Intuiţia existenţei iubirii ca substrat al energiei divine care zămisleşte şi apoi menţine creaţia, oferindu-i sens şi semnificaţie poate apare la început ca mici străfulgerări, scurte momente de extaz. Pe măsură ce înaintăm spre această re-cunoaştere, ceva din sufletul nostru parcă prinde viaţă şi se înalţă purtat de aripile iubirii.
Am avut de multe ori ocazia, în dialogul meu cu Omul să simt cum vocea îi începea să tremure uşor, cum privirea-i umedă încerca să fixeze un punct al aducerii aminte şi o căldură plăcută începea să iradieze ca o prezenţă. Această iradiere ca o pală caldă îmi cuprindea şi mie atunci inima, când el sau ea începea să evoce ceva din … iubirea sa prezentă sau trecută. Am putut observa că nu conta cine sau ce producea trăirea iubirii. Chiar şi când această iubire era orientată spre natură sau spre un animăluţ de casă, evocarea sa aprindea sufletul celui care iubise. Şi dacă acum sufletul său se putea bucura purtat de amintire cu atât mai mult îmi dădeam seama de intensitatea iubirii din acel moment din trecut care fusese odată trăit ca … prezent.
M-a impresionat odată relatarea unei mame care născuse un copil cu dizabilităţi locomotorii şi mentale. La început a existat iubirea şi bucuria naşterii. Handicapul copilului i-a adus apoi frică, respingere şi suferinţă. După câtiva ani grei mi-a spus că îngrijirea acestui copil şi atenţia pe care i-a acordat-o s-au transformat apoi din nou în iubire. Aveam în faţa mea un om care trecuse prin iadul deznădejdii şi care acum trăia bucuria unei iubiri împărtăşite continuu. Se transformase atât de mult în aceşti ani.
Da, există şi un foc aprins de frica iubirii neîmplinite dar există inimi care rezistă acestui foc. Când cântă inima? Când se lasă pătrunsă şi luminată pe dinlăuntru de acest foc. Lumina sa învinge mereu întunericul din ţinuturile fricii.
În contact cu Iubirea chiar şi evocată de alţii din trecut, de multe ori sufletul meu s-a înălţat. Nu ştiu cui să fiu mai întîi recunoscător: Omului sau Iubirii înseşi.
Amintește-ți de Sine! 
Frumoase cuvinte! Cu adevărat iubirea înalta ! Iubind si dăruind iubire este cheia esențiala a acestei vieti!
Buna seara!Numele meu este Loreta Deleanu.Desi nu pot afirma ca sunt una dintre persoanele sarguincioase in ceea ce priveste, atentia sau timpul alocat muncii dumneavoastra,cu toate acestea,chiar si sporadic urmarindu-va,vreau sa va transmit ceva si anume:MULTUMESC,Liviu Gheorghe!Un gand curat in incheiere sau un alt mod de a subscrie la afirmatia domniilor voastre:”Priviti catre lumina si umbra va disparea din viata voastra!.”….P.S-uneori cochetez cu ideea de a va avea in preajma o dupa amiaza intreaga,in care v-as intreba cate in luna si in stele,apoi revin cu picioarele pe pamant,zambesc amintindu-mi ca nimic nu e intamplator in lumea asta si soptesc”daca e sa fie,va fi”.Cu pretuire,Loreta.