoţiilor caracteristice dinamicii activităţii centrilor de forţă şi conştiinţă.
Mi-a fost trimis si am fost rugat sa-l dau mai departe. Intr-adevar, este un film mai bine facut decat altele, care abordeaza problemele calde cu care ne confruntam. Ofera o imagine de ansamblu si o perspectiva cauzala asupra a ceea ce se intampla in lume la ora actuala. Are totusi o mare lipsa.
Determinarea motivationala de a produce saltul si transformarea este integrata doar ca o reactie la situatia de criza cu care ne confruntam. Oricum este mai bine decat nimic. Foarte putin este abordata in film necesitatea transformarii in planul constiintei, ca un mod de a trai care aduce normalitatea, echilibrul, pacea si armonia naturala.Se pare ca nu l-au citit nici pe Lao-Tzu, nici pe Confucius.
Solutia energetica prin care am avea cu totii ceea ce ne trebuie si am putea trai apoi fericiti, pentru ca toti avem si suntem prosperi, este doar un vis utopic. Suna iarasi a indemn si promisiune de a accede la fericire prin a face rost de ceea ce vrem şi ne lipseste: mai multa energie si prosperitate. Respectand apoi principiul non-intruziunii si respectarii proprietatii, oamenii ar trai vezi-doamne foarte fericiti.
Sigur ca este importanta mobilizarea tuturor sau a cator mai multi oameni pentru intelegerea problematicii existentiale complexe pe care umanitatea o traverseaza. Dar a sosit momentul sa nu o mai facem cu aceleasi trucuri care au fost si sunt folosite chiar de cei care sunt identificati in film ca fiind creatorii acestei urzeli diabolice in care aparent suntem prinsi.
Mecanismul acestei asa-zise ”treziri” pe care filmul isi propune sa o produca respecta exact schema care este identificata ca fiind folosita de cei care ne-au adus in aceasta situaţie si care urmaresc suprematia totala. Si anume:
1. Crearea problemei. Producatorii filmului ne reveleaza situatia gravă. Ei ”descopera” planul diabolic de dominatie planetara.
2. Generarea reactiei. Suntem convinsi ca asa stau lucrurile. Participam si ne incarcam emotional la aflarea acestui plan al ”noii ordini mondiale” si a modului in care vom fi aserviti acestei ”oculte” mondiale. Devenim fiinte vehement orientate contra a ceea ce se intampla.
3. Gasirea solutiei. Apoi se incepe dirijarea opiniei noastre spre a se ajunge la un accept, chiar si psihologic si, de ce nu?, la un consens pentru a actiona contra a ceea ce se intampla la ora actuala. Trebuie sa recunosc ca spre deosebire de alte scenarii, cei din acest film sunt de acord cu o orientare non-violenta a demersului lor. Este un evident pas inainte.
Solutiile oferite vin pe fondul constiintei sociale si tipului de democratie americana. Filmul are un asemenea impact pentru ca are forta pragmatismului american. Acolo, oamenii sunt determinati sa actioneze cand simt ca sunt inselati si ca proprietatea si drepturile lor nu sunt respectate. Si, pentru ca la ora actuala, in lume, sunt multi cei care au ajuns sa inteleaga ca asteptarile lor nu au fost implinite de diferitele forme de organizare si guvernare, ei sunt foarte usor polarizati şi devin aderenti la tipul acesta de viziune pragmatica americana. Eu sunt absolut convins ca daca bancile ar relaxa politica fiscala si oamenii ar avea din nou accesul la credite nu ar fi deloc deranjati de politicile de jefuire si de manipulare la care de altfel au asistat satisfacuti zeci de ani, avand ce le trebuie.
Vreau sa va reamintesc ca pe fundalul asa-zisei prosperitati materiale individuale s-a produs fortificarea acestei Oculte mondiale. Sub ochii nostri si prin consens, prin lasitate si inertie, dandu-ni-se faramitele de la masa lor şi acceptand sa credem ca fericirea si libertatea ne vor fi oferite de aceste sisteme sociale noi ne-am pierdut instinctul si reactivitatea naturale de a spune STOP umilirii si manipularii conditiei umane, si de a arata ca suntem infinit mai mult decat o fiinta instinctuala avida de a-si satisface necesitatile sale biologice primare.
Istoria ne-a aratat din pacate: daca intr-un sistem social, guvernele dirijeaza manipularea sociala in asa fel incat individul este prosper, aceasta manipulare poate continua fara nici o jena pana la absurd si ridicol, pentru ca individul este satisfacut in nevoile sale de baza. El intra in inertie, vegeteaza, si intre timp lucrurile rele se produc sub ochii lui inchisi. Greseala facută de ultimii dictatori comunisti, de a suprima drepturi individuale si cea comisa recent de ”nobilimea neagra”, care nu a rezistat supremei tentatii de a-si adjudeca intreaga putere sub un singur guvern mondial, trezeste acum individul si-l face sa reactioneze. Dar din acest moment, el este iarasi manipulabil, prin insasi conditia sa reactiva. Înclin din ce in ce mai mult sa cred ca este chiar ceea ce vrea aceasta Oculta. Cat mai mult haos si dezordine, cat mai multa agitatie si isterie colectiva. De-a lungul timpului, aceasta supraorganizatie a inteles ca numai conflictele mondiale care s-au reflectat asupra proprietatii individuale si avutiilor nationale le-a adus marile profituri. Astazi (slava domnului) este greu sa starnesti razboaie. Dar conditiile de astazi permit scenarizarea unor aparente conflicte sau dificultati mondiale care vor solicita atentia intregului glob. Care vor solicita resurse si solutii pe care acest Guvern suprastatal le are gata pregatite.
Este insa un joc pe muche de cutit, intrucat reactia umana, cum s-a dovedit in istorie de multe ori, nu poate fi perfect controlabila. Parerea mea este ca daca aceasta Oculta mondiala si-ar fi continuat experimentele fara a afecta proprietatea si avutul individului, ar fi ajuns mult mai repede si sigur in punctul in care doreau. Dar nimeni nu este perfect …nici macar in rau.
Intrucat si aceasta organizatie nu este facuta decat din ”sarmani” oameni bogati, orbiti la randul lor de orgolii si aserviti propriei materialitati, lacomia lor atavica i-a si dus in punctul acestei mari greseli – amenintarea avutului individual. Si cutia Pandorei a fost deschisa, scotind la lumina toate frustrarile si reactivitatea individului oprimat care acum isi fortifica credinta ca a descoperit cine a fost de vina in nefericirea sa existentiala. Indivizii frustati si reactivi arata catre Oculta mondiala din ce in ce mai curajosi, pentru ca Oculta si-a desconspirat intentiile.
In sfarsit au pe ce pune mana, este ceva concret; au gasit mai mult decat tapul ispasitor. Au gasit cauza nefericirii lor actuale. Si se imbata cu parfumul desconspirarii si al agitatiei contra.
Nu fac acum decat sa va amintesc ca atat bolsevizarea cat si capitalismul au servit aceleasi Oculte. Exista si acum riscul ca toata aceasta agitatie legata de Criza Mondială sa serveasca in primul rand acestei Oculte. Dar ceea ce este acum si mai perfid este ca suntem invitati si invatati toti cum sa participam la interesele ei. Ne bucuram toti de atentie, toate statele se uita acum la toate statele si intre timp jocul perfid al pierderii autonomiei si suveranitatii se face sub ochii nostri. Cu acordul nostru, cu tot sprijinul nostru.
Toti suntem facuti sa credem ca iata situatia este fara iesire, si numai aceste conditii propuse ar putea asigura bunastarea diferitelor zone de interes. Se fac tot felul de asa zise uniuni care sa duca la mai bine. Si totusi individul este din ce in ce mai instrainat, mai insingurat, mai infricosat de conditiile zilei de maine. El devine mai revoltat si violent. Din nou, natura instinctuala tinde sa-l controleze. Este exact ceea ce se doreste.
Se fac intalniri sus, jos, la dreapta si la stanga, se discuta public, se fac profetii, au aparut noi meserii cum ar fi cea de analisti, in zeci de domenii care pana mai ieri nu existau. Cu fire sau fara, Internetul s-a inrosit. Suntem mai activi ca niciodata in a comunica si nu neaparat fata in fata. Mai mult decat atat: am ajuns sa fim facuti partasi, prin abilitatea mass-mediei avida de ratting-uri, sa participam la a ne spune parerea si traim parca mai euforizati ca oricand ca, iata, in sfarsit …cineva ne asculta. Ceva …altfel se intampla. Cu adevarat, este multa energie in sistem. Ca in orice sistem cu multa energie, exista riscul sa colapseze daca aceasta energie nu este repusa pe un nivel al functionarii in parametrii si daca gradul de dezordine nu este disipat si eliminat.
Asistam de ceva timp si vom continua sa asistam (din pacate mult prea pasivi), si in anii urmatori la tot felul de solutii, la tot felul de promisiuni, care vor avea aerul de noutatea, de salvare, de unificare. Dar ATENTIE, daca aceste noi orientari sociale, noi planificari, noi scheme sau oranduiri sociale nu vor implementa mecanismele eficiente prin care constienta individuala sa ramana trezita si mereu prezenta si activa, prin care responsabilitatea sociala sa treaca de la nivelul structurilor sociale exterioare la nivel interior, daca educatia sociala nu atinge coordonata care defineste esenta a ceea ce noi oamenii suntem in realitate: constiinta, spirit – oamenii vor trece prin aceleasi lectii generatoare de suferinta ca cele prin care trec acum.
În ultima instanta, trebuie sa recunoastem, ca daca trezirea noastra (la nivel de mase), cum se observa acum in decorul miscarilor sociale ale ultimei perioade, a depins doar de lipsa unei anumite prosperitati, sau de amenintarea intreruperii ei, putem considera ca experimentele sociale ale ultimelor zeci de ani, si nu numai, sunt menite sa reveleze masura in care omul poate fi manipulat, (adormit, trezit) si dirijat spre a raspunde, prin instinct si reflex pavlovian. Este mult prea putin. (Poate chiar ar trebui, NU? sa multumim acestei oculte ca ne ajuta sa ne trezim din acest somn si inconstienta, pentru a supravietui).
Toti cei care ne-au condus si ne conduc societatile au sadit de-a lungul istoriei noastre tumultoase si apoi au fortificat instinctul pervers al existentei determinate de conditii exterioare in care accentul este pus pe ”A FACE” pentru A AVEA. Dislocarea acestui instinct global al supravietuirii si conservarii speciei, detonarea tuturor motivatiilor exterioare de tipul acesta se va putea realiza spontan numai prin trezirea fata de realitatea imuabila care ne reprezinta in plan esential: SPIRITUL. Sa ne amintim ce frumos spunea Theillard de Chardin:“Nu suntem fiinte umane care traiesc o experienta spirituala, ci fiinte spirituale care traiesc o experienta umana”.
Suntem martorii binecuvantati ai acestei perioade. Acum se va face trecerea asadar de la nivelul constiintei separatoare si divizate a lui ”A AVEA” la nivelul conştiintei reflexive, unificatoare a lui ”A FII”. Exact aceasta lipsa de trezire in planul realei constiinte de Sine, a fost speculata de catre cei care au scenarizat aventura sociala a individului. Omul a fost prins si retinut in capcanele acestei calatorii exterioare care merge catre nicaieri, tinta dovedindu-se o himera. Cuvinte gen: pace, progres, libertate, democratie, prosperitate nu au fost decat promisiuni desarte, si continua sa fie. Morcovul pus in fata magarului ca acesta sa mearga in directia dorita.
Calatoria interioara catre adevarata PACE, LIBERTATE, UNITATE nici macar nu a inceput la o scara globala pentru ca daca li s-ar fi aratat oamenilor directia si sensul real, spiritual-evolutiv, omul ar fi devenit stapanul sau insasi si nu sclavul supus puterii institutionalizate: guverne, partide, banci, corporatii, religii, biserici, etc. Este greu sa conduci oameni puternici şi liberi. Si atunci toate puterile din toate timpurile au ”lucrat” parca in acelasi consens ideologic, si anume a reprezentarii binelui uman ca fiind determinat din exterior prin conditia materiala. Dar iata ca se dovedeste ca extrema la care s-a ajuns în aceste timpuri a si generat conditiile favorabile aparitiei unor noi germeni capabili sa duca la o veritabila mutatie în planul constiintei.
Ceea ce este greu de recunoscut si admis pentru orgoliul nostru de oameni ce populeaza aceasta minunata planeta, cam singuratica din perspectiva conditiilor de viata oferite de acest coltisor de univers, este ca, iata, suntem impinsi de lipsuri materiale, de suferinte si de injustete sa ne trezim. Nu o facem noi, prin noi insine, (prin puterea spiritului suveran) ci indemnati iarasi de precaritatea conditiei materiale, de efemeritatea acesteia. Pentru a cata oara? Ne trezim pentru ca ne este frica ca nu mai avem ce ne trebuie, nu mai induram, nu mai vrem sa suferim. Pentru a cata oara? Iar producatorii filmului, alti ”Iluminati” ne stimuleaza sa credem, (pentru a cata oara?) ca procesul trezirii se poate realiza in felul acesta: ”Trebuie sa vrem sa fim PROSPERI, pentru a fi liberi si fericiti. Cata naivitate, ca sa nu spun, demagogie si ipocrizie. Intentia lor este nobila dar motivatia ramane la fel de jalnica ca a tuturor acelora care comunisti fiind sau capitalisti au incercat, in tentativa lor de inrobire a noastra, sa faca exact aceste lucruri. Aceeasi Marie cu alta palarie. Naivitatea pragmatismului american face ca mesajul filmului sa fie inca departe de solutia corecta de care oamenii au nevoie acum.
Adevarata trezire spirituala implica efort si crestere personala, iubire, solidaritate, practica, credinta. Experienta directa a planurilor care compun acest spatiu vast al constiintei de sine, va revela adevarul faptului ca aceasta componenta a existentei noastre fizice, materiale si concret sociale este doar o câtime din viata vasta a sufletului si spiritului uman. Si atunci singuri vom arunca pietrele pe care le strangem ahtiati si posesivi pe drumul asa-zisei prosperitati sociale, pentru a ne bucura de diamantele care ni se daruie singure ajunsi din nou, ACASA.
Adevarata conditie a PROSPERITATII nu a avut niciodata de a face decat cu descoperirea intelepciunii de ”A FII”, cu alte cuvinte, de a trai in mod armonios pentru a MERITA darurile pe care Universul ni le pune mereu la dispozitie, in mod necesar, indraznind SA FIM BOGATI IN SPIRIT.
Vreau totusi sa reamintesc ca adevaratul salt care poate sa duca la veritabila transformare si orientare catre in sus, implica o masa critica de oameni care sa creada, sa gandesca si sa actioneze individual, sau in grup, in sensul manifestarii in primul rand in ei a acestei armonii si reechibrari pe care o doresc exprimata sau manifestata in lumea exterioara. Cu alte cuvinte, trairea in acord cu legea morala si valorizarea in campul existentei de zi cu zi a naturii spirituale reprezinta conditia fara de care nu se poate face un salt real, pentru a scapa de aneantizarea spre care ne conduc diferite ideologii sau sisteme mai mult sau mai putin totalitare, globale, mondiale.
Spun aceasta pentru ca in ultimul timp am observat o agitatie aproape isterica de acum, de-a dreptul obsesiva, de a lua urma conspiratorilor care ne-au dus unde ne-au dus, de ne merge atat de rau, de a dezvalui mizeria lor ideologica si planurile marsave de dominatie mondialala. Si multi oameni participa la schimbul acesta doveditor de informatii care arata ca OCULTA MONDIALA vrea sa ne conduca si care sunt strategiile ei negre. Este bine, este importanta informarea. Dar cu ce pret? Stam sa chibitam de pe margine pierzand aceste timp pretios al ”trezirii” sau chiar ne TREZIM?
CEI CARE POT FACE MAI MULT SA O FACA, FIIND IN PRIMUL RAND EI MAI MULT.
1. Sa treaca chiar ei la o practica directa de trezire in plan sufletesc,
2. Sa manifeste chiar ei in lumea aceasta mai multa frumusete, iubire, compasiune, credinta, ordine si armonie.
3. Sa petreaca chiar ei mai mult timp studiind si cercetand aspectele mai profunde ale vietii spirituale.
4. Sa participe activ chiar ei la actiuni umanitare, caritabile fiind capabili sa se asocieze liber si deschis pentru a colabora cu alti, ca voluntari, pentru a contribui la starea de mai bine a lor si a semenilor.
5. Sa continue chiar ei procesul transformarii lor spre mai inalt si spre mai bine, creind chiar ei conditiile favorabile evolutiei, pentru ei si pentru ceilalti, din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental si spiritual.
6. Sa aiba chiar ei o continuitate in planul afirmarii principiilor morale si spirituale si in lumea exterioara
7. Sa aiba chiar ei curaj si sa persevereze in a milita lucid si inteligent contra oricarui curent ideologic care duce la dependenta, sclavie, indoctrinare, pasivitate sau care ar instiga la ura si violenta
Spre sfarsitul filmului ne sunt aratate si noua unele posibilitati de a dejuca planurile acestei Oculte, accesand chiar site-ul respectiv. Multe dintre ele sunt de bun simt si sunt convins de necesitatea lor. Chiar este bine sa actionam pentru a contracara jocul globalizarii, dar dincolo de aceasta, este necesar sa intelegem ca adevarata revolutie trebuie sa se desfasoare in plan interior, pe acele coordonate morale si spirituale specifice, care odata atinse vor permite reinstaurarea in mod firesc si natural, in lumea exterioara a acelei ordini, prosperitati si armonii mult visate.
Un extras dintr-o prelegere sustinuta in cadrul Seminarului : Sanatate, Sexualitate, Spiritualitate desfasurat in cadrul Centrului de Yoga si Meditatie KAMALA. Ca de obicei, în ultimul timp, numarul femeilor participante a fost mai mare. Se confirma, de altfel, observatiile pe care le-am facut nu o data, cu privire la felul diferit de exprimare a cautarii spirituale in cazul barbatilor si femeilor. Prin insasi ”datul” ei, femeia este mult mai sensibila la ceea ce inima ei ii cere ca ”hrana” sufleteasca, dand mai frecvent raspuns acestor cautari. Intrucat am primit intrebari mai ales de la ele, am considerat necesar sa mai reamintesc cateva aspecte corelate cu modul de exprimare arhetipala a naturii feminine. Barbatii nu trebuie sa ramana nicidecum frustrati ci ar putea, la randul lor sa se deschida si sa intelega minunatele calitati femine pentru a urmari sa le stimuleze manifestarea, daca intentioneaza sa culeaga frumoasele daruri relationale din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental si spiritual cu cele pe care le iubesc.
O relatie este cu atat mai implinitoare si evolutiva numai in masura in care ea ne hraneste in plan sufletesc. Din acest punct de vedere, relatia trebuie integrata, nu ca reprezentand ”relatia MEA” cu ceilalti, ci ca ”eu FIIND” in relatie. Ori, aceasta presupune, constienta integrarii fiintei prin realitatea care o defineste cu adevarat: constiinta de sine . Numai aici regasim valorizata corect RELATIA prin perceperea a ceea ce te uneste si in acelasi este unit cu tine insati. O relatie te poate ajuta sa regasesti calea fireasca a unitatii (a non-separarii) tale de ceilalti sau poate conduce la amplificarea starii de izolare si inchistare, a sentimentului separarii si, prin urmare, a suferintei prin lipsa. Vom intelege mai multe in cele ce urmeaza:
Constientizarea momentului prezent cu tot ceea ce el aduce omului determina conditiile favorabile regasirii de sine si valorizarii a ceea ce este deja existent atat in propria sa faptura cat si in afara sa.
Deşi nu suntem conştienti de realitatea câmpului unificator al energiei şi al conştiinţei aceasta nu înseamnă că nu suntem influenţaţi de jocul interacţiunilor şi forţelor permanent dinamice existente în cadrul său. Rostul părţii este de a-şi recunoaşte esenţa şi totodată unicitatea şi de a reflecta în mod specific unitatea care o şi conţine neîncetat.
Datorita interesului crescut fată de prezentarile facute in cadrul Seminarului consacrat armonizarii relatilor de cuplu am reluat din nou acest subiect ”cald”. In acest clip continui sa prezint alte aspecte care se produc adeseori in cadrul relatiilor de cuplu. Trebuie sa recunosc ca unele sabloane comportamentale pe care le-am observat la multe cupluri le-am prezentat de asta data intr-un mod putin mai ironic pentru a determina in felul acesta un impuls. Daca am ranit insa sensibilitatea unor persoane va rog sa ma scuzati.
Raspuns la o intrebare cu privire la recunosterea de sine ca natura feminina. Cum se produce uitarea menirii in ce priveste ipostaza arhetipala a femeii.
Exista datorita diferentelor dintre barbat si femeie si o ”schema” evolutiva specifica. Pornind de la asumarea ”rolurilor” si continuand cu modul de a integra viata si relatia de cuplu vom vedea in continuare cum cauta cei doi (barbatul si femeia) sa-si implineasca scopurile.
Un aspect mai putin cunoscut si constientizat il constituie faptul ca barbatul si femeia integreaza intr-un mod specific procesul evolutiv si aceasta determina prin urmare o raportare diferita la celalalt in cadrul relatiei de cuplu.
Comunicarea intre oameni si in special cea desfasurata in relatia de cuplu reprezinta un aspect esential prin care cei doi urmaresc sa se faca intelesi unul altuia. Cand nu se produce aceasta este cazul sa ne amintim ca exista diferente mari in modul in care fiecare dintre noi – barbat sau femeie – comunica si este cazul sa producem o modificare. Inteligenta relationala presupune implicit comunicarea (verbala si non-verbala), dialogul si ascultarea reflexiva.
Ii multumesc Cameliei pentru comentariul la articolul anterior Femeia, Barbatul si …Creierul şi pentru linkul oferit.
Allan Pease este un cunoscut expert international in domeniul comunicarii non-verbale. Lucrarile, filmele si casetele sale sunt cunoscute si utilizate de foarte multi oameni, pentru ca el a reusit, intr-un mod adeseori umoristic sa prezinte pentru cei interesati mecanismele si modul de functionare al limbajului verbal si non-verbal optim pe care barbatii si femeile l-ar putea adopta pentru a se face mai bine intelesi. In acest clip, la randul sau scoate in evidenta anumite diferente fundamentale de atitudine si comportament specifice femeii si barbatului.
Este oare iubirea o artă? Dacă este, ea cere cunoaştere şi efort. Ori este doar o senzaţie plăcută, pe care o încerci dacă ai noroc, care „te încearcă” dacă ai această şansă? Articolul de faţă se bazează pe prima premisă, deşi, neîndoielnic, majoritatea oamenilor cred astăzi în cea de a doua.
Nu că oamenii ar considera iubirea lipsită de importanţă. Dimpotrivă, ei tînjesc după iubire; se uită la nenumărate filme despre poveşti fericite sau nefericite de dragoste, ascultă sute de cîntecele de dragoste – şi totuşi aproape nimănui nu-i trece prin minte că ar avea ceva de învăţat despre iubire care presupune efort, înţelegere, acceptare, răbdare şi încă multe altele.
Această stranie atitudine se bazează pe cîteva premise care – luate separat sau puse laolaltă – încearcă să o susţină.
Iată care sunt ele:
1. Cei mai mulţi oameni privesc problema iubirii ca fiind în primul rînd problema de a fi iubiţi ei înşişi şi nu cea de a-i iubi ei pe alţii, nu cea a propriei lor capacităţi de a iubi. Ei se întreabă, aşadar, cum să se facă iubiţi, cum să devină demni de iubire.
Pentru atingerea acestui scop, ei urmează diferite căi. O cale practicată în special de bărbaţi este să ai succes, să fii cît mai puternic şi mai bogat, în limitele permise de poziţia ta socială. O altă cale, practicată mai ales de femei, este să te faci atrăgătoare, îngrijindu-ţi trupul, îmbrăcămintea etc. Alte căi de a te face atrăgător, practicate atît de bărbaţi cît şi de femei, sînt: să ai maniere plăcute, să porţi o conversaţie interesantă, să fii săritor, modest, inofensiv. Multe din căile de a te face demn de iubire sînt identice cu cele folosite ca să ai succes, „ca să-ţi cîştigi prieteni şi să capeţi influenţă asupra oamenilor”. De fapt, ceea ce „majoritatea oamenilor din cultura noastră înţeleg prin „demn de a fi iubit” este un amestec între a te bucura de o simpatie generală şi a fi „un bărbat bine” sau „o femeie atrăgătoare”.
2. O a doua premisă care fundamentează atitudinea ce susţine că nu ar exista nimic de învăţat despre iubire este ipoteza că problema iubirii ar fi doar problema unui obiect şi nu a unei aptitudini. Oamenii îşi închipuie că este foarte simplu să iubeşti, că totul este să găseşti obiectul potrivit pe care să-l iubeşti sau care să te iubească. Această atitudine are câteva cauze ce îşi trag rădăcinile din dezvoltarea societăţii moderne. O astfel de cauză este marea schimbare ce a intervenit în secolul al XX-lea în modul de alegere a „obiectului iubirii”. În epoca victoriană, ca în multe culturi tradiţionale, iubirea nu era – de cele mai multe ori – o trăire personală spontană care să ducă apoi la căsătorie. Dimpotrivă, căsătoria se contracta prin convenţie – fie de către familiile respective, fie de agenţi matrimoniali, fie fără astfel de intermediari, dar oricum pe baza unor considerente sociale -şi se considera că iubirea trebuie să apară după încheierea căsătoriei. De câteva generaţii încoace, în lumea occidentală, conceptul iubirii romantice a devenit aproape universal. În Statele Unite, deşi considerentele de ordin convenţional nu sînt cu totul absente, în marea majoritate a cazurilor, oamenii caută ”iubirea romantică”, trăirea personală a iubirii care să ducă apoi la căsătorie.
Se pare că acest nou concept al libertăţii în iubire a accentuat mult importanţa obiectului, în detrimentul importanţei funcţiei.
În strînsă legătură cu acest factor, intervine şi o altă trăsătură caracteristică a culturii contemporane. Întreaga noastră cultură se bazează pe pofta de a cumpăra, pe ideea unui schimb reciproc avantajos. Fericirea omului modern constă în a căuta cu înfrigurare prin vitrinele magazinelor şi în a cumpăra tot ceea ce poate fi cumpărat, cu plată integrală sau în rate. Bărbatul (sau femeia) privesc oamenii într-un mod asemănător. O fată atrăgătoare, respectiv un bărbat atrăgător – iată ce îşi caută ei. ”Atrăgător” înseamnă de regulă un „pachet de calităţi” drăguţe, general apreciate, care au căutare pe piaţa de personalităţi. Ce anume face ca o persoană să fie atrăgătoare depinde de moda zilei, atît pe plan fizic, cît şi pe plan spiritual. În anii ’20, o fată care fuma şi bea, fiind provocatoare şi dură era considerată atrăgătoare; în timp ce astăzi moda cere mai degrabă spirit casnic şi blîndeţe. La sfîrşitul secolului trecut şi începutul secolului acestuia, bărbatul trebuia să fie agresiv şi ambiţios, pe cînd acum el trebuie să fie sociabil şi tolerant pentru a constitui un „pachet” atrăgător. În orice caz, sentimentul iubirii apare de regulă numai în faţa unor oferte umane ce se încadrează în limitele posibilităţilor de schimb ale fiecăruia. Sînt pe cale să fac un tîrg: obiectul trebuie să fie tentant ca valoare socială şi în acelaşi timp trebuie să fie interesat de mine, avînd în vedere toate calităţile şi potenţialităţile mele evidente şi ascunse. Astfel, două persoane se îndrăgostesc una de cealaltă cînd simt că au găsit cel mai bun obiect oferit pe piaţă, avînd în vedere limitele propriei lor valori de schimb. Adesea, ca în cazul cumpărării unor proprietăţi efective, potenţialităţile ascunse ce pot fi dezvoltate ulterior joacă un rol considerabil în cadrul tîrgului. Într-o cultură în care orientarea spre piaţă este preponderentă şi în care succesul material constituie principala valoare, nu avem motive să fim surprinşi că relaţia umană de iubire urmează aceleaşi reguli ale schimbului care guvernează şi piaţa produselor şi a muncii.
3. A treia premiză eronată ce duce la ipoteza că nu ar fi nimic de învăţat despre iubire constă în confuzia dintre trăirea iniţială a ”îndrăgostirii” şi stareapermanentă de iubire sau, mai bine zis, menţinerea unei stări permanente de iubire. Dacă doi oameni care au fost străini unul faţă de celălalt, aşa cum sîntem de regulă noi toţi, lasă brusc zidul dintre ei să cadă şi se simt apropiaţi, se simt „una”, acest moment al uniunii este o trăire dintre cele mai ameţitoare, dintre cele mai pasionante ale vieţii. Şi este cu totul ieşită din comun, de-a dreptul miraculoasă, tocmai pentru persoanele închistate în ele însele, izolate, lipsite de iubire. Acest miracol al apropierii bruşte este adesea înlesnit dacă are în componenţa sa sau dacă are ca punct de plecare atracţia sexuală şi consumarea actului sexual. Totuşi, iubirea de tipul acesta nu poate fi, prin natura sa, de durată. Cele două persoane ajung să se cunoască, iar relaţia lor intimă îşi pierde tot mai mult farmecul, pînă cînd conflictele, dezamăgirile, plictisul ucid în întregime bucuria iniţială. Desigur, la început, cei doi nu îşi dau seama de toate acestea: dimpotrivă, ei iau intensitatea orbirii lor, ”nebunia” lor, drept o dovadă a puterii dragostei ce i-a cuprins, cînd aceasta nu dovedeşte, de fapt, decît gradul însingurării lor anterioare.
4. O altă premiză falsă este constituită din atitudinea care susţine că nimic nu ar fi mai simplu decît să iubeşti. Continuă să fie pentru mulţi ideea prevalentă despre iubire, în ciuda copleşitoarei evidenţe a contrariului. Poate că nici nu mai există pe lume vreo virtute, activitate, sau întreprindere umană, care să fie începută cu atît de enorme speranţe şi-aşteptări şi care să ducă totuşi, cu atîta regularitate, la eşecuri. Dacă acest lucru s-ar întîmpla cu vreo altă activitate, oamenii ar fi interesaţi să cunoască motivele eşecului lor şi ar încerca să afle cum să procedeze mai bine ori, bunăoară, ar renunţa definitiv la acea activitate. Cum în cazul iubirii această ultimă variantă este imposibilă, se pare că există doar o singură cale de a evita eşecurile: cea de a examina cauzele acestor eşecuri şi de a învăţa ce înseamnă iubirea cu adevărat.
Primul pas care trebuie făcut este să devii conştient de faptul că a iubi este o artă, după cum şi a trăi este o artă; dacă vrem să aflăm cum să iubim, trebuie să procedăm aşa cum se procedează cînd vrem să învăţăm orice altă artă, să zicem: muzica, pictura, tîmplăria ori arta medicală sau ingineria.
Care sînt paşii necesari în învăţarea unei arte?
Procesul învăţării unei arte se poate împărţi convenabil în două părţi: una, însuşirea teoriei; cealaltă, însuşirea practicii. Dacă vreau să învăţ arta medicală, trebuie să cunosc mai întîi faptele legate de corpul omenesc şi de diferitele boli. Cînd am toate cunoştinţele acestea teoretice, nu sînt încă, în nici un caz, competent în arta medicală. Voi deveni stăpîn pe această artă abia după o lungă perioadă de exerciţiu, abia după ce, pînă la urmă, rezultatele cunoştinţelor mele teoretice şi cele ale exerciţiului meu practic se vor fi contopit într-un singur lucru: intuiţia mea, esenţa stăpînirii unei arte. Dar, pe lîngă teorie şi practică, există şi un al treilea factor necesar pentru ca cineva să devină maestru al unei arte: stăpînirea acelei arte trebuie să aibă pentru el o importanţă maximă, nimic nu trebuie să fie pentru el mai presus decît acea artă. Acest lucru este adevărat pentru muzică, pentru medicină, pentru tîmplărie şi, deopotrivă, pentru iubire. Poate că tocmai aici se ascunde răspunsul la întrebarea: de ce oamenii culturii noastre încearcă atît de rar să înveţe această artă. În ciuda eşecurilor lor evidente, în ciuda profundei lor însetări de iubire, aproape orice pare să fie mai important pentru ei decît iubirea. Succesul, prestigiul, banii, puterea, aproape toată energia noastră este folosită pentru a învăţa cum să atingem aceste ţeluri şi astfel nu ne mai rămîne aproape deloc energie pentru a învăţa şi arta de a iubi.
Se consideră oare că nu merită să fie învăţate decît acele lucruri cu care se pot cîştiga bani sau se poate obţine prestigiu şi că iubirea, de pe urma căreia profită „doar” sufletul şi care, în sens modern, „nu aduce nici un profit”, este un lux pentru care nu avem dreptul să cheltuim prea multă energie?(Erich F. Arta de a iubi)
În articolele următoare vom mai dezvolta această frumoasă şi sublimă temă. O lecţie evolutivă esenţială pentru fiecare dintre noi.
Spuneam si cu alte ocazii, ca aceasta istorie a umanitatii trebuie inteleasa si din perspectiva modului in care nivelul evolutiv individual determina prin compunere o rezultanta, care ulterior se reflecta asupra vietii fiecaruia dintre membrii comunitatilor care compun marea masa a omenirii. Toti am participat, si continuam sa o facem, la ”scrierea” istoriei. Dar conteaza foarte mult sa intelegem si rolul pe care l-am avut si de ce a fost asa. Numai intelegerea determinismului propriu, in sensul unei autentice cunoasteri de sine, poate explica viziunea, pozitia si influenta pe care am avut-o de-a lungul istoriei fiecare dintre noi. Dar aceasta pozitie se poate schimba odata ce creste puterea interioara de transformare.
Asa cum am promis celor care mi-au cerut, postez acum si raspunsul la intrebarea ”Cum sa facem pentru a-i putea ajuta pe ceilalti fara ca noi sa mai suferim?”
Pentru a intelege contextul este bine sa vedeti si clipul:
In acest clip precum si in urmatorul pe care-l voi posta abordez o tema foarte ”sensibila” in care se regasesc multi dintre cei pe care obisnuim sa-i numim spontan ca fiind buni.
Am intalnit frecvent oameni buni la suflet. Oameni care se daruiau celorlalti intr-un mod aproape sacrificial. Cand ajungeau sa-mi descrie situatia vietii lor remarcam insa ca priveau in trecut cu o unda de regret, cu o stare de nemultumire si neintelegere cu privire la felul in care ”viata” le rasplatise eforturile. Nu numai ca erau contrariati de faptul ca muncisera si se sacrificasera pentru ceilalti şi nu primisera mai nimic in schimb, dar unii erau chiar deceptionati de aceasta viata, de oamenii care ii tradasera, de felul in care se regaseau acum dupa ani de munca si sacrificii in mijlocul semenilor lor. Undeva, in adancul sufletului lor, recunosteam aparitia acelei indoieli asupra faptului ca procedasera ”bine”. Dar nu reuseau sa inteleaga cauzele acelor experiente neplacute si chiar dureroase care le marcasera viata pana intr-acolo incat sa ajunga sa recunoasca chiar si ei ca undeva au gresit. Voi prezenta si comenta anumite atitudini care le veti recunoaste ca fiind generatoare de esec in planul relatiilor dintre noi.
Este descris un mecanism frecvent folosit pentru justificarea diferitelor fapte si chiar faradelegi mai ales in cadrul unor comunitati structurate ierarhic.
În interiorul fiinţei umane convieţuiesc – parcă – două nevoi opuse. Nevoia de singurătate şi nevoia de ..altul. Pendulăm între ele, ca schiorii desăvîrşiţi, numai că – spre deosebire de aceştia – nu suntem întotdeauna conştienţi şi nici destul de vigilenţi în a sesiza ce simţim. Nevoia de singurătate, susceptibilă a izvorî din profunzimile Spiritului nostru, se exprimă ca nevoie de intimitate…Nevoia de altul, însă, cu rădăcini în Eul omenesc, cere atenţia, iubirea şi protecţia altuia, ajutorul lui. Spiritul rîvneşte la singurătate. Omul rîvneşte la…alăturare, la însoţire şi la ajutor. Fiecare dintre noi resimţim puternic aceste două tendinţe opuse, de la o clipă la alta, de la o zi la alta, de la un an la altul. Ceva din noi pare a respinge mulţimea şi chiar apropierea celuilalt în anumite momente, iar acest sentiment ne poate speria. Poate da senzaţia că respingem să fim prea aproape “de un altul” sau prea mult timp aproape de el…Şi atunci se consumă în interiorul nostru starea de nestatornicie, însoţită de vinovăţie, derută şi angoasă. Şi, dacă ne simţim singuri, omul din noi ne cheamă cu un dor aprig către celălalt, către un altul, care să ne mîngîie, să ne fie aproape şi să ne iubească…
Oricînd ne trezim în una dintre aceste stări, esenţial este simplul fapt de a şti că ele trec şi se învîrt prin fiecare fiinţă, parcă spre a confirma natura duală din noi. Dacă partenerii noştri de viaţă au nevoie de singurătate atunci cînd noi avem nevoie să fim împreună, lucrurile pot îmbrăca o armură de tip “conflict”! Şi, cum acest lucru se întîmplă adesea, este esenţial să cunoaştem că fiecare dintre aceste trăiri se înscrie în firescul vieţii…A privi spre nevoia de izolare a celuilalt ca spre un bibelou care şade firesc în vitrină, or ca spre autobuzul care trece pe stradă este un pas către înţelepciune şi vindecare a relaţiilor noastre. A privi spre nevoia celuilalt de a fi împreună ca spre ceva la fel de firesc, înseamnă a înţelege profund puterea nevoilor noastre interioare. Căci sufletul omenesc aleargă după singurătate şi izolare ca şi după a fi împreună cu altul, iar acest joc al alternanţelor, al opuşilor ne determină, adesea, să ne înţelegem mai puţin unii pe alţii…Să ne oferim mai puţină libertate nouă înşine şi mai multă suferinţă. Să ne permitem mai puţine alegeri pentru noi înşine şi să-i închidem celuilalt puterea de a-şi alege ce are nevoie să facă, or să trăiască într-un anume moment…Relaţiile noastre ar fi mai mult pline de parfumul iubirii, al iertării şi al bucuriei dacă ne-am permite să vedem firescul acestor două nevoi. Ne-am putea îndepărta de frica de abandon şi de suspiciune, de gelozii şi de conflicte şi am înţelege că respingerea este născută din chemarea spiritului la starea sa de singurătate. Respingem compania celorlalţi atunci cînd din interior suntem chemaţi la comuniunea cu Sinele nostru. Respingem mulţimea şi chiar pe celălalt atunci cînd Sinele divin ne invită să locuim împreună – din nou – în iubirea care nu are condiţii şi nu are nevoie de nimic. Totul este să ştim, să respectăm nevoia proprie şi nevoia altuia şi atunci vom putea fi mai buni cu noi înşine şi mai înţelepţi în relaţiile cu alţii…
Marea majoritate dintre noi traim conectati unii cu altii prin ceea ce numim planul relational. Multi poate nici nu concep viata in afara relatiilor, si din acest motiv, cand ceva se perturba in acest plan, oamenii resimt o anumita vulnerabilitate existentiala. Despre aceste aspecte si despre modul in care ne putem transforma interior pentru a armoniza relatiile cu semenii nostri este vorba in acest clip.
