Raspuns la o intrebare cu privire la recunosterea de sine ca natura feminina. Cum se produce uitarea menirii in ce priveste ipostaza arhetipala a femeii.
Universul Inimii Spirituale
Universul Inimii Spirituale
Raspuns la o intrebare cu privire la recunosterea de sine ca natura feminina. Cum se produce uitarea menirii in ce priveste ipostaza arhetipala a femeii.
Amintește-ți de Sine! 
in societatea patriarhala pe care o parcurgem, este tot mai vizibila defeminizarea femeii, incarcatura ei yang tot mai pregnanta, intr-o societate bazata pe competitia acerba, unde femeia este angajat, accede la pozitii profesionale tot mai inalte, apoi acasa isi ia tot felul de atributiuni si angajamente (unele exagerate si foarte vlaguitoare…), devenind, de cele mai mult ori, doar personajul care ingrijeste si se “acreste”.
In acest mod, femeia uita care este esenta ei dumnezeiasca, uita ca este datatoare si purtatoare de viata, caldura, frumusete ca isi pune amprenta peste tot pe unde trece.
incarcatura yang a femeii este efectul unor cauze psihologice, o masca pe care ranile provocate i-o imprima si tot comportamentul fiecaruia dintre noi porneste de la traumele copilariei, care se amprenteaza asupra personalitatii fiecaruia.
daca vom constientiza acest fapt si fara temeri ne vom explora, atunci avem sanse de reusita, adica de a ne schimba comportamentul, vom analiza efectul, dar pornind de la cauza.
observand efectul sa mergem inapoi, pe fir, catre cauza, intr-o aborbare holistica.
in aceasta societate foarte materialista, in epoca kali yuga, duritatea este atributul care se rasfrange asupra vietii de zi cu zi si provoaca o imensa suferinta si separare.
si, cum suntem cu totii, femei si barbati, intr-o interconexiune, oglindindu-ne unii in altii, barbatul poate sprijini (numai daca vrea!!) femeia pentru a-si regasi esenta! iubindu-si femeia interioara si celebrand-o, o va reflecta in toate femeile din calea sa.
barbatul este gradinarul, femeia este floarea, daca stie sa-i daruiasca hrana, planta va creste si ii va intoarce inzecit iubirea prin frumusetea florilor sale, ii va realimenta iubirea, pe trepte mult superioare, iar gradinarul va ramane extaziat in contemplare. acesta este circuitul .
sa luam in seama si faptul ca barbatul va cauta cu prisosinta imaginea mamei in femeie, de cele mai multe ori, inconstient. va fi dornic de grija si protectia materna, iar cand se va satura si de aceasta etapa isi va cauta iubita, dar in cele mai multe cazuri nu in cuplul din care, cu sau fara acte, face parte.
sa ne spunem cat mai des, cu toata inima, ” te iubesc, pentru ca ma iubesc, pentru ca eu sunt tu si tu esti eu!”, cu totii fiind oglinzi si oglinditi!
cu drag,
Camelia
Iti multumesc pentru acest comentariu care completeaza in aceeasi linie, necesitatea de a integra fiecare dintre noi, fie ca suntem barbat sau femeie, darurile si inzestrarile pe care le avem neuitand ca pentru a putea face aceasta este esential sa ramanem cat mai constienti si ”prezenti” in relatie ca si in lume. Cu adevarat, gradinarul si gradina sa cu flori isi dau viata, frumusete si fericire prin iubire.
Am senzatia ca la incheierea celor trei etape ajungi tot de unde ai plecat. Cauti in afara tot ceea ce ai avut inca de la inceput si nu ai reusit sa vezi. Avem nevoie sa invatam alfabetul pentru a recunoaste cuvintele.
Faci o evaluare cu tine insati, cu celalalt si cu propria ta natura. Un drum ocolit care te intoarce acasa si te „obliga” sa apreciezi cu adevarat cele ce ti-au fost date.
Este o parere personala si e musai sa fie si adevarata, da? 🙂
Da Oana, este adevarat. Ceea ce mai trebuie vazut este cat de lung este drumul acesta ocolit si ce se intampla pe el, caci …vorba poetului …”Mai lunga-mi pare calea, acum la-ntors ACASA…”. Eu am cunoscut persoane care in urma ranilor sufletesti nu s-au mai putut intoarce cu adevarat spre sine (in aceasta existenta) spre a se restructura si a o lua de la capat. Adeseori suferinta poate taia avantul. Fara doar si poate, ca mai devreme sau mai tarziu fiecare dintre noi, barbat sau femeia ne vom intoarce ACASA. Dar daca putem face ceva ACUM spre a ne regasi pacea, iubirea si lumina din noi si din semenii nostri, persistand in a mentine vie constienta si prezenta iubirii in sufletul nostru, suntem deja foarte aproape.
Imi permit o mica sugestie la comentariul tau. Teama de suferinta si nu suferinta te face sa refuzi sansa de a te intoarce acasa. Desi ACASA este „obiectivul”, presupunand ca reusesti sa il indeplinesti, nu este tot una cu garantia ca ai sa fii fericit. Sau ca esti scutit de suferinta. Cred ca vin toate, incluse. Pachet promotional. 🙂 Schimbarea ulterioara modifica perceptia, starea si abordarea personala asupra acelorasi evenimente si nu evenimentele in sine. Multumesc!
Acel ACASA la care ma refer (in contextul videoclipului postat) este cel in care te regasesti capabil sa continui sa iubesti indiferent de conditiile exterioare prin care treci (chiar daca nu primesti raspuns). Din acest punct de vedere, prezenta ta in iubire conduce firesc la fericire. Caci cel ce iubeste este fericit. Prin urmare, in aceasta stare, se produce ”modificarea perceptiei si abordarea personala” specifica asupra acelorasi evenimente. Sunt de aceeasi parere cu tine ca de multe ori teama de suferinta ne tine la distanta si in acest context iubirea nu se poate exprima. Dar vine o vreme cand nevoia de a fi singur şi închis pentru a nu suferi devine mai dureroasa decat riscul de a te ridica spre a te deschide catre sine, catre semeni, catre Dumnezeu. Si atunci o vei face! Multumesc pentru completare.