Timpul trebuie să rodească și pentru noi

Aici este un mic extras dintr-un dialog spiritual realizat cu un grup de seniori integrați în cadrul Programului 3R – regenerare, revitalizare, reîntinerire. Unele idei sunt universal valabile. Chestiunea simplă este de a folosi în mod adecvat resursele pe care la avem în fiecare etapă de viață pe care o trăim.

A folosi în mod binefăcător timpul pentru tine și semenii tăi înseamnă totodată a ieși de sub frica ”devorării” ființei de această trecere inexorabilă a timpului. Petrecut astfel, timpul devine zămislitor și ziditor al unei construcții interioare care poate dăinui în liniște și bucurie. Căci de fiecare dintre noi depinde modul în care dăruim timpului darurile noastre pentru ca, la rândul său, să întoarcă roadele sale asupra noastră. 

Anunțuri

Bucuria existenței

Frumusețea și armonia, bunătatea spontană și necondiționată, voința impetuoasă, curajul, calmul imperturbabil, o minunată sincronicitate, comunicarea empatică dincolo de cuvinte, măiestria etalată, etc., atunci când le percepem, de multe ori ne conduc către un univers de trăire caracterizat de bucuria recunoașterii acelei manifestări și suntem atrași, în funcție de gradul nostru de deschidere și de sensibilitate, în acel orizont al experienței care devine inspirator pentru noi. Am trăit desigur, mulți dintre noi, aceste momente. Poate chiar în simplitatea măreață și adeseori tăcută a naturii ne-am abandonat pentru câteva clipe, pentru a o lăsa să ne pătrundă cu totul. Și da, putem spune că nu am fost dezamăgiți niciodată de această liniște odihnitoare în care ne-am regăsit de multe ori pacea și echilibrul interior.

Practica meditației ne conduce într-un mod firesc către a recunoaște și a ne putea menține fără efort în această simplitate a existenței care revelează și totodată valorizează existența așa cum este ea. Este o experiență semnificativă din punct de vedere spiritual conferită de acest moment de recunoaștere, acceptare și afirmare prin propria trăire interioară.

Închei această postare cu reamintirea multor momente de bucurie pe care le-am trăit la cursuri, seminarii, tabere de meditație, drumeții, etc. împreună cu unii dintre voi și vă invit și în noul an de curs care începe săptămâna viitoare să continuăm să ne bucurăm unii de alții.

Programul cursurilor și programelor este prezentat aici.

A trăi cu inima deschisă – partea a-II-a

Calea spre mai binele ființei, oricum ați defini acest bine, începe, continuă și se dezvoltă prin puterea inimii trezite și deschise simultan spre interior și exterior.

A pătrunde în regatul inimii te transpune în ipostaza celui ce recunoaște, trăiește și se bucură de libertatea spiritului.

Rezistența minții la progresul spiritual

Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.

Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri.  Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.

Omul poate dar de multe ori nu vrea sa cunoasca realitatea

În acest dialog spiritual arăt că există, în general, o autosuficiență în ceea ce privește cunoașterea de sine. Trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi nu facem, sau mai bine spus, nu creem sau nu ne transpunem în cadrul necesar unei experiențe pentru a putea ajunge să lărgim semnificația unui concept, în primul rând printr-o cunoaștere directă. Cum ar fi conceptul de conștiință sau cel de suflet sau cel de psihic sau de minte sau…sau…sau. Iar cu privire la corp, deși este cel mai usor perceptibil nivel, cu privire la el, în general doar reacționăm la stimulii care ne parvin din sfera sa. Este mult prea putin, pentru a crede că, în această stare de lucruri, ignorând diferitele niveluri și resurse ale ființei, existența noastră ar putea rămâne mult timp în zona de confort. Este exact, pe dos. În mod sigur, mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin dureros, vom fi ”scoși” din această zonă, ajungând să cunoaștem mai profund cum stau lucrurile cu noi, forțați mai ales de soartă. Și totuși lucrurile ar putea sta altfel. 

 

 

Inima poate cuprinde și înălța totul

 În Yoga Inimii Spirituale viața este câmpul vast al experienței. Desigur că există o practică și o metodologie a trezirii interioare și a reamintirii a cine suntem noi în realitate. Cu ajutorul acesteia, reușim în scurt timp să devenim conștienți de resursele noastre interioare și să le valorizăm la nivelul la care ele ne pot facilita percepția și integrarea unei viziuni a totalității și unității existenței.

       Atunci când Inima îți poate vibra în dorul de înălțare, când freamătă înfiorată de frumusețe, când recunoaște și afirmă curajoasă adevărul prezenței divine în lume și în toți ceilalți semeni, când deschisă și generoasă te face să întinzi mâna spre a oferi, când își cântă preaplinul iubirii dăruind fericire, când tăcută și sfioasă se abandonează cerului sărutând cu recunoștință pământul, când se avântă spre spațiile celeste purtată de îngerii cunoașterii, și… chiar și atunci când, pur și simplu nu ai simțit nimic din toate acestea, este bine să nu uiți că viața ta reflectă deschiderea sau închiderea Inimii tale. Prin urmare, fii cât mai prezent în Inima ta și darul prezenței Inimii tale se va face simțit în lume.

       Cu acest prilej doresc să vă invit să petrecem la sfârșitul săptămânii viitoare, (8-10 mai) un timp al prezenței în Inima Spirituală. 

       Vom consacra două zile pentru o perioadă de retragere și regăsire prin yoga și meditație în cadrul Centrului de Yoga și Meditație Kamala din Sânpetru. 

Aici veți găsi mai multe informații pentru cei interesați.

Vă aștept cu drag!

Cum să menținem conștiența și centrarea în viața de zi cu zi

       Aici este un extras dintr-o prezentare care a avut tema ”Yoga în viața de zi cu zi”. Sunt oferite câteva recomandări și modalități care să faciliteze menținerea unei stări conștiente de centrare chiar și în viața de zi cu zi. Există multe tehnici de yoga ce pot fi aplicate conjunctural în funcție de gradul de descentrare cu care ne confruntăm în diversele conjuncturi ale vieții. Desigur că este necesară o conștiență mărită spre a recunoaște unele influențe perturbatoare și a integra cât mai repede acele modalități care să ne ajute să refacem starea de echilibru și de centrare sufletească. Sunt date mai multe exemple de situații în care putem ajunge și totodată sunt oferite soluții practice eficiente care pot fi aplicate pentru a trece cu bine prin acele încercări.

       Adevărul este că mulți dintre noi ne putem recunoaște punctele vulnerabile precum și circumstanțele care ne ”răscolesc”. Ceea ce nu știm însă, este ce am putea face chiar atunci pentru a remedia situația.

Despre existență și conștiință din perspectiva non-dualității

       În această prezentare abordez un aspect fundamental al integrării spirituale și anume necesitatea asumării și, mai apoi, a afirmării viziunii unității întregii existențe. Tot ceea ce există și se manifestă în acest Univers (inclusiv  conștiința umană) este interconectat și integrat în câmpul unificat al conștiinței divine.    

Este necesar, de asemenea, să facem foarte bine distincția și să înțelegem lăuntric diferențele dintre 1) a te gândi la o astfel de afimație, 2) a crede în ea și 3) a o trăi ca atare, de a o exprima prin însăși propria ta prezențăContinuă lectura

Despre minte și unele stări superioare de conștiință

În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.

Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv. Continuă lectura

Rolul centrării în Inimă pentru viața spirituală

De ce ne-am pune problema centrării in inimă? Dacă nu din necesitatea unei asumări libere a unei existențe armonioase măcar motivați de constatarea că des-centrarea a devenit o experiență comună marii majorități și aceasta duce la agitație și stres, la o stare de încordare și anxietate care stoarce de resurse orice ființă. Des-centrarea este, în ultimă instanță, efectul unei minți orizontale care se extinde senzorial atât de mult spre ”a face ceva” încât se ajunge în situația de a nu mai fii pur și simplu capabili de a distinge în zgomotul de fond semnalele inteligente ale sufletului nostru. Nu trebuie niciodată să confundăm adevărata stare de concentrare a minții cu aceea receptivitate neselectivă în urma căreia mintea rămâne mereu ”colorată” de tot felul de percepții, senzații, dorințe și stări care nu îi mai dau pace.

De cealaltă parte, Inima poate deveni un veritabil barometru al stărilor noastre existențiale. Centrarea in Inima Spirituală asigură această participare vie, caldă și mereu însuflețitoare în tot ceea ce urmărim să realizăm. Centrarea aduce acea conștiență extinsă în mod empatic asupra universului exterior iar în urma acestui tip de percepție va rezulta de multe ori un răspuns adecvat în mod armonios situației.

Centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

Desigur ca varianta optimă o reprezintă simultaneitatea centrării în Inimă și a unei atenții focalizate capabilă de a discerne cu acuratețe lumea și a decodifica cu înțelepciune mesajele ei pentru noi. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi” in armonie cu Totul.

Identificati-va cu pacea oceanului nu cu agitatia valurilor

Inima Spirituala este infinit mai mult decat inima fizica sau structura energetica si psiho-emotionala specifica acesteia. Si, mai ales atunci cand apar evenimente ce tind sa ne perturbe si pe care inima le simte mai intens, amintiti-va sa nu dramatizati, pentru ca acolo, perturbarea aceea emotionala nu este decat efectul vibratiei dizarmonioase a unui mic substrat. Lasati ca toate acele valuri emotionale sa se disipe in imensitatea acestui ocean de pace, liniste si iubire care, in realitate, nu poate fi niciodata de nimic perturbat, orice valuri, oricat de mari si amenintatoare topindu-se in cele din urma in imensitatea sa.

Amintiti-va sa va intrebati atunci: Cine sunt eu? Acest val efemer de suprafata sau imensitatea de profunzime si pace a oceanului? Regasiti-va astfel odihna in undele de mare adancime ale Inimii Spirituale. Abandonati mica barcuta firava a egoului speriat si invatati sa plutiti si sa va predati …marelui albastru.  

Inima – Lacasul misterului suprem

Atunci cand te lasi calauzit  de minte, ”cautarea” lui Dumnezeu se desfasoara de cele mai multe ori in universul exterior. Mintea poate gasi in lume, adeseori, suficient de multe motive sa spuna ca nu gaseste dovezi ale manifestarii Sale. Este adevarat ca Dumnezeu nu raspunde unei mintii disperate, incarcata de dorinta, prea plina de prejudecati si tensionata de asteptari. Dar, chiar si asa, mai devreme sau mai tarziu, epuizat de eforturi, dez-amagit de tot si de toate, in linistea abandonului care survine, sentimentul inefabil al unei existente ce continua sa curga dincolo de toate pretentiile, dorintele si aspiratiile de pana acum, te impresoara si, gradat, te invaluie spre a topi si ultima rezistenta a egoului tau care ”vrea” sa-L gaseasca sub un anume chip pe Cel fara de sfarsit. Si, atunci cand mintea lasa loc umilintei purei fiintari ce nu mai are trecut, ce nu se mai gandeste la vreun viitor, fiind complet eliberata din tentaculele acestei supreme dorinte, din lacasul Inimii irumpe …certitudinea calda si luminoasa a prezentei divine. Este …un moment  in care …doar Dumnezeu exista.

Pe de alta parte, cand suntem ghidati de Inima pe drumul cautarii lui Dumnezeu in aceasta lume, fiecare pas iti trezeste sentimentul recunoasterii amprentei divine. Dar, vine un moment, in care, toate aceste semne traite in bucuria anticiparii supremei intalniri, te ghideaza din ce in ce mai mult spre a asculta o chemare ce vine dinlauntru. Si atunci …te opresti …asculti …cum tacerea sfanta a Inimii a invaluit totul…doar Dumnezeu a ramas.  

A descoperi sacralitatea vietii pretutindeni si oricand

Pentru un om obisnuit, ritualul religios este cel care, de multe ori, ii inspira si inalta sufletul in acel spatiu sacru de unde el se reintorce mai apoi primenit si regenerat.  Vizitam biserici, catedrale, moschei, temple participand sau nu la ritualuri si continuam sa facem aceasta de sute si sute de ani. Ne-am pierdut de multe ori in contemplare, veneratie si admiratie spre a ne regasi apoi mai umili si sfiosi in fata grandiozitatii si sublimului marilor opere umane care au incercat sa se apropie de opera divina. Am crezut si credem in continuare, multi dintre noi, ca ne este mai usor sa-l simtim pe Dumnezeu in temple si mai ales cu ocazia sarbatorilor.
Marile pelerinaje constituie pentru multi altii momente privilegiate de reconectare a sufletului la divinitate. Drumul pelerinului este parcurs cu veneratie, iubire si recunostinta, fiecare pas facut apropiindu-l de Dumnezeu.
Unele fiinte al caror suflet este trezit traiesc bucuria recunoasterii sacralitatii in marele templu al naturii acolo unde lumina reveleaza frumusete, echilibru, armonie si intelepciune.  Ne-am regasit poate, de multe ori pacea si linistea in aceste spatii exterioare admirand sublima creativitate a divinitatii.
Dar de ce numai asa? De ce sa nu extindem acest camp al regasirii si recunoasterii divinitatii pretutindeni si oricand? Cum am putea face acest lucru? Oficiind clipa de clipa in templul Inimii, la altarul Iubirii. De unde altundeva ne-am putea adresa invocatiile si cantecele de dor de Dumnezeu daca nu de aici? Spre ce zari si spre ce piscuri ar trebui sa ne indreptam spre a ne ”apropia” si a fi mai bine ”auziti” de EL, daca nu urcam in cerul Inimii noastre cantand de aici Cantarea Cantarilor? Carui Dumnezeu sa-i oferim cu iubire ofrande si daruri daca nu celui care este aici si aproape si care poarta in Inima sa intreaga asemanare?
Unde sa mai mergem si pe cine sa iubim și sa servim in lumea asta, daca nu divinitatii din noi si din semenii nostri de pretutindeni?
 

Limbajul Inimii versus limbajul Mintii

Este usor sa intelegem ca modul in care relationam, comunicam si reactionam fiecare dintre noi, poarta amprenta specifica predominantei nivelului de constiinta. De exemplu, o fiinta orientata predominant afectiv se comporta diferit in multe situatii ale vietii fata de o fiinta a carei specificitate o reprezinta abordarea mentală a situațiilor. Ca urmare, apar reactii si raspunsuri diferite si din partea mediului exterior. Deschiderea spontana, altruismul, bunatatea si candoarea unei fiinte a sunt mai greu de inteles de catre o alta fiinta calculata, rezervata, prudenta pana la suspiciune si care-si urmareste mai mereu propriul interes.

Viziunea si orientarea unei fiinte care traieste cum s-ar spune cu Inima deschisa este caracterizata de deschidere, spontaneitate, caldura, entuziasm si incredere ceea ce de multe ori faciliteaza un nivel superior al comunicarii si interactiunii umane. Inima este instrumentul care odata acordat continua sa cante si …sa incante pe ceilalti. Aceasta vibratie pura a Inimii mereu anima si contagiaza in mod binefacator natura umana. Asadar spatiul sacru al Inimii devine locul de intalnire al fiintei cu ea insasi, cu semenii si cu Dumnezeu.

 

Cunoasterea prin dezvatare si dezidentificare

In Yoga Inimii Spirituale scopul este acela de a ne revela esenta a ceea ce noi suntem, realitatea Constiintei Sinelui Suprem. Aici, demersul spiritual transformator are doua componente majore: una tinteste din punct de vedere metodologic spre a crea conditiile necesare corpului, mintii si sufletului nostru de a se ”plasa” în așa fel incat ele sa devina din ce in ce mai transparente fata de lumina Sinelui, si cea de-a doua urmareste sa produca noi mecanisme mentale prin care sa ne putem detasa fata de vechile obisnuinte ale mintii de a continua sa se identifice cu ceea ce lumea fenomenala exterioara ii ofera spre a percepe.

Este evident, aproape pentru fiecare om, ca nu se poate ca in acelasi timp sa ramai puternic exteriorizat si agatat de obiectele simturilor care permanent bombardeaza mintea cu un flux nesfarsit de stimuli senzoriali, si in acelasi timp sa fi capabil sa percepi, in manifestarea lor foarte discreta si chiar subtila, aspecte ce tin de spatiul la fel de vast al constiintei Sinelui Suprem – atman. Cu alte cuvinte mintea nu poate servi la doi stapani: pe de-o parte constiintei egoului ce incearca sa satisfaca instinctul nesatios al  individualizarii si, pe de alta parte, Constiintei integratoare si unificatoare a Sinelui Suprem. Ori mintea va continua sa ramana exteriorizata si agitata ori va invata sa ramana tacuta si complet reflexiva fata de spatiul constiintei Sinelui. Sau altfel spus: mintea ori continua sa functioneze pe palierul ei limitat si conditionant ori se dezvata sa continue sa ramana agitata si devine capabila sa descopere un alt mod de functionare a sa, tacut dar totodata extins asupra acestui spatiu al constiintei de Sine.  

Sa nu ma intelegeti gresit: nu este nimic rau in intentia noastra de a explora lumea spre a o cunoaste si a ne integra cat mai armonios in ea, dar daca pretul platit este uitarea de Sine atunci acesta este mult prea scump.  

Nu cumva constatam ca modul in care functioneaza pentru multi mintea si organele de simt care o stimuleaza continuu este urmarea fortificarii unor mecanisme aproape automate de conditionare subconstienta de care ar fi bine sa scapam?   

Viziunea și unele principii în Yoga Inimii Spirituale

Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală pe această cale a Inimii Spirituale

Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară. Am simțit nevoia de a explicita aceste aspecte pentru a se înțelege eficiența acestui sistem mai contemplativ de practică spirituală care începe să atragă din ce în ce mai mulți căutători. Am cunoscut multe persoane și chiar și la aceste cursuri vin spunând că au mai practicat yoga dar aceasta viza mai ales bunăstarea corporală. Prin practica Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – în cadrul Centrului nostru au înțeles limitările unor astfel de sisteme și au început să se deschidă spre aspectele spirituale pe care cu adevărat Yoga le vizează. Din acest punct de vedere, Yoga Inimii spirituale, pune în centrul său această viziune a Unității ființei pe multiple planuri și precizeză modalitățile concrete precum și atitudinile fundamentale care ne pot ajuta să integrăm conștient și armonios întreaga noastră viață în marele ansamblu al creației universale.    Continuă lectura

Cunoașterea de sine poate deveni revelatoare. Dar în ce condiții?

În această expunere prezint modul în care cunoașterea de sine obținută prin practica spirituala poate și trebuie să devină revelatoare din punctul de vedere al adevărului ființei. Urmăresc să subliniez faptul că într-o astfel de cunoaștere trebuiesc împlinite anumite condiții. În primul rând, să fim motivați să întreprindem această călătorie de cunoaștere. Aici lucrurile stau bine pentru că mulți dorim să ne cunoaștem pe noi înșine cât mai profund. Dar vom vedea că nu este suficient. De la intenție, până la a putea realmente să distingi lucruri noi ce țin de propriile tale resurse este un drum de străbătut. Și aici apare necesitatea unei abordări practice, a unei metode de lucru.

De-a lungul timpului am putut să-mi dau seama că unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală îl constituie faptul că oamenii nu au puterea de a-și menține această aspirație de auto-cunoaștere și auto-perfecționare la nivelul la care practica să producă transformări spirituale ireversibile. Dar și aici, Yoga poate ajuta foarte mult pentru că există foarte multe modalități, tehnici și procedee care integrate cu inteligență pot să ne mențină acest ”tonus” la cote înalte. 

Este necesar să ne dăm seama că există o diferență între cunoașterea discursivă cu privire la ce credem noi despre noi și o cunoaștere autentică, revelatoare ce se produce în urma unei practici și experiențe directe, de natură spirituală.

2 Poli de atractie: Polul Sinelui si Polul lumii fenomenale

In acest Univers functioneaza o lege cunoscuta aproape de toti: legea atractiei si respingerii. Conform acestei legi si explicat foarte simplu tot ceea ce exista este supus unor forte care genereaza (in interactiunea lor permanent dinamica) efecte de atractie si respingere. Invatatura taoista precum si cea yoghina au descris pe indelete mecanismele de interactiune ale acestor forte precum si modul intelept de a opera asupra lor. Scopul mereu precizat este acela de a orienta efectele manifestarii fortelor polare pentru a determina diferite niveluri de echilibru si armonie in plan existential.

Atunci cand urmarim sa producem o transformare spirituala trebuie mereu sa tinem cont de existenta unei forte foarte puternice care genereaza efecte puternice. Este vorba de forta de atractie, seductie si fascinatie pe care Lumea exterioara o exercita permanent asupra noastra. Sub influenta ei, omul ajunge sa se miste adeseori haotic pe diferitele orbite in sfera carora intra. Caracteristica acestei forte de atractie consta in faptul ca sub influenta sa omul ramane captiv in sfera exterioritatii. Arareori reuseste, si doar pentru putin timp, sa se ”realinieze” pe orbita corecta la nivelul careia sa regaseasca conditiile favorabile unei stari de echilibru si armonie launtrica.

Astfel se explica de ce este aparent greu sa ne protejam fata de ”asaltul” neintrerupt al gandurilor care apar in urma perceptiilor senzoriale care vin din lumea exterioara, sa ne detasam pentru un timp de ele pentru a ne linisti si pacifica in interior. Iata de ce este greu inca pentru multi sa se concentreze la vointa doar asupra unui lucru sau sa reuseasca sa mediteze sau sa intre intr-o stare de contemplativitate superioara.

Bunul simt si intuitia (chiar si stiinta) ne spun ca exista totodata o forta care are un sens opus fortei de atractie a lumii. O forta care ne poate conduce, cand este suficient dezvoltata, pe orbita interioara a constiintei de sine. Cu cat mai mare va fi aceasta forta cu atat ea va putea sa contrabalanseze fortele si energiiile prin care aceasta lume tinde sa ne atraga in sfera sa de atractie.

In prezentarea urmatoare reamintesc ca aceasta forta iradiaza din Inima Spirituala, din insasi Centrul esential al fiintei noastre si, urmare a practicii spirituale consecvente, putem iesi cel putin atunci cand ne dorim daca nu chiar definitiv de sub influenta conditionanta a lumii fenomenale.

Calea Inimii – Cale de valorizare a intregului potential

Poate ca v-ati pus vreodata aceasta intrebare: Ce ar trebui sa fac spre a reusi (intr-o anumita directie)? Poate a ramas la fel de neclar raspunsul chiar si acum, dupa mai mult timp si dupa ce ati incercat mai multe lucruri. Intrebarea s-a transformat acum in: Ce ar fi trebuit sa fac si nu am facut atunci? De multe ori este foarte greu sa recunoastem ca pur si simplu nu am stiut, sau ca nu am actionat corespunzator la momentul acela. Regretele de acum nu ajuta cu nimic. Dar constientizarea greselilor facute poate ajuta o persoana sa vrea sa nu le mai repete. Si acesta este un mare pas inainte. Trebuie sa recunoastem ca poate fi o motivatie suficient de buna pentru a vrea sa cunoastem mai multe cu privire la noi. Și, daca suntem sinceri, ne dam seama care au fost punctele slabe manifestate in trecut pentru ca acum, in prezent, sa corectam aceasta stare de lucruri.

A scruta in interiorul fiintei nu este greu dar presupune onestitate si totodata depasirea orgoliului auto-suficientei. Nu este usor, mai ales aflat la varsta adulta sa recunosti ca inca nu stii multe despre tine si, cu privire la ceilalti, cu atat mai putin. Spuneam si cu alta ocazie ca o cale a inimii te invata in primul rand sa recunosti ceea ce este esential cu privire la tine. Si ce ar putea fi acest aspect esential care defineste in mod profund propria ta fiinta ? In aceasta etapa, conceptul de ”constiinta de Sine” este redus de catre multi dintre noi la ceea ce poate intelege si integra mintea de acum. Dar oare asta sa fie tot? Evident nu. Caci mintea, la randul, sau poate ”evolua” pana la a atinge stadiul completei transparente. Orice mediu transparent devine capabil sa reveleze ceea ce adeseori se afla ascuns și invaluit. Din aceasta perspectiva, mintea este un suis generis ”mediu” mai mult sau mai putin transparent fata de realitatea Sinelui Esenta. Numai prin aceasta lumina a Cunoasterii esentiale a Sinelui (la care accedem prin introspectie si meditatie) mintea isi rafineaza suficient de mult propria sa vibratie trecand dincolo de substratul limitat al personalitatii (structura Ego-ului) care ii limiteaza atat de dramatic potentialul de manifestare. 

A valoriza intregul potential al naturii noastre inseamna, intr-o prima etapa, sa incepi sa depasesti viziunea ingusta și atat de limitata a personalitatii caracterizate de acel ”eu”, ”al meu” si ”pentru mine”.

 

Despre suflet şi iubire

Faptul că lumina Soarelui nu se zăreşte noaptea aceasta nu înseamnă că el nu există, spunea demult un mare înţelept.

Aşa este şi cu iubirea. Deşi trăim cu toţi în acest câmp fundamental al conştiinţei divine, nu mulţi sunt cei ce se pot acorda spontan pe armonica acestei energii fundamentale a iubirii. Percepţia aproapelui şi a lumii fenomenale este astfel sărăcită de această incapacitate momentană. Spun momentană întrucât sufletului omului îi este rânduit ca, mai devreme sau mai târziu, (pe o scară a timpului ce măsoară nivelul evolutiv) să soarbă din cupa inimii elixirul sublim-miraculos  al iubirii.     

Din perspectiva existenţei şi manifestării acestui plan de conştiinţă caracterizat în mod fundamental de gama de trăire ce are de a face cu iubirea, bunătatea, dreptatea şi compasiunea, intuiţia ne spune că rezonatorul perfect este chiar sufletul omului. Dacă ne întrebăm ce ne atrage foarte mult la un om, chiar dincolo de însuşirile evidente ale personalităţii sale, putem răspunde mulţi dintre noi că acesta este sufletul cald şi bun al aceluia. Din perspectiva relaţională pragmatică a omului de astăzi, pare că virtuţile sufletului nu contează în faţa celor ale minţii. Cultura occidentală încearcă mai ales prin artă şi religie să cultive virtuţile sufletului dar se vede că nu a izbutit, din moment ce există încă în lume o angoasă a singurătăţii, a lipsei, a separării. Pentru a face faţă acestei nelinişti şi angoase existenţiale se dezvoltă în mod compensator în societatea actuală raţiunea rece a individului ce trebuie să supravieţuiască oricărei condiţii.

Evoluţia unui organism şi capacitatea lui de adaptare la noi condiţii are foarte mult de-a face cu integrarea şi folosirea inteligentă a tuturor resurselor. Din perspectiva individuală, cultivarea resurselor sufleteşti reprezintă o condiţie fără de care nu se poate accede în dimensiunile superioare ale spiritului.

 

Menirea sufletului este de a se înălța

Zborul sufletului este un dar al trezirii centrului afectiv. Intuiția unei existențe eliberate de temeri și tensiuni, caracterizată de frumusețe și armonie se prefigurează pe măsură ce nivelul de conștiință se stabilizează în acest plan. Ce înseamnă acest ”zbor al sufletului”? Capacitatea de a te înălța și menține cu ușurință în spațiul interior al conștiinței Sinelui. Numai de aici poți explora și ”savura” cu bucurie existența unui orizont infinit mai vast, grație unei puteri spirituale ce se trezește și prin intermediul căreia gravitația lumii fenomenale încetează să-și mai producă efectele asupra ta.  Este exact precum în cazul lumii fizice unde pentru a te ridica în aer trebuie să învingi forța gravitației terestre. Cu cât forța ascensională este mai mare, cu atât înălțimea la care se ajunge poate crește.   

Ceilalți nu întotdeauna ne pot oglindi corect

Deși poate avea o componentă exterioară, cunoașterea de sine nu trebuie să se bazeze exclusiv pe părerile celorlalți cu privire la noi. Să ne amintim că multe din aceste păreri sunt strict subiective fiind filtrate de nivelul de conștiință al celor ce le emit. Unicitatea propriei ființe, deși atât de evidentă, scapă percepției vagi, imediat etichetatoare a celorlalți.

Unele clarificări cu privire la Inimă și Minte

De ce se recomandă în multe tradiții culturale  și spirituale să ”veghem inima”, ”să trezim sufletul”, ”să trăim cu inima deschisă”, ”să coborâm mintea în inimă”, ”să ne centrăm în inimă”, ”să ne purificăm inima și sufletul”, ”să iubim din toată inima”, ”să nu mai punem atâtea lucruri la inimă”, ”să-l iubim pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul nostru”, etc. ? Și cum se explică faptul că, deși am fost și suntem în continuare îndemnați cu toții să o facem există atât de multă suferință și patologie cardiacă? Este posibil ca ceva să ne scape. Am mai vorbit și cu alte ocazii despre faptul că cel mai eficient, plăcut și rapid remediu cardiac este iubirea. Dar, din păcate, el nu se vinde în farmacie. Și în al doilea rând, cine trebuie cu adevărat să fie ”convinsă” să folosească acest elixir este chiar inima, și nu mintea. Din această cauză devine important să știm ce este cu inima și cu mintea noastră și cum se pot ele ajuta spre a reface și menține bunăstarea și echilibrul fizic, psihic, mental și spiritual al ființei.  

Iubirea revelează unitatea și unicitatea divină

Ultimele materiale postate sunt în legătură cu tema fundamentală a iubirii și trezirii sufletului. Așa cum este înțeleasă de mulți, iubirea pare a fi un sentiment născut în sufletul celui care iubește ceva sau pe cineva. Și totuși, dacă nu există (sau nu mai există deocamdată) ceva sau cineva care să atragă în jocul iubirii inima noastră, suntem oare sortiți să rămânem în afara cercului iubirii? Și până când vom rămâne așa?

DE LA ALIENARE LA UNITATEA CU DUMNEZEU

Practica centrării în inimă și trezirii sufletului determină în mod natural o apropiere umană și deschidere bazată pe înțelegere și compasiune. A înțelege că lumea nu este doar un concept abstract și foarte general ci că este un spațiu vast, populat cu oameni care nutresc aproape toți aceleași aspirații ca și tine și anume de a fi sănătos, de a fi fericit, de a iubi și a fi iubit, de a fi liber și stăpân asupra vieții pare că nu este atât de simplu nici în ziua de azi, așa cum nu a fost nici în trecut.

 Orice filozofie morală pune în centrul atenției omul și evoluția lui în raport cu semenii. Spre deosebire de ele, multe căi spirituale urmăresc să cultive un mod de existență care să treacă de la concept la experiența directă. O cale a Inimii este cea care în mod evident valorizează virtuțile sufletești și oferă metodele eficiente de ”trezire” ale acestora. A trăi în lume reprezintă pentru acest tip de căutător spiritual șansa de a recunoaște și afirma această unitate esențială a naturii umane purtătoare de Dumnezeu.  

Istoria ne-a arătat, de atâtea ori, cum uitarea omului de către om este totodată o uitare de Dumnezeu. Nu poate exista un simțământ real al divinității pentru acela ce ignoră omul aflat în trecerea sa prin lume. Nu va exista niciodată vreo ”înălțare” fără a fi ghidată într-un fel sau altul de divinitatea ce se manifestă prin oameni.  

Să nu uităm niciodată că nici măcar conceptul de Dumnezeu nu este totuna cu manifestarea divinității din inima omului.  

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 3

Există un nivel al suferinței determinat de modul în care fiecare dintre noi ”vedem” acest univers. O afirmație profundă a spiritualității orientale susține că fiecare om este creatorul universului său existențial. Poate părea mai greu de înțeles dar să nu uităm că prin modul de funcționare al minții obișnuite, tot ceea ce ea a lăsat să se reflecte prin filtrele sale mai pure sau mai puțin pure (vechi impregnări, convingeri, credințe, dogme, obiceiuri, prejudecăți,etc)  determină acea ființă să vadă și să se raporteze într-un mod specific la acest univers.  Din această perspectivă este evident că opera unui creator reflectă viziunea sa asupra vieții. Dacă acea structură umană se află pe un nivel superior de conștiință, viziunea și raportarea sa la univers se apropie din ce în ce mai mult de arhetipul creator divin. Rezultatul va fi cel al acțiunii inspirate, naturale, libere și aflate mereu în fază cu nivelul armoniei universale. Trăim și acționăm în prezent și prin urmare clipă de clipă am putea să o facem considerând că pe de-o parte, suntem fiecare dintre noi creatorul dar suntem totodată și opera pe care o realizăm în această existență. De ce nu am lucra plini de bucurie și entuziasm la această operă care suntem noi și să construim astfel minunate ”lucrări de artă” care reflectă principiul unității, păcii și armoniei inerente unei creații divine.  De exemplu, dacă am face o analiză asupra gândurilor și emoțiilor noastre predominante, ne putem întreba în ce măsură ele reflectă preponderent bunul simț natural și armonia existenței la acel moment de timp.   

Înzestrați cu conștiință în fiecare moment putem fi mai ”prezenți” la lucrarea de construcție și perfecționare a propriei ființe. Pe măsură ce evoluăm vom remarca din ce în ce mai puține reflexii karmice nefaste în existența noastră.

Tot în acest clip expun și câteva idei cu privire la întâmpinarea acelui moment pe care-l numim moarte. 

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 1

De-a lungul timpului am remarcat că practica spirituală trezeşte ”apetitul” de cunoaştere şi aspiraţia de înţelegere cu privire la dimensiunea cauzalităţii determinatoare a destinului. O temă mereu sensibilă şi actuală pe care v-o propun este cea a karmei şi a condiţionărilor de tot felul pe care ea le produce. Ceea ce aş dori să subliniez este faptul că, nu ne ajută cu nimic dacă vrând să înţelegem anumite aspecte existenţiale, abordăm conceptul karmei într-un mod impersonal şi exterior. Ca un mod puţin mai ”exotic” şi mai la modă de a înţelege ce ni se întâmplă în viaţă şi de ce.

Pentru a crea nişte repere necesare înţelegerii este bine să ştiţi că acest concept de ”karma” are mai multe semnificaţii:

KARMA

1) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală);

3) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană;

4) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a manifestării.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite, de exemplu, sub formă de succes, bucurie, ghinion, suferinţă, etc., în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. În toate tratatele de înţelepciune se afirmă că deşi există această condiţionare karmică, omul are totuşi libertatea să aleagă între diferitele tendinţe ale naturii sale. Mai ales învăţăturile orientale afirmă că prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale către Dumnezeu, fiinţa umană se poate elibera de legăturile karmei, atingând astfel Eliberarea spirituală şi înţelepciunea.

În acest dialog am urmărit să elucidez anumite aspecte corelate cu acest concept de karma şi să trezesc interesul spre a se înţelege că fiecare dintre noi suntem în măsură să intervenim conştient, integrând puterea liberului arbitru, spre a modifica unele condiţii existenţiale ”aparent” potrivnice. Spun aparent pentru că, de cele mai multe ori, ajungem singuri la descoperirea unui fapt surprinzător: că, după ce am reuşit să depăşim o anumită condiţionare, aceasta este privită, în final, ca fiind generatoarea unui salt binefăcător, a unei reuşite, a unei auto-depăşiri, a unei cunoaşteri sau experienţe superioare. Întotdeauna karma conţine în ea întregul potenţial al transcenderii ei, al dizolvării sau anihilării ei în planul efectelor.

Noi oamenii avem cam aceleaşi aspiraţii: să nu mai suferim şi să descoperim fericirea. Din această perspectivă, fiecare, mai devreme sau mai târziu începe să fie interesaţ de ceea ce este bine să cunoască pentru a junge acolo unde doreşte. Să vadă ce îl blochează, ce îl poate ajuta şi cum poate acţiona în sens favorabil.

Prin urmare, dacă suntem sinceri cu noi, va trebui să acceptăm, chiar dacă suntem occidentali, că toată viaţa noastră ne ocupăm de fapt de …. KARMA.  Că o suferim, că o ”ardem”, că o înţelegem, că o transformăm, că o ”spargem”, că o deviem, că o recreem, prin toate intenţiile, gândurile, acţiunile, atitudinile şi reacţiile pe care le avem,  prin toate conjuncturile aşa numitei noastre vieţi, trăim în oceanul manifestării karmice universale. Tu, cum îţi conduci corabia?

DIALOG DESPRE MINTE ŞI INIMĂ

Redau aici un extras emoţionant dintr-o mărturie a unei cursante. Este revelator din perspectiva posibilităţii de a realiza o profundă transformare în plan psiho-mental. Încă o dată reamintesc faptul că responsabilitatea de a menţine acest echilibru – inimă-minte – ne revine în totalitate.

Profit de acest moment pentru a vă ura tuturor celor care urmăriţi acest blog o sărbătoare a Paştelui luminată de frumuseţea inimii şi de pacea minţii.

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 3

Ştiu că de multe ori spunem că nu este timp pentru toate acele lucruri pe care ni le dorim.

Dar dacă am ştii că în inima noastră există o comoară ne-am face oare timp să o dezgropăm pentru a trăi fericiţi de pe urma ei?

Menirea prezentărilor pe care le fac pe acest blog este de a aduce aminte aceasta. Aminteşte-ţi de Sine! este numele acestui blog. El inspiră aşadar îndemnul de a continua să cauţi în interiorul fiinţei ceea ce până acum căutai în afara ta.

Prezentarea de astăzi vine să ne reamintească că responsabilitatea de a turna nectarul iubirii în cupa inimii noastre ne revine în totalitate.

Faceţi-o oricum ! Privind şi lăsând natura să vă impregneze cu vitalitate şi frumuseţe prin veşmântul ei de primăvară,  ascultând muzică şi lăsând armonia ei să pătrundă în cutele sufletului, primind cu deschidere cuvintele de lumină ale celor înţelepţi şi practicând cu încredere ceea ce ei v-au învăţat, bucurându-vă alături de cei pe care îi iubiţi de ceea ce viaţa v-a oferit până acum.

Faceţi-o, dăruind şi altora din  preaplinul cupei inimii, căci dăruind ea rămâne mereu plină.

 

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 1

kindness-concepts-3Intuiţia existenţei iubirii ca substrat al energiei divine care zămisleşte şi apoi menţine creaţia, oferindu-i sens şi semnificaţie poate apare la început ca mici străfulgerări, scurte momente de extaz. Pe măsură ce înaintăm spre această re-cunoaştere, ceva din sufletul nostru parcă prinde viaţă şi se înalţă purtat de aripile iubirii. 

Am avut de multe ori ocazia, în dialogul meu cu Omul să simt cum vocea îi începea să tremure uşor, cum privirea-i umedă încerca să fixeze un punct al aducerii aminte şi o căldură plăcută începea să iradieze ca o prezenţă. Această iradiere ca o pală caldă îmi cuprindea şi mie atunci inima, când el sau ea începea să evoce ceva din … iubirea sa prezentă sau trecută.  Am putut observa că nu conta cine sau ce producea trăirea iubirii. Chiar şi când această iubire era orientată spre natură sau spre un animăluţ de casă, evocarea sa aprindea sufletul celui care iubise. Şi dacă acum sufletul său se putea bucura purtat de amintire cu atât mai mult îmi dădeam seama de intensitatea iubirii din acel moment din trecut care fusese odată trăit ca … prezent.

M-a impresionat odată relatarea unei mame care născuse un copil cu dizabilităţi locomotorii şi mentale. La început a existat iubirea şi bucuria naşterii. Handicapul copilului i-a adus apoi frică, respingere  şi suferinţă. După câtiva ani grei mi-a spus că îngrijirea acestui copil şi atenţia pe care i-a acordat-o s-au transformat apoi din nou în iubire. Aveam în faţa mea un om care trecuse prin iadul deznădejdii şi care acum trăia bucuria unei iubiri împărtăşite continuu. Se transformase atât de mult în aceşti ani.

Da, există şi un foc aprins de frica iubirii neîmplinite dar există inimi care rezistă acestui foc. Când cântă inima? Când  se lasă pătrunsă şi luminată pe dinlăuntru de acest foc. Lumina sa învinge mereu întunericul din ţinuturile fricii.  

În contact cu Iubirea chiar şi evocată de alţii din trecut, de multe ori sufletul meu s-a înălţat. Nu ştiu cui să fiu mai întîi recunoscător: Omului sau Iubirii înseşi.        

PURIFICAREA – Ep. 7: ATITUDINEA ÎN FAŢA FACTORILOR PERTURBATORI

Atitudinea este cheia !ATITUDINEA – Un cuvânt puternic care captează spontan atenţia. De ce? Pentru că ne defineşte şi ne reflectă pe fiecare dintre noi în fiecare moment de viaţă. Spuneam mai demult că, în general, este destul de greu să schimbăm evenimentele şi cu atât mai puţin pe cele care în mod necesar tind să apară ca urmare a ”urzelilor” karmice. Mă refer acum mai mult la ceea ce numim ”lecţii de viaţă”.  Ele pur şi simplu vin, poate când ne aşteptăm mai puţin şi pot lua forme surprinzător de neplăcute. Ceea ce putem însă modifica este felul în care le percepem şi reacţionăm la ele. Sau mai pe scurt: ATITUDINEA pe care o avem în faţa lor. A accepta modificarea atitudinii vechi pentru a face loc uneia noi şi adecvate experienţei cu care te confrunţi la momentul prezent, de foarte multe ori poate însemna diferenţa între pierdere, tristeţe, boală, eşec, suferinţă sau REUŞITĂ, IZBÂNDĂ, SUCCES, REALIZARE.

Această nouă atitudine care te susţine în perioada dificilă cu care te confrunţi te deschide progresiv spre ASIMILAREA experienţei pe un nou nivel de înţelegere.

Există în general două tipuri de atitudini: cele negative (din perspectiva efectului de amplificare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi cele pozitive (din perspectiva efectului de  anihilare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi care pot cataliza procesele psiho-mentale superioare (cum ar fi voinţa, încrederea, optimismul, iubirea, etc. ) atât de necesare, de exemplu, într-o situaţie dificilă de viaţă (boală, pierdere, moarte).

Care este însă sursa acestei puteri interioare ce ne ajută mereu să schimbăm  în bine atitudinea vom vedea în extrasul următor:  

 

Galerie

PURIFICAREA – Episodul 2: PRINCIPII ŞI DIRECŢII ÎN PROCESUL PURIFICĂRII NATURALE

Această galerie conține 1 fotografie.

În acest episod veţi afla care sunt unele principii care stau la baza purificării naturale.Puţini sunt cei care bănuiesc şi mult mai puţini sunt cei care ştiu şi se bazează în existenţa lor pe faptul că fiinţa umană este prin … Continuă lectura

TEHNICI DE TRANSFORMARE: TREZIREA SUFLETULUI – ETAPĂ FUNDAMENTALĂ ÎN REVELAREA SINELUI

InflorireAici este un extras dintr-o prezentare sustinuta in cadrul unei retrageri de meditatie pentru revelarea Sinelui. Sunt expuse spre aducere aminte unele aspecte care definesc in mod profund natura umana. Si unul dintre cele mai importante este sufletul. A pastra sufletul curat si pur, senin si permanent deschis reprezinta o mare provocare. Caci adeseori lumea vine sa-ti aminteasca ca, aici, in cadrul ei, parca nu mai este loc pentru sarbatoarea sufletelor. De prea multe ori am fost loviti si agresati in aceasta lume si suferinta traita atunci a generat mecanismul automat al unei autoprotectii. Pretul platit este intotdeauna prea mare: inchiderea sufletului, rigidizarea si stagnarea intr-o zona lipsita de vibratie, caldura, bunatate, compasiune si iubire. Am vrut sa traim fericiti si ne trezim dupa un timp ca doar incercam sa supravietuim fizic. Cum am ajuns aici? Ce am pierdut pe drumul vietii? Oare ne vom putea intoarce din locul in care ratacim cu sufletul inghetat in peisajul asa zis ostil al acestei lumi?

Fiinta care se trezeste din punct de vedere spiritual incepe sa intuiasca ca numai de ea depinde insanatosirea sa launtrica sufleteasca si experimentarea vietii ca fericire. In aceasta prezentare este oferita si o tehnica esentiala pentru a facilita acest proces al retrezirii sufletului nostru.

Vindecarea sufleteasca este o etapa esentiala in procesul evolutiv. Revitalizarea sufleteasca este o responsabilitate pe care orice fiinta poate sa si-o asume recurgand la cateva tehnici simple.

O inimă slaba este de multe ori o inimă inchisa. Niciodată o inima inchisa nu a putut lua cu asalt portile cerului.

Galerie

DIALOG SPIRITUAL – REAMINTIRI

Această galerie conține 1 fotografie.

Multi au gasit intalnirile consacrate dialogului spiritual la sala de curs impulsionante si generatoare de emulatie spirituala. Am fost deschis propunerii de a posta si unele raspunsuri mai tehnice care sper sa fie de folos celor ce practica sau sunt … Continuă lectura

UNELE PRINCIPII SI ATITUDINI SPIRITUALE IN HRIDAYA YOGA

Am întâlnit de multe ori persoane dornice de a practica meditaţia. Şi desigur cunosc şi la ora actuală multe persoane care au făcut din meditaţie o practică zilnică. Ceea ce am remarcat însă, este că devenind o practică repetitivă, meditaţiei  nu întotdeauna i se mai asigură condiţiile necesare acelei veritabile trăiri la cald, în intimitatea sinelui.

În această prezentare readuc aminte câteva lucruri poate ştiute de mulţi, poate necunoscute încă pentru alţii, menite să ne ajute să ne configurăm în starea cea mai prielnică pentru a trăi fericirea inefabilă a meditaţiei.

Galerie

INVITAŢIE LA …MEDITAŢIE

Această galerie conține 1 fotografie.

Sunt multe lucruri asupra cărora ”trebuie” să ne orientăm atenţia. Sunt multe alte lucruri care ne captează involuntar atenţia. Lumea ne vrea şi ştie cum să ne ţină legaţi de ea. Dar, din când în când, simţim o nevoie interioară … Continuă lectura

Galerie

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 2

Iată aici continuarea temei pe care v-am propus-o în clipul trecut cu privire la minte şi la rolul acesteia în procesul evoluţiei conştiente care să culmine cu revelarea completă de sine. Aşa cum aminteam şi cu alte ocazii, procesul cunoaşterii … Continuă lectura

Galerie

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 1

Pe parcursul a două episoade comentez mai multe aspecte legate de modul de funcţionare al minţii. În Hridaya Yoga putem spune că există 2 faze ale procesului evolutiv din perspectiva manifestării mentale. Prima este orientată spre integrarea unor modalităţi care … Continuă lectura

A TRĂI CONŞTIENŢI ÎN LUMINĂ

În ultimele postări am prezentat mai multe aspecte corelate cu manifestarea specifică trezirii şi activării celui de al şaptelea centru energetic – Sahasrara. Cea mai intuitivă percepţie cu privire la acest nivel corespunde analogic în planul fizic manifestării luminii solare. Tot ceea ce există este mai mult sau mai puţin influenţat de lumină. Permeabilitatea la lumină, transparenţa, claritatea, limpezimea, strălucirea sunt tot atâtea caracteristici ce definesc modul propriu de a fi al oricărui obiect. Aşa este şi cu natura umană. Ea tinde să se deschidă din ce în ce mai conştient faţă de lumina propriei conştiinţe de sine în care se reflectă permanent, chiar fără să ştim, conştiinţa divină – sursa originară ce iluminează totul. Fără lumină, ochiul – fereastră a sufletului – nu poate reflecta frumusetea mereu pură şi luminoasă. Opac faţă de lumina sinelui divin, sufletul rătăceşte în întuneric. Să ne deschidem aşadar ochii şi inimile spre a ne lăsa atraşi precum fluturii de splendoarea infinită a luminii.              

INFINITUL NU POATE FI CUPRINS …DAR TE POŢI TOPI ÎN EL…

Pentru unii oameni, descrierea unor asemenea stări de extaz poate să trezească neîncredere sau derută, în cazul în care aceştia nu au avut nici măcar o clipă în viaţă mintea oprită de bucurie. Ca să ne apropiem măcar intuitiv de un strop din oceanul de beatitudine în care au trăit şi continuă să trăiască unii maestri spirituali sau oameni sfinţi, să ne amintim sau să ne imaginăm cum, mergând pe munte la asfinţit, la curba unei serpentine ni se deschide brusc în faţa ochilor un peisaj la care nu ne aşteptam şi care ne răpeşte sufletul într-o clipă; de exemplu, mergem printr-o pădure deasă şi întunecată, iar la capătul serpentinei, pe neaşteptate se deschide o privelişte largă cât cuprinzi cu ochii, un cer luminos cu nuanţe sublime strălucind în pacea apusului de soare. Atunci mintea se opreşte brusc şi aerul inspirat rămâne în plămâni pentru câteva clipe, timp în care uităm de noi, de pădurea întunecată, de timpul în care trăim, şi există doar bucuria nestăvilită a luminii, ca o sărbătoare sfântă, măreaţă, uluitoare, care nu lasă loc nici unui gând, nici unei desfăşurări în timp. După ce ne „dezmeticim” şi ne amintim că noi privim un apus de soare, dacă vrem să ştim ce s-a petrecut cu noi în acele clipe de oprire, putem spune doar că a fost o bucurie copleşitoare în care am uitat tot ceea ce ştiam despre orice, şi am fost în atingere cu o imensitate sfântă, atotcuprinzătoare. Orice am spune nu descrie decât vag ceea ce am trăit, şi aceasta doar pentru cei care deja au avut şi ei momente de uluire extaziantă. De aceea, citind cele scrise despre sfinţi, sau chiar cuvintele de învăţătură scrise de ei, vom putea doar să ne deschidem inima spre soarele sfinţeniei, să ne facem o vagă idee despre ceea ce cu adevărat înseamnă o cale spirituală; căci misterul căilor prin care Dumnezeu ne cheamă şi ne desăvârşeşte nu-l putem citi nicăieri, nu-l putem afla de la nimeni, îl putem doar experimenta.

Aime Michel spunea: “A cere misticilor să ne dovedească ceea ce spun este o contradicţie, căci e ca şi cum i-ai cere soarelui să nu mai lumineze ca să-l poţi vedea. Dar dacă el nu mai luminează, ce poţi vedea atunci? Iar dacă străluceşte, atunci nu-l mai poţi privi. Dacă misticii dovedesc ceva, atunci acel lucru nu este chiar obiectul experienţei lor. Acel obiect ni se refuză prin însăşi natura lui în aceeaşi măsură în care ni se oferă; El este transcendent.” Am spune chiar că este impropriu denumit “obiect” al cunoaşterii sau al experienţei mistice, pentru că de fapt, în experienţele autentice, Dumnezeu se revelează Lui însuşi în inima omului copleşit de extaz, astfel încât nu există obiect al cunoaşterii Supreme, ci doar subiectivitatea care se vede pe Ea însăşi, adică Dumnezeu. Este impropriu spus “să-L cunoşti pe Dumnezeu” pentru că doar ceva infinit şi etern poate să cunoască ceva infinit şi etern, astfel încât El este cel care se descoperă şi se priveşte extaziat pe El însuşi, atunci când un sfânt se află în cea mai înaltă unire cu Dumnezeu.

Aime Michel mai spune: “Ceea ce nu putem cunoaşte, putem cel puţin să iubim. Doar infinitul cunoaşte infinitul, deoarece a cunoaşte înseamnă a îmbrăţişa. Nu cunoaştem ceva decât atunci când am făcut înconjurul lui. Iubirea nu presupune însă această exigenţă: pentru a se înflăcăra îi este de ajuns să creadă în existenţa fiinţei iubite. Iubim din primul moment. Care este limita acestui avânt atunci când “obiectul” iubirii (revelat prin credinţă) este infinit? Nu există limită. Această iubire epuizează, pur şi simplu, orice putere. Oricine se umple de iubire pentru Dumnezeu nu are altă soartă decât să ardă în rugăciune până la ultimul atom, cum face focul de artificii.”

Să ne lăsăm, deci, înflăcăraţi de iubirea divină, să ne lăsăm mintea luminată de pacea fiinţelor alese de Dumnezeu. Iar în afară de acest sublim abandon, să înteţim focul rugăciunii noastre tot timpul.

Extras din lucrarea Cuvinte din lumină – Editura KAMALA

DESCHIDEREA FAŢĂ DE ÎNVĂŢĂTURA MARILOR MAEŞTRI SPIRITUALI

Subliniez adeseori importanţa studiului spiritual. De ce? Pentru că de foarte multe ori acele învăţături reprezintă experienţa directă, realizată de către acele fiinţe înţelepte. Chiar şi citind despre vieţile maeştrilor spirituali ajungem de multe ori să simţim şi să recunoaştem cu bucurie, autenticitatea şi frumuseţea spirituală a acelora care deşi au trăit în simplitate şi umilinţă au fost iubiţi şi apreciaţi de cei aflaţi în căutarea adevărului.   Poate ne este greu să ne transpunem în atmosfera acelor timpuri, să înţelegem condiţiile specifice ale tradiţiilor spirituale şi să acceptăm că în timpurile de acum mai pot fi reproduse pentru a se ajunge la nivelul de realizare spirituală a acelor maeştri. Nimeni nu ne cere însă aşa ceva. Studiul spiritual devine de la un moment dat o necesitate firească pentru că ne oferă hrana sufletească şi imboldul de a începe sau continua procesul transformării spirituale.  A învăţa mai întâi, pentru ca apoi să transpui în practică este o condiţie fără de care nu se poate înainta cu succes în nici un domeniu de cunoaştere. Dar când ne aflăm în câmpul vast al vieţii spirituale este bine să ne amintim că nu suntem singuri. Pe aici au mai trecut şi alţi căutători care la rândul lor au fost ghidaţi pentru a-şi găsi propria cale. Învăţătura nu a murit, înţelepciunea îşi poartă propria ei lumină transcenzând condiţiile efemere spaţio-temporale ale unei culturi întrucât limbajul înţelepciunii este iluminat mereu de ADEVĂR şi revarsă permanent în lume IUBIREA.   

…A DA LUI DUMNEZEU CE E A LUI DUMNEZEU

Acest îndemn cristic decriptat în cheie esoterică subânţelege capacitatea fiinţei umane de a fi capabilă, aşa cum este ea, de a putea oferi chiar şi lui Dumnezeu ceva care să-L ”satisfacă”. Dar ce ar putea oferi natura umană Celui care este creatorul universului? Acest mic extras dintr-o prelegere cuprinsă în seminarul consacrat trezirii celui de al şaptelea plan al fiinţei – Sahasrara – ne poate ajuta să intuim cărui nivel lăuntric i s-ar putea adresa acest îndemn. Ce este acel ceva ”dorit” chiar şi de Dumnezeu şi care i-ar putea fi oferit de fiecare dintre noi.

MAGIA MOMENTULUI DE TRECERE DINTRE ANI

Trăim mai mult sau mai puţin conştienţi de ritmurile naturale care ne sincronizează (adeseori fără să ştim cum) vieţile. Ritmul sucesiunii lunilor în an este doar unul dintre ele. La încheierea unui ciclu anual şi începutul altuia există o conjunctură – un moment de hiat – care poate fi favorabil unor transformări. Cu o singură condiţie: SĂ TRĂIM ACEL MOMENT CÂT MAI CONŞTIENT.  

SPIRITUL SĂRBĂTORILOR

Vin sărbătorile deşi au fost umbrite de toţi cei care şi-au exhibat imaginaţia dezlănţuită cu privire la sfârşitul lumii. Este foarte interesant că puţini sunt cei lucizi şi capabili să le reamintescă falşilor profeţi de gafele pe care le-au făcut, astfel încât să le mai pondereze acestora prostia. Am urmărit să transmit cursanţilor de-a lungul timpului faptul că toate acele ştiri apocaliptice nu vin decât pe fondul tendinţei de speculare al unui curent real ce exprimă aspiraţia de transformare a oamenilor şi a dorinţei falşilor profeţi de a atrage cu orice chip atenţia prin tot felul de interpretări fantasmagorice.

Noi ne-am întâlnit din nou şi am urmărit să reîmprospătăm amintirea spiritului sărbătorilor de Crăciun.

SAHASRARA – REVĂRSARE DE ”SUS” ŞI INTEGRARE UNITARĂ A CEEA CE ESTE ”JOS”

Mulţi dintre noi intuim că există ceva mai sus, mai înalt, mai pur din care parcă se revarsă în fiinţă lumină, graţie, frumuseţe, alinare, iubire. Sahasrara – centrul coronarian este cel a cărui trezire conduce gradat către descoperirea acestui ”cer” al conştiinţei de sine. Atunci când se produce această trezire, tot ceea ce este aici pe Pământ este reintegrat firesc într-o viziune luminoasă şi pură care transfigurează şi înnobilează totul. Caracteristica acestei treziri este conştiinţa unităţii fiinţei cu ceea ce o înconjoară.  

INSTINCTUL DE CONSERVARE ŞI ATAŞAMENTUL DE ”EU” ŞI ”AL MEU”

Deşi această temă pare că s-ar potrivi mai bine contextului psiho-mental influenţat de primul centru energetic – Muladhara – centrul ”rădăcină”, existenţa unor temeri spirituale specifice ne demonstrează pe de-o parte interacţiunea continuă a tuturor centrilor de forţă şi, pe de altă parte, cauza profundă a lor. La nivelul lui Sahasrara – centrul coronarian  – se pot exprima de asemenea multe temeri: frica de divinitate, frica de a te lăsa integrat în unitatea divină, frica de a fi separat de Dumnezeu, frica de a te expansiona la adevăratul tău potenţial, frica de a nu înnebuni, frica de fericire, frica de stările transcedentale, frica de a experimenta planurile superioare de conştiinţă în afara minţii raţionale, (de exemplu stările meditative profunde de vid mental), frici legate de abandonul spiritual, de pierderea identităţii şi pierderea conexiunilor cu viaţa şi cu oamenii din jurul nostru.

Şi în cazul acestor frici şi angoase descoperim că la baza lor se află ”fixaţia” pe ”eu” şi ”al meu”. Acelaşi instinct de supravieţuire şi acelaşi ataşament sunt cauzele care perpetuează temerile şi fricile de la primul până la ultimul centru energetic.

De aici rezultă în mod evident şi unele reacţii specifice: criza spirituală, sentimentul ratării şi pierderii rostului, creşterea egoismului ca expresie a stării de separare, uitarea de sine şi uitarea de Dumnezeu, amplificarea materialismului, tendinţa de a te pierde sau a te ascunde prin amalgamarea în marea masă, religiozitate forțată.

 

CRIZA SPIRITUALĂ

Pentru că acest concept de ”criză” este frecvent folosit (cel puţin în ultimul timp) este bine să facem aici un mic comentariu.

Criza socială, politică şi financiară care afectează aproape întreaga lume este un efect. Cauzele, sunt cunoscute de mulţi. Nu îţi trebuie multe studii să înţelegi că ignoranţa, combinată cu suratele ei mai mici lăcomia şi vanitatea umană au dus la o distribuţie incorectă a resurselor.  Dar toate acestea au avut şi un început. Dacă vorbim de resurse, este necesar să avem o corectă evaluare şi a propriilor resurse. De multe ori, aici avem de-a face cu o mare lipsă. Cunoaşterea autentică de sine cu tot ceea ce potenţializează aceasta ar putea duce la o viaţă mai bună la nivel de individ şi apoi, ca efect, s-ar resimţi printr-o  viaţă mai bună a comunităţilor.

Din acest punct de vedere, putem considera că în primul rând există o criză spirituală, caracterizată de căutarea sau dorinţa regăsirii sensului existenţei umane. Pentru foarte mulţi oameni, în aceste timpuri,  acest sens pare pierdut. Pentru a regăsi rostul lucrurilor nu este însă necesar să privim mereu în afară. Este necesar un moment de STOP, un moment de autenticitate în care să intuim şi chiar să regăsim propriul nostru rost, să ne regăsim propria valoare şi respect de sine. Este necesară o nouă perspectivă deoarece aceea prin care am tot privit până acum ne-a adus la multe limitări şi condiţionări, lipsuri şi suferinţe. Ori aceasta înseamnă să ”urci”, pentru a vedea cumva mai de sus cum stau lucrurile.

Din perspectiva manifestării în fiinţă a centrilor de forţă şi conştiinţă este evident că pe măsură ce urcăm din punct de vedere spiritual,  lucrurile încep să se arate într-o lumină nouă atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi semeni ai noştri. Şi pe măsură ce înaintăm putem descoperi nu numai lumina de la capătul propriului tunel în care ne-am afundat şi rătăcit pentru o vreme, ci o viziune ”colorată” de frumuseţe, sens, ordine şi armonie. Aceasta este perspectiva centrilor energetici superiori atunci când sunt treziţi şi dinamizaţi în mod armonios.