Care ar fi conditiile si atitudinile fundamentale pe care le putem cultiva menite sa duca la aceasta viziune a unitatii percepute in interior si in exterior? Intuitia ne spune ca acestea au de-a face cu planul interioritatii. Centrarea, linistea interioara, a ne lasa ghidati de vocea inimii, de aceasta caldura comunicativa a inimii, cultivarea Constiintei martor – a atitudinii de observare detasata si neimplicata capabila de raspuns intelept si nu de reactie si drama. O atentie mereu deschisa spre a percepe lucrurile calm si impacat. Mintea si respiratia pot fi ”disciplinate” spre a se ajuta una pe cealalta in procesul unei transformari eficiente care sa duca la o stare superioara de echilibru si armonie.
Limbajul Inimii este in esenta un limbaj al iubirii. Prin urmare prin tot ceea ce percepem si simtim, prin tot ceea ce intentionam, gandim si facem ar trebui sa se reflecte in primul rand vibratia calda si inspiratoare a Inimii. Este asa? Si daca constatam ca nu este, ce putem face spre a trezi aceasta ”facultate” superioara a Inimii noastre? Un raspuns cuprinzator ar fi acela de a deveni din ce in ce mai constient intelegand ca tot ceea ce exista si se ”intampla” este menit sa ne ajute in evolutia noastra.
Amintește-ți de Sine! 
Constat cu o mare bucurie cat de strans suntem MEREU „acordati” in oceanul gandirii si asa cum nu intamplator articolul de mai sus m-a prins intrun moment asemanator…In minte se reflecta interiorul si exteriorul in incercarea de a „regasi reflectarea a ceva ce in acel moment exista ” …am observat ca nu exista diferente intre cele doua …, cand inchizi ochi fizici si te interiorizezi parca o alta lume se deschide privirii noastre …interiorizare exista si atunci cand ochi fizici sunt deschisi…observatorul din noi pare a spune ca unele evenimente au sens acolo unde se intampla , ca de exemplu atunci cand dormi in starea de vis , intr-o lume care trece adeseori parca intr-o clipa , aici unde descoperi si inveti poate mistere si intuiesti „farame de viata” si vrei sa aduci in starea de veghe experienta…si ei bine devii frustrat pentru ca acolo si nu aici are perfect sens…insa acea experienta nu s-a pierdut …un echilibru exista …cand deschid ochii in spre exterior descopar caldura soarelui , copaceii indoiti de vant cu frunzele lor de un verde aprins , plin de viata…fenomene ce mintea nu le poate controla…