Ne simțim foarte bine în mijlocul celor cu care avem relații sufletești profunde. Dar acestea cum s-au format? Între noi și acele ființe au existat și continuă să existe afinități care exprimă, de cele mai multe ori, asemănarea felului lor de a gândi, de a simți, de a acționa, de a se comporta, de a evalua și aprecia, cu al nostru. În cadrul relațiilor de sânge unele asemănări sunt implicite și sunt create de la început condițiile favorabile menținerii sentimentelor profunde și durabile chiar și dacă, în timp, apar diferențe de concepție și mentalitate.
Oamenii caută asemănarea ca o nevoie firească de recunoaștere și auto-validare prin felul în care ceilalți se comportă față de ei. Fiindu-le într-o oarecare măsură asemănători se pot înțelege mai bine.
Evidente sunt și diferențele dintre noi și de multe ori suntem atrași de cei cu care ne și complementăm. Diferențele mari în ceea ce privește modul general de a judeca, comportamentul și atitudinea morală al celorlalți sunt respinse, mai devreme sau mai târziu, mai ales atunci când nu există forme compensatoare care să justifice tolerarea acestora.
În general, mintea unui om obișnuit observă mai întâi diferențele, și recunoscându-le, de cele mai multe ori reacționează. Cu cât nivelul de conștiință este mai ”înalt”, cu atât mai mult, ființa respectivă va recunoaște asemănările cu alte ființe, multe dintre ele fiind caracteristice acestor planuri mai elevate și, ca urmare, afinitățile dintre ele se vor amplifica datorită rezonanțelor lor specifice.
În ambele situații, se poate ajunge în punctul în care să fim profund motivați să-i valorizăm în mod transfigurator pe ceilalți. De ce? Pe de-o parte, datorită unicității lor specifice (nu există o altă ființă ca aceea) și, prin urmare, anumite aspecte ne pot fi revelate prin intermediul acestei ”surse” unice (chiar și dacă, de multe ori, nu le înțelegem mesajul sau rolul lor pentru noi), iar pe de altă parte, pentru că recunoaștem în ceilalți, cel puțin valoarea potențialului lor asemănător în esență cu al nostru și apreciem însușiri, atitudini și comportamente similare acelora manifestate de noi înșine.
Este mult mai productiv, creator și chiar entuziasmant să încerci să te apropii de ceilalți descoperind prin intermediul sufletului tău, mai ales similaritățile profunde și virtuțile potențiale ale celorlalte suflete și astfel să poți menține mereu acea deschidere și atenție încărcată de bunăvoință și apreciere, decât să menții atitudinea minții de respingere a ceea ce îți pare (de multe conjunctural și superficial) ca fiind net diferit și de neacceptat ca manifestare a celorlalți.
Pentru a ajunge aici, în punctul în care descoperim cu bucurie că și ceilalți ne seamănă și că, la rândul lor, caută ca și noi împlinirea acelorași aspirații (de a fi sănătoși, fericiți, iubiți, etc.) este necesar să conștientizăm propria noastră unicitate și să ne valorizăm mereu în mod transfigurator, să respectăm potențialul cu care suntem înzestrați și să-l afirmăm în mod pozitiv, și benefic în cât mai multe circumstanțe de viață. Aceasta presupune pur și simplu ”A fi conștient”.
Impulsul de a căuta asemănarea provine din intuiția existenței acelei realități esențiale care reprezintă substratul unic și universal al existenței – Conștiința. Înainte de ”a fi cineva” și ”a face ceva” pentru a dovedi ”ce ești” sau ”cine ești” din perspectiva limitată a personalității care se recunoaște ca fiind diferită de orice altă personalitate, noi oamenii, și fiecare în parte, suntem definiți de apartenența noastră ca specie capabilă de evoluție în planul conștiinței. Așadar Conștiința este substratul comun al manifestării atât de diverse și tot ea – Conștiința va fi capabilă, dar mereu direct proporțional cu gradul său de elevare, să integreze în mod armonios această diversitate și diferențiere în unitatea întregii creații.
Subscrieți canalului nostru de Youtube pentru a fi la curent cu activitățile centrului Kamala.
Amintește-ți de Sine! 