Cum ”deschidem” timpul?

Prezentarea de astăzi continuă tema consacrată necesității de a trăi având timpul de partea noastră. Și, așa cum veți vedea, aceasta are de-a face cu starea de conștiență, de prezență asumată în mod favorabil pentru noi ca și pentru semenii noștri.

Abordez această temă pentru că mulți justifică lipsa de timp ca fiind principalul lor obstacol în ”a face” mai multe lucruri care îi interesează sau îi preocupă. Cum ar fi practica meditației. Chestiunea este înțeleasă greșit. Pentru că nu se pune problema de ”a face” mai multe, ci de a crește calitatea existenței pe care o trăiești, iar aceasta, cu puțină sinceritate, implică a fi conștienți de necesitatea unor alte opțiuni. De ce? Pentru că dacă ai fi mulțumit de felul în care trăiești și interacționezi  cu ceilalți nu ai ofta prea des și nici nu ai fi stresat. Ori a învăța să te relaxezi eficient și în mod natural, a învăța să te liniștești pentru a te destresa, implică timp. Cum faci rost de timp? Cum? Prin creșterea eficienței, calmului, lucidității, puterii de concentrare, energiei voinței, vitalității, etc., aspecte pe care ți le poate conferi o practică sistematică. Da! Poți spune că investești 2 ore pe săptămână la un curs pentru a învăța arta meditației, dar ceea ce vei obține (pe lângă multe alte lucruri) este TIMPUL. Pentru că toate aceste calități ale minții, energiei și corpului tău cum ar fi claritatea, luciditatea, calmul, stăpânirea de sine, răbdarea, puterea voinței, liniștea și relaxarea, etc.  vor optimiza și vor eficientiza toate celelalte resurse. Astfel vei ”lucra” asupra timpului învățând cum să creezi timpul de care ai nevoie. Investiția de timp pentru a ”produce” TIMPUL este o calitate a inteligenței superioare, care, odată trezită, te va răsplăti cu multe alte daruri începând DE ACUM.  

A trăi cu inima deschisă – partea I-a

Acesta sintagmă ați mai auzit-o. Aici însă este expusă o perspectivă ce integrează din punct de vedere practic învățătura sistemului Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale. Este foarte posibil și chiar de dorit ca modul de existență să integreze conștient cât mai multe din atitudinile și principiile expuse în această prezentare. 

În prima parte este expusă o tehnică de percepție auditivă care să faciliteze centrarea în Inima Spirituală și starea de deschidere a sufletului.

Despre condițiile favorabile revelării Sinelui și unele efecte

În această prezentare subliniez importanța asumării momentelor de practică spirituală și în mod specific a unor perioade de ”retragere” pentru meditație. În cadrul centrului nostru de yoga și meditație organizăm frecvent astfel de perioade de retragere de 3, 7 sau 10 zile, ocazie cu care participanții încep să se familiarizeze cu normele și condițiile favorabile demersului meditativ. Despre care sunt aceste condiții, ce atitudini pot fi integrate, ce efecte și rezultate obținem putem afla din expunerea următoare.

Pentru cei interesați de participarea la tabăra de retragere pentru meditație din vară, mai multe informații găsiți aici.

 

Rolul și semnificația conștiinței individuale în meditația de introspecție

Noțiunea de ”eu” centrează tot ceea ce reprezintă experiență pentru ființa umană. În prezentarea următoare vreau să ofer o perspectivă asupra naturii reale a ființei, relativ la care conștiința individuală poate fi înțeleasă doar ca manifestare limitată și evident condiționată. Ea – conștiința individuală – este totodată perfectibilă până la gradul de a deveni complet transparentă față de această realitate luminoasă și etern pură a Sinelui Divin – atman.

Orice călătorie spirituală începe din dorința acestui ego de a se transforma în direcția a ceea ce mintea și/sau intuiția consideră a fi important. De aici plecăm. Centrați și fortificați în personalitatea egotică aspirăm să ne autodepășim. 

Să vedem mai departe ce rol are această conștiință individuală și ce am putea face ca ea să servească cât mai eficient scopului evolutiv pe care ni l-am propus.

Despre existență și conștiință din perspectiva non-dualității

       În această prezentare abordez un aspect fundamental al integrării spirituale și anume necesitatea asumării și, mai apoi, a afirmării viziunii unității întregii existențe. Tot ceea ce există și se manifestă în acest Univers (inclusiv  conștiința umană) este interconectat și integrat în câmpul unificat al conștiinței divine.    

Este necesar, de asemenea, să facem foarte bine distincția și să înțelegem lăuntric diferențele dintre 1) a te gândi la o astfel de afimație, 2) a crede în ea și 3) a o trăi ca atare, de a o exprima prin însăși propria ta prezențăContinuă lectura

Despre minte și unele stări superioare de conștiință

În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.

Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv. Continuă lectura

Despre meditatie si rolul constiintei martor

Se vorbeste din ce in ce mai mult despre meditatie in ultimul timp si acesta este un lucru bun. Am prezentat pe acest blog mai multe materiale cu privire la acest subiect. Voi continua sa o fac si sa recomand diferitele metode meditative din simplul motiv ca ea, meditatia, ne poate conduce in planul interioritatii intr-un mod in care alte activitati sau situatii nu o pot face. Meditatia este metoda, meditatia este o cale revelatoare, meditatia este totodata fiintare intr-un registru al experientei spirituale directe. Este normal sa fim atrasi de meditatie chiar si din perspectiva pragmatica a unui om foarte ”ocupat” intrucat practica sa ajunge sa ”creeze” paradoxal mai mult timp celui care crede ca nu are suficient, din cel putin doua cauze: prima dintre ele are de-a face cu optimizarea resurselor launtrice (prin starea de calm, liniste, relaxare, luciditate, coerenta, etc) si prin urmare creste eficienta, randamentul si rapiditatea in ceea ce facem in viata de zi cu zi. A doua cauza se refera la ceea ce ne confera meditatia ca mod de perceptie si existenta. Si aici avem de-a face cu o gama foarte larga de trairi, fenomene si stari interioare al caror fundal il reprezinta pacea mintii. Iar cand mintea se linisteste constatam ca timpul se incetineste si parca il putem ”apuca” spre a-l simti si trai mult mai constient. Meditatia se reveleaza astfel si ca o metoda de ”iesire” din timpul ”grabit” (trait inconstient) si de ”intrare” in spatiul eternitatii Sinelui.  

Viziunea și unele principii în Yoga Inimii Spirituale

Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală pe această cale a Inimii Spirituale

Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară. Am simțit nevoia de a explicita aceste aspecte pentru a se înțelege eficiența acestui sistem mai contemplativ de practică spirituală care începe să atragă din ce în ce mai mulți căutători. Am cunoscut multe persoane și chiar și la aceste cursuri vin spunând că au mai practicat yoga dar aceasta viza mai ales bunăstarea corporală. Prin practica Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – în cadrul Centrului nostru au înțeles limitările unor astfel de sisteme și au început să se deschidă spre aspectele spirituale pe care cu adevărat Yoga le vizează. Din acest punct de vedere, Yoga Inimii spirituale, pune în centrul său această viziune a Unității ființei pe multiple planuri și precizeză modalitățile concrete precum și atitudinile fundamentale care ne pot ajuta să integrăm conștient și armonios întreaga noastră viață în marele ansamblu al creației universale.    Continuă lectura

Hridaya Yoga – cale de explorare a intimitatii Sinelui

Orice cale spirituala autentica pune in centrul atentiei sale omul si evolutia lui in univers. Pentru a fi insa eficienta in procesul perfectionarii fiintei ea trebuie sa ofere metode care sa trezeasca si sa aduca la suprafata constientei potentialitatile umane superioare. Este evident pentru toata lumea ca asa cum putem ca prin executia sistematica a unor exercitii fizice (de exemplu) sa imbunatatim si sa crestem unii parametrii fiziologici, in mod asemanator, prin metode specifice putem trezi si dezvolta potentialul nostru spiritual. Hridaya Yoga este o astfel de cale care sintetizeaza o viziune coerenta cu privire la ”cine suntem” in realitate valorizand in primul rand potentialul nostru spiritual esential – Constiinta Sinelui. A deveni constient ca suntem mai mult decat corpul fizic, ca putem mai mult gratie resurselor noastre psiho-mentale si spirituale este deja ceva comun pentru multi oameni. Totusi, trebuie sa evidentiez ca nu multi sunt cei care actioneaza constient si sistematic spre a continua sa dezvolte cunoasterea cu privire Sine si cu privire la modul de actiune in lume, care sa reflecte din ce in ce mai mult aceasta lumina a constiintei.  

Hridaya Yoga este o forma de yoga contemplativa care ne ajuta sa exploram in bune conditii dimensiunea propriei interioritati spre a descoperi frumusetea și pacea din launtrul nostru. Fiind o Cale a Inimii  ne vom lasa ghidati de intelepciunea ei spre a trezi progresiv intregul potential sufletesc si spiritual.

Este inceputul unei noi perioade de activitate dupa vacanta de vara si doresc sa reamintesc cu aceasta ocazie ca raman deschis intrebarilor si dialogului spiritual.  Imi reiau activitatea in cadrul Centrului de Yoga pe care-l coordonez si va invit sa participați la cursurile si seminariile tematice pe care le vom organiza. Pe site-ul KAMALA exista programul activitatilor  desfasurate in cadrul centrului.

Graba strica treaba in abordarea meditatiei

În această prezentare subliniez importanta unei pregătiri prealabile pentru o abordare eficientă și binefăcătoare a meditației. Mulți au așteptări de la practicile meditative dar ele sunt disproporționat de mari în raport cu posibilitățile lor actuale de autocontrol asupra corpului, senzațiilor, stărilor psiho-mentale, etc. Desigur că meditația produce o mulțime de efecte binefăcătoare dar acestea nu se vor ”lăsa” așteptate numai pentru cei care își asumă cu responsabilitate o pregătire a corpului, a structurii energetice precum și a celei psiho-mentale.  Să nu uităm că meditația (Dhyana)  este cea de-a șaptea etapă a sistemului yoga. Folosesc asemănarea abordării meditației cu modul în care ar trebui să ne pregătim pentru a explora în condiții sigure o peșteră (de exemplu) pentru că cele două situații prezintă multe similitudini. Până la urmă, rezultatul, indiferent de ceea ce faci, depinde de gradul de pregătire și de experiența acumulată. Niciodată graba și abordarea superficială nu au condus către succes, ci dimpotrivă.

Meditatia influenteaza in mod binefacator parametrii fiziologici

Multe persoane au devenit interesate de abordarea practica a meditatiei. De altfel, exista multe lucrari scrise si multe informatii pe net cu privire la acest domeniu. In multe seminarii am constatat insa diferente foarte mari in abordarea spiritualitatii si respectiv a practicii yoga de catre cei ce participau. Am putut sa constat de-a lungul timpului, ca cei care frecventeaza constant cursurile de yoga sunt mult mai capabili sa inteleaga si sa deprinda cu usurinta tehnicile nou expuse. Veti spune probabil ca este firesc acest lucru pentru ca a existat o pregatire anterioara. Da, pe de-o parte este adevarat acest lucru, dar chestiunea pe care vreau sa o evidentiez este cea legata de modul preconceput (aproape de cele mai multe ori) daca nu chiar eronat, de catre cei care aveau informatii simpliste despre unele ”tehnici” preluate din carti. Atunci cand nu exista o viziune asupra caii spirituale abordate sau asupra principiilor si metodelor care stau la baza noilor invataturi spre care urmaresti sa te deschizi este imposibil sa ajungi la anumite rezultate semnificative. Exista multe neintelegeri, idei false, preconcepute,  prejudecati, multe speculatii sterile si chiar multe informatii ernate care reprezinta un fel de balast greu de ”dat jos”.

Mai mult decat atat, cei care abordeaza cu superficialitate practica meditatiei ajung mai devreme sau mai tarziu sa se confrunte cu o serie de nelamuriri care erodeaza gradat atitudinea interioara si nivelul credintei lor in beneficiile practicii meditative (de exemplu). Din aceasta cauza am urmarit sa prezint oral multe tehnici de transformare, tehnici respiratorii, metode meditative si forme de ghidare in abordarea anumitor aspecte spirituale.

Multi din cei ce ”practica” meditatia ignora faptul ca ea reprezinta o etapa superioara a pregatirii spirituale. A aborda meditatia inainte de o pregatire prealabila a  structurii fizice, psihice si mentale prezinta unele riscuri. Analogic vorbind este ca si cum cineva nepregatit ar dori sa urce la mare inaltime fara sa stie nimic din tehnica de alpinism si fara sa aiba habar de ceea ce ii este necesar pentru a ajunge acolo sus pe piscurile vesnic inzapezite. De ”jos” lucrurile par intotdeauna atragatoare si nu realizam decat arareori ce presupune cu adevarat noua ”aventura”. Iata de ce continui sa reamintesc necesitatea abordarii mai profunde atunci cand ne propunem sa integram la modul practic spiritualitatea. Nu este necesar numai sa vrei, trebuie sa si poti sa ajungi sa cunosti ceea ce iti poate asigura succesul. Acest lucru este valabil de altfel in toate domeniile.

TEHNICI DE MEDITAŢIE PENTRU RECENTRARE ÎN INIMĂ

Cei care învaţă practica yoga şi meditaţia urmând cursul on-line de pe Mentoryoga au ocazia să primească şi o ghidare specifică cu ocazia acestei perioade de retragere pentru meditaţie.

Ştiu că sunt multe lucruri asupra cărora ”trebuie” să ne orientăm atenţia. Sunt multe alte lucruri care ne captează involuntar atenţia. Lumea ne vrea şi ştie cum să ne ţină legaţi de ea. Dar, din când în când, simţim o nevoie interioară de a acorda atenţie lucrurilor care intuim că ar produce o schimbare majoră în viaţa noastră. Am investit de multe ori până acum resurse  spre a realiza ceva bun în viaţa exterioară. Poate am reuşit în unele direcţii sau am eşuat. Dar dacă suntem sinceri cu noi şi ascultăm şoaptele tainice ale inimii ştim că mai avem un lucru bun de făcut: să învăţăm să descoperim lumea interioară prin tehnica meditaţiei.

Ştim că reacţiile pe care le avem acum ar putea să intre sub control, mintea care până mai ieri era inertă sau prea agitată, poate fi liniştită şi împăcată, simţurile care se lăsau mereu seduse şi fascinate de dorinţă pot fi de acum interiorizate, emoţiile stihinice până mai ieri pot deveni doar o amintire. Energia internă s-a trezit şi ne susţine în ceea ce intenţionăm. Toţi cei care meditează îşi amintesc de aceste etape. Cum se produce acest miracol? Meditaţia este un proces care determină o transformare de profunzime care, la rândul ei, generează efecte ca cele pe care le-am enumerat mai sus.

Sunt convins că adevărata transformare în planul conştiinţei nu se poate face altundeva decât în câmpul ei specific de acţiune. Ori acesta este planul interiorităţii fiinţei. Aşa cum s-au produs lucruri bune pentru umanitate explorând universul exterior, lucruri infinite mai bune se vor produce pentru oameni dacă aceştia vor începe să exploreze vastul orizont al conştiinţei de sine.  Reîntorşi apoi cu sufletul bogat de trăire şi cunoaştere, lumea se va îmbogăţi la rândul ei cu lumină şi experienţă, cu mai multă înţelepciune şi iubire. Căci într-acolo ne poartă meditaţia: spre acel ACASĂ după care tânjim nostalgici în căutarea originii noastre.

Şi…, cu această ocazie,  vă invit să savurăm împreună bucuria meditaţiei de recentrare în sine în perioada 7 – 9 martie 2014. Cei interesaţi se pot informa aici.

O NOUĂ POSIBILITATE

Padmasana (Postura Lotusului)

La cererea mai multor persoane care au urmărit activitatea Centrului nostru de Yoga şi Meditaţie şi în mediul virtual (mă refer la site-ul KAMALA şi blogurile personale ale profesorilor), precum şi a unor persoane care sunt plecate din ţară am reuşit să concretizăm şi cursul on-line de meditaţie HRIDAYA. Acum un an site-ul MENTORYOGA deschidea cursul on-line de hatha-yoga. Unii dintre cei care l-au urmat au dorit mai mult. Dintre ei au fost şi unele persoane care au ajuns chiar la sălile centrului şi au participat la cursuri, seminarii şi tabere de meditaţie. Mă bucur că şi în felul acesta am putut mijloci cel puţin un contact cu un mediu propice abordării unei căi de transformare. Am urmărit în paginile acestui blog să familiarizăm pe cititori şi pe practicanţi cu unele teme a căror abordare este esenţială în procesul dezvoltarii personale şi transformării spirituale. Dar bucuria mea interioară este legată de faptul că acest contact a fost şi un prilej de a produce unele condiţii favorabile trezirii spirituale, pentru unii. În ultimă instanţă cel mai important şi relevant din punct de vedere spiritual este contactul cu tine însuţi. Poate este dificil să ajungi la o sală iar dacă ajungi, poate este greu să păstrezi o continuitate. Deşi ghidarea spirituală este esenţială, cel puţin în faza de început, i-am înţeles pe cei care îmi explicau aceste lucruri precum şi pe cei care fiind departe de tară şi-ar fi dorit într-un mod sau altul să continue studiul şi practica spirituală. Acum au la dispoziţie două instrumente care, sperăm să-i poată ajuta pentru o posibilă practică individuală chiar la ei acasă.

Reamintesc că site-ul MENTORYOGA pune la dispozitie, într-un mod unitar, informaţiile esenţiale cu privire la HRIDAYA-YOGA (scop, obiective, principii, metodologie). 

Cei interesaţi veţi găsi aici – în pagina de prezentare – mai multe despre noul curs on-line de meditaţie HRIDAYA.

Galerie

DESPRE CONŞTIINŢĂ ŞI DECONDIŢIONAREA FAŢĂ DE MINTE ŞI SIMŢURI

Această galerie conține 6 fotografii.

Subiectul este esenţial dar există o dificultate majoră. Abordarea sa teoretică, discursivă poate să ofere minţii doar nişte reprezentări mai mult sau mai puţin clare. Este ca atunci când priveşti o stereogramă (o imagine compusă pe calculator care privită într-un … Continuă lectura

Galerie

UN NOU ÎNCEPUT…

Această galerie conține 4 fotografii.

LA MULT PREZENT TRĂIT CONŞTIENT ! Încep prin a vă ura din inimă să creaţi cât mai multe momente de fericire pentru voi şi pentru ceilalţi. Mi se pare firesc să conectez cele două momente din an, respectiv începutul şi … Continuă lectura

Galerie

A CONTINUA SA INVETI DESPRE TINE

Dincolo de tot ceea ce invatam acasa si la scoala, in afara a ceea ce cunoaştem si descoperim practicandu-ne meseria pentru care ne-am pregatit exista inca foarte multe lucruri pe care nu le stim. Si, de cele mai multe ori, … Continuă lectura

Galerie

DESPRE CONTROLUL ŞI INTERIORIZAREA SIMŢURILOR ÎN MEDITAŢIE

Vorbeam în clipul anterior despre unele obstacole în meditaţie şi cum sunt explicate din perspectiva activităţii cerebrale. În clipul de astăzi vă arăt cum putem creşte capacitatea de concentrare şi eficienţa meditaţiei. Din păcate, deşi există un interes din ce … Continuă lectura

Galerie

ACTIVITATEA CEREBRALA ŞI UNELE OBSTACOLE ÎN MEDITAŢIE

Această galerie conține 1 fotografie.

Aici este un extras dintr-o prezentare susţinută în cadrul retragerii de meditaţie pentru revelarea Sinelui care s-a desfăşurat la Centrul de Yoga şi Meditatie KAMALA acum câteva luni. Continui să prezint despre mecanismele minţii în meditaţie (întrucât am remarcat un … Continuă lectura

Galerie

DIN NOU DESPRE METODA MEDITATIVĂ ATMA VICHARA – METODA INTROSPECTIEI

Această galerie conține 1 fotografie.

În această prezentare lărgim contextul explicativ al unei forme de meditaţie extrem de eficientă numită metoda introspecţiei (ātma-vicāra). Simplitatea acestei metode o face accesibilă oricui deoarece fiecare dintre noi, într-o forma sau alta căutăm să găsim răspunsul la această întrebare … Continuă lectura

Galerie

TEHNICI DE TRANSFORMARE: TEHNICA MEDITATIVA DE LINISTIRE A MINTII

Această tehnică meditativă se potriveşte foarte mult celor care doresc să înveţe o metodă pregătitoare care să-i ajute să-şi liniştească mintea. În plus, cu ajutorul ei putem cuantifica şi unele efecte cum ar fi creşterea focalizării mentale numai asupra unui … Continuă lectura

UNELE PRINCIPII SI ATITUDINI SPIRITUALE IN HRIDAYA YOGA

Am întâlnit de multe ori persoane dornice de a practica meditaţia. Şi desigur cunosc şi la ora actuală multe persoane care au făcut din meditaţie o practică zilnică. Ceea ce am remarcat însă, este că devenind o practică repetitivă, meditaţiei  nu întotdeauna i se mai asigură condiţiile necesare acelei veritabile trăiri la cald, în intimitatea sinelui.

În această prezentare readuc aminte câteva lucruri poate ştiute de mulţi, poate necunoscute încă pentru alţii, menite să ne ajute să ne configurăm în starea cea mai prielnică pentru a trăi fericirea inefabilă a meditaţiei.

Galerie

INVITAŢIE LA …MEDITAŢIE

Această galerie conține 1 fotografie.

Sunt multe lucruri asupra cărora ”trebuie” să ne orientăm atenţia. Sunt multe alte lucruri care ne captează involuntar atenţia. Lumea ne vrea şi ştie cum să ne ţină legaţi de ea. Dar, din când în când, simţim o nevoie interioară … Continuă lectura

Galerie

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 2

Iată aici continuarea temei pe care v-am propus-o în clipul trecut cu privire la minte şi la rolul acesteia în procesul evoluţiei conştiente care să culmine cu revelarea completă de sine. Aşa cum aminteam şi cu alte ocazii, procesul cunoaşterii … Continuă lectura

Galerie

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 1

Pe parcursul a două episoade comentez mai multe aspecte legate de modul de funcţionare al minţii. În Hridaya Yoga putem spune că există 2 faze ale procesului evolutiv din perspectiva manifestării mentale. Prima este orientată spre integrarea unor modalităţi care … Continuă lectura

CHAKRELE ILUMINATE

7 chakraMulte dintre materialele prezentate pe acest blog reprezintă expuneri extrase din seminariile tematice pe care le-am susţinut de-a lungul timpului. Vă reamintesc că ceea ce am expus a fost solicitat de către cei care au fost interesaţi de această tematică, parte dintre ei practicanţi yoga, precum şi de mulţi alţii, deschişi faţă de domeniul vindecării şi spiritualităţii.

De-a lungul practicii mele spirituale, mai ales în etapa de început, am fost foarte mult inspirat de modelul energetic de funcţionare a sistemului celor 7 chakre – numiţi şi centri de forţă şi conştiinţă. Fiecare dintre ei, funcţie de gradul lor specific de activare determină pentru fiecare om condiţiile de manifestare în ansamblul existenţei fenomenale.  Am prezentat mai multe aspecte corelate cu manifestarea specifică fiecărui centru de forţă în parte, urmărind să făuresc o viziune cu privire la modelul de funcţionare a structurii subtil-energetice a fiinţei umane. Acest model este de folos şi pentru cei care se ocupă de domeniul vindecării naturale şi de căutătorii spirituali. De-a lungul anilor am avut bucuria să regăsesc multe dintre aceste idei şi în lucrările altor cercetători sau practicanţi.

Iată aici un  film documentar realizat de Anodea Judith care este un cercetător şi practicant în domeniul vindecării energetice şi spirituale. Acest film ne poate inspira să înţelegem mai uşor realitatea specifică de manifestare a celor 7 centri de forţă şi conştiinţă.  Fiecare dintre aceşti centri energetici este văzut ca un portal prin care odată pătruns ţi se poate revela dimensiunea specifică frecvenţei vibratorii, cu reflexiile sale în plan fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual. Filmul poate fi văzut ca o călătorie către descoperirea a ceea ce noi suntem ca realitate esenţială: CONŞTIINŢĂ.

INFINITUL NU POATE FI CUPRINS …DAR TE POŢI TOPI ÎN EL…

Pentru unii oameni, descrierea unor asemenea stări de extaz poate să trezească neîncredere sau derută, în cazul în care aceştia nu au avut nici măcar o clipă în viaţă mintea oprită de bucurie. Ca să ne apropiem măcar intuitiv de un strop din oceanul de beatitudine în care au trăit şi continuă să trăiască unii maestri spirituali sau oameni sfinţi, să ne amintim sau să ne imaginăm cum, mergând pe munte la asfinţit, la curba unei serpentine ni se deschide brusc în faţa ochilor un peisaj la care nu ne aşteptam şi care ne răpeşte sufletul într-o clipă; de exemplu, mergem printr-o pădure deasă şi întunecată, iar la capătul serpentinei, pe neaşteptate se deschide o privelişte largă cât cuprinzi cu ochii, un cer luminos cu nuanţe sublime strălucind în pacea apusului de soare. Atunci mintea se opreşte brusc şi aerul inspirat rămâne în plămâni pentru câteva clipe, timp în care uităm de noi, de pădurea întunecată, de timpul în care trăim, şi există doar bucuria nestăvilită a luminii, ca o sărbătoare sfântă, măreaţă, uluitoare, care nu lasă loc nici unui gând, nici unei desfăşurări în timp. După ce ne „dezmeticim” şi ne amintim că noi privim un apus de soare, dacă vrem să ştim ce s-a petrecut cu noi în acele clipe de oprire, putem spune doar că a fost o bucurie copleşitoare în care am uitat tot ceea ce ştiam despre orice, şi am fost în atingere cu o imensitate sfântă, atotcuprinzătoare. Orice am spune nu descrie decât vag ceea ce am trăit, şi aceasta doar pentru cei care deja au avut şi ei momente de uluire extaziantă. De aceea, citind cele scrise despre sfinţi, sau chiar cuvintele de învăţătură scrise de ei, vom putea doar să ne deschidem inima spre soarele sfinţeniei, să ne facem o vagă idee despre ceea ce cu adevărat înseamnă o cale spirituală; căci misterul căilor prin care Dumnezeu ne cheamă şi ne desăvârşeşte nu-l putem citi nicăieri, nu-l putem afla de la nimeni, îl putem doar experimenta.

Aime Michel spunea: “A cere misticilor să ne dovedească ceea ce spun este o contradicţie, căci e ca şi cum i-ai cere soarelui să nu mai lumineze ca să-l poţi vedea. Dar dacă el nu mai luminează, ce poţi vedea atunci? Iar dacă străluceşte, atunci nu-l mai poţi privi. Dacă misticii dovedesc ceva, atunci acel lucru nu este chiar obiectul experienţei lor. Acel obiect ni se refuză prin însăşi natura lui în aceeaşi măsură în care ni se oferă; El este transcendent.” Am spune chiar că este impropriu denumit “obiect” al cunoaşterii sau al experienţei mistice, pentru că de fapt, în experienţele autentice, Dumnezeu se revelează Lui însuşi în inima omului copleşit de extaz, astfel încât nu există obiect al cunoaşterii Supreme, ci doar subiectivitatea care se vede pe Ea însăşi, adică Dumnezeu. Este impropriu spus “să-L cunoşti pe Dumnezeu” pentru că doar ceva infinit şi etern poate să cunoască ceva infinit şi etern, astfel încât El este cel care se descoperă şi se priveşte extaziat pe El însuşi, atunci când un sfânt se află în cea mai înaltă unire cu Dumnezeu.

Aime Michel mai spune: “Ceea ce nu putem cunoaşte, putem cel puţin să iubim. Doar infinitul cunoaşte infinitul, deoarece a cunoaşte înseamnă a îmbrăţişa. Nu cunoaştem ceva decât atunci când am făcut înconjurul lui. Iubirea nu presupune însă această exigenţă: pentru a se înflăcăra îi este de ajuns să creadă în existenţa fiinţei iubite. Iubim din primul moment. Care este limita acestui avânt atunci când “obiectul” iubirii (revelat prin credinţă) este infinit? Nu există limită. Această iubire epuizează, pur şi simplu, orice putere. Oricine se umple de iubire pentru Dumnezeu nu are altă soartă decât să ardă în rugăciune până la ultimul atom, cum face focul de artificii.”

Să ne lăsăm, deci, înflăcăraţi de iubirea divină, să ne lăsăm mintea luminată de pacea fiinţelor alese de Dumnezeu. Iar în afară de acest sublim abandon, să înteţim focul rugăciunii noastre tot timpul.

Extras din lucrarea Cuvinte din lumină – Editura KAMALA

DESPRE CONŞTIINŢA SUPRAMENTALĂ

Am extras în acest clip câteva din învăţăturile acestui mare yoghin şi realizat spiritual – Sri Aurobindo, cu privire la starea supramentală. La această stare se ajunge prin trezirea deplină a centrilor energetici superiori, îndeosebi Ajna şi Sahasrara.

UNELE PRINCIPII ŞI METODE PENTRU DINAMIZAREA LUI SAHASRARA – AL ŞAPTELEA CENTRU ENERGETIC

Deşi multe dintre aceste principii vizează integrarea practică a unor procedee yoghine am considerat necesar să le prezint.

Ideea de spiritualitate şi evoluţie sună foarte frumos dar să nu uităm că dincolo de tot ceea ce constituie informaţie sau sursă de cunoaştere este responsabilitatea fiecăruia să creeze condiţiile de a trece de la o dimensiune teoretică adeseori sterilă, intelectual-speculativă, la o abordare practică care să determine o recentrare şi o orientare cât mai fermă a conştiinţei către ceea ce noi suntem în realitatea naturii noastre profunde. Procesul autentic al cunoaşterii de sine presupune în primul rând practica, căci numai aşa cunoaşterea poate deveni REVELATOARE. 

MECANISMELE MINŢII ÎN MEDITAŢIE

Deşi mulţi dintre cei care meditează cred că meditaţia trebuie să aibă cumva de-a face cu mintea, în realitate, orice meditaţie autentică conduce gradat la stări de conştiinţă a căror caracteristică este non-identificarea, non-concepualizarea, non-discursul mental sau într-un cuvânt starea de non-minte.  Însăşi Yoga ca sistem coerent şi unitar de principii şi metode practice ce vizează atingerea desăvârşirii spirituale  defineşte şi totodată orientează întregul cadru  metodologic în sensul decondiţionării faţă de fluctuaţiile sau continua agitaţie a minţii.

Aici sunt descrise câteva din mecanismele ce se desfăşoară în plan mental în corelaţie cu unele etape ale meditaţiei.

DIALOG SPIRITUAL – TEMA: IUBIRE + CONŞTIENŢĂ = COMUNIUNE

Vă propun un mic intermezzo în seria clipurilor despre al şaselea centru energetic Ajna Chakra, pentru a medita la o temă universală care revine mereu şi mereu în atenţie fiind totodată şi lecţia noastră fundamentală de viaţă: IUBIREA.

Îmi păstrez obiceiul de a urmări ca prin dialog spiritual să creez cadrul necesar pentru ca cei prezenţi la cursuri sau conferinţe să exprime cât mai sincer căutările şi înţelegerile cu privire la ”temele majore”. Iată aici un astfel de dialog.

Am urmărit să evidenţiez că iubirea, în procesul trezirii unei reale conştiinţe de sine,  este consecinţa firească şi modul natural de manifestare în mijlocul semenilor noştri.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: METODA INTROSPECŢIEI

Această metodă meditativă a fost revelată de Ramana Maharishi. Metoda introspecţiei – ATMAVICHARA (căutarea Sinelui) – urmăreşte să ofere ”răspunsul” la întrebarea fundamentală: ”CINE SUNT EU”. Pe măsura practicii, răspunsul se revelează în mod inefabil, întrucât sunt create condiţiile adevăratei reamintiri de SINE. Mintea devine calmă şi tăcută. Nu mintii i se cere să ofere răspunsul la această întrebare. Mintea nu poate să ofere răspunsul din simplul motiv că natura Sinelui Divin, transcende natura minţii. Mintea nu poate cuprinde adevărata Realitate a Sinelui Divin (atman), care o integrează dar care o şi transcende totodată.  Mintea căutătorului spiritual nu poate ”face” nimic altceva decât să se ”retragă” şi să lase loc Revelaţiei Adevărului – Prezenţei Pure şi Luminoase a Inimii Spirituale,  a Sinelui Divin.   Astfel este atinsă starea de YOGA – conştiinţa stării reale de unitate şi libertate.

PREZENTUL – PUNTEA CATRE ETERNITATE

Ne amintim momente în care am trait un deosebit sentiment de libertate, declansat fie de o priveliste extraordinar de frumoasa, de o întalnire emotionanta, de nasterea unui copil sau de un gest de tandrete. În acele clipe ne simtim “scosi” din noi însine si vedem lucrurile fara prejudecatile si dogmele care ne blocheaza cel mai adesea mintea. Atunci, “ferestrele perceptiei sunt curate si vedem lucrurile asa cum sunt – adica infinite”, afirma vizionarul poet William Blake. Ne simtim mult mai treji, traind mult mai mult în prezent, nemaifiind pierduti în ganduri si preocupari inutile. Apare sentimentul de veneratie si minunare si simtim o legatura profunda cu noi însine, cu ceilalti, cu Natura, si chiar cu întreaga creatie. Simtim în acele momente ce înseamna sa fim cu adevarat vii.

Aceste momente de libertate sunt atat de diferite de starea noastra obisnuita de veghe, încat pare ca exista un prag, o delimitare mentala. De o parte a acestui prag suntem prinsi de propria minte: de gandurile, nelinistile, judecatile si fricile noastre. Putem recunoaste uneori ca aceste stari nu ne sunt absolut deloc necesare si ca ele ne îndeparteaza de trairea în clipa prezenta, dar asemenea întelegeri sunt prea rare pentru a ne putea elibera mintea din capcana propriilor conditionari. Atat de profunde sunt atasamentele noastre fata de ceea ce credem ca ar trebui sa fim sau sa facem, încat ni se pare ca nu exista nimic altceva decat aceasta realitate. În majoritatea timpului, uitam complet ca exista si un alt mod, superior, de a trai.

Dar atunci cand, dintr-un motiv sau altul, ne gasim de cealalta parte a pragului, totul ne apare a fi extrem de simplu. Ne este clar atunci ca nu trebuie sa facem nici un efort special pentru a fi plini de fericire si de pace. Stim atunci cu adevarat ca, în esenta fiintei noastre, am fost si suntem întotdeauna fericiti. Stim ca nimic nu poate alunga acea pace din sufletul nostru pentru ca ea este o calitate intrinseca a vietii, si nu o stare care poate fi creata sau distrusa.

În aceasta stare speciala de constiinta, întelegem adevaratul sens al detasarii. Aceasta nu este, asa cum se considera deseori în mod gresit, o îndepartare de viata, o lipsa de preocupare, o lipsa de responsabilitate sau o lipsa de simtire. Pur si simplu nu mai suntem atasati de lucruri sau de evenimente care au o anumita desfasurare, si trecem dincolo de convingerea ca starea noastra de fericire este influentata de conditiile exterioare determinate de ele. Mahatma Gandhi spunea foarte clar: “Detasarea nu înseamna apatie sau indiferenta. Este o conditie preliminara pentru o actiune eficienta. Deseori, ceea ce noi credem ca este bine pentru ceilalti este influentat de atasamentul nostru fata de propriile opinii: vrem ca ceilalti sa fie fericiti în modul în care noi credem ca ei ar trebui sa fie fericiti. Numai atunci cand nu dorim nimic pentru noi însine vom fi capabili sa observam clar necesitatile celorlalti si sa întelegem cum sa îi ajutam.”

O tainica Realitate

Textele spirituale autentice afirma acelasi lucru. De exemplu, în Bhagavad Gita (tratat spiritual indian fundamental) se afirma ca suferintele si ratacirile noastre apar datorita conflictelor determinate de atasamentul fata de fructele actiunilor noastre. Intentiile noastre sunt impregnate de dorinte interioare neîmplinite, care ne conduc la implicarea personala pentru a determina o anumita desfasurare a evenimentelor. Pe de alta parte, înteleptul este liber de asemenea preocupari. El nu se plange de greutatile vietii si nici nu se bucura de fericiri efemere, ci îsi pastreaza un echilibru interior fata de pierderile sau castigurile lumesti.

Toate marile traditii spirituale ale acestei planete urmaresc sa ne arate aceasta tainica Realitate. Ele o pot descrie în termeni diferiti, o pot prezenta în diferite doctrine, pot folosi diferite metafore si se pot apropia de ea prin practici diferite, dar toate au acelasi scop: de a ne trece dincolo de dorintele egoiste, de a ne elibera de atasamentele fata de conditionarile materiale si de prejudecatile noastre despre cum ar trebui sa fie sau sa nu fie lucrurile. Scopul lor este acela de a ne ridica deasupra suferintei, de a ne deschide mintea si sufletul fata de o întelepciune superioara si de a ne reuni cu esenta Vietii. Aceste învataturi nu depind de epoca sau de cultura, desi acestea le pot influenta forma si expresia, ci sunt determinate de natura esentiala a fiintei noastre, care este aceeasi acum, ca si în urma cu mii de ani.

Înapoi în prezent

Exista si un alt punct de vedere din care poate fi considerata aceasta întelepciune eterna, si anume transcenderea timpului. Aceasta ne elibereaza de constrangerile trecutului si ale viitorului, si ne aduce înapoi în pacea momentului prezent. Misticul crestin din secolul al XIII-lea, Meister Eckart descrie cum în aceste momente de profunda liniste interioara “exista numai momentul prezent… un Acum etern si fara sfarsit… nu mai exista nici ieri, nici maine, ci numai Acum, asa cum a fost si în urma cu o mie de ani, asa cum  va fi peste o mie de ani…”

Sase sute de ani mai tarziu, Richard Jefferies scria: “Acum este eternitatea, ma aflu în centrul ei. Este în jurul meu la rasaritul soarelui, eu sunt în ea la fel ca fluturele care zboara în aerul plin de lumina. Nimic nu se va mai petrece, totul este acum. Acum este eternitatea; acum este viata nemuritoare.”

Într-un anume sens, cu totii suntem în prezent. Trecutul ni-l cunoastem din amintiri, dar aceste amintiri sunt traite în prezent, asa cum si viitorul ni-l imaginam în prezent. Orice am face sau am gandi se petrece acum. Chiar si atunci cand suntem total absorbiti în ganduri despre trecut sau viitor, gandurile apar tot “acum”. Atunci cand spunem ca nu suntem în prezent, de fapt obiectul atentiei noastre nu este în momentul prezent. Privim înapoi spre trecut sau înainte în viitor. A ne întoarce în momentul prezent înseamna a ne întoarce atentia catre ceea ce se petrece aici si acum. O minte care este atenta la momentul prezent este o minte libera de monologul interior despre ce s-a petrecut sau nu, sau despre ce ar putea sau nu sa se petreaca.

O minte care traieste în momentul prezent este libera sa experimenteze “ce este”.  Aceasta nu înseamna sa nu ne mai amintim nimic din trecut sau sa nu ne preocupe viitorul. Înseamna ca putem învata din trecut, si ca exista nenumarate cai de a ne influenta viitorul si de a ne îmbunatati atat propria viata, cat si pe a celorlalti. Diferenta este aceea ca, dupa ce este trezita din starea de adormire, mintea nu mai este pierduta în analize inutile despre lucrurile care s-au petrecut si nici nu mai este prinsa de nelinistile fata de viitor. În loc de acestea, ne putem focaliza mult mai bine asupra actiunii din acest moment.

O minte libera de preocupari si de griji este o minte plina de pace. Aici, în momentul prezent, noi putem gasi ceea ce am cautat de-a lungul timpului. Nu este “undeva afara”, în anumite circumstante, ci chiar aici, în noi însine, în inima fiintei noastre. Tot ceea ce e necesar este sa îndepartam sabloanele mintii si sa întelegem ca fericirea profunda si pacea interioara sunt, asa cum au fost dintotdeauna si întotdeauna vor fi, chiar aici si acum.

Marturii 

Margaret Isherwood îsi aminteste de o experienta traita la varsta de 9 ani: “Atunci s-a petrecut acel fenomen (Miracolul) care, asa cum oricine stie, nu poate fi descris în cuvinte. Afirmatia biblica “Atunci am vazut cerurile deschizandu-se” poate descrie foarte bine ce am simtit atunci. Îmi amintesc ca îmi spuneam în gand, plina de veneratie si extaz: acum stiu, stiu cum este paradisul, acum stiu!”

Poetul indian Rabindranath Tagore privea rasaritul soarelui pe o strada din Calcutta cand “Brusc, într-o clipa, un val parea ca s-a ridicat de pe ochii mei… Norul dens de mahnire care îmi coplesea inima a fost strapuns din nou si din nou de Lumina Lumii. Nu exista nici un lucru si nici o fiinta pe care sa nu o iubesc în acel moment.” Iar Warner Allen, în cartea sa “Clipa în afara timpului”, descrie un moment de iluminare care a aparut în timpul auditiei Simfoniei a 7-a a lui Beethoven. Ca si altii, nici el nu a gasit cuvintele potrivite pentru a descrie acea experienta: “ Pot sa redau o descriere palida a acelei stari exceptionale doar printr-un amestec de afirmatii incoerente: mi s-a petrecut ceva – sunt coplesit – Acesta este oare Dumnezeu? – dar este prea simplu – am stiut dintotdeauna! – este ca si cum mi-as aminti un vechi secret uitat de mult – ma simt ca si cum am ajuns acasa – nu mai sunt “eu”, nu mai sunt “eu care gandesc” – nu exista moarte – aceasta pace transcende orice întelegere.”

Nenumarate exemple de asemenea momente exceptionale pot fi întalnite în poezii, autobiografii si lucrari spirituale din întreaga lume. Astfel, istoricul Kenneth Clark povesteste: “S-a petrecut în biserica din San Lorenzo, dar nu parea sa aiba vreo legatura cu frumusetea si armonia arhitecturii acesteia. Pot doar sa spun ca, timp de cateva minute, întreaga mea fiinta a fost inundata de un fel de fericire paradisiaca, cu mult mai intensa decat orice alta stare de fericire pe care o cunoscusem pana în acel moment… pot spune doar ca atunci am simtit “mana lui Dumnezeu”. Sunt absolut sigur de ea si, desi amintirea acelui moment s-a mai estompat, m-a ajutat sa înteleg fericirea sfintilor.”

 

TEHNICI DE TRASFORMARE: A SUFLA ASUPRA TĂCIUNILOR INIMII

Îmi amintesc cum a început acest blog. Unele persoane ce nu puteau participa la cursuri sau la diferitele activităţi ale Centrului au solicitat materiale şi suport pentru ghidare. Am dat curs acestei cereri.

Mai mult decât atât, s-a structurat şi posibilitatea de a putea asimila unele cursuri de Yoga on-line pe platforma site-ului MENTORYOGA.

Deşi pe acest blog, asa cum vedeţi, sunt oferite cu generozitate foarte multe cunoştinţe şi informaţii practice, vă putem spune cu certitudine, că doar citirea lor nu este nicidecum suficientă în sensul deschiderii efective către experienţa spirituală personală. S-a demonstrat de-a lungul timpului că cei care au integrat practic modalităţile sistemului Yoga şi au avut parte, cel puţin o perioadă de timp, de o ghidare personală au putut continua apoi singuri ceea ce au început.

În acest proiect ne-am asumat să venim în întâmpinarea aspiraţiilor dumneavoastră de cunoaştere şi autocunoaştere şi vă oferim această oportunitate de a comunica şi a aprofunda experienţa spirituală prin practica Yoga.

Există multe site-uri cu informaţii în domeniul spiritualităţii. Sunt mai puţine cele care asigură platforme de ghidare si dirijare asistată a practicii.

Un alt aspect important pe care doresc să-l subliniez  şi care s-a remarcat din experienţa de până acum, este că oamenii au adeseori tendinţa să confunde faptul de a citi, a se informa şi documenta cu efectiva realizare şi abilitate de a pune în practică. Cu alte cuvinte, deşi sunt mulţi care citesc despre Yoga, deşi sunt interesaţi şi aproape convinşi că practica acesteia îi poate tranforma, sunt destul de puţini cei care fac efectiv trecerea de la lectură, la nivelul practicii, ei crezând în mod naiv că o simplă citire a unor învăţături le-ar aduce şi experienţe spirituale semnificative.  ÎN SPIRITUALITATE TRECEREA DE LA TEORIE LA PRACTICĂ FACE TOATĂ DIFERENŢA. A pune în practică presupune a avea puterea de a trece de la percepţia exterioară de natură receptivă a unei învăţături la o atitudine solară, activă, conştient asumată,  de a experimenta direct acea învăţătură.

Iată de ce, pe acest blog ca şi pe site-ul MENTORYOGA am urmărit să facilităm prezentarea mai multor aspecte spirituale într-o manieră orală, liberă oferind chiar şi ghidare pentru anumite tehnici şi metode yoghine de trasformare.

În acest clip vă prezint o altă metodă meditativă care poate produce o profundă interiorizare şi trezirea acelui ”foc” al deschiderii inimii.

Pentru o mai bună experienţă vă sugerez să folosiţi căşti şi să daţi curs ghidării meditative.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: MODALITATI DE RECENTRARE SUFLETEASCA

Un extras mai lung din seria modalitatilor de trezire si recentrare sufleteasca prezentate in cadrul Seminarului consacrat trezirii si dinamizarii armonioase a centrului de forta Anahata Chakra.

Multi oameni se confrunta cu dificultati in existenta de zi cu zi. Multi isi dau seama si in ce consta impactul perturbator al problemelor si necazurilor, stiind sa descrie cu acuratete simptomele si sa indice cauzele declansatoare ale acestora in registrul manifestarii lor fizice, psihice si mentale. De nenumarate ori, in sedintele de consiliere si ghidare am sesizat aceste aspecte. Mai mult decat atat, sunt persoane cu mult bun simt care stiu ca ar trebui sa faca ceva pentru contracararea unor astfel de situatii si, de asemenea, am intalnit multe persoane care stiau si cam ce ar trebui facut pentru a readuce starea de echilibru si armonie in existenta lor. Si… cu toate acestea… pot sa va spun ca, dificultatea transformarii reale si eficiente rezida in faptul – foarte simplu, de altfel – că … uitam. Uitam sa aplicam, uitam de necesitate, de motivatie, uitam de intelegerile noastre anterioare, pur si simplu …uitam. Experimentam astfel o suis generis discontinuitate a constiintei.

Ceea ce este redat in acest clip pune foarte mult accent pe necesitatea creeri unui ”protocol” interior care sa redeclanseze si apoi sa faca posibila recentrarea si restructurarea fiintei in planul constientei de sine. Am facut, de asemenea, mai multe corelatii pentru a crea un sistem de reprezentare menit sa va ajute sa gasiti maniera personala de a pune in aplicare metodele descrise. 

DESPRE A FI CONSTIENT

Pentru noi răsare doar acea zi de care suntem conştienţi.

Henry David Thoreau, Walden

Ce este conştientizarea?

Conştientizarea este actul care defineşte la modul esenţial natura umană şi poate deveni prin antrenament o atitudine constantă care exprimă trezirea conştiinţei de sine. Aceasta determină fundamental structurarea acelui univers interior care conduce la a trăi viaţa în armonie cu tine însuţi şi cu lumea exterioară. A urmări să devenim conştienţi se referă la căutarea a ceea ce suntem cu adevărat şi la punerea unor întrebări revelatoare cu privire la viziunea noastră asupra lumii şi la locul nostru în cadrul acesteia, precum şi la trezirea unei stări de apreciere conştientă a fiecărui moment pe care îl trăim. Dar mai presus de orice, conştientizarea se referă la a fi în contact cu realitatea.

Din perspectiva spiritualităţii orientale, starea de veghe obişnuită apare ca fiind extrem de limitată, semănând din multe puncte de vedere mai degrabă cu un vis decât cu o stare de luciditate. Meditaţia ne ajută să ne trezim din această somnolenţă caracterizată de automatisme şi inconştienţă, fapt care ne permite să ne trăim viaţa având acces la toate posibilităţile noastre conştiente şi inconştiente. Înţelepţii, yoghinii şi maeştrii zen au explorat sistematic acest teritoriu, de mii de ani. Ei au învăţat astfel un lucru care ar putea fi extrem de benefic în lumea occidentală modernă, în sensul renunţării la tendinţa noastră culturală orientată spre a controla şi a supune natura din care facem parte integrantă, în loc să o onorăm cu respectul pe care i-l datorăm. Experienţa colectivă a acestor maeştri sugerează că prin investigarea introspectivă a naturii noastre lăuntrice, şi în particular a naturii minţii noastre printr-o observare de sine atentă şi sistematică, noi putem trăi o viaţă caracterizată într-o mai mare măsură de bucurie, armonie şi înţelepciune. În plus, ne poate oferi o viziune asupra lumii complementară celei predominant reducţioniste şi materialiste, care predomină la ora actuală în gândirea şi în instituţiile occidentale. Această viziune nu este neapărat „orientală” sau mistică. De pildă, Thoreau a înţeles acest lucru încă din anul 1846, când a descris cu multă pasiune în New England această problemă a stării noastre obişnuite de conştiinţă, inclusiv nefericitele ei consecinţe.

Capacitatea de a fi conştient este considerată însăşi temelia meditaţiei budiste. În esenţă, ea reprezintă un simplu concept, dar puterea ei sălăşluieşte în punerea ei în practică şi în aplicaţiile sale. A fi conştient înseamnă să fii atent într-o anumită manieră particulară: să îţi focalizezi atenţia asupra momentului prezent, în mod deliberat şi fără a-l judeca în mod critic. Acest tip de atenţie conduce treptat la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei şi la acceptarea realităţii prezente. Ea ne ajută să înţelegem că viaţa noastră se derulează moment cu moment. Dacă nu suntem în întregime prezenţi în majoritatea acestor momente, riscăm nu numai să ratăm aspectele cele mai importante ale vieţii noastre, dar şi să nu realizăm plenitudinea şi bogăţia tuturor posibilităţilor de creştere şi de transformare care ni se deschid în cale.

O focalizare redusă a atenţiei asupra momentului prezent conduce inevitabil la apariţia altor probleme, datorate acţiunilor şi comportamentelor noastre inconştiente şi automate, generate de multe ori de temerile şi de nesiguranţa noastră, cu rădăcini extrem de adânci în subconştient. Dacă nu vom încerca soluţionarea lor, aceste probleme vor tinde să se acumuleze în timp, putând conduce în cele din urmă la un blocaj generalizat şi la o ruptură totală de realitate. Astfel, ne putem pierde treptat încrederea în capacitatea de a ne redirecţiona energiile către o mai mare împlinire şi fericire personală, sau chiar către o stare de sănătate mai bună.

A fi conştient reprezintă o cale simplă, dar extrem de eficientă, prin care ne putem debloca, intrând din nou în contact cu înţelepciunea şi cu vitalitatea noastră. Ea reprezintă o cale prin care ne putem schimba în mod deliberat direcţia către care ne îndreptăm şi calitatea vieţii, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu familia, cu munca şi cu planeta în ansamblul ei, dar mai presus de orice, cu noi înşine ca persoană individuală.

Secretul acestei căi – care stă la baza budismului, taoismului şi yogăi, şi pe care o regăsim inclusiv în opera unor mari gânditori precum Emerson, Thoreau şi Whitman sau în înţelepciunea unor mistici creştini – constă în aprecierea momentului prezent şi în dezvoltarea unei relaţii intime cu el, prin stabilirea unui contact permanent cu el, dublat de atenţie şi de discernământ. Această atitudine reprezintă extrema opusă celei prin care viaţa este considerată un dat şi luată aşa cum este.

Obiceiul de a ignora momentele prezente în favoarea celor care vor veni cândva conduce inevitabil la o incapacitate de a sesiza şi de a înţelege reţeaua influenţelor prezente care ne determină viaţa. Aceasta include incapacitatea de a ne înţelege propria minte, ca să nu mai vorbim de influenţa acesteia asupra percepţiilor şi acţiunilor noastre. Ea ne limitează dramatic perspectiva asupra individualităţii noastre, dar şi asupra relaţiilor care ne unesc cu celelalte persoane şi cu lumea în ansamblul ei. În mod tradiţional, religia a fost dintotdeauna domeniul unor asemenea introspecţii cu caracter spiritual, dar a fi conştient nu are aproape nimic de-a face cu religia, decât dacă înţelegem acest concept în sensul său cel mai profund, acela de cale prin care omul încearcă să descopere misterul cel mai profund al vieţii, inclusiv inter-relaţia sa vitală cu tot ceea ce există.

Atunci când ne angajăm atenţia într-o manieră deschisă, fără a cădea pradă propriilor noastre preferinţe şi antipatii, opinii şi prejudecăţi, proiecţii şi aşteptări, în faţă ni se deschid noi posibilităţi şi avem astfel şansa de a ne elibera de obstacolele pe care ni le ridică adeseori în cale inconştienţa.

Îmi place să mă gândesc la puterea de a fi conştient ca la o artă a vieţii trăită în mod conştient. Nimeni nu trebuie să fie budist sau yoghin pentru aceasta. De altfel, cine cunoaşte cât de cât budismul ştie că cel mai important lucru pe această cale este să fii tu însuţi şi să nu încerci să devii ceva ce nu eşti. În esenţă, budismul se referă la intrarea în contact cu propria natură profundă şi cu manifestarea liberă a acesteia. El propovăduieşte trezirea interioară şi perceperea realităţii exact aşa cum este aceasta. Însuşi cuvântul „Buddha” înseamnă „cel care s-a trezit, ajungând să îşi cunoască adevărata natură interioară”.

Altfel spus, conştientizarea nu intră în nici un fel de conflict cu credinţele sau cu tradiţiile de orice fel – fie ele religioase sau ştiinţifice – şi nu îşi propune să convingă pe cineva de o anumită dogmă sau de un alt sistem de convingeri, bazat pe o altă ideologie. Ea reprezintă o simplă modalitate pragmatică de a intra în contact cu propria plenitudine a fiinţei printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare şi de acţiune conştientă. Practica lucidităţii nu reprezintă un proces analitic, rece şi raţional, care exclude sentimentele. Esenţa ei este apreciativă, delicată şi liniştitoare. Altfel spus, este o practică „a inimii”, realizată cu ”inimă” şi care conduce către Inima întregii creaţii care este Dumnezeu.

Simplu, dar nu uşor

Deşi este simplu să fii conştient, nu este întotdeauna uşor. Conştientizarea presupune un efort conştient şi foarte multă disciplină, aceasta fiind singura modalitate prin care putem înfrânge forţele care se opun ei, respectiv obişnuinţele noastre inconştiente şi automatismele noastre, care sunt extrem de insidioase. Ele sunt atât de puternice şi atât de greu de conştientizat încât învingerea lor şi focalizarea atenţiei asupra momentelor prezente nu pot fi realizate fără un angajament interior susţinut şi fără o anumită disciplină. Din fericire, această disciplină oferă satisfacţii foarte mari, întrucât ne pune în contact cu numeroase aspecte ale vieţii noastre de care în mod normal nu suntem conştienţi, fiind, cum s-ar spune, invizibile pentru noi.

În plus, a fi conştient este o activitate care iluminează şi eliberează. Iluminează în sensul că ne permite să vedem mai clar realitatea din jurul nostru, ajutându-ne astfel să înţelegem mai profund diferite domenii ale vieţii noastre cu care până acum nu ne-am aflat în contact, sau pe care nu doream să le conştientizăm. În această categorie poate intra întâlnirea faţă în faţă cu anumite emoţii profunde – cum ar fi durerea, tristeţea, mânia şi teama – pe care nu le manifestăm sau nu le acceptăm întotdeauna în mod conştient. Această practică ne poate ajuta de asemenea să apreciem într-o mai mare măsură anumite sentimente precum bucuria, pacea şi fericirea, care de multe ori trec pe lângă noi aproape nebăgate în seamă. Pe de altă parte, este o practică eliberatoare în sensul că ne conduce către noi modalităţi de a ne simţi bine în pielea noastră şi în mijlocul acestei lumi, şi ne poate elibera de capcanele în care cădem atât de frecvent. Este totodată şi o tehnică ce amplifică puterea personală, întrucât starea de a fi conştient îţi deschide numeroase canale care fac legătura cu rezervoarele profunde ale creativităţii, inteligenţei, imaginaţiei, clarităţii, fermităţii şi înţelepciunii noastre lăuntrice.

Majoritatea oamenilor nu realizează că mintea lor gândeşte în permanenţă. Fluxul continuu de gânduri care emană din mintea noastră nu prea ne permite acele momente de respiro absolut necesare contemplării şi introspecţiei. În acest fel, noi pierdem adeseori din vedere acele mici momente atât de preţioase în care pur şi simplu existăm, fără a alerga şi a acţiona în permanenţă. Cele mai multe dintre acţiunile noastre nu sunt asumate în mod conştient, ci sunt determinate de toate aceste gânduri şi impulsuri comune care ne trec tot timpul prin minte, ca un râu agitat, ca să nu spunem ca o cascadă. Dacă ne lăsăm prinşi de acest torent, el ne va scufunda şi ne va târî în locuri în care nu dorim să ajungem, fără măcar să ne dăm seama încotro ne îndreptăm.

Meditaţia este procesul care ne permite să învăţăm cum putem ieşi de sub influenţa acestui torent, cum ne putem aşeza pe malul său, ascultându-l şi privindu-l, pentru a-i folosi apoi energia astfel încât să fim ghidaţi, şi nu terorizaţi de el. Acest proces este perfect posibil, dar nu se întâmplă de la sine, în mod magic. El necesită foarte multă energie. Ceea ce noi numim „practică” sau „practica meditaţiei” este de fapt efortul de a dezvolta în mod conştient capacitatea noastră de a fi în momentul prezent. (extras din lucrarea Meditatia – Arta de a fi constient – J.K. Zinn)

¤

Întrebare: Cum pot corecta o situaţie neplăcută care se manifestă în întregime sub nivelul conştientului meu?

Nisargadatta: Fiind cu tine însuţi… observându-te în viaţa de zi cu zi, cu o atenţie maximă şi cu intenţia de a o înţelege, nu de a o judeca, acceptând total ceea ce apare indiferent ce turnură ia aceasta. În acest fel, vei încuraja ieşirea la suprafaţa conştiinţei a impulsurilor ascunse în straturile ei adânci, îmbogăţindu-ţi astfel viaţa şi conştiinţa cu energiile lor captive. Aceasta este marea operă a conştientizării; ea înlătură obstacolele şi eliberează energiile prin înţelegerea naturii vieţii şi a minţii. Inteligenţa este poarta către libertate, iar atenţia vigilentă este mama inteligenţei.   Nisargadata Maharaj, „I Am That”

INCOTRO MA INDREPT?

 Oriunde te-ar purta paşii, activitatea ta se desfăşoară în prezent. La orice te gândeşti în clipa de faţă, către acea destinaţie se îndreaptă mintea ta.

Acum urmează să te intrebi: „Încotro mă îndrept?”

Ne place sau nu, momentul prezent este tot ceea ce avem ca să putem acţiona. Din păcate, ne ducem viaţa ca şi cum am uita clipă de clipă că suntem aici. În fiecare moment ne aflăm la intersecţia dintre aici şi acum. În clipa în care norii amăgirii ne întunecă mintea, făcându-ne să uităm unde ne aflăm în clipa de faţă, ne rătăcim. „Încotro te îndrepţi?” devine o problemă reală.

Atunci când afirm că ne rătăcim, mă refer la faptul că noi uităm temporar de noi înşine şi de gama largă de posibilităţi care ne stau în faţă, căzând într-un fel de automatism robotizat legat de felul în care privim lucrurile, în care gândim şi acţionăm. În astfel de momente, pierdem contactul cu esenţa noastră profundă, cea care ne asigură toate marile şanse de a ne exprima creativitatea, de a învăţa şi de a creşte. Dacă nu suntem atenţi, aceste momente de uitare se pot prelungi, ajungând să reprezinte aproape întreaga noastră viaţă.

Dacă dorim să intrăm cu adevărat în contact cu momentul şi cu locul în care deja ne aflăm, indiferent care ar fi acestea, este necesar să ne oprim din ceea ce facem o perioadă de timp suficient de lungă pentru a putea conştientiza momentul prezent, pentru a-l simţi intens, într-o manieră lucidă, în toată plenitudinea lui, pentru a-l cunoaşte şi pentru a-l înţelege mai bine. Numai aşa vom putea accepta adevărul acestui moment şi impactul lui asupra vieţii noastre, numai aşa vom putea învăţa lecţia pe care o incumbă el, mergând apoi mai departe. Din păcate, suntem preocupaţi cel mai adesea de trecutul nostru, de acele lucruri care s-au întâmplat cândva, sau de un viitor care nu s-a petrecut încă. Altfel spus, în loc să ne ancorăm în momentul prezent, noi ne proiectăm într-un alt timp şi spaţiu, sperând că acolo lucrurile se vor derula altfel, într-o manieră mai fericită pentru noi, aşa cum am dori să se deruleze sau cum s-au derulat cândva. În cea mai mare parte a timpului, suntem parţial conştienţi de această tensiune interioară. Încă şi mai regretabil este faptul că suntem doar parţial conştienţi de ceea ce facem în şi cu viaţa noastră, de direcţia în care ne îndreptăm, de efectele pe care le au acţiunilor noastre, şi mai subtil pe care gândurile noastre le au asupra realităţii vizibile şi invizibile, respectiv asupra felului în care acţionăm sau în care nu acţionăm.

Spre exemplu, de multe ori noi considerăm că ceea ce gândim – ideile şi opiniile pe care le emitem în fiecare moment în legătură cu o situaţie dată – reprezintă „adevărul curat” despre situaţia dată, deopotrivă cea din lumea exterioară şi cea lăuntrică, din mintea noastră. Din păcate, de cele mai multe ori lucrurile nu stau chiar aşa.

Plătim apoi un preţ ridicat pentru aceste greşeli şi prezumţii neverificate, pentru ignorarea aproape deliberată a bogăţiei momentului prezent. Aceste greşeli se acumulează treptat, pe nevăzute, colorându-ne viaţa fără ca noi să ştim, sau fără a mai putea face ceva în privinţa respectivei situaţii. Nu suntem niciodată bine ancoraţi în momentul prezent, motiv pentru care nu putem intra în contact cu totalitatea posibilităţilor noastre. Dimpotrivă, ne cantonăm într-un fel de ficţiune personală, convinşi că ştim deja cine suntem, unde ne aflăm şi încotro ne îndreptăm, dar mai ales că ştim ce se întâmplă. În tot acest timp, rămânem prinşi în gândurile, fanteziile şi impulsurile noastre, majoritatea legate de trecutul sau de viitorul nostru, de ceea ce ne dorim şi de preferinţele sau de temerile şi antipatiile noastre, care se schimbă continuu, întunecându-ne şi mai mult viziunea asupra realităţii prezente şi asupra direcţiei în care ne îndreptăm.

Subiectele dezvoltate pe acest blog sunt menite să ducă pentru cel deschis şi sincer cu el insuşi către o trezire din aceste vise iluzorii şi din coşmarurile în care se transformă adeseori acestea. Incapacitatea noastră de a ne da seama că această viziune greşită asupra realităţii nu reprezintă decât o proiecţie a minţii noastre conduce la ceea ce budiştii numesc „ignoranţă” sau „inconştienţă”.

Intrarea în contact cu realitatea din jurul nostru înseamnă a fi conştient. Trezirea din aceste vise se face prin meditaţie, prin dezvoltarea sistematică a capacităţii de a fi conştient, respectiv a conştientizării momentului prezent. Această trezire este întotdeauna însoţită de aşa-numita „înţelepciune”, adică de capacitatea de a vedea mai profund în lumea cauzelor şi a efectelor, a interconexiunilor dintre lucruri, astfel încât să nu mai cădem atât de uşor în capcana confundării realităţii cu visele pe care ni le creăm singuri. Pentru a ne găsi calea, este absolut necesar să fim din ce în ce mai atenţi la momentul prezent. Acesta este singurul moment în care trăim şi simţim efectiv, în care putem creşte şi în care ne putem schimba viaţa. Este necesar să devenim mai conştienţi şi să ne luăm toate precauţiile necesare pentru a evita să ne lăsăm prinşi între lumea trecutului şi viitorului, în lumea fascinantă a viselor şi proiecţiilor noastre, în detrimentul vieţii noastre reale.

Atunci când vorbim de meditaţie, este important să înţelegi că nu ne referim la o activitate ciudată, care nu face parte integrantă din viaţa de zi cu zi, aşa cum consideră în mod greşit cultura noastră populară. Meditaţia nu înseamnă să te transformi într-un fel de zombi care nu face decât să vegeteze fără să facă nimic, într-un narcisist care nu se gândeşte decât la sine, într-un „cadet al spaţiului” sau un om care îşi contemplă ombilicul, într-un adept al unui cult, într-un credincios, un mistic sau un filozof oriental. Meditaţia înseamnă mai degrabă să fii tu însuţi şi să ştii cine eşti şi încotro te îndrepţi. Ea te ajută să înţelegi că te afli pe o cale bine definită care este sinonimă cu propria ta viaţă, indiferent dacă aceasta îţi place sau nu. Meditaţia ne poate ajuta să înţelegem că această cale numită viaţă are o anumită direcţie, dar se derulează clipă de clipă, fiecare pas conducând la cel următor. Tu fiind cel ce o direcţionezi. De aceea, momentul prezent îl influenţează întotdeauna pe cel care urmează.

Dacă ceea ce se petrece acum influenţează ce se va petrece în viitor, atunci nu ţi se pare normal să priveşti din când în când la ce se petrece în jurul tău, pentru a intra astfel într-un contact mai profund cu realitatea ta prezentă, astfel încât să poţi percepe cu claritate calea pe care te afli şi direcţia către care te îndrepţi, luând eventual măsurile necesare pentru a-ţi schimba această direcţie? Făcând acest lucru, îţi vei putea stabili o direcţie care ţi se potriveşte mai bine, care se adaptează plenar esenţei tale, o cale a sufletului sau a inimii, calea ta pe care am putea-o numi simbolic: CALEA. Dacă nu vei face acest lucru, momentul care urmează va fi influenţat doar de inconştienţa din momentul prezent. Zilele, lunile şi anii trec foarte rapid nefiind observaţi, folosiţi, apreciaţi.

Este foarte uşor să te îndrepţi direct către mormânt, învăluit într-o ceaţă, şi să te trezeşti abia în momentul de dinaintea morţii dându-ţi seama că tot ce ai crezut atâţia ani la rând despre viaţa ta şi despre felul în care ar fi trebuit să o trăieşti, despre ceea ce contează cu adevărat şi ce nu, au fost în cel mai bun caz adevăruri parţiale neconştientizate, bazate în cea mai mare parte pe ignoranţă sau pe teamă, idei care ţi-au limitat viaţa şi pe care le-ai fi putut evita cu uşurinţă dacă le-ai fi privit cu luciditate în faţă. Este foarte posibil şi chiar necesar să realizezi că viaţa de până acum  a avut de multe ori direcţia orientată de ceilalţi. Poate din această cauză nu-ţi găseşti rostul. Poate că este bine să recunoşti că până acum ai cam visat visul altora.

Nici o altă persoană nu poate face acest lucru în locul nostru, să se trezească în locul nostru, deşi familia şi prietenii încearcă uneori cu disperare să ne ajute să ieşim din orbire şi să percepem realitatea aşa cum este ea. În ultimă instanţă, trezirea rămâne însă un proces prin care trebuie să trecem de unii singuri. În această privinţă, oriunde te-ai duce, ai ajuns deja, căci calea pe care mergi este însăşi viaţa ta.

La sfârşitul unei vieţi îndelungate, dedicată în întregime meditaţiei, Buddha a sintetizat astfel această cale pentru discipolii săi (care sperau să afle un secret care să le uşureze calea): „Fii o lumină pentru tine însuţi”.

DIN TAINELE CREIERULUI

Fiinta umana vazuta ca un intreg este o minunata creatie a lui Dumnezeu. Ceva din perfectiunea acestei opere se lasa a fi intuit si chiar perceput pe diferitele niveluri de structurare si functionare a sa. Dar ceea ce ne fascineaza cel mai mult pe noi cat si pe oamenii de stiinta este felul de organizare si functionare a creierului. Am mai prezentat si cu alte ocazii, aspecte cu privire la creier (VEZI ”PUTEREA ASCUNSA A CREIERULUI”).  In acest clip sunt insa prezentate o serie intreaga de aspecte legate de functionarea creierului din perspectiva integrarii acestuia pe un nivel superior corelat cu manifestarea starilor modificate de constiinta, a starilor mistice, a trairilor de natura spirituala.

RENUNTAREA LA GAND

Ati auzit de multe ori, cei care va preocupati de evolutia propriei constiinte, ca nu exista nici o diferenta intre noi din punctul de vedere al esentei spirituale (Sinele divin) care defineste natura umana. Si totusi care este diferenta dintre tine si o fiinta realizata spiritual? Fiinta realizata spiritual este Una cu acest moment, cu momentul prezent. Ea nu se opune intern momentului prezent cu tot ceea ce el poate aduce. Ea nu este rezistenta interior la ceea ce se produce, existentei lui ACUM, indiferent ce aduce acest moment de ACUM.

In aceasta conferinta Eckhart Tolle prezinta propria sa viziune cu privire la procesul transformarii constiintei.

VEZI AICI ACEASTA PREZENTARE

TEHNICI DE TRANSFORMARE: MEDITATIA BUNATATII PLINA DE IUBIRE

Nici un om nu este in intregime o insula;

Orice om este un fragment dintr-un continent,

Este o parte integranta dintr-un ansamblu.

Daca o bucata de pamant dispare in mare,

Europa devine mai mica.

Este ca si cum ar disparea un promontoriu,

Sau locuinta ta, ori a prietenilor tai.

Moartea fiecarui om reduce o parte din mine,

Caci eu sunt implicat in intreaga umanitate.

De aceea, nu trimite niciodata pe cineva sa afle pentru cine bat clopotele.

Clopotele bat pentru tine.

John Donne, Meditatia XVII

Noi rezonam atat de usor cu necazurilor celorlalti oameni pentru ca suntem cu totii interconectati. Suntem simultan un intreg si o parte dintr-un intreg mai mare; de aceea, putem schimba intreaga lume daca ne schimbam pe noi insine. Este bine sa credem acest lucru.  Daca eu devin in acest moment un centru din care emana bunatate si iubire, intreaga lume capata un nucleu in plus de bunatate si iubire (aparent minor, dar in nici un caz nesemnificativ) care lipsea cu o clipa mai devreme. Astfel, aceasta schimbare imi este benefica mie, dar si restului lumii.

Probabil ai observat ca nu intotdeauna te manifesti ca un centru din care emana bunatate si iubire, nici macar fata de tine insuti. Dimpotriva, in societatea in care traim putem vorbi de o adevarata epidemie a lipsei de incredere in sine si a pretuirii de sine. La o conferinta cu Dalai Lama tinuta la Dharamsala in anul 1990, un psiholog american a incercat sa-i puna maestrului o intrebare legata de absenta pretuirii de sine. A fost nevoie ca intrebarea sa-i fie tradusa lui Dalai Lama de mai multe ori in limba tibetana (desi engleza maestrului este destul de buna), pentru simplul motiv ca acesta nu putea intelege conceptul occidental de „absenta a pretuirii de sine”. Cand in sfarsit a inteles despre ce este vorba, el s-a intristat vizibil la auzul faptului ca un numar atat de mare de americani cad prada unor sentimente atat de profunde de aversiune fata de sine si de neadaptare.

Tibetanii nu cunosc practic asemenea sentimente. Desi se confrunta cu problema grava a refugiatilor care fug din calea opresiunii chineze si care traiesc in saracia specifica lumii a treia, ei nu stiu ce inseamna absenta pretuirii de sine. Cine stie insa ce se va intampla cu generatiile lor viitoare, dupa ce vor intra in contact cu asa-zisele „tari dezvoltate”. Poate ca noi ne-am dezvoltat prea mult din punct de vedere exterior si prea putin din punct de vedere launtric si, cu toata bogatia noastra, noi suntem cei care traim in saracie.

 Unul din pasii pe care ii putem face pentru a iesi din aceasta saracie este meditatia bunatatii pline de iubire. La fel ca in orice alt tip de meditatie, cel mai bun inceput suntem chiar noi insine. Tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem inimile in fata bunatatii, a acceptarii si a iubirii. Pare simplu, dar nu este intotdeauna. Va trebui sa ne reamintim sa facem acest lucru din nou si din nou, la fel ca atunci cand ne focalizam asupra respiratiei in timpul meditatiei in postura sezand. Mintea nu este dispusa sa accepte foarte usor aceasta deschidere in fata iubirii de sine, din cauza ranilor pe care le ascundem cu totii in profunzimile fiintei noastre. Merita totusi sa incercam, macar experimental, sa ne deschidem in fata acceptarii si iubirii de sine, la fel ca o mama care isi strange la piept copilul speriat sau ranit, cu o iubire neconditionata si fara nici o rezerva.

Te poti deschide in fata iertarii de sine, eventual si a iertarii celorlalti? Este posibil sa te simti fericit in clipa de fata? Este in regula sa te simti bine? Ai vreun motiv sa fii fericit in momentul prezent?

Iata cum trebuie sa se desfasoare meditatia bunatatii pline de iubire. Nu confunda insa cuvintele care descriu practica cu practica propriu-zisa. La fel ca intotdeauna, ele nu fac decat sa indice directia:

Incepe prin a te centra in postura de meditatie si focalizeaza-ti atentia asupra respiratiei. In continuare, de la nivelul inimii sau al abdomenului, invita sentimentele si iubirea sa radieze pana cand ele iti vor umple toata fiinta. Lasa-te mangaiat de propria constiinta, ca si cum ai fi un copil care merita sa fie iubit si tratat cu bunatate. Incarca-ti constiinta cu energia plina de iubire a unei mame, dar si cu energia plina de iubire a unui tata. Lasa-te rasfatat de aceasta iubire parinteasca si de aceasta bunatate de care poate ca nu ai avut suficient parte pe vremea cand erai copil. Scufunda-te in aceasta energie a bunatatii pline de iubire, inspir-o si expir-o, ca si cum ar fi o sursa de lumina si de caldura dupa care ai tanjit multa vreme si care acum iti sta in sfarsit la dispozitie.

Invita sentimentele profunde de pace si de acceptare sa fie prezente in tine. Unii oameni prefera sa rosteasca din cand in cand afirmatii-forta, de genul: „Imi manifest intentia sa ma eliberez de ignoranta, de lacomie si ura, sa nu mai sufar niciodata, sa fiu fericit”. In realitate, aceste cuvinte au scopul de a trezi in ei sentimentele de bunatate si de iubire. Ei isi exprima astfel dorinta de a avea parte de tot ce are viata mai bun de oferit, intentia lor constienta de a se elibera in momentul prezent (macar in acest moment) de toate problemele lor, generate de multe ori chiar de ei insisi, datorita temerilor si incapacitatii lor de a-si aduce aminte.

Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, mangaindu-te si implinindu-te, poti ramane in aceasta stare o perioada indefinita. Poti bea din acest izvor de apa vie, te poti imbaia in el, regenerandu-te si hranindu-te. Acest exercitiu se poate dovedi un instrument profund vindecator pentru trup si pentru minte.

Poti merge chiar mai departe. Daca ai reusit sa te ancorezi in starea de iubire si de bunatate, care emana acum din intreaga ta fiinta, poti directiona aceasta energie in exterior, catre oricine doresti. De pilda, poti incepe cu membrii cei mai apropiati ai familiei tale. Daca ai copii, focalizeaza-te asupra imaginii lor la nivelul ochiului mintii si al inimii. Vizualizeaza-le sinele superior, binecuvanteaza-i si doreste-le sa nu sufere inutil, sa isi gaseasca propria cale in aceasta lume, sa experimenteze iubirea si acceptarea in viata lor. Poti continua apoi cu sotia sau cu sotul, cu celelalte rude, cu parintii etc.

Daca luam cazul parintilor, iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre ei indiferent daca mai traiesc inca sau au murit. Trimite-le un gand bun, doreste-le sa nu se simta izolati si sa nu sufere, iubeste-i. Daca te simti capabil si ti se pare ca acest lucru te-ar putea elibera de o povara, gaseste un loc in inima ta si iarta-i pentru toate limitarile lor, pentru temerile lor, pentru actiunile gresite si suferinta pe care ti-au cauzat-o. Aminteste-ti in aceasta directie celebrul vers din poezia lui Yeats: „Pai, ce altceva ar fi putut face, dat fiind ca este asa cum este?”

Poti merge chiar mai departe. In continuare, iti poti directiona energia bunatatii si iubirii catre toti oamenii, nu numai catre cei pe care ii cunosti, dar si catre cei pe care nu ii cunosti. Nimeni nu poate sti in ce masura va beneficia umanitatea in urma acestui demers, dar este absolut sigur ca tu vei beneficia, in sensul rafinarii si expansiunii corpului tau emotional. Acest proces te va ajuta sa te maturizezi, cu atat mai mult daca iti vei directiona energia bunatatii si a iubirii catre acei oameni cu care nu te intelegi bine, pe care ii antipatizezi sau pe care ii respingi, care te-au amenintat sau te-au ranit. La fel de bine iti poti directiona energia bunatatii si a iubirii catre grupuri intregi de oameni, catre toti cei oprimati, care sufera, care traiesc in regiuni afectate de razboi, de violenta si ura – stiind ca nu sunt diferiti de tine, ca si ei au persoane pe care le iubesc, sperante si aspiratii, nevoi de adapost, hrana si pace. Poti expansiona apoi si mai mult energia bunatatii pline de iubire, directionand-o catre intreaga planeta, cu toate splendorile si ranile ei tacute, catre mediul inconjurator, catre rauri si paraie, catre atmosfera pamantului, catre oceane, paduri, plante si animale, la nivel colectiv sau individual.

Practic, nu exista limite naturale ale practicarii bunatatii pline de iubire in meditatie sau in viata de zi cu zi. Procesul este sinonim cu o realizare continua, din ce in ce mai plenara, a interconexiunilor care ne unesc pe toti. Este manifestarea directa si consecinta acestei realizari. Daca ne putem deschide pentru o singura clipa catre iubirea unui copac, a unei flori, a unui caine, a unui loc, a unei persoane sau catre iubirea de sine, putem descoperi in acel moment toti oamenii, toate locurile, intreaga suferinta si intreaga armonie. Acest tip de practica nu isi propune sa schimbe ceva sau sa conduca la un rezultat concret, desi la prima vedere poate parea ca asa stau lucrurile. El nu face altceva decat sa reveleze realitatea care este intotdeauna prezenta. Iubirea si bunatatea exista chiar acum, in momentul prezent, undeva sau in cineva; de fapt, pretutindeni. De regula, capacitatea noastra de a le percepe este ingropata undeva, in adancurile fiintei noastre, sub temerile si ranile pe care le-am suferit, sub lacomia si ura noastra, sub cramponarea noastra disperata de iluzia ca suntem separati si izolati.

Prin deschiderea interioara in fata acestor sentimente, in timpul practicii, noi ne dilatam si transcendem granitele propriei ignorante, la fel cum, prin yoga, transcendem granitele rezistentei opuse de muschii, ligamentele si tendoanele noastre, si la fel cum, in toate formele de meditatie, transcendem granitele ignorantei din inimile si din mintile noastre. Desi pare uneori dureros, procesul de intindere corporala si de dilatare in planul constiintei ne permite sa crestem, sa ne transformam, si astfel sa schimbam intreaga lume.

¤

”Religia mea este bunatatea”

Dalai Lama

¤

Practica!

Intra in contact cu sentimentul bunatatii pline de iubire, in timpul practicii tale meditative. Incearca sa depasesti toate obiectiile pe care ti le aduce mintea, toate motivele pentru care nu merita sa fii iubit sau acceptat. Considera toate aceste obiectii simple ganduri efemere (nu o realitate imuabila). Scufunda-te in caldura si in acceptarea bunatatii pline de iubire, ca si cum ai fi un copil pe care mama sau tatal sau il tine in brate. Dupa ce te-ai stabilizat in aceasta stare de constiinta, directioneaza energia bunatatii si a iubirii catre alte persoane si catre intreaga lume. Nu exista nici o limita in aceasta directie, dar la fel ca in cazul oricarei alte practici, si aceasta se aprofundeaza si se amplifica numai prin perseverenta, la fel cum cresc plantele dintr-o gradina ingrijita cu iubire. Nu incerca sa ajuti in acest fel pe cineva sau intreaga planeta. Limiteaza-te sa te concentrezi constient asupra lor, sa ii apreciezi, sa le doresti tot binele din lume, sa te deschizi in fata durerii lor printr-o atitudine plina de bunatate, compasiune si acceptare. Daca, in urma acestui proces, simti impulsul interior de a actiona concret, schimbandu-ti comportamentul in aceasta lume, manifesta-ti iubirea, bunatatea si luciditatea prin toate actiunile tale.

(extras din lucrarea „Meditatia – arta de a fi constient” de Jon Kabat-Zinn aparuta la Editura KAMALA)

INTREBARI PENTRU CAUTARE

„Important este să-ţi pui tot timpul întrebări. Curiozitatea stă la baza existenţei. Atunci când contempli misterele eternităţii, ale vieţii şi ale extraordinarei alcătuiri a realităţii, nu poţi decât să rămâi uimit în faţa lor. Este de ajuns dacă încerci sa înţelegi măcar o părticică a acestei taine, zilnic. Nu-ţi pierde niciodată sfânta curiozitate.”Albert Einstein

Poate am auzit multi despre metoda introspectiei meditative.  Forma cea mai cunoscuta a acestei meditatii urmareste sa creeze conditiile interioare prin care raspunsul la faimoasa intrebare CINE SUNT EU? sa se reveleze gradat in inima noastra. Despre aceasta meditatie care a fost popularizata in Occident de catre Paul Brunton, discipol al lui Ramana Maharishi vom mai vorbi si cu alte ocazii.

In clipul urmator va propun o metoda accesibila si eficienta de introspectie prin auto-interogare. Chiar daca nu stim ce este meditatia si, prin urmare, nu stim cum sa meditam, vom putea, prin intermediul acestei metode sa descoperim unele raspunsuri la intrebarile pe care ni le punem.

Sa nu uitam că viata pe care o traim depinde in mare masura de întrebările pe care ni le punem în mod obişnuit nouă şi celorlalţi.

VIZIUNEA – UN SUPORT AL PRACTICII SPIRITUALE

Este practic imposibil, si oricum absurd, sa te angajezi in practica zilnica a meditatiei daca nu ai o viziune asupra acesteia care sa ii confere valoare, sa te indemne sa o practici si sa te convinga ca aceasta este calea ta, si nu doar o alta pasiune de moment. In societatile traditionale, aceasta viziune era oferita si sustinuta continuu de cultura acestora. Daca erai budist, puteai practica linistit meditatia, caci intreaga cultura pretuia aceasta tehnica, pe care o considera insasi calea care duce catre trezirea luciditatii, catre compasiune si catre iluminare, o cale a intelepciunii care conduce la eliminarea suferintei.

In sistemul cultural occidental este insa foarte greu sa gasesti vreun sprijin pentru alegerea unei astfel de cai personale a disciplinei si a perseverentei, cu atat mai mult daca aceasta presupune depunerea unui anumit efort, dublat insa de non-actiune, respectiv cheltuirea unei anumite energii, dar fara obtinerea unui „produs finit” tangibil. Dramatic este ca oricat de mult ne-am propune noi sa devenim o persoana mai buna (respectiv mai calma, mai lucida si mai plina de compasiune), conform viziunii romantice sau naive pe care o avem, sansele de a reusi sunt extrem de reduse in conditiile in care trebuie sa facem  fata continuu agitatiei din viata noastra, care ne influenteaza deopotriva mintea si trupul. Este dificil chiar si sa ne trezim dimineata devreme, cand afara este intuneric si frig, pentru a medita ancorandu-ne in momentul prezent. In cultura occidentala, o cale precum cea a meditatiei facute pentru a deveni deplin constient pare oarecum triviala sau neinsemnata, meditatia fiind mereu lasata pe locul doi sau amanata pe altadata, in favoarea prelungirii somnului de dimineata, sau cel putin pentru a putea sa mai ramanem o vreme in asternuturile calde.

De aceea, daca doresti sa iti asumi calea meditatiei pe termen lung, intr-un mod plenar angajat, ai nevoie de o viziune personala, profunda, tenace si cat mai apropiata de esenta cu care te identifici, de valorile pe care le pretuiesti si de destinatia catre care consideri ca te indrepti. Numai puterea unei astfel de viziuni dinamice si motivatia pe care ti-o procura ea te pot mentine pe cale an dupa an, sustinandu-ti vointa de a practica zilnic si de a accepta cu luciditate tot ceea ce ti se intampla, de a ramane deschis in fata perceptiilor tale si de a renunta la atasamente atunci cand este cazul, in scopul continuarii cresterii spirituale.

Practica meditatiei poate fi considerata oricum, numai romantica nu. Cele mai bune modalitati de a creste din punct de vedere spiritual sunt de regula cele pe care suntem tentati sa le respingem si cele a caror existenta cu greu o recunoastem.

De regula, nu este suficient sa ne facem o idee naiva in legatura cu meditatia, asa cum nu este suficient sa pornim de la premisa ca meditatia este buna pentru noi numai pentru ca a fost buna pentru altii, sau pentru ca intelepciunea orientala ni se pare profunda (la prima vedere), ori pur si simplu pentru ca ne-am facut un obicei din a medita. Viziunea de care vorbim noi trebuie reinnoita in fiecare zi. Ea trebuie sa straluceasca in permanenta in fata noastra ca un far calauzitor, capabil sa ne motiveze si in absenta caruia cu greu putem vorbi de o adevarata constienta. Daca nu dispunem de o astfel de viziune, mai bine ramanem dimineata in pat si ne vedem de somnul nostru.

La randul ei, practica trebuie sa devina o manifestare zilnica a acestei viziuni si trebuie sa includa toate valorile pe care le pretuim mai presus de orice. Ea nu presupune o transformare a noastra in sensul de a deveni altcineva decat suntem, de pilda de a ne calma daca nu ne simtim calmi sau de a fi amabili atunci cand suntem furiosi. Practica luciditatii presupune mai degraba sa ne aducem aminte in fiecare clipa de valorile pe care le pretuim cel mai mult, astfel incat sa nu uitam de ele in tensiunea unui moment sau altul. Daca pretuim cu adevarat virtutea de a fi constient, atunci fiecare moment reprezinta in egala masura o sansa de a practica aceasta virtute.

Spre exemplu, sa spunem ca la un moment dat te simti furios. Chiar daca esti constient de aceasta stare si de faptul ca o manifesti in mod concret, ceea ce conteaza este sa ii monitorizezi clipa de clipa efectele, sa nu pierzi contactul cu cauzele care au stat la baza ei, dar nici cu modalitatile prin care se manifesta (prin gesturile tale, prin tonul vocii, prin cuvintele pe care le folosesti si prin argumentele pe care le aduci), precum si cu impresia pe care o produce ea asupra celor din jur. Am putea spune foarte multe despre manie. De pilda, medicii si psihologii stiu foarte bine ca reprimarea maniei este nesanatoasa, mai ales daca aceasta practica devine o obisnuinta. La fel de nesanatos este insa si sa iti versi furia asupra celorlalti, din aceeasi obisnuinta sau dintr-un spirit al reactivitatii, oricat de „justificata” ti s-ar parea ea. Mania intuneca intotdeauna mintea, atragand dupa ea agresivitate si violenta, chiar daca este pusa in slujba indreptarii unui rau ori a generarii unui efect important. Aceasta intunecare a mintii echivaleaza cu o pierdere a luciditatii, a capacitatii de a constientiza obiectiv realitatea prezenta, indiferent daca tu esti cel care are dreptate sau nu. De multe ori, odata pornit, torentul maniei nu mai poate fi oprit. Constientizarea intr-un astfel de moment iti poate permite sa vezi toxicitatea acestei energii pentru tine si pentru cei din jur. Ea conduce automat la o diminuare a starii de furie, pe care o percepi ca fiind neadecvata, chiar daca teoretic tu esti cel care are dreptate. Aceasta toxicitate inerenta maniei otraveste tot ce atinge. Pe de alta parte, daca energia ei poate fi transformata in forta si in intelepciune, fara a fi epuizata in explozia generata de implicare si de convingerea ca tu esti cel care are dreptate, puterea ei se multiplica, la fel ca si capacitatea ei de a transforma deopotriva obiectul maniei si sursa ei.

Daca esti constient de contextul maniei (tale sau a altuia) chiar in momentul in care se produce aceasta, si mai ales in momentul in care mania atinge apogeul, pornind de la premisa ca trebuie sa existe un principiu mai vast si fundamental care sta la baza ei si de care ai uitat in focul emotiei, poti intra intr-o stare de luciditate care nu are nimic de-a face cu energia maniei. Aceasta luciditate percepe starea de furie, ii cunoaste profunzimea, dar este mai mare decat ea. De aceea, luciditatea poate contine in sine mania, la fel ca un vas de gatit care contine in el un aliment. Vasul luciditatii ne ajuta sa ne domolim furia si sa ne dam seama ca efectele ei distructive sunt intotdeauna mult mai vaste decat cele benefice, chiar daca nu acesta este scopul pe care ni-l propunem. In acest fel, luciditatea ne ajuta sa transformam mania (la fel cum vasul serveste la gatirea alimentului), iar apoi sa o digeram, astfel incat sa-i putem folosi energia intr-un mod pozitiv, si in final chiar sa o transcendem, prin transformarea reactiei automate intr-un raspuns constient. Aceasta optiune, la fel ca si altele care ne stau la dispozitie, deriva din constientizarea plenara a situatiei in ansamblul ei.

Viziunea pe care o avem este strans legata de valorile pe care le pretuim, dar si de perceptia noastra individuala asupra scopului suprem al vietii. Ea include cele mai importante principii ale noastre. Nu este suficient sa crezi in iubire; trebuie sa te intrebi intotdeauna cu luciditate daca traiesti aceasta stare, sau doar vorbesti foarte mult despre ea… La fel, nu este suficient sa crezi in compasiune, in non-violenta, in bunatate, in intelepciune, in generozitate, in pacea interioara, in solitudine, in non-actiune, in echilibru si luciditate; toate aceste calitati mai trebuie si manifestate in viata de zi cu zi. Numai prin asumarea constienta a intentiilor noastre putem sa urmam in mod real calea meditatiei, fara ca aceasta sa devina un simplu exercitiu mecanic pe care il practicam in virtutea obisnuintei sau ca urmare a convingerilor noastre superficiale.

Practica!

Pune-ti intrebarea de ce doresti sa meditezi. Nu lua drept bune primele raspunsuri care iti trec prin minte. Mai bine noteaza-le in scris si fa o lista cu ele. Continua apoi sa iti pui aceasta intrebare. Pune-ti astfel de intrebari si in privinta valorilor tale, a principiilor pe care le pretuiesti cel mai mult. Fa o lista cu tot ceea ce este important pentru tine. Intreaba-te: „In ce consta viziunea mea, cea care ma ajuta sa ma definesc pe mine insumi si sa imi stabilesc directia catre care ma indrept? Reflecta oare aceasta viziune adevaratele mele valori si intentii? Imi amintesc in viata de zi cu zi sa manifest efectiv aceste valori? Imi pun in practica intentiile? Cum ma manifest acum, la serviciu, in familie, in relatiile cu ceilalti oameni, atunci cand sunt singur cu mine? Cum imi doresc sa fiu? Ce pot face pentru a-mi transpune in practica viziunea, valorile pe care le pretuiesc? Cum reactionez in fata propriei mele suferinte? Dar in fata suferintei celorlalti?”

Extras din lucrarea „Meditatia – arta de a fi constient”de Jon Kabat-Zinn, Editura Kamala.

SIMBOLISMUL URCARII PE MUNTE

Ne place. Si o facem poate de fiecare cand avem ocazia. Si mereu suntem fericiti. Stim uneori ca nu va fi usor si ca va trebui sa depunem eforturi. Stim ca ne va lua timp. Dar stim de ce, si suntem motivati sa o facem. Multi au ajuns sa traiasca acolo. Si nu numai ca nu au regretat, dar sunt fericiti ca au ales sa traiasca acolo.  Altii chiar daca nu stiu accepta aceasta provocare si tot ceea ce ea implica. Ajunsi acolo, ajung sa recunoasca ca …totul a meritat, cu prisosinta.

Poate veti gandi ca aceasta introducere se potriveste cu o multime de alte situatii. Dar am ales dintre ele una, care a devenit in timp si metafora favorita a cautatorului spiritual: URCAREA PE MUNTE. Nu este prima oara cand abordez acest subiect pe blog (vedeti clipul anterior), dar …este inca vacanta, este albastru in cer, este padurea inca verde, piscurile sunt tot semete si suntem bucurosi ca lucrurile stau asa.

In clipul urmator este extras un fragment dintr-o prelegere despre MUNTELE SACRU AL DACILOR. Si …poate, atunci cand, la randul dumneavoastra, veti urca MUNTELE sa gasiti propriile raspunsuri.

DESPRE SUFLET SI … MEDITATIE

Cele mai profunde si autentice imbolduri care le primim in viata sunt … de la Inima noastra.

Nu trebuie sa confundam insa impulsurile care ne apar din minte sub forma dorintelor si gandurilor obisnuite cu …vocea Inimii.

Inima sau, poate cu alte cuvinte, sufletul nostru ne vorbeste o limba care este mai greu descifrata de catre minte dar caracteristica acelei voci a Inimii este starea de unitate, de bucurie si de profund acord si sintonie a intregii fiinte la mesajul sau. Aceasta stare ne conduce apoi catre actiunea inspirata.

Sufletul se simte viu si vibrand mai ales cand este hranit de iubire, frumusete, adevar, credinta. Inima canta atunci pentru noi si pentru semenii nostrii simfonia sa celesta, atragand si incantand ambianta exterioara intr-un mod firesc si natural precum o gradina de trandafiri sau de ciresi infloriti.

De multe ori traim aceste scurte momente de trezire a sufletului. Am vrea sa le prelungim. Multi, incercand sa facem aceasta ne atasam de obiectele simturilor care ne seduc si, gradat, in mod insidios, ajung sa ne fure pacea Inimii.

Toate traditiile spirituale ofera vestea buna pe care cu totii o asteptam. Ca se poate ! Prin noi insine, cu resursele pe care le avem, putem trezi coarda sensibila a sufletului pentru ca Inima sa continue sa cante cu dor si bucurie, iubirea, frumusetea si extazul implinirii ei. Ce poate umple si ferici o cupa de aur? Decat numai nectarul divin. Despre acest elixir al fericirii si extazului vorbesc traditiile contemplative atunci cand ofera modalitatile de a trai in unitate, fericit si impacat in propria fiinta si cu semenii nostri. Cum se poate ajunge la aceste stari sublime de constiinta? Prin MEDITATIE.

De multe ori meditatia este privita ca o cale de deconditionare si de iesire din problematica mai mult sau mai putin anxioasa a vietii. Este o cale, este un mijloc, este un mod de a trai care tine la o parte suferinta.

O intrebare se poate pune. De unde stim ca meditatia este remediul neimplinirilor vietii? Raspunsul la aceasta intrebare ar necesita sa stim ce este ceea ce cu adevarat ne lipseste in viata. In linii mari vorbind, sentimentul de insatisfactie apare in momentul in care, dupa ce am trait un anumit numar de ani, ajungem la concluzia ca:

– dorintele omenesti par sa nu aiba nici un sfarsit;

– cu cat oamenii poseda mai multe lucruri, cu atat vor mai multe;

– obiectele simturilor nu fac altceva decat sa ne iluzioneze in loc sa ne elibereze de tensiuni, anxietati si dorinte.

– dorinta de fericire depaseste puterea imaginatiei si nu poate fi implinita de nimic din ceea ce exista in aceasta lume, datorita faptului ca atat timp cat mai ramane ceva in afara fiintei noastre, acel ceva reprezinta potential fie un obiect al dorintei noastre, fie o sursa a suferintei, prin neimplinirea si neputinta de a-l obtine;

– asa-numitele placeri ale vietii par de cele mai multe ori sa tina de o anumita excitatie nervoasa, sau o supunere fata de anumite impulsuri involuntare si o sclavie fata de instinctele primare, mai degraba decat de trairea adevaratei libertati si fericiri care este, in cele din urma, telul catre care orice om aspira.

Daca acestea sau altele, pe care nu le-am putut cuprinde in aceste cateva idei, sunt neajunsurile vietii, cum ar putea fi ele remediate prin meditatie? Mai intai meditatia ar trebui sa fie o atitudine constanta a sufletului si mintii  si nicidecum o simpla tehnica pe care o exersam doar atat timp cat suntem in locul pe care l-am dedicat exercitiilor spirituale. O analiza atenta a naturii meditatiei deschide poarta catre o realitate mai profunda decat cea care este revelata de procesele mentale obisnuite, cum ar fi rationamentul, intelegerea si senzatia. Meditatia este intr-adevar mai mult efervescenta a sufletului aflat in starea sa naturala, decat o simpla functie a mintii.

Sufletul nu este decat rareori activ in circumstantele vietii obisnuite. Diferenta dintre functiile pe care personalitatea omeneasca obisnuita le indeplineste si actiunile realizate cu sufletul trezit este faptul ca, in primul caz, o singura functie este activa in timp ce celelalte sunt ignorate sau suprimate; in cel de al doilea caz, intreaga noastra fiinta in aspectul sau esential se trezeste la momentul potrivit pentru actiune si nimic nu este exclus din aceasta. Foarte rar noi actionam cu sufletul trezit, insa atunci cand actionam astfel, chiar si intr-o forma mai atenuata, traim o fericire incomparabila.

Cele mai superficiale manifestari ale sufletului prin canalele personalitatii umane pot fi percepute, de exemplu, in entuziasmul extatic trait in arta. In astfel de trairi, noi uitam de propria noastra fiinta si devenim una cu obiectul experientei noastre. Acesta este motivul pentru care arta poate sa focalizeze atentia atat de intens, facandu-ne sa uitam de orice altceva pe timpul cat acea manifestare artistica se desfasoara sau ne capteaza atentia.

Sufletul se trezeste uneori in viata de zi cu zi

Si in viata de zi cu zi exista unele momente in care sufletul se trezeste. Acestea sunt momentele in care traim emotii foarte intense. Atunci, intreaga noastra fiinta este pusa la unison in actiunea respectiva, si in aceste cazuri logica impusa de intelect si etichetele generate de lume si prejudecati nu mai valoreaza nimic. Este adevarat ca, cel mai adesea, aceste momente trec neobservate, pentru ca imediat dupa ce acel moment de implinire si de pura manifestare a Existentei, apare uitarea care ne determina sa ne orientam din nou catre exterior.

Aceasta traire de culme este de multe ori foarte scurta si foarte putin constientizata, dar ne poate permite, atunci cand suntem atenti, sa trecem dincolo de conjunctura efemera care a generat-o si sa patrundem in realitatea profunda a esentei sufletului nostru.

Alchimia trezirii sufletului

Toate aceste elemente legate de modul de a trai evenimentele existentei de zi cu zi au in comun dualitatea dintre suferinta, oboseala, saturatie pe de o parte si fericire, implinire, energie nesfarsita, efervescenta, de cealalta parte. Cel care face aceasta diferenta este sufletul care atunci cand este adormit face ca fiinta sa experimenteze neajunsurile vietii de zi cu zi, iar atunci cand este trezit si activ transforma alchimic toate aceste aparente neajunsuri, in starile opuse lor.

Motivul este foarte simplu: atunci cand actiunea porneste din suflet, chiar daca este realizata prin simturi, minte sau corp, care sunt expresiile lui distorsionate, unitatea pe care o genereaza este irezistibila, pentru ca sufletul este esenta intregii noastre fiinte si nu numai o anumita capacitate, facultate sau functie a personalitatii. Cat timp exista o manifestare partiala, ceea ce este ignorat, ceea ce ramane deoparte va fi o sursa de neimplinire si nefericire. Cand insa totul este cuprins intr-o manifestare armonioasa si datatoare de implinire, apare transformarea plenara a existentei noastre intr-o existenta divina, pentru ca aceea scanteie de dumnezeire a carei expresie este sufletul isi regaseste prezenta in tot ceea ce o inconjoara si dispare atunci insasi sursa suferintei si neimplinirii care este dualitatea.

Starea de bucurie extatica patrunde totul

Concluzia acestor idei expuse pana acum este faptul ca atunci cand sufletul este cel care actioneaza, nu mai exista constiinta a ceva exterior, nici macar a propriei noastre personalitati, si de aceea bucuria experimentata este o stare plina de incantare si de farmec care cuprinde in ea totul. Putem, de asemenea, sa observam ca meditatia este o manifestare a sufletului trezit si nu o functie a mintii. Aceasta explica de ce meditatia trebuie sa fie, atunci cand este corect practicata, o sursa de fericire si nu o sursa de oboseala si plictiseala.

Meditatia poate fi invatata si realizata la vointa, efectele ei urmand dupa aceea sa se manifeste si in viata de zi cu zi. In meditatie, sufletul nu se manifesta prin intermediul simturilor, mintii sau al corpului, desi impactul actiunii sale poate fi resimtit si in aceste structuri. De aceea, meditatia trebuie sa porneasca intotdeauna printr-o centrare in Inima Spirituala.

INVITATIE LA …MEDITATIE

In perioada 20 – 28 august 2011 va invit sa participati la Tabara de vara – Retragere: Meditatie pentru Revelarea Sinelui.

Devenita deja cunoscuta in tara si peste hotare, ea reuneste pe cei care doresc sa se retraga o perioada de timp pentru a practica acest tip de meditatie in cadrul Centrului de Yoga si Meditatie KAMALA – Brasov

Coordonator: Profesor Yoga Claudiu Trandafir

Informatii suplimentare si inscrieri la tel.: 0731.32.42.41 sau 0268/360.424 sau pe adresa de e-mail://contact@kamala.ro

In clipul urmator veti gasi prezentarea acestei Tabere de Meditatie.