SECRETUL TRANSFORMARII – ARTA DE A SPUNE „NU” ATUNCI CAND TREBUIE

A spune “nu” înseamnă, de fapt, a rosti un “nu” ferm faţă de somnolenţă şi inerţie, faţă de aşteptări inutile, de iluzii şi opinii răuvoitoare, de condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti sau stări de vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, răspunsuri mecanice – într-un cuvânt, înseamnă a ne opune cu curaj la tot ceea ce mai este rău în noi înşine.


Observăm deci că uneori “nu” înseamnă în realitate “da”; pentru că a spune “nu”, nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bunul simţ lăuntric, acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Înseamnă a avea curajul de a ne desprinde de limitări îndeobşte acceptate şi a ne lua zborul spre înălţimile perfecţiunii şi armoniei profunde.

Uneori ajungem să spunem “da” atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre “nu”: din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit inca să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a putea măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un “nu” hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să facem aceasta, dar atunci nu trebuie să ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi.

Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să întreţinem gânduri şi atitudini negative, “nu” capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate “nu” atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece iubirea, compasiunea, toleranţa, umorul, puterea de a-i ierta pe ceilalţi şi chiar pe noi înşine.

În aceste cazuri, un efort de voinţă, bazat pe o sugestie pozitivă ne va permite să spunem cu fermitate: “Nu, nu voi mai cădea iar în vechile mele deprinderi, nu voi mai relua niciodată acest prost obicei!”, iar aceasta poate fi salvator.

A spune “nu” poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil.

Uneori înţelegem că începem să trăim cu adevărat abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre “nu”. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani de suferinţe şi mizerii care altfel sunt acceptate cu resemnare.

Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului “nu”. A învăţa însă practic să spui “nu” cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărâşti să o faci, dar după aceea trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici, mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa aceasta? Înainte de toate noi învăţăm să spunem “nu” ascultându-ne adeseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. “Inima” noastră, adică sufletul face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu “ştie” şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că “putem vedea”.

Chiar dacă a spune “nu” este cel mai simplu lucru din lume, mulţi reiau procesul de câteva ori până când reuşesc să înveţe această lecţie.

Vom constata că a spune “nu” ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă.

Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi cu înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile de înţelepciune conţin de fapt acest îndemn: Învaţă să spui “nu”!

Astfel realizăm că tot ceea ce facem trebuie să facem în deplină libertate. Putem, de asemenea, hotărî datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem atunci când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate “nu” atunci când simţim nevoia să spunem “nu”.

Depinde numai de tine ceea ce esti sau ceea ce faci. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine, fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta tu iti atragi numai ceea ce meriţi.

Anunțuri

4 comentarii la “SECRETUL TRANSFORMARII – ARTA DE A SPUNE „NU” ATUNCI CAND TREBUIE

  1. Nu m-am gandit sa observ in cuvinte , nu m-am gandit sa nu interactionez, nu m-am gandit sa nu te intreb draga Li exita oare un secret al transormarii? In arta sufletul curge liber unii spun ca evadeaza altii nu …sa fie sufletul atunci cand trebuie ?

    • Buna ziua, Rafa
      O zi luminoasa iti doresc!

      „Nu m-am gandit sa observ in cuvinte , nu m-am gandit sa nu interactionez, nu m-am gandit sa nu te intreb draga Li exita oare un secret al transormarii? In arta sufletul curge liber unii spun ca evadeaza altii nu …sa fie sufletul atunci cand trebuie ?

      Parerea mea este ca exact atentia si observarea dublata de aceea sensibilitate a sufletului (sau cel putin deschidere)permit
      unui om sa faca trecerea de la minte la inima. Se spune adeseori ca inima are ratiuni pe care ratiunea (mintea) nu le cunoaste. Sunt cu totul de acord. Acest asa-zis „secret al transformarii” implica intelegerea faptului ca multe aspiratii ale sufletului nostru pot fi inabusite de mecanismul oarecum automat al mintii. Sunt oameni la care sufletul este deja trezit si exista aceasta curgere libera a existentei lor care pare sa fie ghidata cu bun simt de inima. Dar nu la toti oamenii s-a produs aceasta trezire. Si in cazul acestora mintea este mereu prezenta. Pentru ei, procesul transformari poate fi sugerat si in cuvinte. De altfel, mai ales pentru ei, s-a scris, s-au prezentat atatea si atatea informatii si invataturi de-a lungul timpului.

      Articolul acesta se adreseaza celor care propunindu-si sa transforme anumite stari de lucruri (in existenta, relatii, sanatate, etc)si-ar propune ceva concret ca atitudine cu privire la acele aspecte. Si cum de cele mai multe ori mintea i-a „ghidat” de au ajuns in fundatura, tot mintea ar trebui sa-i ghideze inapoi. Exemplu: O persoana are ceva dificultati de integrare sociala. Este cam timida si nu-i place deloc sa se expuna in public. Si totusi ea si-a ales o cariera de profesor. Daca ea se va complace in atitudinea ei de retragere, se va insingura si mai mult si, mai tarziu va avea de suferit. Deci va veni un timp, cand presata de existenta, sau prin libera asumare, ea se va hotara sa spuna un „NU” ferm acestei atitudini. Si se va deschide spre o alta etapa. Iata aici TRANSFORMAREA.
      Orice NU asumat constient spre mai „binele” fiintei, in realitate este un DA catre acel „bine”
      Orice DA care a dus catre mai putin „bine” (ca sa nu spun rau), a fost de fapt un Nu catre „bine”

      Toate deciziile noastre trec prin filtrele personalitatii, ale mintii si ale sufletului nostru. Daca mereu a fost un DA spus de noi ADEVARULUI VIETII inseamna ca suntem deja fericiti si impliniti.
      Daca NU, inseamna ca sub o forma sau alta ne-am pacalit; sa recunoastem ca daca exista „suferinta” aceasta stare trebuie si poata fi facuta sa inceteze.
      DECI SA INVATAM SA SPUNEM „NU” SUFERINTEI!

      De altfel toate condurile morale si etice ale diferitelor traditii spirituale sunt prezentate de multe ori prin recomandari „negative”

      Iata: „Sa nu ucizi”, „Sa nu furi”, „Sa nu minti”, „Sa nu pacatuiesti”; etc.
      Oare de ce nu au fost oferite sugestiile si recomandarile exact opuse? Pentru ca in felul acesta NU se mai faceau posibile cauzele generatoare de suferinta.

      Care este ARTA in a invata sa spui NU? ARTA CONSTA IN A OPERA CONSTIENT LA NIVELUL DECIZIILOR ASUMATE DE TIP „NU”, ASA INCAT ARTISTUL (TU sau oricare dintre noi) SA LUCREZE OBIECTUL DE ARTA (tot TU sau oricare dintre noi) asa incat REZULTATUL OPEREI SALE (TU sau oricare dintre noi) SA DEVINA EXPRESIA FIREASCA A LUI „DA” PENTRU ADEVAR, IUBIRE, FRUMUSETE, ARMONIE, BINE, DREPTATE, INTELEPCIUNE. SAU MAI PE SCURT: „DA” DUMNEZEULUI DIN NOI.
      Cu drag, Li-viu

  2. Multumesc, pentru pretiosul efort si magnifica daruire care va animeaza inima, draga Li… reflectand la cele scrise, nu pot sa „NU” ma gandesc la simplitatea unor cuvinte deloc banale „cu mintea – cunosti cu inima-intelegi” … iar a spune nu suferintei… in contextul nevoii noastre de deschidere – „a intelegerii ” …de acceasi simplitate plina de simnificatii nuantata in „relaxare si nemiscare”… si oare DE CE atunci atat de mult din jurul nostru se topeste …”cuvintele nu mai au forma pentru ca te gatuie” … aproape”… pentru ca daca ai spune soapta! S-ar pierde …??!

  3. Este un lucru firesc să refuzi un prost obicei, o acţiune care te dezonorează, un anturaj care te ancorează în suferinţă.
    De ce atunci unii dintre noi spun atât de greu/târziu NU?
    Aşa cum scrii tu, Li-Viu, uneori din ‘slăbiciune, teamă, politeţe’, de multe ori încercând să ajuţi pe cineva înainte ca tu să fii pregătit pt. a ajuta…
    Când auzeam expresia ‘e lipsit de bun-simţ’,mă gîndeam, până nu demult, la un comportament grosolan, agresiv, egoist,etc. şi nu la ceea ce acum înţeleg prin această sintagmă şi anume o persoană care răspunde inadecvat unei situaţii, care nu ştie/poate încă să îşi asculte inima, care se lasă, încă, păcălită de stereotipii mentale, acele ‘progrămele’ care ne determină să fim mai degrabă ‘roboţei’, decât oameni în toată firea. Să fii pur-şi -simplu firesc, să ai încredere în tine şi în rostul tău printre oameni cred că este un mod de a-l iubi pe Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s