Un nou Început

Revin după mai mult timp cu vești bune. Dezvoltarea mai multor programe și cursuri a necesitat mutarea activităților Centrului Kamala din Brașov într-un alt sediu pe strada Avram Iancu Nr.54.

În cadrul Centrului există acum o activitate mai complexă la care pot participa copii, părinții acestora, adulți și seniori. Există așadar programe de îmbunătățire a condiției fizice și psiho-mentale pe categorii de vârstă. Desigur că la baza acestora stau metodele și tehnicile eficiente ale sistemului Yoga. De săptămâna viitoare vor începe și noile programe:

– Programul MindPower – Stimulare și armonizare mentală pentru adulți și seniori

– Programul Tehnici de relaxare

– Cursul de Qigong și Tai chi pentru seniori

Pentru cei interesați AICI aveți și noul program al Centrului.

Vă așteptăm cu drag și iată câteva imagini:

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Uneori Karma ne poate bloca. Ce putem face?

    Mai înainte de această expunere este justificată o scurtă reamintire a ceea ce semnifică noțiunea de Karma.

KARMA

1) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală);

3) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană;

4) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a manifestării.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite sub formă de succes, bucurie, ghinion sau suferinţă, etc., în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. Cu toată această condiţionare karma-ică, omul are totuşi libertatea să aleagă între diferitele tendinţe ale naturii sale.

Cunoscând importanța determinatoare și condiționantă a acțiunii, yoghinii au sintetizat principiile și învățăturile unei forme de yoga numită Karma-Yoga (Yoga Acțiunii). Multe din acestea sunt descrise în faimoasa lucrare Bhagavad-Gita. Bhagavad Gita înseamnă “Cântecul Divinității Supreme”. Ea este o parte a vastei opere epice Mahabharata, compusă de înțeleptul Vyasa, cu câteva secole înainte de Cristos.
Conține esența Vedelor și a Upanishadelor, dar este universală prin înfățișarea evoluției umane, dezvoltării mistice a omului în aspirația sa către Realitatea Supremă. Mulți dintre marii înțelepți ai lumii și-au găsit inspirația în această sublimă învățătură.  

Ea nu susține și nu recomandă retragerea pasivă din lume pentru a căuta pacea spirituală și perfecțiunea; mai curând ea îndeamnă sufletul omului să înfrunte eroic măreața bătălie a vieții, pentru a atinge victoria supremă, adevărata izbândă prin revelarea Inimii Spirituale – esența realității a ceea ce noi suntem (Atman).

Ideea forță ce răzbate pe parcursul acestei lucrări este că prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale lui Dumnezeu, fiinţa umană se poate elibera de legăturile karma-ei, atingând astfel Eliberarea spirituală şi înţelepciunea.

    Revenind asupra expunerii ce urmează doresc să mai reamintesc câteva lucruri:

    Toate acțiunile noastre, tot ceea ce noi gândim, modul în care percepem, simțim și reacționăm la diferitele conjuncturi din viată, precum și felul de a ni le reprezenta prin conceptualizare și vorbire ne definește pe fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi am dezvoltat un mecanism adaptiv care se exprimă adeseori spontan, definind modul personal de înțelegere și de acțiune. Și totuși, trebuie cunoscut faptul că acest ansamblu unitar a ceea ce fiecare dintre noi numește ca ”eu” este rezultatul nivelului de conștiință la care fiecare dintre noi am ajuns. Caracterul, temperamentul, credințele și ceea ce reprezintă valorile importante ale vieții, rostul acesteia precum și toate motivațiile care ne definesc alegerile și preferințele sunt expresiile firești, spontane ale nivelului nostru de conștiință. Lecțiile de viață ce poartă amprenta suferinței sunt integrate diferit de oameni mai ales din perspectiva nivelului diferit al conștiinței individuale. Toată lumea poate fi afectată de consecințele propriilor lor opțiuni dar diferența o va face nivelul de conștiință.

    Pentru conștiința profană Karma de suferință este unul dintre mecanismele evolutive importante care împinge natura umană spre autodepășire. Lecțiile de viață pot fi foarte grele și fiecare dintre noi, dacă ajungem să trecem prin ele, trebuie să fim foarte atenți pentru că acolo există un întreg potențial transformator evolutiv.

    În această prezentare am urmărit să dau și unele exemple, la limită, pentru a ajunge să recunoaștem unele manifestări karmice ca fiind expresia unor încercări spirituale menite să ne ajute să începem să ”alegem mai bine” și astfel să ieșim din ciclul condiționant al Karma-ei.

Cum să reușești în ceea ce îți propui?

În cadrul cursurilor de Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – reamintim mereu și mereu necesitatea menținerii acestei stări de centrare în liniștea și pacea minții. Este, desigur, mai ușor de realizat la sală pe parcursul a 2-3 ore. Și totuși, provocarea cea mare o constituie integrarea și menținea acelorași atitudini care să faciliteze, în ultimă instanță, un flux neîntrerupt al conștiinței, ancorată mereu în prezent, capabilă de a observa calm și detașat ceea ce se produce în ființă urmare a impactului lumii fenomenale asupra sa. Astfel, vom avea mult mai multe posibilități de a ne ”ajusta” comportamentul și de a integra în mod optim ceea ce este necesar din punctul de vedere al resurselor interioare și exterioare. 

     Cu ocazia întâlnirilor spirituale desfășurate dincolo de cadrul cursurilor, încurajez o formă de dialog spiritual care să ne ajute să înțelegem mai profund cum putem gândi și acționa pentru a obține o viziune unificatoare cu privire la cele două capitole majore ale existenței noastre: planul social  și viața spirituală. Pe măsură ce pătrundem mai adânc în interiorul ființei noastre este mai ușor să înțelegem această stare de existență comună a tot ceea ce există precum și continua interdependență a diferitelor forme de manifestare ale acesteia, chiar dacă aparent le considerăm ”în afara noastră”. 

     Desigur că pe toți ne-ar putea interesa ce am putea face pentru a fi mai eficienți în ceea ce întreprindem, să dorim obținerea succesului mai rapid, dar nu este foarte clar ce presupune cu adevărat, obținerea succesului în plan social și ce preț ajungem să plătim adeseori pentru obținerea sa. 

     Este foarte bine să urmărim atingerea scopurilor și idealurilor noastre, dar mai este necesar să cunoaștem și cum putem crea prin noi înșine acele condiții favorabile succesului. 

     Aici sunt descrise câteva din principiile și atitudinile spirituale pe care este bine să le integrăm mai ales atunci când ne dorim ceva foarte mult.

     Veți înțelege și cum se explică nereușita în unele situații, în ciuda a ceea ce noi încercăm cu bune intenții.

Amintește-ți ! Eu îți trimit doar îngeri !

Am primit recent o frumoasă povestioară în care este redat într-un mod profund inspirator și plin de candoare un dialog. Acesta ar putea fi și dialogul tău cu Dumnezeu. Se pare că este un extras din lucrările lui Neale Donald Walsch – Conversații cu Dumnezeu. Ne-am putea comporta oare, unii cu alții precum niște îngeri?

”Odată ca niciodată a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu:
– Ştiu cine sunt!
Şi Dumnezeu a răspuns:
– Ce-mi spui e minunat! Şi cine eşti tu?
Sufleţelul a strigat:
– Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zâmbit cu drag:
– Ai dreptate! Eşti, într-adevăr, Lumina.
Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai desluşise misterul pe care întreg regatul dorea să-l descopere.
– Oau, spunea Micul Suflet, asta e grozav!
Dar curând, doar a şti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-şi dorească să fie ceea ce tocmai descoperise că este. Şi astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufleţelele care-şi doresc să fie ceea ce sunt cu adevărat) şi i-a spus :
– Acum că ştiu ce sunt, pot să şi fiu ceea ce sunt ?
– Adică vrei să fii ceea ce eşti cu adevărat? îl întrebă Dumnezeu.
– Păi, răspunse Sufleţelul, una este să ştiu ce sunt, şi cu totul alta e să fiu ceea ce sunt. Vreau să simt cum e să fiu Lumina.
– Dar tu chiar eşti Lumina! îi răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.
– Într-adevăr! Dar eu chiar vreau să simt cum e să fii Lumina, se tot plângea Micul Suflet.
– Aşa deci? răspunse Dumnezeu râzând în barba-i, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimbă:
– Ar fi totuşi un lucru…
– Ce? întreba Sufleţelul.
– Păi, există doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce eşti tu, şi astfel, nu există nicio modalitate prin care tu să experimentezi ceea ce eşti atâta vreme cât nu există opusul a ceea ce eşti.
– Adică? întrebă confuz Micul Suflet.
– Hai să ne gândim în felul următor, îi spuse Dumnezeu: tu eşti ca o lumânare în soare. Eşti acolo împreuna cu alte milioane, miliarde de lumânări pentru a crea soarele. Şi soarele nu ar fi el însuşi fără de tine, el nu ar fi soarele fără una din lumânările sale şi fără tine el nu ar mai fi soarele, pentru că nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind Lumina când tu eşti în Lumină?
– Păi, îi răspunse Sufleţelul, Tu eşti Dumnezeul, gândeşte-te la o soluţie…
Dumnezeu zâmbi din nou şi-i spuse:
– Am găsit deja soluţia. Pentru că nu te poţi vedea ca fiind Lumina atâta vreme cât tu eşti în Lumină, atunci te vom înconjura cu întuneric.
– Ce este întunericul? întrebă Micul Suflet.
– Este ceea ce tu nu eşti.
– Îmi va fi frică de întuneric? întrebă Micul Suflet.
– Doar dacă alegi tu să-ţi fie frică. Nu are, de fapt, de ce să-ţi fie teamă, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucăm, doar ne prefacem că e întuneric.
– Aaa! exclamă Micul Suflet, deja m-am liniştit.
Apoi Dumnezeu îi explică faptul că pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul stării respective va trebui să apară:
– Şi asta este un mare dar, pentru că fără aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea să cunoşti Căldura fără ajutorul Frigului, Sus fără Jos, Rapid fără Încet, Stânga fără Dreapta, Aici fără Acolo, Acum fără Atunci. Şi astfel, încheie Dumnezeu, să nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici să nu-l blestemi. În schimb fi Lumina în întuneric şi nu te întrista din cauza lui. Atunci vei şti cine eşti cu adevărat şi toţi ceilalţi vor şti asta. Lasă-ţi Lumina să strălucească pentru a afla şi ceilalţi cât de special eşti.
– Vrei să spui că e în regulă să-i las pe cei din jurul meu să vadă cât de special sunt? întrebă Micul Suflet.
– Bineînţeles! răspunse Dumnezeu râzând. Este perfect în regulă! Dar aminteşte-ţi, “special” nu înseamnă “mai bun”. Toţi sunt speciali, fiecare în felul său. Deşi mulţi dintre ei au uitat lucrul acesta. Îşi vor da seama că este în ordine să se considere şi ei speciali la rândul lor doar atunci când tu vei reuşi să accepţi că eşti special.
– Minunat, râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot să fiu oricât de special îmi doresc!
– Şi poţi să începi lucrul acesta chiar acum! îi mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie împreună cu Micul Suflet. Apoi îl întrebă: În ce mod îţi doreşti tu să fii special?
– Nu înţeleg… răspunse Micul Suflet.
– Păi, a fi Lumina înseamnă a fi special şi a fi special are multe aspecte. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să fii răbdător. Poţi să-mi spui în ce fel ai mai putea să fii special?
Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:
– Mă pot gândi la multe feluri de a fi special! exclamă Micul Suflet. Este special să fii de ajutor. Este special să fii darnic. Este special să fii prietenos. Este special să fii bun faţă de alţii.
– Într-adevăr, îi răspunse Dumnezeu, iar tu poţi să fii toate acestea sau orice parte îţi doreşti, oricând! Asta înseamnă să fii Lumina.
– Ştiu! Ştiu! Ştiu ce vreau să fiu! strigă Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau să fiu special fiind iertător. E special să fii iertător?
– Oh da, e foarte special.
– Ce bine! Asta vreau să fiu! Vreau să fiu iertător! Vreau să experimentez ce înseamnă să fii iertător.
– Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui să ştii ceva.
Micul Suflet devenea puţin nerăbdător. Părea că mereu apar unele complicaţii.
– Ce anume ar trebui să ştiu? oftă Micul Suflet.
– Nu ai pe cine să ierţi…
– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
– Nimeni! răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu există nici măcar un suflet în toată creaţia mea care să fie mai puţin decât perfect. Uită-te în jurul tău!
Abia atunci observă Micul Suflet marea mulţime ce se adunase în jur. O mulţime de suflete veniseră din toată împărăţia pentru că se răspândise vorba cum că Micul Suflet purta această conversaţie cu Dumnezeu şi cu toţii erau curioşi să o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu exista nimeni mai puţin minunat, mai puţin magnific, mai puţin perfect decât el însuşi.
Atât de minunată şi strălucitoare era mulţimea din jur încât Micul Suflet abia o putea privi.
– Atunci pe cine ai putea ierta? întrebă Dumnezeu.
– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream să experimentez iertarea. Doream să aflu cât e de special să fii iertător. Şi astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e să fii trist.
Dar chiar atunci un Suflet Prietenos ieşi din mulţime şi se apropie.
– Nu te întrista Suflet Micuţ, îi spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
– Da ?!? se lumină Micul Suflet, dar cum?
– Îţi voi aduce pe cineva pe care să ierţi.
– Poţi face tu acest lucru?
– Cu siguranţă! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot să apar în viaţa ta următoare şi să mă comport în aşa fel încât tu să ai pe cine ierta.
– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? întrebă Micul Suflet. Tu, care eşti o fiinţă perfectă! Tu, care vibrezi atât de puternic încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face să vrei să-ţi încetineşti vibraţia atât de mult încât Lumina ce-o radiezi acum să se transforme într-un întuneric dens? Ce te-ar putea face pe tine, care eşti atât de uşor încât dansezi deasupra stelelor şi te mişti prin împărăţie cu viteza gândului, să apari în viaţa mea şi să comiţi astfel de lucruri?
Micul Suflet fu suprins de răspuns.
– Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, şi tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Nu-ţi aminteşti? Ohooo, am dansat de multe ori împreuna, noi doi! Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori şi în multe locuri. Tu doar nu-ţi aminteşti. Am fost amandoi un tot (sferă primordială). Împreună am fost Sus şi Jos, Stânga şi Dreapta, Aici şi Acolo, Acum şi Atunci. Am fost femeia şi barbatul, Bunul şi Răul, am fost amândoi şi Victima şi Asupritorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta ceea ce suntem cu adevarat. Voi veni în viaţa ta următoare şi voi fi cel rău de data asta.
Îţi voi face nişte lucruri groaznice şi abia atunci tu vei putea experimenta cum e să fii cel care iartă.
– Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător? întrebă Micul Suflet puţin speriat.
– Păi ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos făcându-i un semn cu ochiul. Sufletul cel Prietenos deveni deodată serios şi spuse cu o voce slabă: Ai avut dreptate înainte, să ştii!
– La ce te referi?
– Va trebui să-mi încetinesc vibraţiile şi să devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute… Va trebui să mă prefac că sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Aş avea o favoare să-ţi cer.
– Cere-mi orice! strigă Micul Suflet, începând să danseze şi să cânte. Voi putea fi iertător! Voi putea fi iertător! Atunci Micul Suflet observă că Sufletul cel Prietenos rămase foarte tăcut. Ce anume doreşti să-mi ceri? Ce aş putea să fac pentru tine? Eşti un înger să faci toate acestea pentru mine…
– Bine-nţeles că Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toţi sunt îngeri. Aminteşte-ţi asta mereu: Eu vă trimit doar îngeri.
Şi atunci Micul Suflet nu-şi dori nimic mai mult decât să îndeplinească dorinţa prietenului său:
– Ce anume pot sa fac eu pentru tine?
Sufletul cel Prietenos răspunse:
– Atunci când te voi lovi şi te voi izbi, în momentele în care îţi voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea să ţi le imaginezi, în chiar acel moment aminteşte-ţi te rog, cine sunt cu adevărat.
– Oooo, îmi voi aminti, plângea Micul Suflet, îţi promit! Mi te voi aminti exact aşa cum eşti acum, aici.
– Bine, răspunse prietenul său, pentru că, vezi tu, eu mă voi preface atât de bine, încât voi uita şi eu la rândul meu. Şi dacă nu îţi vei aminti tu cine sunt cu adevarat, s-ar putea să nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioadă lungă de timp. Şi dacă uit cine sunt, s-ar putea ca şi tu să uiţi cine eşti şi astfel vom fi amândoi pierduţi. Va fi nevoie ca un alt suflet să vină şi să ne amintească amândurora cine suntem!
– Nu, nu vom uita, îi promise Micul Suflet, îţi voi reaminti eu. Şi îţi voi mulţumi că mi-ai adus acest dar, şansa de a experimenta cine sunt cu adevarat.
Şi astfel cei doi căzuseră de acord. Micul Suflet îşi începuse noua viaţă, emoţionat să fie Lumina, ceea ce era foarte special, şi entuziasmat să facă parte din acel ceva foarte special numit iertare. Micul Suflet aştepta cu nerăbdare să fie în stare să trăiască experienţa iertării şi să mulţumească oricărui suflet care făcea acest lucru posibil. Şi ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui, chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristeţe, dar mai ales dacă îi aducea tristeţe, Micul Suflet îşi amintea ce-i spusese Dumnezeu: Adu-ţi aminte, Eu vă trimit doar îngeri!”

DE ZIUA YOGĂI

Din timp în timp ne amintim că Yoga există. Este bine. Ne amintim acum, zilele acestea, poate mai mult ca altă dată, pentru că am devenit mai sensibili la mesajul său. Un mesaj al UNITĂȚII, al SPERANȚEI  de a trăi în armonie cu semenii respectând valorile fundamentale ale vieții. Un mesaj care se bazează pe o învățătură milenară care are în centrul atenției sale omul și evoluția lui în Univers.

De anul trecut, oamenii sărbătoresc pe 21 iunie ZIUA INTERNATIONALĂ YOGA. M-am bucurat și eu și mulți alți practicanți că, în sfârșit, nu numai în INDIA, ci în toată lumea, a fost declarat și recunoscut în mod oficial acest mesaj al înțelepciunii care a transcens timpul și granițele efemere ale comunităților umane.   

Da, trebuie să recunosc, că este minunat să vezi zeci de mii de oameni practicând Yoga în centrele marilor orașe ale lumii, aducând acest moment de imponderabilate plină de grație a corpului, centrat prin postura fizică (asana) în dimensiunea interioară a conștiinței de sine.

Această sărbătoare este totodată și o sărbătoarea a minții și sufletului uman care iată, că în mijlocul agitației acestei lumi se dovedesc că au încă puterea de a face LINIȘTE și a aduce PACEA CONTEMPLAȚIEI, ECHILIBRUL CONCENTRĂRII, ARMONIA NEMIȘCĂRII și a CENTRĂRII ÎN DIMENSIUNEA PROFUND INTERIOARĂ A SPIRITULUI.

Este, totodată un moment de recunoaștere îm memoria subconștientului colectiv că, mai presus de toate, ne suntem datori nouă înșine în a ne aduce pacea, echilibrul și armonia. Am început să simțim, pe pielea noastră, din ce în ce mai acut, nevoia de liniște și pace.

Este un moment începând de la care devenim încrezători că avem și puterea de a schimba calitatea propriei noastre vieți, respectându-ne pe noi ca ființe spirituale care au ales supremația conștiinței în raport cu valorile efemere și iluzorii ale unei lumi închinate meterialității.

Nu mai este demult o surpriză că Yoga poate produce multiple efecte binefăcătoare pentru cei care o practică, dar continuă să rămână o enigmă de ce  există încă atâtea prejudecăți și închidere în România față de Yoga.

Este greu de explicat, și sunt întrebat frecvent, cum de există meseria de prezicător, ghicitor, astrolog și chiar multe altele, și între toate cele 3.852 de ocupații recunoscute de Ministerul Muncii nu există, încă cea de instructor de Yoga.  Există însă una care se află în capul listei de ocupații recunoscute conform COR – „Clasificarea Ocupatiilor din Romania: cea de „aburitor”.  

Suntem acreditați unii dintre noi – instructori de yoga de mulți ani – de organisme internaționale și ne afiliem acestor structuri, plătind taxe pentru licențe în alte state în loc să plătim în țara noastră și să fim recunoscuți și acreditați aici pentru ceea ce facem practicând Yoga și ajutând mulți oameni să transforme în mod pozitiv propria lor existență.

DA !!! Yoga poate ”face” ceva pentru noi – atunci când este practicată cu dăruire dar ce facem noi pentru Yoga?  Măcar în această zi de sărbătoare să începem să ne gândim ce dar putem oferi noi Yogăi. Cred că darul pe care i l-am putea face Yogăi este în primul rând de a practica și apoi de a recunoaște cu sinceritate și încredere darurile pe care ea ni le poate oferi. Fie că este vorba de sănătate, relaxare, liniște, pace, echilibru, concentrare, etc., să împărtășim despre toate acestea cu speranța că în cele din urmă oamenii vor fi încurajați mai mult să îmbrățișeze această minunată artă a cunoașterii de sine.

Îndrăznesc acum să vă cer tuturor celor care practicați, începători și avansați să-mi scrieți pe această adresă: mentoryoga@gmail.com ce înseamnă pentru voi yoga și ce rezultate ați obținut, sau chiar aici, pe blog, (la comentarii),  în speranța că citind toate aceste impresii și relatări pe care vi le voi publica, vom putea fi de folos celor care doresc și mai multe încurajări pentru a practica.

În încheiere, doresc tuturor yoghinilor LA MULTI ANI DE PRACTICĂ YOGA !   

Vă las acum să vedeți cât de frumos a fost celebrată Yoga în lume, de ziua ei.

Around 30,000 people participated in a public yoga event organised by the Indian government in the city of Chandigarh. IMAGE: TWITTER/SPOKESPERSONMOD

Yoga practitioners participate in a morning yoga session in front of medieval monuments at Lodhi Gardens in New Delhi on June 21, 2016, on International Yoga Day. IMAGE: ROBERTO SCHMIDT/AFP/GETTY IMAGES

People doing yoga in water at a swimming pool in the city of Jodhpur. IMAGE: SUNIL VERMA/PACIFIC PRESS/LIGHTROCKET VIA GETTY IMAGES

Members of India’s National Cadet Corps (NCC) take part in a mass yoga session to mark International Yoga Day on The Brigade Parade Grounds in Kolkata on June 21, 2016. IMAGE: DIBYANGSHU SARKAR/AFP/GETTY IMAGES

An aerial view of Chinese enthusiasts performing yoga the glass sightseeing platform in the Shilinxia scenic spot in Beijing, China, 20 June 2016. More than 150 yoga lovers practiced yoga on the 32.8-meter-long platform. IMAGE: PAN ZHIWANG/IMAGINECHINA/GETTY IMAGES

A large group of yoga enthusiasts practice yoga on a glass platform at Shilin Gorge on June 20, 2016 in Beijing, China. Considered to be the world’s largest glass viewing platform, it is located in Shijin Gorge in Pinggu district of Beijing, 900 meters in the air. IMAGE: VCG / GETTY IMAGES

More than 1,000 yoga lovers participated in a mass gathering at a sports park in Shenzhen, south China’s Guangdong province to practise yoga to celebrate the second annual International Yoga Day. IMAGE: DENG FEI/IMAGINECHINA/GETTY IMAGES

Yoga lovers perform yoga at Hong Kong to observe International Yoga Day. IMAGE: FACEBOOK/INDIAN DIPLOMACY

People perform yoga at Angkor Wat in Cambodia. IMAGE: TWITTER/DDNEWSLIVE

Thousands gather for a group yoga class in front of the Sydney Opera House on June 21, 2016 in Sydney, Australia. IMAGE: BROOK MITCHELL/GETTY IMAGES

Yoga enthusiasts perform yoga on top of the Sydney Harbour Bridge in Sydney, Australia to mark the second International Yoga Day. IMAGE: BRIDGECLIMB

Participants performing yoga at Guayaquil, Ecuador on June 21, 2016. IMAGE: PIB

A yoga session in front of the Eiffel Tower in Paris. IMAGE: TWITTER/MEAINDIA

Yoga enthusiasts participant do exercise at Dataran Merdeka (Independent Square) during an International Yoga day on June 21, 2016 in Kuala Lumpur, Malaysia. (Photo by ) IMAGE: GETTY IMAGES

Thousands of people participate in a yoga class at Times Square in New York City to celebrate the Summer Solstice and the second International Yoga Day. IMAGE: PACIFIC PRESS/SIPA USA/GETTY IMAGES

A bird’s eye view of the celebration of the second International Day of Yoga at Kohli Stadium, in Mumbai on June 21, 2016.

Indian schoolchildren participate in a yoga session at a school in Chennai on June 20, 2016, on the eve of International Yoga Day. 4001 schoolchildren participated in the demonstration.
IMAGE: ARUN SANKAR/AFP/GETTY IMAGES

 

Câte ceva despre modelul câmpului fundamental al conștiinței

   Ne este ușor să percepem, să înțelegem, sau doar să credem aceasta, să comunicăm, să reacționăm sau să răspundem prin acțiuni din ce în ce mai adecvate diferitelor situații.

   Corpul, energia, structura psiho-mentală sunt integrate permanent de structura ego-ului – Ahamkara – cum este numită în tradiția yoghină. Iar experiența integrată de ego prezintă o caracteristică fundamentală: este filtrată prin acest simț al propriei individualități definit de ”eu”, ”al meu”, ”pentru mine”, etc.

   Chiar și dacă ne raportăm la cunoaștere, este destul de greu, cel puțin într-o primă etapă, să nu ne adjudecăm acea cunoaștere chiar dacă este parțială și limitată. Și spunem: este cunoașterea ”mea”. Nu ar fi nimic anormal dacă această continuă experiență a identificării cu diferitele obiecte, experiențe, fenomene, procese, ființe, etc., ar duce la o adevărată cunoaștere de Sine și dacă, prin acest mod de a experimenta, am deveni mai deschiși din punct de vedere sufletesc, mai buni, mai toleranți și/sau  mai înțelepți. Ceea ce observăm însă, este că felul în care trăim și ne reprezentăm pe noi înșine, perpetuează un continuu atașament față de această structură a ego-ului. Acest ego este hrănit de dorința, intenția sau aspirația ”mea”. Ceea ce este perceput devine percepția ”mea”, senzația ”mea”, emoția ”mea” sau starea ”mea”, pe care ”eu” o am în urma acelei experiențe ”a mea”. Dar exact această subiectivitate este filtrul care limitează extraordinar de mult experiența – oricare ar fi ea – generând spectrul larg al efectelor condiționante, de multe ori, generatoare de suferință.

Din perspectiva filozofiei non-dualiste Advaita Vedanta (principala filosofie a hinduismului, potrivit căreia nu există decât o singură Realitate divină, care apare ca fiind multiplă în faţa minţii neiluminate a omului ignorant, dar care se revelează ca fiind unică (eka) şi non-duală (advaya) în faţa celui iluminat spiritual), se pornește de la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în ființa umană ca fiind ātman – Sinele Suprem – sursa cunoașterii, libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde, iar corolarul de bază este unitatea esenţială a întregii existenţe. 

   În acest clip vorbesc despre acest model al câmpului fundamental al conștiinței pe care îl asemuiesc cu modelul de manifestare al luminii. Așa cum noi putem admite cu ușurință că nu suntem ochiul care percepe manifestarea luminii în manifestarea ei atât de diversă, am putea înțelege că realitatea propriei noastre ființe nu este reprezentată în totalitate de conștiința ego-ului. Și modelul hologramei ne poate ajuta să avem o reprezentare analogică a acestei limitări a câmpului Conștiinței Universale când se reflectă în planul conștiinței individuale.

   În acest context, o formă de practică spirituală care poate evidenția, pe de-o parte, limitările conștiinței individuale – (ego-ului ), și ar urmări eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări, iar, pe de altă parte, construiește în interior condițiile favorabile revelării acestei Supreme Realități a Conștiinței Sinelui, se justifică pe deplin.

   În Hridaya Yoga, această practică este orientată pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de expresie a  acestei Conştiinţe Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi mintea îl au în raport cu Sinele Divin este esenţială în atitudinea cu care practicăm yoga. În ultimă instanță, practica Yoga conduce către această înţelegere şi trăire a Unităţii. 

   Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră.

   Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior.

Din nou despre necesitatea unei metode de transformare

De multe ori, practica Yoga este asumată pentru multiplele sale efecte binefăcătoare.  Dar nu trebuie pierdut din vedere mesajul profund spiritual al sistemului Yoga. Și, cu atât mai mult, al acestei forme de Yoga numită Yoga Inimii Spirituale – Hridaya Yoga, în cadrul căreia este afirmată și recunoscută această viziune a Unității Totului ființei noastre și a trăirii într-o cât mai deplină unitate cu tot ceea ce ne înconjoară.

Cum are loc această veritabilă mutație în planul conștiinței este arătat de modul foarte precis, sistematic și înțelept de valorizare a resurselor interioare printr-o practică adecvată. De exemplu, armonizând chiar și din punct de vedere energetic un anumit plan al ființei, datorită interacțiunii specifice dintre parte și tot, această armonizare energetică se va reflecta și la nivel psiho-mental. Mai apoi, diferitele experiențe de viață vor fi integrate pe un nivel superior de armonie care va genera efecte conexe ce se vor reflecta binefăcător în ansamblul unitar al ființei precum și în universul exterior. Nu trebuie să uităm de acest principiu fundamental al reflexiei și al corespondenței analogice dintre universul individual și marele univers din care, la rândul nostru facem parte.

Fiecare parte se reflectă în mod specific în tot și totul se reflectă în parte. Menirea părților care compun întregul este aceea de a servi evoluției întregului. Apoi, prin această evoluție a întregului se resimte o reintegrare evolutiv superioară a fiecărei părți care compune acest întreg. Și …spirala evoluției continuă marcată de determinismul și interacțiunea reciprocă dintre parte și tot. 

”Ceea ce este jos este aidoma cu ceea ce este sus și ceea ce este sus este aidoma cu ceea ce este jos” era scris pe Tabla de Smarald atribuită lui Hermes Trismegistos.

Desigur că acest proces poate fi direcționat conștient. Și aici, apare nevoia asumării responsabile a unei metode de transformare interioară care să determine trezirea și actualizarea întregului capital de resurse cu care suntem înzestrați, aceasta conducând în ultimă instanță la revelarea a ceea ce noi suntem ca esență.

Yoga, poate fi una dintre aceste căi de transformare.   

Din nou despre rolul voinței în transformarea spirituală

Deși voința este o temă preferată de mulți dintre cei care se ocupă de domeniul dezvoltării personale, se pare că abordarea acestora nu întotdeauna produce efecte pe termen lung. Din perspectiva sistemului Yoga lucrurile sunt mult mai clar precizate.

Voința reprezintă un mod funcțional al naturii umane care se manifestă atunci când substratul energetic corespunzător este activat. Ce mai rămâne să cunoaștem este cum producem această activare. Și din nou, lucrurile se lămuresc, în momentul în care aflăm că există un centru energetic reglator al energiei interne ”modulate” pe frecvența de vibrație a voinței. Cu alte cuvinte, este ca și cum afli că există un ”potențiometru” intern, care ”manipulat” corespunzător stimulează și amplifică energia voinței. Din această perspectivă, voința este doar un efect al trezirii și activării corespunzătoare a acestui centru energetic numit Manipura Chakra.

Cum ”deschidem” timpul?

Prezentarea de astăzi continuă tema consacrată necesității de a trăi având timpul de partea noastră. Și, așa cum veți vedea, aceasta are de-a face cu starea de conștiență, de prezență asumată în mod favorabil pentru noi ca și pentru semenii noștri.

Abordez această temă pentru că mulți justifică lipsa de timp ca fiind principalul lor obstacol în ”a face” mai multe lucruri care îi interesează sau îi preocupă. Cum ar fi practica meditației. Chestiunea este înțeleasă greșit. Pentru că nu se pune problema de ”a face” mai multe, ci de a crește calitatea existenței pe care o trăiești, iar aceasta, cu puțină sinceritate, implică a fi conștienți de necesitatea unor alte opțiuni. De ce? Pentru că dacă ai fi mulțumit de felul în care trăiești și interacționezi  cu ceilalți nu ai ofta prea des și nici nu ai fi stresat. Ori a învăța să te relaxezi eficient și în mod natural, a învăța să te liniștești pentru a te destresa, implică timp. Cum faci rost de timp? Cum? Prin creșterea eficienței, calmului, lucidității, puterii de concentrare, energiei voinței, vitalității, etc., aspecte pe care ți le poate conferi o practică sistematică. Da! Poți spune că investești 2 ore pe săptămână la un curs pentru a învăța arta meditației, dar ceea ce vei obține (pe lângă multe alte lucruri) este TIMPUL. Pentru că toate aceste calități ale minții, energiei și corpului tău cum ar fi claritatea, luciditatea, calmul, stăpânirea de sine, răbdarea, puterea voinței, liniștea și relaxarea, etc.  vor optimiza și vor eficientiza toate celelalte resurse. Astfel vei ”lucra” asupra timpului învățând cum să creezi timpul de care ai nevoie. Investiția de timp pentru a ”produce” TIMPUL este o calitate a inteligenței superioare, care, odată trezită, te va răsplăti cu multe alte daruri începând DE ACUM.  

Timpul trebuie să rodească și pentru noi

Aici este un mic extras dintr-un dialog spiritual realizat cu un grup de seniori integrați în cadrul Programului 3R – regenerare, revitalizare, reîntinerire. Unele idei sunt universal valabile. Chestiunea simplă este de a folosi în mod adecvat resursele pe care la avem în fiecare etapă de viață pe care o trăim.

A folosi în mod binefăcător timpul pentru tine și semenii tăi înseamnă totodată a ieși de sub frica ”devorării” ființei de această trecere inexorabilă a timpului. Petrecut astfel, timpul devine zămislitor și ziditor al unei construcții interioare care poate dăinui în liniște și bucurie. Căci de fiecare dintre noi depinde modul în care dăruim timpului darurile noastre pentru ca, la rândul său, să întoarcă roadele sale asupra noastră. 

Despre Inima frumoasă și Iubire

Așa cum o călătorie îți poate revela multe aspecte deosebite cu privire la lumea exterioară, ea poate aduce la suprafața conștiinței și lucruri mai puțin cunoscute chiar despre noi înșine.

În ceea ce privește practica spirituală, ea mereu ne deschide către un orizont al cunoașterii de sine care se revelează ca fiind din ce în ce mai vast și mai profund, dovedindu-se foarte eficientă în transformarea modului de a ne percepe pe noi sau pe semenii noștri. Explorarea naturii umane este o cale fără sfârșit întrucât omul este expresia vie a divinității nesfârșite.

În această expunere subliniez importanța Inimii Spirituale ca organ al cunoașterii spirituale directe, Iubirea fiind mijlocul ei natural de exprimare.  

A trăi cu inima deschisă – partea a III-a

Aici se arată ce am putea ”face” în interior pentru ca universul în care trăim să ne ajute în stabilizarea acestei stări de deschidere a inimii.

A trăi cu inima deschisă – partea a-II-a

Calea spre mai binele ființei, oricum ați defini acest bine, începe, continuă și se dezvoltă prin puterea inimii trezite și deschise simultan spre interior și exterior.

A pătrunde în regatul inimii te transpune în ipostaza celui ce recunoaște, trăiește și se bucură de libertatea spiritului.

Despre condițiile favorabile revelării Sinelui și unele efecte

În această prezentare subliniez importanța asumării momentelor de practică spirituală și în mod specific a unor perioade de ”retragere” pentru meditație. În cadrul centrului nostru de yoga și meditație organizăm frecvent astfel de perioade de retragere de 3, 7 sau 10 zile, ocazie cu care participanții încep să se familiarizeze cu normele și condițiile favorabile demersului meditativ. Despre care sunt aceste condiții, ce atitudini pot fi integrate, ce efecte și rezultate obținem putem afla din expunerea următoare.

Pentru cei interesați de participarea la tabăra de retragere pentru meditație din vară, mai multe informații găsiți aici.

 

Rezistența minții la progresul spiritual

Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.

Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri.  Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.

Omul poate dar de multe ori nu vrea sa cunoasca realitatea

În acest dialog spiritual arăt că există, în general, o autosuficiență în ceea ce privește cunoașterea de sine. Trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi nu facem, sau mai bine spus, nu creem sau nu ne transpunem în cadrul necesar unei experiențe pentru a putea ajunge să lărgim semnificația unui concept, în primul rând printr-o cunoaștere directă. Cum ar fi conceptul de conștiință sau cel de suflet sau cel de psihic sau de minte sau…sau…sau. Iar cu privire la corp, deși este cel mai usor perceptibil nivel, cu privire la el, în general doar reacționăm la stimulii care ne parvin din sfera sa. Este mult prea putin, pentru a crede că, în această stare de lucruri, ignorând diferitele niveluri și resurse ale ființei, existența noastră ar putea rămâne mult timp în zona de confort. Este exact, pe dos. În mod sigur, mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin dureros, vom fi ”scoși” din această zonă, ajungând să cunoaștem mai profund cum stau lucrurile cu noi, forțați mai ales de soartă. Și totuși lucrurile ar putea sta altfel. 

 

 

Inima poate cuprinde și înălța totul

 În Yoga Inimii Spirituale viața este câmpul vast al experienței. Desigur că există o practică și o metodologie a trezirii interioare și a reamintirii a cine suntem noi în realitate. Cu ajutorul acesteia, reușim în scurt timp să devenim conștienți de resursele noastre interioare și să le valorizăm la nivelul la care ele ne pot facilita percepția și integrarea unei viziuni a totalității și unității existenței.

       Atunci când Inima îți poate vibra în dorul de înălțare, când freamătă înfiorată de frumusețe, când recunoaște și afirmă curajoasă adevărul prezenței divine în lume și în toți ceilalți semeni, când deschisă și generoasă te face să întinzi mâna spre a oferi, când își cântă preaplinul iubirii dăruind fericire, când tăcută și sfioasă se abandonează cerului sărutând cu recunoștință pământul, când se avântă spre spațiile celeste purtată de îngerii cunoașterii, și… chiar și atunci când, pur și simplu nu ai simțit nimic din toate acestea, este bine să nu uiți că viața ta reflectă deschiderea sau închiderea Inimii tale. Prin urmare, fii cât mai prezent în Inima ta și darul prezenței Inimii tale se va face simțit în lume.

       Cu acest prilej doresc să vă invit să petrecem la sfârșitul săptămânii viitoare, (8-10 mai) un timp al prezenței în Inima Spirituală. 

       Vom consacra două zile pentru o perioadă de retragere și regăsire prin yoga și meditație în cadrul Centrului de Yoga și Meditație Kamala din Sânpetru. 

Aici veți găsi mai multe informații pentru cei interesați.

Vă aștept cu drag!

Rolul și semnificația conștiinței individuale în meditația de introspecție

Noțiunea de ”eu” centrează tot ceea ce reprezintă experiență pentru ființa umană. În prezentarea următoare vreau să ofer o perspectivă asupra naturii reale a ființei, relativ la care conștiința individuală poate fi înțeleasă doar ca manifestare limitată și evident condiționată. Ea – conștiința individuală – este totodată perfectibilă până la gradul de a deveni complet transparentă față de această realitate luminoasă și etern pură a Sinelui Divin – atman.

Orice călătorie spirituală începe din dorința acestui ego de a se transforma în direcția a ceea ce mintea și/sau intuiția consideră a fi important. De aici plecăm. Centrați și fortificați în personalitatea egotică aspirăm să ne autodepășim. 

Să vedem mai departe ce rol are această conștiință individuală și ce am putea face ca ea să servească cât mai eficient scopului evolutiv pe care ni l-am propus.

Cum să menținem conștiența și centrarea în viața de zi cu zi

       Aici este un extras dintr-o prezentare care a avut tema ”Yoga în viața de zi cu zi”. Sunt oferite câteva recomandări și modalități care să faciliteze menținerea unei stări conștiente de centrare chiar și în viața de zi cu zi. Există multe tehnici de yoga ce pot fi aplicate conjunctural în funcție de gradul de descentrare cu care ne confruntăm în diversele conjuncturi ale vieții. Desigur că este necesară o conștiență mărită spre a recunoaște unele influențe perturbatoare și a integra cât mai repede acele modalități care să ne ajute să refacem starea de echilibru și de centrare sufletească. Sunt date mai multe exemple de situații în care putem ajunge și totodată sunt oferite soluții practice eficiente care pot fi aplicate pentru a trece cu bine prin acele încercări.

       Adevărul este că mulți dintre noi ne putem recunoaște punctele vulnerabile precum și circumstanțele care ne ”răscolesc”. Ceea ce nu știm însă, este ce am putea face chiar atunci pentru a remedia situația.

Despre minte și unele stări superioare de conștiință

În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.

Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv.

Rolul centrării în Inimă pentru viața spirituală

De ce ne-am pune problema centrării in inimă? Dacă nu din necesitatea unei asumări libere a unei existențe armonioase măcar motivați de constatarea că des-centrarea a devenit o experiență comună marii majorități și aceasta duce la agitație și stres, la o stare de încordare și anxietate care stoarce de resurse orice ființă. Des-centrarea este, în ultimă instanță, efectul unei minți orizontale care se extinde senzorial atât de mult spre ”a face ceva” încât se ajunge în situația de a nu mai fii pur și simplu capabili de a distinge în zgomotul de fond semnalele inteligente ale sufletului nostru. Nu trebuie niciodată să confundăm adevărata stare de concentrare a minții cu aceea receptivitate neselectivă în urma căreia mintea rămâne mereu ”colorată” de tot felul de percepții, senzații, dorințe și stări care nu îi mai dau pace.

De cealaltă parte, Inima poate deveni un veritabil barometru al stărilor noastre existențiale. Centrarea in Inima Spirituală asigură această participare vie, caldă și mereu însuflețitoare în tot ceea ce urmărim să realizăm. Centrarea aduce acea conștiență extinsă în mod empatic asupra universului exterior iar în urma acestui tip de percepție va rezulta de multe ori un răspuns adecvat în mod armonios situației.

Centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

Desigur ca varianta optimă o reprezintă simultaneitatea centrării în Inimă și a unei atenții focalizate capabilă de a discerne cu acuratețe lumea și a decodifica cu înțelepciune mesajele ei pentru noi. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi” in armonie cu Totul.

Tehnici de transformare – A sufla asupra ”taciunilor” Inimii

Despre necesitatea constientizarii acestui spatiu sacru al Inimii am mai scris. Am vorbit si despre trezirea sufletului ca expresie a unei activari armonioase a centrului energetic localizat in zona pieptului. Chiar daca nu avem cunostinta despre relatia de cauzalitate care exista intre acest nivel energetic si experienta psiho-mentala traita sub forma diferitelor atitudini si reactii emotionale, sentimente, mai mult sau mai putin profunde, ganduri si stari diferite de constiinta, putem incepe procesul de reluare a ”contactului” cu noi insine pentru a ne recentra si primeni viata noastra sufleteasca.

Acest demers este justificat in primul rand de nevoia interioara de echilibru si armonie pe fondul unei existente care tinde din ce in ce mai mult sa duca la exteriorizare, agitatie, anxietate, stres, temeri, etc. si care, pe termen lung, estompeaza, daca nu chiar duce la o completa ”uitare de sine”. 

In prezentarea urmatoare va propun o tehnica de transformare eficienta a substratului afectiv-emotional care poate culmina cu o veritabila ”trezire” a constiintei de sine. Atitudinea de centrare, respiratia, atentia deschisa spre interior, toate acestea ne vor ajuta sa restabilim pacea si echilibrul sufletesc, fundal binefacator al oricarei relatii umane armonioase. 

2 Cai de recunoastere a Realitatii

In general, experienta umana conduce spre cunoastere in doua moduri: prin negare sau prin afirmare. Este valabil si pentru existenta profana si pentru cea spirituala.                                         Atunci cand explorezi lumea cautand ceva anume, cand recunosti (adeseori in final si dez-amagit) ca nu ai gasit ceea ce cautai, poti spune ca te afli mai aproape de adevar pentru ca ai eliminat una din cele N posibilitati sau solutii. Au mai ramas N-1 variante. Pe aceasta cale insa nimeni nu-ti garanteaza ca vei avea timpul si resursele sa explorezi multimea tuturor celor N-(N-1) pentru a ajunge in final la ultima varianta sau solutie care este cea reala.  Eliminand intr-un final toate variantele false ceea ce ramane nu poate fi decat varianta corecta si, prin urmare, adevarata. Dar avem oare aceasta putere de a merge pana la capat trecand prin atatea dez-amagiri si iluzionari spre a gasi in final Adevarul sau Realitatea? Cum si cand vom stii sau cine ne va spune ca am ajuns la capat? Avem noi oare acest discernamant si tinere de minte?

O alta cale ce se reveleaza gradat, pe masura ce se dezvolta aceasta constienta de sine, este aceea de a recunoaste ca in tot ceea ce intalnesti ca experienta exista (intr-un mod adesori tainic incifrat) un ”semn”, ”un fir calauzitor”, ”un graunte de adevar”, ”un aspect providential”, ”o lectie”, ”ceva necesar”, poate chiar unele sincronicitati semnificative sau situatii elocvente din punct de vedere simbolic. Recunoscandu-le atent pe drumul cautarii adevarului, ele sunt menite sa reprezinte veritabile jaloane sau borne ce te ghideaza sa continui explorarea traind un inefabil sentiment de apropiere si confirmare a justetii si corectitudinii caii pe care te aflii. Este mult mai revigorant si entuziasmant acest mod de explorare a vietii traind perpetua bucuria a descoperirii si recunoasterii amprentei divine in lume fata de situatia care devine incarcata de anxietatea absentei, lipsei, golului, pierderii sau ratacirii intr-o lume in care uitam de Dumnezeu.    

Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale este o cale a recunoasterii unitatii tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor. Ea urmăreşte prin tehnici si metode eficiente eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. A exprima si afirma din ce in ce mai coerent aceasta constiinta a Unitatii atat in cadrul experientei spirituale directe cat si in viata de zi cu zi inseamna, in ultima instanta, a trai acest Adevar al Unitatii Totului.

  

Inima ne conduce la dez-limitare si libertate

Orice gest de centrare în Inima Spirituală, orice apropiere de natura divină, de Dumnezeu, aduce după sine o evidenţă intuitivă, un sentiment al Adevărului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc şi mai mult aspiraţia centrării în Inima. Prin urmare, adâncirea în Inimă îşi găseşte o împlinire naturală în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu. Deschiderea sufletului şi procesul “de umplere” gradată a acestuia cu iubire de semeni si de Dumnezeu sunt expresii fireşti ale centrării în Inimă.

Există o fericire şi o libertate care sunt inerente centrării în Inima Spirituală. Ele vor infuza treptat orice practică spirituala şi apoi întreaga noastră viaţă.

Această centrare ne inspiră totodată să acţionăm în viaţa de zi cu zi în acele moduri care celebrează şi exaltă esenţa vieţii, fericirea, libertatea şi iubirea inerente spiritului uman. Pe de altă parte, centrarea ne conferă discernământul de a intui si ce acţiuni nu sunt în armonie din punct de vedere spiritual. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul. In acest centru te regasesti liber dar totodata unificat si impacat cu tine, cu semenii tai, cu intreaga lume. Si numai din centru poti avea aceasta viziune ca toate firele existentei tale sunt urzite intr-un mod nestiut cu firele destinice ale celorlalti, ca existenta acestei lumi este impletita mereu cu a ta, ca fericirea si sentimentul libertatii tale aduc totodata fericire si eliberare in lume.

Identificati-va cu pacea oceanului nu cu agitatia valurilor

Inima Spirituala este infinit mai mult decat inima fizica sau structura energetica si psiho-emotionala specifica acesteia. Si, mai ales atunci cand apar evenimente ce tind sa ne perturbe si pe care inima le simte mai intens, amintiti-va sa nu dramatizati, pentru ca acolo, perturbarea aceea emotionala nu este decat efectul vibratiei dizarmonioase a unui mic substrat. Lasati ca toate acele valuri emotionale sa se disipe in imensitatea acestui ocean de pace, liniste si iubire care, in realitate, nu poate fi niciodata de nimic perturbat, orice valuri, oricat de mari si amenintatoare topindu-se in cele din urma in imensitatea sa.

Amintiti-va sa va intrebati atunci: Cine sunt eu? Acest val efemer de suprafata sau imensitatea de profunzime si pace a oceanului? Regasiti-va astfel odihna in undele de mare adancime ale Inimii Spirituale. Abandonati mica barcuta firava a egoului speriat si invatati sa plutiti si sa va predati …marelui albastru.  

Inima – Lacasul misterului suprem

Atunci cand te lasi calauzit  de minte, ”cautarea” lui Dumnezeu se desfasoara de cele mai multe ori in universul exterior. Mintea poate gasi in lume, adeseori, suficient de multe motive sa spuna ca nu gaseste dovezi ale manifestarii Sale. Este adevarat ca Dumnezeu nu raspunde unei mintii disperate, incarcata de dorinta, prea plina de prejudecati si tensionata de asteptari. Dar, chiar si asa, mai devreme sau mai tarziu, epuizat de eforturi, dez-amagit de tot si de toate, in linistea abandonului care survine, sentimentul inefabil al unei existente ce continua sa curga dincolo de toate pretentiile, dorintele si aspiratiile de pana acum, te impresoara si, gradat, te invaluie spre a topi si ultima rezistenta a egoului tau care ”vrea” sa-L gaseasca sub un anume chip pe Cel fara de sfarsit. Si, atunci cand mintea lasa loc umilintei purei fiintari ce nu mai are trecut, ce nu se mai gandeste la vreun viitor, fiind complet eliberata din tentaculele acestei supreme dorinte, din lacasul Inimii irumpe …certitudinea calda si luminoasa a prezentei divine. Este …un moment  in care …doar Dumnezeu exista.

Pe de alta parte, cand suntem ghidati de Inima pe drumul cautarii lui Dumnezeu in aceasta lume, fiecare pas iti trezeste sentimentul recunoasterii amprentei divine. Dar, vine un moment, in care, toate aceste semne traite in bucuria anticiparii supremei intalniri, te ghideaza din ce in ce mai mult spre a asculta o chemare ce vine dinlauntru. Si atunci …te opresti …asculti …cum tacerea sfanta a Inimii a invaluit totul…doar Dumnezeu a ramas.  

Necesitatea constientizarii Inimii Spirituale

Constientizarea Inimii Spirituale este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine. Centrarea în Inima Spirituală dublata de constientizarea acesteia reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi”. A reusi sa prelungesti si sa stabilizezi momentele inefabile ale trairii meditative  in viata de zi cu zi inseamna, pana la urma, extinderea acestei constiente luminoasa si mereu pacificatoare a Inimii Spirituale. De aici rezulta spontaneitatea oricarei atitudini spirituale. Adecvarea armonioasa la circumstante devine astfel un efect ce exprima constienta trairii  ”in sine”. Inceteaza  ”nevoia” ego-ului de ”a trebui” sa faca ceva pentru aceasta adecvare. 

Exista intotdeauna o stare clar decelabila atunci cand suntem miscati de aceasta constienta a Inimii; este ca un numitor comun aflat la baza oricarei fractii a existentei.  Prin centrarea în Inima Spirituală  se induce sentimentul unei sacre legături a Tot. Acesta este adevăratul „Acasă” în care ne regăsim împreună, în aceeaşi radiaţie a Prezenţei Pure, a freamătului sacru, Spanda.

 

A descoperi sacralitatea vietii pretutindeni si oricand

Pentru un om obisnuit, ritualul religios este cel care, de multe ori, ii inspira si inalta sufletul in acel spatiu sacru de unde el se reintorce mai apoi primenit si regenerat.  Vizitam biserici, catedrale, moschei, temple participand sau nu la ritualuri si continuam sa facem aceasta de sute si sute de ani. Ne-am pierdut de multe ori in contemplare, veneratie si admiratie spre a ne regasi apoi mai umili si sfiosi in fata grandiozitatii si sublimului marilor opere umane care au incercat sa se apropie de opera divina. Am crezut si credem in continuare, multi dintre noi, ca ne este mai usor sa-l simtim pe Dumnezeu in temple si mai ales cu ocazia sarbatorilor.

Marile pelerinaje constituie pentru multi altii momente privilegiate de reconectare a sufletului la divinitate. Drumul pelerinului este parcurs cu veneratie, iubire si recunostinta, fiecare pas facut apropiindu-l de Dumnezeu.

Unele fiinte al caror suflet este trezit traiesc bucuria recunoasterii sacralitatii in marele templu al naturii acolo unde lumina reveleaza frumusete, echilibru, armonie si intelepciune.  Ne-am regasit poate, de multe ori pacea si linistea in aceste spatii exterioare admirand sublima creativitate a divinitatii.

Dar de ce numai asa? De ce sa nu extindem acest camp al regasirii si recunoasterii divinitatii pretutindeni si oricand? Cum am putea face acest lucru? Oficiind clipa de clipa in templul Inimii, la altarul Iubirii. De unde altundeva ne-am putea adresa invocatiile si cantecele de dor de Dumnezeu daca nu de aici? Spre ce zari si spre ce piscuri ar trebui sa ne indreptam spre a ne ”apropia” si a fi mai bine ”auziti” de EL, daca nu urcam in cerul Inimii noastre cantand de aici Cantarea Cantarilor? Carui Dumnezeu sa-i oferim cu iubire ofrande si daruri daca nu celui care este aici si aproape si care poarta in Inima sa intreaga asemanare?

Unde sa mai mergem si pe cine sa iubim și sa servim in lumea asta, daca nu divinitatii din noi si din semenii nostri de pretutindeni?

 

Limbajul Inimii versus limbajul Mintii

Este usor sa intelegem ca modul in care relationam, comunicam si reactionam fiecare dintre noi, poarta amprenta specifica predominantei nivelului de constiinta. De exemplu, o fiinta orientata predominant afectiv se comporta diferit in multe situatii ale vietii fata de o fiinta a carei specificitate o reprezinta abordarea mentală a situațiilor. Ca urmare, apar reactii si raspunsuri diferite si din partea mediului exterior. Deschiderea spontana, altruismul, bunatatea si candoarea unei fiinte a sunt mai greu de inteles de catre o alta fiinta calculata, rezervata, prudenta pana la suspiciune si care-si urmareste mai mereu propriul interes.

Viziunea si orientarea unei fiinte care traieste cum s-ar spune cu Inima deschisa este caracterizata de deschidere, spontaneitate, caldura, entuziasm si incredere ceea ce de multe ori faciliteaza un nivel superior al comunicarii si interactiunii umane. Inima este instrumentul care odata acordat continua sa cante si …sa incante pe ceilalti. Aceasta vibratie pura a Inimii mereu anima si contagiaza in mod binefacator natura umana. Asadar spatiul sacru al Inimii devine locul de intalnire al fiintei cu ea insasi, cu semenii si cu Dumnezeu.

 

Despre Inima Spirituala in traditia sufita

Inima Spirituala este vazuta in traditia sufita ca fiind suprema realitate – aspectul divin in fiinta umana. Deseori Inima este vazuta si ca un templu sacru in care sufletul ii canta lui Dumnezeu. 

 

Cunoasterea prin dezvatare si dezidentificare

In Yoga Inimii Spirituale scopul este acela de a ne revela esenta a ceea ce noi suntem, realitatea Constiintei Sinelui Suprem. Aici, demersul spiritual transformator are doua componente majore: una tinteste din punct de vedere metodologic spre a crea conditiile necesare corpului, mintii si sufletului nostru de a se ”plasa” în așa fel incat ele sa devina din ce in ce mai transparente fata de lumina Sinelui, si cea de-a doua urmareste sa produca noi mecanisme mentale prin care sa ne putem detasa fata de vechile obisnuinte ale mintii de a continua sa se identifice cu ceea ce lumea fenomenala exterioara ii ofera spre a percepe.

Este evident, aproape pentru fiecare om, ca nu se poate ca in acelasi timp sa ramai puternic exteriorizat si agatat de obiectele simturilor care permanent bombardeaza mintea cu un flux nesfarsit de stimuli senzoriali, si in acelasi timp sa fi capabil sa percepi, in manifestarea lor foarte discreta si chiar subtila, aspecte ce tin de spatiul la fel de vast al constiintei Sinelui Suprem – atman. Cu alte cuvinte mintea nu poate servi la doi stapani: pe de-o parte constiintei egoului ce incearca sa satisfaca instinctul nesatios al  individualizarii si, pe de alta parte, Constiintei integratoare si unificatoare a Sinelui Suprem. Ori mintea va continua sa ramana exteriorizata si agitata ori va invata sa ramana tacuta si complet reflexiva fata de spatiul constiintei Sinelui. Sau altfel spus: mintea ori continua sa functioneze pe palierul ei limitat si conditionant ori se dezvata sa continue sa ramana agitata si devine capabila sa descopere un alt mod de functionare a sa, tacut dar totodata extins asupra acestui spatiu al constiintei de Sine.  

Sa nu ma intelegeti gresit: nu este nimic rau in intentia noastra de a explora lumea spre a o cunoaste si a ne integra cat mai armonios in ea, dar daca pretul platit este uitarea de Sine atunci acesta este mult prea scump.  

Nu cumva constatam ca modul in care functioneaza pentru multi mintea si organele de simt care o stimuleaza continuu este urmarea fortificarii unor mecanisme aproape automate de conditionare subconstienta de care ar fi bine sa scapam?   

Viziunea și unele principii în Yoga Inimii Spirituale

Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală pe această cale a Inimii Spirituale

Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară. Am simțit nevoia de a explicita aceste aspecte pentru a se înțelege eficiența acestui sistem mai contemplativ de practică spirituală care începe să atragă din ce în ce mai mulți căutători. Am cunoscut multe persoane și chiar și la aceste cursuri vin spunând că au mai practicat yoga dar aceasta viza mai ales bunăstarea corporală. Prin practica Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – în cadrul Centrului nostru au înțeles limitările unor astfel de sisteme și au început să se deschidă spre aspectele spirituale pe care cu adevărat Yoga le vizează. Din acest punct de vedere, Yoga Inimii spirituale, pune în centrul său această viziune a Unității ființei pe multiple planuri și precizeză modalitățile concrete precum și atitudinile fundamentale care ne pot ajuta să integrăm conștient și armonios întreaga noastră viață în marele ansamblu al creației universale.   

Cunoașterea de sine poate deveni revelatoare. Dar în ce condiții?

În această expunere prezint modul în care cunoașterea de sine obținută prin practica spirituala poate și trebuie să devină revelatoare din punctul de vedere al adevărului ființei. Urmăresc să subliniez faptul că într-o astfel de cunoaștere trebuiesc împlinite anumite condiții. În primul rând, să fim motivați să întreprindem această călătorie de cunoaștere. Aici lucrurile stau bine pentru că mulți dorim să ne cunoaștem pe noi înșine cât mai profund. Dar vom vedea că nu este suficient. De la intenție, până la a putea realmente să distingi lucruri noi ce țin de propriile tale resurse este un drum de străbătut. Și aici apare necesitatea unei abordări practice, a unei metode de lucru.

De-a lungul timpului am putut să-mi dau seama că unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală îl constituie faptul că oamenii nu au puterea de a-și menține această aspirație de auto-cunoaștere și auto-perfecționare la nivelul la care practica să producă transformări spirituale ireversibile. Dar și aici, Yoga poate ajuta foarte mult pentru că există foarte multe modalități, tehnici și procedee care integrate cu inteligență pot să ne mențină acest ”tonus” la cote înalte. 

Este necesar să ne dăm seama că există o diferență între cunoașterea discursivă cu privire la ce credem noi despre noi și o cunoaștere autentică, revelatoare ce se produce în urma unei practici și experiențe directe, de natură spirituală.

Calea Inimii – Cale de unificare a interiorului si exteriorului

Care ar fi conditiile si atitudinile fundamentale pe care le putem cultiva menite sa duca la aceasta viziune a unitatii percepute in interior si in exterior? Intuitia ne spune ca acestea au de-a face cu planul interioritatii. Centrarea, linistea interioara, a ne lasa ghidati de vocea inimii, de aceasta caldura comunicativa a inimii, cultivarea Constiintei martor – a atitudinii de observare detasata si neimplicata capabila de raspuns intelept si nu de reactie si drama. O atentie mereu deschisa spre a percepe lucrurile calm si impacat. Mintea si respiratia pot fi ”disciplinate” spre a se ajuta una pe cealalta in procesul unei transformari eficiente care sa duca la o stare superioara de echilibru si armonie.

Limbajul Inimii este in esenta un limbaj al iubirii.  Prin urmare prin tot ceea ce percepem si simtim, prin tot ceea ce intentionam, gandim si facem ar trebui sa se reflecte in primul rand vibratia calda si inspiratoare a Inimii. Este asa? Si daca constatam ca nu este, ce putem face spre a trezi aceasta ”facultate” superioara a Inimii noastre?  Un raspuns cuprinzator ar fi acela de a deveni din ce in ce mai constient intelegand ca tot ceea ce exista si se ”intampla” este menit sa ne ajute in evolutia noastra.  

Hridaya Yoga – cale de explorare a intimitatii Sinelui

Orice cale spirituala autentica pune in centrul atentiei sale omul si evolutia lui in univers. Pentru a fi insa eficienta in procesul perfectionarii fiintei ea trebuie sa ofere metode care sa trezeasca si sa aduca la suprafata constientei potentialitatile umane superioare. Este evident pentru toata lumea ca asa cum putem ca prin executia sistematica a unor exercitii fizice (de exemplu) sa imbunatatim si sa crestem unii parametrii fiziologici, in mod asemanator, prin metode specifice putem trezi si dezvolta potentialul nostru spiritual. Hridaya Yoga este o astfel de cale care sintetizeaza o viziune coerenta cu privire la ”cine suntem” in realitate valorizand in primul rand potentialul nostru spiritual esential – Constiinta Sinelui. A deveni constient ca suntem mai mult decat corpul fizic, ca putem mai mult gratie resurselor noastre psiho-mentale si spirituale este deja ceva comun pentru multi oameni. Totusi, trebuie sa evidentiez ca nu multi sunt cei care actioneaza constient si sistematic spre a continua sa dezvolte cunoasterea cu privire Sine si cu privire la modul de actiune in lume, care sa reflecte din ce in ce mai mult aceasta lumina a constiintei.  

Hridaya Yoga este o forma de yoga contemplativa care ne ajuta sa exploram in bune conditii dimensiunea propriei interioritati spre a descoperi frumusetea și pacea din launtrul nostru. Fiind o Cale a Inimii  ne vom lasa ghidati de intelepciunea ei spre a trezi progresiv intregul potential sufletesc si spiritual.

Este inceputul unei noi perioade de activitate dupa vacanta de vara si doresc sa reamintesc cu aceasta ocazie ca raman deschis intrebarilor si dialogului spiritual.  Imi reiau activitatea in cadrul Centrului de Yoga pe care-l coordonez si va invit sa participați la cursurile si seminariile tematice pe care le vom organiza. Pe site-ul KAMALA exista programul activitatilor  desfasurate in cadrul centrului.

Aprecierea cautarii spirituale

Indraznesc sa afirm (si sunt convins ca multi imi veti da dreptate) ca exista o solutie la aceasta ecuatie complexa a existentei umane. Si, ca sa nu vorbesc la modul general, va voi ruga pe fiecare sa indrazniti sa definiti ce inseamna pentru dumneavoastra starea de ”mai bine” din punct de vedere existential. Va propun in continuare un mic exercitiu de introspectie.

1. Intr-o zi cand sunteti mai linistit si aveti putin timp, luati o hartie si un creion, asezati-va relaxat la masa si urmariti sa dati o forma acestui ”mai bine” pe care il vizati in viata dumneavoastra. Lasati ca pur si simplu, in mod spontan sa va apara in minte acel prim lucru pe care-l considerati important pentru ca ”mai binele” sa fie atins. In general, fiecare dintre noi stie ce ar vrea. Unii ar putea formula la modul pozitiv, altii la modul negativ, acel lucru important de care depinde ”mai binele” existentei lor. De exemplu unul ar putea scrie: ”As vrea sa nu mai fiu bolnav” altul ar putea formula:”As vrea sa fiu complet sanatos”. Sau unul ar scrie”As vrea sa nu mai fiu sarac” altul ar spune ”As vrea  sa am mai multi bani.” Unul ar scrie: ”Vreau sa nu mai fiu singur” altul poate ar scrie ”As vrea si eu sa pot iubi”,  si asa mai departe, fiecare poate da o forma concreta acestui ”mai bine”. Desi ar putea fi mai multe lucruri pe care le considerati la fel de importante spre a obtine starea de ”mai bine” din punct de vedere existential, pentru acest exercitiu de acum este suficient doar unul – primul care va vine in minte.

2. A doua parte a exercitiului este de a nota ce credeti dumneavoastra ca ar conditiona obtinerea acestui lucru de care depinde ”mai binele” vietii. Cu alte cuvinte, incepeti acum si scrieti la rand ce credeti ca ar trebui sa faceti pentru a obtine sau a determina aparitia acestui lucru important. Scrieti cat mai multe aspecte de care depinde realizarea acestui lucru important pe care l-ati recunoscut pana acum. De exemplu: in cazul imbunatatirii sanatatii unii ar putea scrie: nu mai trebuie sa mananc ”prostii”, nu trebuie sa mai beau, nu trebuie sa mai fumez, trebuie s-o las mai moale cu sexul, trebuie sa nu mai trag de mine si sa nu ma mai surmenez, trebuie sa nu mai ”dramatizez”, trebuie sa nu mai fac aia si/sau ailalta, etc. Altii ar putea formula: voi manca hrana mai curata, ma voi ocupa cu atentie de ceea ce mananc si beau, trebuie sa am grija si de conditia mea fizica si psihica, trebuie sa am un regim de viata mai echilibrat, trebuie sa am mai multa incredere in mine, etc, etc. Indiferent cum sunt formulate la modul pozitiv si/sau la modul negativ aceste necesitati, scriindu-le incepem sa fim constienti de exemplu, de felul in care unele lucruri de pana acum ne-au conditionat in rau starea de sanatate si suntem totodata deschisi sa acceptam ca alte lucruri pe care le-am putea face ne-ar influenta in bine starea de sanatate. Si in acelasi mod putem sa actionam pentru orice lucru important care ar duce spre acel mai bine. Nu va autocenzurati; scrieti cat mai multe lucruri pe care simtiti nevoia sa nu le mai faceti sau, dimpotriva, sa le faceti spre a ajunge la acel ”mai bine” pe care vi l-ati propus din orice registru al existentei. (Cel cu sanatatea a fost doar un exemplu).

3. Partea a treia a acestui simplu exercitiu este de a scrie  la fiecare punct notat mai sus ce aveti nevoie pentru a-l implini sau realiza. Nu va limitati nici la acest nivel. Scrieti ce resurse exterioare si/sau interioare ar trebui sa aveti pentru a implini fiecare aspect. Daca totul a decurs corect pana acum, ajunsi la acest punct veti constientiza anumite aspecte legate de dumneavoastra. Multe dintre resursele necesare va implica in mod direct. S-ar putea (si aici va pot asigura ca majoritatea celor cu care am realizat acest exercitiu de constientizare a nevoilor proprii au recunoscut aceste lucruri) de exemplu, sa descoperiti ca aveti nevoie de mai multa vointa pentru a nu mai continua unele obiceiuri proaste, sau pentru a sustine noile obisnuinte pe care le-ati constientizat ca fiind binefacatoare. S-ar putea sa descoperiti ca pur si simplu nu stiti cum sa nu mai faceti unele lucruri ”negative” si/sau cum sa faceti acele lucruri ”pozitive” constientizate a fi binefacatoare. S-ar putea sa va dati seama ca aveti nevoie de ajutor din exterior  sau dimpotriva ca aveti nevoie sa va sustrageti influentei celorlalti spre a lua niste decizii mai bune. Scrieti asadar lucrurile pe care trebuie sa le transformati in bine in propria fiinta spre a implini unele conditii de care depinde obtinerea acelui ”mai bine” fixat la punctul 1 al acestui exercitiu. Tot aici notati si ce actiuni concrete considerati ca ar trebui facute de dumneavoastra direct pentru obtinerea resurselor necesare care sa duca la rezolvarea punctelor de mai sus.

De ce v-am propus acest exercitiu foarte simplu de constientizare? Pentru a ajunge fiecare dintre dumneavoastra la aceleasi concluzii finale ceea ce ne demonstreaza ca am putea fi solidari in planul cautarii și gasirii solutiilor.

CONCLUZII:

1.Solutia la nu conteaza ce problema sau aspect existential concret se gasește mereu si mereu in planul interioritatii.

2. Constientizarea propriilor necesitati reprezinta mereu primul pas.

3. Gasirea resurselor si posibilitatea rezolvarii problemelor existentiale depinde de gradul mai profund de constientizare si transformare in plan interior spre a ne adecva resusele necesare pentru implinirea scopurilor.

4. Cunoasterea de sine si controlul resurselor interioare ne conduce pe fiecare dintre noi intr-un mod specific la o stare superioara de constienta si existenta. 

5. Obtinerea unei stari superioare de constienta creste capacitatea de a preveni si anticipa posibile evolutii nefaste precum si de a putea adecva inteligent propriile resurse spre depasirea problemelor existentiale. 

6. Odata obtinuta o stare de existenta superioara fundamentata corect pe o profunda cunoastere de sine va exista o influenta binefacatoare a fiintei dumneavoastra in lumea exterioara si adeseori aceasta se va concretiza prin acel ”mai bine” pe care il veti aduce sau il veti face cumva posibil si in viata celorlalti.

7. Viata celorlalti fiind ”mai buna” va influenta si propria dumneavoastra existenta. Si acest ciclu va continua.

NOTE FINALE:

Pentru o fiinta spirituala intotdeauna mai binele celorlalti este si binele sau si binele sau devine si binele celorlalti.

In plan profan nu intotdeauna se manifesta aceasta interdependenta. ”Mai binele„ unei fiinte poate fi obtinut prin a face rau celorlalti. ”Mai binele” celorlalti poate insemna raul facut unei alte fiinte. (vezi evolutia sistemelor sociale si a liderilor acestora in timp)

 Prezentarea următoare vine sa aprecieze efortul spiritual depus pentru a produce conditiile favorabile unui proces de transformare spirituala. 

 

Exercitii si atitudini spirituale pentru trezirea sufletului

Multi dintre cei ce urmaresc acest blog au deja o anumita practica spirituala. Sunt altii care s-au deschis fata de spiritualitate parcurgand unele dintre materialele postate aici si acest lucru ma bucura. Stiu ca sunt multi si in strainatate care urmaresc cu atentie blogul. Am fost rugat sa mai postez unele tehnici de transformare prezentate cu ocazia seminariilor pe care le-am tinut. Pentru cei care nu stiu amintesc ca exista o sectiune a acestui blog consacrata unor astfel de tehnici. Vezi aici TEHNICI DE TRANSFORMARE .  Desigur ca voi prezenta si alte tehnici. Am observat ca exista o deschidere fata de acest mesaj al inimii care este totodata si o cale a trezirii sufletului. De altfel, menirea acestui blog este aceea de a reaminti sublima inzestrare a naturii umane si de a pune la dispozitie unele cunostinte si metode pentru valorizarea acestui potential. In prezentarea de astazi readuc aminte cateva lucruri, multe dintre ele simple, pe care le putem ”face” spre a exersa aceasta deschidere a inimii si ”infrumusetare” a sufletului nostru. 

Meditatia influenteaza in mod binefacator parametrii fiziologici

Multe persoane au devenit interesate de abordarea practica a meditatiei. De altfel, exista multe lucrari scrise si multe informatii pe net cu privire la acest domeniu. In multe seminarii am constatat insa diferente foarte mari in abordarea spiritualitatii si respectiv a practicii yoga de catre cei ce participau. Am putut sa constat de-a lungul timpului, ca cei care frecventeaza constant cursurile de yoga sunt mult mai capabili sa inteleaga si sa deprinda cu usurinta tehnicile nou expuse. Veti spune probabil ca este firesc acest lucru pentru ca a existat o pregatire anterioara. Da, pe de-o parte este adevarat acest lucru, dar chestiunea pe care vreau sa o evidentiez este cea legata de modul preconceput (aproape de cele mai multe ori) daca nu chiar eronat, de catre cei care aveau informatii simpliste despre unele ”tehnici” preluate din carti. Atunci cand nu exista o viziune asupra caii spirituale abordate sau asupra principiilor si metodelor care stau la baza noilor invataturi spre care urmaresti sa te deschizi este imposibil sa ajungi la anumite rezultate semnificative. Exista multe neintelegeri, idei false, preconcepute,  prejudecati, multe speculatii sterile si chiar multe informatii ernate care reprezinta un fel de balast greu de ”dat jos”.

Mai mult decat atat, cei care abordeaza cu superficialitate practica meditatiei ajung mai devreme sau mai tarziu sa se confrunte cu o serie de nelamuriri care erodeaza gradat atitudinea interioara si nivelul credintei lor in beneficiile practicii meditative (de exemplu). Din aceasta cauza am urmarit sa prezint oral multe tehnici de transformare, tehnici respiratorii, metode meditative si forme de ghidare in abordarea anumitor aspecte spirituale.

Multi din cei ce ”practica” meditatia ignora faptul ca ea reprezinta o etapa superioara a pregatirii spirituale. A aborda meditatia inainte de o pregatire prealabila a  structurii fizice, psihice si mentale prezinta unele riscuri. Analogic vorbind este ca si cum cineva nepregatit ar dori sa urce la mare inaltime fara sa stie nimic din tehnica de alpinism si fara sa aiba habar de ceea ce ii este necesar pentru a ajunge acolo sus pe piscurile vesnic inzapezite. De ”jos” lucrurile par intotdeauna atragatoare si nu realizam decat arareori ce presupune cu adevarat noua ”aventura”. Iata de ce continui sa reamintesc necesitatea abordarii mai profunde atunci cand ne propunem sa integram la modul practic spiritualitatea. Nu este necesar numai sa vrei, trebuie sa si poti sa ajungi sa cunosti ceea ce iti poate asigura succesul. Acest lucru este valabil de altfel in toate domeniile.

Menirea sufletului este de a se înălța

Zborul sufletului este un dar al trezirii centrului afectiv. Intuiția unei existențe eliberate de temeri și tensiuni, caracterizată de frumusețe și armonie se prefigurează pe măsură ce nivelul de conștiință se stabilizează în acest plan. Ce înseamnă acest ”zbor al sufletului”? Capacitatea de a te înălța și menține cu ușurință în spațiul interior al conștiinței Sinelui. Numai de aici poți explora și ”savura” cu bucurie existența unui orizont infinit mai vast, grație unei puteri spirituale ce se trezește și prin intermediul căreia gravitația lumii fenomenale încetează să-și mai producă efectele asupra ta.  Este exact precum în cazul lumii fizice unde pentru a te ridica în aer trebuie să învingi forța gravitației terestre. Cu cât forța ascensională este mai mare, cu atât înălțimea la care se ajunge poate crește.   

Iubirea revelează unitatea și unicitatea divină

Ultimele materiale postate sunt în legătură cu tema fundamentală a iubirii și trezirii sufletului. Așa cum este înțeleasă de mulți, iubirea pare a fi un sentiment născut în sufletul celui care iubește ceva sau pe cineva. Și totuși, dacă nu există (sau nu mai există deocamdată) ceva sau cineva care să atragă în jocul iubirii inima noastră, suntem oare sortiți să rămânem în afara cercului iubirii? Și până când vom rămâne așa?

DE LA ALIENARE LA UNITATEA CU DUMNEZEU

Practica centrării în inimă și trezirii sufletului determină în mod natural o apropiere umană și deschidere bazată pe înțelegere și compasiune. A înțelege că lumea nu este doar un concept abstract și foarte general ci că este un spațiu vast, populat cu oameni care nutresc aproape toți aceleași aspirații ca și tine și anume de a fi sănătos, de a fi fericit, de a iubi și a fi iubit, de a fi liber și stăpân asupra vieții pare că nu este atât de simplu nici în ziua de azi, așa cum nu a fost nici în trecut.

 Orice filozofie morală pune în centrul atenției omul și evoluția lui în raport cu semenii. Spre deosebire de ele, multe căi spirituale urmăresc să cultive un mod de existență care să treacă de la concept la experiența directă. O cale a Inimii este cea care în mod evident valorizează virtuțile sufletești și oferă metodele eficiente de ”trezire” ale acestora. A trăi în lume reprezintă pentru acest tip de căutător spiritual șansa de a recunoaște și afirma această unitate esențială a naturii umane purtătoare de Dumnezeu.  

Istoria ne-a arătat, de atâtea ori, cum uitarea omului de către om este totodată o uitare de Dumnezeu. Nu poate exista un simțământ real al divinității pentru acela ce ignoră omul aflat în trecerea sa prin lume. Nu va exista niciodată vreo ”înălțare” fără a fi ghidată într-un fel sau altul de divinitatea ce se manifestă prin oameni.  

Să nu uităm niciodată că nici măcar conceptul de Dumnezeu nu este totuna cu manifestarea divinității din inima omului.  

Centrul afectiv – punct de inflexiune în plan evolutiv

Fiind aflat la ”mijloc”, între primii 3 centri energetici ce asigură procesul individualizării conștiinței și ceilalți 3 centri superiori la nivelul cărora se pot exprima stări psiho-spirituale înalte, centrul afectiv este un veritabil punct de trecere între două ”lumi”. Una care gravitează către ”în jos” condiționată de aham vritti – sentimentul lui ”eu”, ”al meu” și ”pentru mine” și alta caracterizată de mișcarea liberă și naturala a sufletului de a se înălța pentru a trece dincolo de izolare, separare și închidere. În mod foarte simplu explicat, putem înțelege astfel fiecare dintre noi în ce ”lume” trăim.     

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 3

Există un nivel al suferinței determinat de modul în care fiecare dintre noi ”vedem” acest univers. O afirmație profundă a spiritualității orientale susține că fiecare om este creatorul universului său existențial. Poate părea mai greu de înțeles dar să nu uităm că prin modul de funcționare al minții obișnuite, tot ceea ce ea a lăsat să se reflecte prin filtrele sale mai pure sau mai puțin pure (vechi impregnări, convingeri, credințe, dogme, obiceiuri, prejudecăți,etc)  determină acea ființă să vadă și să se raporteze într-un mod specific la acest univers.  Din această perspectivă este evident că opera unui creator reflectă viziunea sa asupra vieții. Dacă acea structură umană se află pe un nivel superior de conștiință, viziunea și raportarea sa la univers se apropie din ce în ce mai mult de arhetipul creator divin. Rezultatul va fi cel al acțiunii inspirate, naturale, libere și aflate mereu în fază cu nivelul armoniei universale. Trăim și acționăm în prezent și prin urmare clipă de clipă am putea să o facem considerând că pe de-o parte, suntem fiecare dintre noi creatorul dar suntem totodată și opera pe care o realizăm în această existență. De ce nu am lucra plini de bucurie și entuziasm la această operă care suntem noi și să construim astfel minunate ”lucrări de artă” care reflectă principiul unității, păcii și armoniei inerente unei creații divine.  De exemplu, dacă am face o analiză asupra gândurilor și emoțiilor noastre predominante, ne putem întreba în ce măsură ele reflectă preponderent bunul simț natural și armonia existenței la acel moment de timp.   

Înzestrați cu conștiință în fiecare moment putem fi mai ”prezenți” la lucrarea de construcție și perfecționare a propriei ființe. Pe măsură ce evoluăm vom remarca din ce în ce mai puține reflexii karmice nefaste în existența noastră.

Tot în acest clip expun și câteva idei cu privire la întâmpinarea acelui moment pe care-l numim moarte. 

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 2

În postarea precedentă am început să prezint despre unele forme de karma. În această expunere continui şi ofer unele explicaţii cu privire la momentul trezirii spirituale care ne vor ajuta să înţelegem înzestrarea nativă excepţională a unora dintre oameni. Adeseori trezirea spirituală şi asumarea unui proces evolutiv conştient poate conduce la posibilitatea neutralizării anumitor reminiscenţe karmice care ar fi putut duce la suferinţă. Depăşirea condiţionărilor destinice depinde de capacitatea de integrare conştientă a liberului arbitru precum şi de puterea de a produce o veritabilă transformare individuală. De exemplu: Un eveniment profund neplăcut care apare (după ce s-a produs transformarea interioară) nu mai poate genera aceleaşi efecte perturbatoare ca în situaţia în care nu s-ar fi produs acea transformare. Alteori, pur şi simplu, unele evenimente karmice nu mai apar pentru noi datorită acestor transformări în planul conştiinţei.  

A SOCIALIZA NU POATE REPREZENTA UN SCOP ÎN SINE

În această expunere sunt explicate unele tendinţe şi atitudini pe care le manifestăm adeseori spontan unii faţă de alţii. Latura socială a naturii umane se dezvoltă de multe ori în mod artificial fiind expresia unei personalităţi egocentrice. Chiar şi în cazul socializării caritabile cu scopul de a colecta şi distribui resurse, de multe ori există acel interes de a proiecta propria imagine pentru a atrage atenţia, pentru a fi recunoscut şi apreciat, pentru a realiza noi contacte şi relaţii care în viitor să te ajute sa-ţi dezvolţi acţiunile. O fiinţă care trăieşte mult la nivelul egoului simte nevoia afirmării cu orice preţ a propriei imagini şi toţi ceilalţi ar putea reprezenta oglinzi virtuale care să-i amplifice şi să-i reflecte apoi imaginea pe care el doreşte să o impună în mentalitatea comună.

Am subliniat mai multe idei ce ne pot ajuta să înţelegem ce înseamnă a da şi a primi, a ajuta sau a ”face” bine. Una dintre ele este însă esenţială. Nu este cazul să facem din ”a da” lucruri exterioare sau a socializa pentru aşa-zisul bine al oamenilor un scop în sine pentru că s-ar putea ca nici noi să nu ştim care este acel bine.

Pe de altă parte, atunci când are loc o veritabilă trezire a conştiinţei de sine, aceasta duce la necesitatea firească de a intra în comuniune, de a colabora, de a împărtăşi, de a dărui şi de acţiona în spiritul unităţii. Nu există vreun interes sau vreo dorinţă ascunsă de recunoaştere şi apreciere şi spontaneitatea actului este impulsionată de către sufletul trezit al acelei fiinţe. Nu facem acţiuni caritabile pentru a fi sau a deveni cineva. Accentul nu cade pe ”a face” pentru ”a fi”. Este exact invers. Acea stare de ”a fi” centrat, prezent şi conştient simultan de tine şi de ceilalţi te conduce în mod necesar spre acţiona integrat şi armonios ajungând de multe ori să răspunzi intuitiv spontan nevoilor celor din jurul tău.   Ceea ce noi putem oferi cu adevărat celorlalţi prin interacţiune nu poate fi decât darul conştiinţei noastre trezite, o prezenţă vie şi deschisă ce poate reverba sensibil la sufletul celui de lângă noi.

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 3

Ştiu că de multe ori spunem că nu este timp pentru toate acele lucruri pe care ni le dorim.

Dar dacă am ştii că în inima noastră există o comoară ne-am face oare timp să o dezgropăm pentru a trăi fericiţi de pe urma ei?

Menirea prezentărilor pe care le fac pe acest blog este de a aduce aminte aceasta. Aminteşte-ţi de Sine! este numele acestui blog. El inspiră aşadar îndemnul de a continua să cauţi în interiorul fiinţei ceea ce până acum căutai în afara ta.

Prezentarea de astăzi vine să ne reamintească că responsabilitatea de a turna nectarul iubirii în cupa inimii noastre ne revine în totalitate.

Faceţi-o oricum ! Privind şi lăsând natura să vă impregneze cu vitalitate şi frumuseţe prin veşmântul ei de primăvară,  ascultând muzică şi lăsând armonia ei să pătrundă în cutele sufletului, primind cu deschidere cuvintele de lumină ale celor înţelepţi şi practicând cu încredere ceea ce ei v-au învăţat, bucurându-vă alături de cei pe care îi iubiţi de ceea ce viaţa v-a oferit până acum.

Faceţi-o, dăruind şi altora din  preaplinul cupei inimii, căci dăruind ea rămâne mereu plină.

 

PURIFICAREA – Ep. 3: FACTORI ŞI SEMNE ALE PERTURBĂRII STĂRII NATURALE

Această galerie conține 1 fotografie.

Mă bucur să constat interesul unor persoane faţă de această temă. Desigur că acest subiect este sensibil pentru că, pe de-o parte, o bună stare de sănătate presupune menţinerea unui anumit nivel de puritate a organismului fizic, a structurii energetice … Continuă lectura →

O NOUĂ POSIBILITATE

La cererea mai multor persoane care au urmărit activitatea Centrului nostru de Yoga şi Meditaţie şi în mediul virtual (mă refer la site-ul KAMALA şi blogurile personale ale profesorilor), precum şi a unor persoane care sunt plecate din ţară am reuşit să concretizăm şi cursul on-line de meditaţie HRIDAYA. Acum un an site-ul MENTORYOGA deschidea cursul on-line de hatha-yoga. Unii dintre cei care l-au urmat au dorit mai mult. Dintre ei au fost şi unele persoane care au ajuns chiar la sălile centrului şi au participat la cursuri, seminarii şi tabere de meditaţie. Mă bucur că şi în felul acesta am putut mijloci cel puţin un contact cu un mediu propice abordării unei căi de transformare. Am urmărit în paginile acestui blog să familiarizăm pe cititori şi pe practicanţi cu unele teme a căror abordare este esenţială în procesul dezvoltarii personale şi transformării spirituale. Dar bucuria mea interioară este legată de faptul că acest contact a fost şi un prilej de a produce unele condiţii favorabile trezirii spirituale, pentru unii. În ultimă instanţă cel mai important şi relevant din punct de vedere spiritual este contactul cu tine însuţi. Poate este dificil să ajungi la o sală iar dacă ajungi, poate este greu să păstrezi o continuitate. Deşi ghidarea spirituală este esenţială, cel puţin în faza de început, i-am înţeles pe cei care îmi explicau aceste lucruri precum şi pe cei care fiind departe de tară şi-ar fi dorit într-un mod sau altul să continue studiul şi practica spirituală. Acum au la dispoziţie două instrumente care, sperăm să-i poată ajuta pentru o posibilă practică individuală chiar la ei acasă.

Reamintesc că site-ul MENTORYOGA pune la dispozitie, într-un mod unitar, informaţiile esenţiale cu privire la HRIDAYA-YOGA (scop, obiective, principii, metodologie). 

Cei interesaţi veţi găsi aici – în pagina de prezentare – mai multe despre noul curs on-line de meditaţie HRIDAYA.

UN NOU ÎNCEPUT…

Această galerie conține 4 fotografii.

LA MULT PREZENT TRĂIT CONŞTIENT ! Încep prin a vă ura din inimă să creaţi cât mai multe momente de fericire pentru voi şi pentru ceilalţi. Mi se pare firesc să conectez cele două momente din an, respectiv începutul şi … Continuă lectura →

DIALOG SPIRITUAL – REAMINTIRI

Această galerie conține 1 fotografie.

Multi au gasit intalnirile consacrate dialogului spiritual la sala de curs impulsionante si generatoare de emulatie spirituala. Am fost deschis propunerii de a posta si unele raspunsuri mai tehnice care sper sa fie de folos celor ce practica sau sunt … Continuă lectura →