PROVERBE INDIENE

*** După cum puterea valurilor adună nisipul şi-l împrăştie, tot astfel timpul uneşte şi desparte pe muritori.

*** Caracterul nu se schimbă prin povaţă; apa cît de încălzită tot se răceşte din nou.

*** Mireasma lemnului de aloes se răspîndeşte după ce a ars.

*** De cînd a fost creată lumea aceasta, singurul lucru statornic e nestatornicia.

*** Adu-ţi aminte statornic de nestatornicie.

*** Cel care-i la pămînt nu se mai teme de cădere.

*** Treburile izbutesc prin silinţă, nu prin dorinţă.

*** Izbînda dorită se realizează în întregime prin silinţa pe care şi-o dă omul.

*** Perseverenţa e temelia izbînzii.

*** Pierderea celor dobîndite e mai chinuitoare decît nedobîndirea lor.

*** Vînatul nu intră în gura leului adormit.

*** Furtuna nu dezrădăcinează iarba cea moale.

*** Dorinţa nu încetează prin bogăţii, după cum nici setea nu se potoleşte prin adorarea focului.

*** Dăruirea, folosinţa şi pierderea sînt cele trei stări ale averii; cine nici nu dă, nici nu se foloseşte, aceluia îi rămîne starea a treia.

*** Ce dorinţă de avere poate avea înţeleptul în această viaţă trecătoare?

*** Nu există speranţă de nemurire în bogăţie.

*** Averea pricinuieşte suferinţă la dobîndirea ei, întristare în restrişte şi ameţeşte în prosperitate.

*** Răsplata pe care şi-o iau cei bogaţi prin pomeni multe, o dobîndeşte cel sărac cu un bănuţ.

*** Forma supremă a sărăciei este dorinţa, nu puţinătatea averii.

*** Sărăcia este totdeauna de temut, căci îi ia omului demnitatea.

*** Celor lacomi şi proşti, pieirea li se iveşte pe negîndite, ca peştilor din apă.

*** Dăruirea averii este o foarte mare asceză în această existenţă.

*** Darul ce se dă la timpul şi la locul potrivit unuia care nu poate munci şi care merită, acela este dar adevărat.

*** Darul cel mai de seamă este acela care-i dat celui care merită.

*** Norul, deşi dă numai apă, bucură multă lume.

*** Cu picăturile de apă care cad una cîte una, puţin cîte puţin, se poate umple un vas.

*** Ce preţ are numele deşert de rege al regilor, dacă nu e însoţit de gloria dărniciei?

*** Paguba se iveşte uneori sub aparenţa de cîştig şi cîştigul sub aparenţă de pagubă.

*** Nu e bucurie la fel ca dragostea; nu e duşman la fel cu prostia; nu e foc la fel ca mînia; nu e mulţumire mai mare decît cunoaşterea.

*** Cine se află în inimă, acela-i aproape chiar dacă stă departe; însă cine-i departe de inimă, acela rămîne departe chiar dacă-i în apropiere.

*** Fiecare îşi este singur prieten, fiecare îşi este singur duşman.

*** Înţelepţii, chiar cînd au de toate, trebuie să-şi facă prieteni.

*** Şi oceanul, cît e el de plin, aşteaptă răsăritul lunii.

*** Se spune că prietenul născut din aspiraţii comune e mai presus decît acel născut din aceeaşi mamă.

*** Şase semne are prietenia: dă şi primeşte, se destăinuieşte şi întreabă, se ospătează şi dă să mănînce.

*** Biruie pe avar prin dărnicie, pe cel mincinos prin adevăr, pe cel rău prin bunătate.

*** Vasul ia tot atâta apă, fie din fântână, fie din mare.

*** Cei care spun pe lumea aceasta lucruri neplăcute dar folositoare aceia sunt numiţi prieteni adevăraţi.

*** Nevătămarea fiinţelor este calea virtuţii.

*** Unirea multora, chiar când sunt slabi, este greu de biruit.

*** Mai bună-i unirea cu un duşman care face bine, decât cu un prieten care face rău.

*** Din ierburi se împleteşte frânghia cu care se leagă elefantul.

*** Când focul arde pădurea, vântul este aliatul său; dar tot el stinge lampa.

*** Fiecare are încredere în cei de acelaşi soi cu el.

*** Încrederea este temelia izbânzii.

*** Prin încredere omul se face iubit, prin încredere îşi atinge scopul.

*** Pentru cel nerecunoscător nu există ispăşire.

*** Nu există duşman sau prieten în natură; prieteniile şi duşmăniile se nasc după împrejurări.

*** Mulţumirea este rădăcina fericirii.

*** Mulţumirea este comoara cea mai de preţ a omului.

*** Şade norocul celui care şade; doarme norocul celui care doarme; umblă norocul celui care umblă.

*** Cine, cu excepţia celui înţelept, poate urmări jocul destinului şi valurile mării?

*** Faptele săvîrşite într-o existenţă anterioară, atunci când dau roade dulci sau amare, se numesc destin sau KARMA.

*** Când destinul ne este prielnic, el ne face să realizăm cu uşurinţă chiar şi un lucru aparent imposibil.

*** Prin destin se dobîndeşte totul, căci destinul este condiţia supremă care urmează după acţiune sau faptă.

*** Nimeni nu poate să se abată din calea hotărîtă de destin. În destin îşi are rădăcina totul, atît ceea ce există cât şi ceea ce încă nu există. Prin intermediul destinului apare atît bucuria cât şi întristarea.

*** Pasărea zăreşte prada de la depărtare de o poştă şi nu vede laţul stăpînului care se află chiar lîngă ea.

*** Ceea ce nu-i sortit să ne rămînă va dispare chiar şi din palmă.

*** Mintea este cel mai adesea influenţată de destin şi nu destinul de minte. Puţini sînt aceia care, plini de tenacitate şi luciditate, îşi înving un destin de suferinţă.

*** Cum e destinul, aşa e judecata, aşa e hotărîrea şi tot aşa, în funcţie de destin, ne sînt modificaţi şi prietenii.

*** Soarta ajută mai ales pe cei curajoşi.

*** Năzuieşte în sus cel ales.

*** Destinul adeseori urmează fapta, care-i merge înainte întocmai ca o mare stăpînă.

*** Destinul nu totdeauna poate fi prevăzut, dar fapta totdeauna depinde de om.

*** După cum ogorul nu dă roade dacă nu se aruncă pe el sămînţă, tot astfel şi destinul nu se împlineşte fără faptă omenească.

*** Îndepărtează şi modifică-ţi destinul în special prin faptă.

*** Nepătruns este adeseori destinul; dar silinţa omului este aceea care are putere asupra lui prin faptă.

*** Să nu ne părăsim niciodată străduinţa cu gîndul la destin.

*** Totul se bazează pe faptele săvîrşite odinioară.

*** O faptă bună sau rea aşteaptă totdeauna timpul prielnic când va rodi.

*** Ceea ce doreşte, vede sau săvîrşeşte muritorul ziua, aceea o spune, o vede sau o face în somn.

*** Lumea celor vii seamănă cu un vis sau cu reţeaua fermecată a lui Indra.

*** Timpul consumă rodul oricărei acţiuni care nu-i îndeplinită îndată la momentul cel mai potrivit.

*** Numai înţeleptul cunoaşte strădania înţeleptului. Femeia stearpă nu cunoaşte durerile grele ale naşterii.

*** În sufletul său omul găseşte putere, prin ştiinţa sa el dobândeşte nemurirea.

*** O ştiinţă oricât de bine ar fi fost gândită de altul, trebuie gândită din nou.

*** Omul învăţat pricepe şi fără să i se spună.

*** Cunoaşterea spirituală este cunoaşterea supremă.

*** Aceea este adevărata cunoaştere, care constă în a se cunoaşte pe sine şi pe alţii.

*** Dacă la muritorul înzestrat cu cinci simţuri unul singur este deformat, cunoaşterea i se scurge ca apa printr-un burduf găurit.

*** Fără cunoaştere nu este cu putinţă eliberarea nici chiar prin sute de asceze.

*** Muştele caută o rană, albinele flori, oamenii buni calităţi, cei de pe treapta cea mai de jos, defectele.

*** Calităţile sunt calităţi pentru cei care le cunosc; dar pentru un om lipsit de calităţi ele sunt defecte.

*** O singură calitate distruge toate defectele.

*** Nu există vreun mijloc de a mulţumi pe toată lumea.

*** Priveşte pe fiecare în sine şi pe tine în fiecare şi încetează de a mai vedea pretutindeni deosebire.

*** Omul care află mulţumire în faptele sale ajunge la desăvârşire.

*** Mai bine un duşman învăţat decât un prieten neghiob.

*** Osteneala dată pentru un lucru bun izbîndeşte.

*** Cei mai buni lasă la o parte ce-i rău şi iau ce-i bun, ca vînturătoarea, pe când cei răi iau ce-i rău şi lasă ce-i bun, ca sita.

*** Cei buni au milă chiar şi de fiinţele rele; luna nu-şi opreşte lumina nici chiar în casa unui paria.

*** De cele mai adeseori răul pe care îl vrem să-l facem altuia cade asupra noastră.

*** Fapta fiecăruia dă întotdeauna roade în propriul suflet.

*** Laptele este pentru şerpi o băutură care numai le sporeşte veninul.

*** Elefantul omoară chiar când atinge, şarpele chiar când miroase, regele chiar când rîde, omul rău chiar când cinsteşte.

*** Acela ale cărui zile vin şi se duc lipsite de fapte bune, nu trăieşte, precum foalele unui fierar, deşi suflă.

*** Adevărul deschide drumul care duce la zei.

*** Nu există virtute mai presus de adevăr, nici păcat mai mare ca minciuna.

*** Chiar şi adevărul nu trebuie spus dacă poate să aducă neplăcere.

*** Nu e adevăr acela la care se asociază frica.

*** Sărăcia e compensată prin inteligenţă, o îmbrăcăminte proastă prin curăţenie, urîţenia prin virtute.

*** Oamenii virtuoşi sînt la fel în gînd, în vorbă şi în faptă.

*** Cel înzestrat cu virtuţi merită să fie servit, chiar dacă-i lipsit de ţară şi de supuşi.

*** Cine vorbeşte limpede, acela nu înşeală; cine-i lipsit de dorinţi acela nu se pune în slujba nimănui.

*** Regii trăiesc pe socoteala ţărilor, medicii pe socoteala bolnavilor, negustorii pe a clienţilor, învăţaţii pe a proştilor.

*** În locul în care au fost distruşi arborii şi ricinul trece drept copac.

*** Flacăra lămpii străluceşte noaptea, nu după ce a răsărit soarele.

*** Nici vîntul cel mai puternic nu poate face să tremure lumina unei pietre preţioase.

*** Deşi în calea ei stau multe piedici, pasul Dreptăţii este grăbit.

*** Legea loveşte când este lovită şi păzeşte când este păzită.

*** De obicei însuşirile bune sau rele se ivesc din relaţiile noastre.

*** Chiar şi acela care-i înzestrat cu toate însuşirile poate fi încătuşat prin dezbinare.

*** Cine defăimează pe un om înţelept acela se pătează singur; cine aruncă cenuşă în aer, aceluia îi cade în cap.

*** Nu căuta să te înalţi defăimînd pe alţii.

*** Într-o ţară fără stăpîn pînă şi hoţii nu sînt în siguranţă; pentru că doi iau prada de la unul şi mulţi de la cei doi.

*** Numai cei mari sînt în stare să îndeplinească fapte de oameni mari.

*** Cei viteji nu-şi pierd curajul chiar când soarta se arată înfricoşătoare.

*** Când mintea-i înfrînată, toate simţurile sînt înfrînate.

*** Când piere mintea toate simţurile pier.

*** Celui căruia zeii îi pregătesc o înfrîngere, ei îi iau mintea, aşa că el vede totul pe dos.

*** Păcatul repetat distruge mintea iar acela care şi-a pierdut mintea repetă mereu păcatele sale.

*** Cine nu are minte proprie ci numai multă învăţătură, acela nu cunoaşte folosul acesteia, cum nu cunoaşte lingura gustul mîncării.

*** Mîngîie cu trecutul pe acela a cărui minte scade, cu viitorul pe cel prost şi cu prezentul pe cel deştept.

*** O singură dată dacă văd un om, cei înţelepţi ştiu cât preţuieşte.

*** Cel înţelept mişcă un picior şi stă pe celălalt.

*** Chiar când soarta e potrivnică, înţeleptul trebuie să-şi facă datoria pe pămînt.

*** Înţeleptul să se gîndească la ştiinţă şi la avere ca şi cum ar fi scutit de bătrîneţe şi de moarte; dar să facă fapte bune ca şi cum l-ar fi apucat moartea de păr.

*** Omul înţelept pătrunde în felul de a fi al fiecăruia şi repede pune stăpînire pe el.

*** Înţelepţii nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit şi ceea ce a trecut, căci aceasta este deosebirea dintre înţelepţi şi proşti.

*** Să nu se întristeze din cauza trecutului, să nu se gândească la viitor; înţeleptul să se preocupe numai de prezent.

*** Înţeleptul îşi dă totdeauna osteneala pentru un prieten sau o rudă; dar mai ales când dă nenorocirea peste ei.

*** Înţeleptul să-şi înfrâneze mintea cu băgare de seamă, ca vizitiul carul, tras de nişte cai nărăvaşi.

*** Nici inteligenţa nu e călăuza cea mai sigură.

*** Cel cuminte să nu piardă mult pentru foarte puţin.

*** Când e în primejdie să piardă totul, cel cuminte jertfeşte jumătate.

*** Totul se poate realiza prin înţelepciune.

*** Unde nu e drum nici pentru vânt, nici pentru razele soarelui, până şi acolo răzbate cu uşurinţă înţelepciunea celor înţelepţi.

*** Un om deştept valorează mai mult decât o mie de neghiobi.

*** Totdeauna superioritatea inteligenţei triumfă asupra forţei.

*** Cu cei de rând mintea se împuţinează, cu cei de o seamă ea devine deopotrivă, iar cu cei distinşi ea capătă distincţie.

*** Virtutea este averea celor înţelepţi.

*** Pentru cei virtuoşi regula de acţiune în împrejurări îndoielnice este glasul inimii.

*** Cine vrea să pricinuiască supărare multor duşmani să se înarmeze cu calităţi. Aceasta-i pentru ei o mare neplăcere.

*** Oamenii zăpăciţi de zvonuri nu sînt în stare să judece.

*** Lumea se ia după ceilalţi, căci nu judecă lucrurile aşa cum sunt într-adevăr.

*** Mânia celor neputincioşi poate pricinui propria lor nenorocire.

*** Cine îşi biruie mânia, acela biruie întreaga lume.

*** Cel care caută să-şi facă o îndeletnicire cu treburi care nu-l privesc, acela merge spre pierzare.

*** Treburile ce se pot îndeplini prin blândeţe niciodată nu dau greş.

*** Lumina zilei care trezeşte vederea, orbeşte bufniţele.

*** E mult mai bine să nu fie atins cineva de noroi decât să se spele de el.

*** Poartă-te în aşa fel în timpul zilei încât să poţi dormi liniştit noaptea.

*** De obicei gândul omului năzuieşte la ceea ce-i oprit.

*** Oamenii doresc ceea ce n-au şi nu le place ceea ce au. Iarna ei vor arşiţă, iar vara zăpadă.

*** Numai cel lipsit de dorinţe e fericit.

*** Ce nenorociri nu pricinuieşte o minte orbită de o dorinţă excesivă !

*** Ca grâul se coace omul, ca grâul se naşte din om.

*** În fericire, ca şi în nefericire, caracterul celor aleşi rămâne acelaşi.

*** Apa care stă pe frunza de lotus capătă strălucire de mărgăritar.

*** Florile de aur ale pământului le culeg trei oameni: cel viteaz, cel învăţat şi cel care ştie să servească.

*** Numai viaţa aceluia este vrednică de laudă, care trăieşte şi pentru alţii.

*** Butucul roţii este ţinut de spiţe şi spiţele sunt înfipte în butuc.

*** Până şi iarba care creşte pe malul unui râu este de folos prin existenţa ei.

*** Boala, întristarea, suferinţa , robia şi nenorocirea sunt roadele păcatelor săvârşite de muritori.

*** Tot ce atârnă de altul pricinuieşte întristare; tot ce atârnă de noi pricinuieşte bucurie.

*** Bucuria şi întristarea se învârtesc ca o roată.

*** Nu se dobândeşte bucuria fără a trece prin dureri.

*** Orice lucru pe pământ este unit cu primejdia; numai renunţarea e ferită de ea.

*** Fericirea nu tulbură mintea celui înţelept, căci ea e asemenea mirajului în pustiu.

*** Fericirea acestei lumi e trecătoare; căci ceea ce e statornic nu se dobândeşte prin lucruri nestatornice.

*** Fericirea supremă e anevoie de dobândit atât timp cât omul nu face o sforţare eroică.

*** E greu de dobândit o fericire fără spini.

*** Greu se reîntoarce fericirea care a fost dispreţuită mai înainte.

*** Cel mai nefericit este acela al cărui suflet nu e mulţumit.

*** Ah! nemulţumirea cu ceea ce este; ah! năzuinţa spre ceea ce nu-i!