Sfântul Ioan al Crucii
(1542-1591)
Motto: “Trăieşte ca şi cum n-ar exista în această lume decât Dumnezeu şi cu tine”
Juan de Yepes Alvarez (Sfântul Ioan al Crucii), născut în 1542 în Spania, este sfinţit preot în 1567. Devine apoi director spiritual al mănăstirii din Avila, a cărei maica superioară este Tereza (viitoarea sfântă Tereza de Avila).
Iata in continuare cateva din învăţăturile sfântului Ioan către discipolii săi. Parcurgând versurile pline de har, sufletul se înalţă şi se luminează, se hrăneşte direct din Dumnezeu şi se minunează de atâta puritate, austeritate şi iubire.
X
Pentru a ajunge să ai totul
Să nu doreşti nici un lucru.
Pentru a ajunge să fii totul
Să nu doreşti să fii nimic.
Pentru a ajunge să cunoşti totul
Să nu doreşti să ştii absolut nimic.
X
Şi tot aşa, o, Dumnezeul meu şi desfătarea mea,
În aceste cuvinte de lumină şi iubire de Tine,
Sufletul meu a vrut
Să se dăruie unei opere
Din dragoste pentru Tine.
De aceea aceste cuvinte
Vor fi de înţelepciune pentru a urma drumul către Tine,
De lumină pentru drum
Şi de iubire de-a lungul drumului.
Să rămână departe, în urmă, flecărelile
Şi elocvenţa stearpă
A înţelepciunii omeneşti
Inconsistentă, dar dibace,
Care niciodată nu ţi-a fost pe plac
Şi să spunem inimii
Vorbe scăldate în blândeţe
Şi iubire,
Care atât de mult îţi plac.
X
Mai bine să fii împovărat în preajma celui tare
Decât alinat în preajma celui slab.
X
Atunci când răbdarea este pusă la grea încercare
Virtutea şi forţa sufletului
Cresc şi se împlinesc.
X
Mai mult iubeşte Dumnezeu în tine
Cel mai mic grăunte de puritate a conştiinţei
Decât toate lucrările pe care le poţi săvârşi.
X
Neagă-ţi dorinţele
Şi vei găsi ceea ce doreşte inima ta.
X
O, prea dulce iubire de Dumnezeu,
Atât de puţin cunoscută !
Cine i-a aflat izvorul,
Acela şi-a găsit odihna.
X
Mai mult îi place lui Dumnezeu lucrul,
Fie el cât de mic,
Făptuit în taină, fără voinţa ca oamenii să-l ştie,
Căci cel ce făptuieşte pentru Dumnezeu
Cu o iubire foarte curată,
Nu numai că nu doreşte ca oamenii să-i afle faptele,
Dar nu făptuieşte nici măcar pentru ca Dumnezeu să ştie aceasta.
Chiar dacă El nu ar afla niciodată
Nu ar înceta să-l slujească la fel,
Cu aceeaşi bucurie şi neîntinare a dragostei.
X
Lucrarea neprihănită,
Săvârşită pentru Dumnezeu într-un suflet pur
Este o adevărată împărăţie
Pentru cel ce o înfăptuieşte.
X
Rugăciunea unui suflet îndrăgostit
Doamne, Dumnezeul meu, Iubitul meu!
[…] dacă aştepţi de la mine fapte,
Ca astfel, prin ele, să-mi împlineşti ruga,
Dă-mi-le Tu, Doamne, şi făptuieşte-mi-le,
Cu toate suferinţele pe care ai vrea să le îndur,
Şi facă-se astfel voia Ta.
Şi dacă nu aştepţi faptele mele,
Ce aştepţi oare, milostive Doamne,
De ce întârzii?
X
Al meu este cerul şi al meu este pământul
Ale mele sunt toate seminţiile.
Cei drepţi sunt ai mei şi ai mei cei păcătoşi,
Îngerii sunt ai mei
Şi Maica Domnului
Şi toate lucrurile sunt ale mele,
Şi chiar Dumnezeu este al meu şi pentru mine.
Atunci ce mai aştepţi şi ce mai cauţi, sufletul meu?
X
Spiritul foarte pur
Nu se amestecă nici cu sfaturi străine
Nici cu gânduri prea omeneşti.
Ci dimpotrivă: solitar
În singurătatea tuturor formelor
În atât de savuroasa lăuntrică pace,
Comunică direct cu Dumnezeu, căci cunoaşterea sa
Este în tăcerea divină.
X
Sufletul îndrăgostit
Este un suflet tandru,
Blând,
Umil
Şi răbdător.
X
Nu Te cunoşteam,
Pe Tine, o, Dumnezeul meu!
Căci vroiam încă
Să ştiu şi să gust
Lucrurile.
X
Fie să se schimbe toate
Într-un ceas bun, Doamne Dumnezeul meu,
Pentru ca să ne odihnim în Tine.
X
Ceea ce ceri
Şi doreşti mai mult
N-ai să dobândeşti
Prin propria ta putere,
Nici prin profunda meditaţie asupra lumii,
Ci prin adâncă umilinţă
Şi prin dăruirea inimii.
X
Nu te osteni: nu vei intra
În savoarea şi suavitatea
Spiritului,
Dacă nu eşti gata oricând să jertfeşti
Tot ceea ce doreşti.
X
Fericit cel care, lăsând la o parte
Gustul şi înclinaţiile sale,
Priveşte lucrurile
Cu înţelegere şi dreptate
Pentru a le săvârşi.
X
Într-adevăr,
Acela a învins toate lucrurile,
Pe care nici gustul acestor lucruri
Nu-l bucură,
Nici dezgustul de ele
Nu-l întristează.
X
Umblând peste tot, Dumnezeul meu,
Cu Tine,
Peste tot va fi pentru mine
Aşa cum doresc eu să fie pentru Tine.
X
Seara, vei fi întrebat despre iubire.
Învaţă să iubeşti
Aşa cum vrea Dumnezeu să fie iubit
Şi renunţă la firea ta omenească.
X
Ai grijă să nu te întristezi dintr-o dată
De răutăţile lumii,
Căci nu ştii
Binele pe care îl aduc ele,
Hotărât de judecata lui Dumnezeu
Pentru bucuria veşnică
A celor aleşi.
X
Fără trudă
Îi vei domina pe oameni
Şi lucrurile ţi se vor supune
Dacă vei uita de ele
Şi vei uita de tine însuţi.
X
Aminteşte-ţi că nu domneşte Dumnezeu
Decât în sufletul blând
Şi dezinteresat.
X
Bucură-te zi de zi
Întru Dumnezeu,
Care este izbăvirea ta
Şi aminteşte-ţi că bun lucru este
Să suferim în toate chipurile
Pentru Cel care este Bun.
Să iubeşti mult încercările la care eşti supus
Şi să nu faci caz de ele
Pentru a-i fi pe plac Mirelui
Care nu a şovăit
Să moară pentru tine.
X
Sufletul pe care dragostea îl călăuzeşte
Nici nu osteneşte pe alţii,
Nici nu este ostenit.
X
Şi sufletul care este despuiat
De dorinţele sale,
De vrerile sale
Şi de cele nevroite,
Dumnezeu îl va înveşmânta
Cu puritatea sa,
Cu bucuria sa,
Şi cu voinţa sa.
X
Un singur cuvânt a spus Tatăl
Şi acesta a fost Fiul,
Şi el vorbeşte încă
În tăcerea cea veşnică.
Şi în tăcere
Trebuie să-l asculte
Sufletul.
X
Părul pe care-l piepteni des
Va fi strălucitor;
Şi sufletul care deseori
Îşi va cerceta gândurile,
Cuvintele,
Şi faptele
Care sunt pletele sale,
Săvârşind orice lucru din dragoste pentru Dumnezeu,
Va avea părul foarte luminos,
Şi atunci Mirele va privi grumazul său
Şi se va îndrăgosti de el
Şi va fi rănit de una din privirile sale,
Care este însăşi puritatea intuiţiei cu care
Sufletul înfăptuieşte orice lucru.
Părul, dacă vrem să strălucească,
Trebuie să începem să-l pieptănăm
Chiar din vârful creştetului;
Toate câte le înfăptuim
Trebuie începute
Pe culmea cea mai înaltă a iubirii de Dumnezeu,
Dacă vrem ca lucrările noastre să fie
Pure şi luminoase.
X
Iubire nu înseamnă
Să simţi lucruri mari,
Ci să trăieşti în mare sărăcie
Şi să suferi pentru Cel Iubit.
X
Semnele reculegerii lăuntrice
Sunt trei:
Primul, dacă sufletului nu-i plac
Lucrurile trecătoare;
Al doilea, dacă-i plac
Singurătatea şi tăcerea
Şi dacă se grăbeşte să se îndrepte spre
Ceea ce înseamnă desăvârşire;
Al treilea, dacă lucrurile ce-i erau de obicei de folos
I-au devenit lanţuri,
Cum ar fi gândurile,
Şi meditaţiile,
Şi faptele,
Sufletul păstrându-şi drept unic reazem
Pentru rugăciune
Credinţa
Şi mila.
X
Dacă un suflet are mai multă răbdare
În a suferi
Şi mai multă îngăduinţă
În a se lipsi de mulţumirile lumeşti,
Acesta este semnul
Că înaintează
Pe calea virtuţii.
X
Caracteristicile unei păsări solitare sint cinci:
Prima, că ea zboară până în cele mai mari înălţimi;
A doua, că ea nu suferă după companie, nici măcar după vreuna din semenele ei;
A treia, că ea îşi aţinteşte ciocul spre tăriile cerului;
A patra, că nu are o culoare definită;
A cincea, că ea cântă foarte duios.
X
O! Cât de dulce îmi va fi mie
Prezenţa Ta,
Tu care eşti Binele Suprem!
Mă voi apropia în tăcere de Tine
Şi-Ţi voi dezgoli picioarele
Pentru ca Tu să doreşti
Să mă uneşti cu Tine prin căsătorie
Şi nu voi găsi odihna
Până nu mă voi bucura în braţele Tale.
X
De sufletul care este unit cu Dumnezeu
Diavolul se teme
Ca de însuşi Dumnezeu.
X
Sufletul care vrea ca Dumnezeu
Să i se dăruie cu totul
Trebuie să se dăruiască tot,
Fără a-şi păstra nimic pentru sine.
Stă în firea spiritelor alese
A sufletelor generoase,
A inimilor darnice
Să dea înainte de a primi,
Până la dăruirea de sine,
Căci pentru ele este mai grea povara
De a-şi aparţine lor însele
Decât de a fi supuse altora.
Într-adevăr, mai mult aparţinem
Acestui Bine Infinit
Decât ne aparţinem nouă.
X
Decât
Să privim mai mult
La bunurile lui Dumnezeu,
Mai bine este
Să ne rugăm
Întru Dumnezeu.
X
Trăieşte ca şi cum nu ar exista în această lume
Decât Dumnezeu şi cu tine,
Astfel încât inima ta să nu poată fi
Captivă vreunui lucru omenesc.
X
Nu refuza nimic
Chiar dacă ţi s-ar părea
Că nu poţi să faci un anume lucru,
Ca toţi să găsească la tine
Milă şi înţelegere.
X
Nu contrazice
În nici un fel,
Nu spune vorbe
Care să nu fie limpezi;
Ceea ce vei spune
Să fie astfel
Încât să nu rănească pe nimeni.
X
Niciodată să nu iei ca exemplu un om
În ceea ce ai de făcut,
Oricât de sfânt ar fi el,
Căci diavolul îţi va arăta
Imperfecţiunile lui,
Ci urmează-L pe Cristos
Şi niciodată nu vei rătăci calea cea bună.
X
Cum se poate cădea în extaz:
Negându-ţi voinţa
Şi urmând voia lui Dumnezeu,
Căci extazul nu este altceva
Decât evadarea sufletului din tine însuţi
Şi pierderea lui în Dumnezeu.
X
Îndepărtează-te de ceea ce este rău,
Fă binele
Şi caută pacea.
X
Blând este
Cel care ştie să-şi suporte aproapele
Şi să se suporte
Pe sine însuşi.
X
Să nu faci nici un lucru
Şi să nu spui nici un cuvânt, demn de a fi reţinut,
Pe care să nu-l poată spune sau face
Cristos,
Dacă s-ar afla în împrejurarea în care te afli
Şi dacă ar avea vârsta şi sănătatea pe care le ai tu.
X
Să te doară tare
Fiecare clipă pierdută
Sau petrecută
Fără a-l iubi pe Dumnezeu.
X
Întotdeauna aminteşte-ţi
Că tot ce ţi se petrece
Bun sau potrivnic,
Vine de la Dumnezeu.
X
Aminteşte-ţi întotdeauna
Că ai venit aici, pe pământ
Doar pentru a fi un sfânt
Şi astfel, nu accepta să domnească în sufletul tău
Nici un lucru care să nu te călăuzească
Spre sfinţire.
X
“Arată-te, Tu, cel ascuns atât de aproape,
Chiar dacă Faţa Ta mai presus de orice frumuseţe
M-ar nimici.”
Aşa L-a căutat pe Dumnezeu sfântul Ioan al Crucii; cu fervoare, cu curaj, cu forţă, depăşind dificultăţile unei ascensiuni spirituale rapide; şi din lumina sfinţeniei la care a ajuns a lăsat mărturie scrisă despre etapele purificatoare ale simţurilor şi spiritului prin care trece sufletul aflat în căutarea naturii sale divine.
Amintește-ți de Sine! 