În procesul explorării de sine, mintea poate avea, cel putin în fazele de început, un rol foarte important. Chiar și dacă ar fi vorba numai de mecanismul motivațional implicat spre a ne asuma și susține apoi demersul transformator din punct de vedere spiritual, rolul minții nu poate fi contestat.
Totuși, trebuie înțeles că dacă mintea, prin natura, activitatea și conținutul său nu se modifică, nu are cum să apară ”noul” (dimensiunea spirituală) spre care ea tinde, cel puțin datorită curiozității informaționale stimulată de multitudinea referințelor scrise, audio și video cu privire la spiritualitate, cu care ea intră în contact. Este clar că mintea trebuie să integreze noi experiențe pentru a crea și stabiliza noi atitudini, pentru a se deschide spre alte perspective care să o determine să continue, de exemplu, practica meditației sau a rugăciunii sau a altor metode eficiente în acest proces evolutiv.
Deschiderea și acceptul dat de către minte acestei asumări poate fi o condiție necesară, dar s-a dovedit din practică, că este insuficientă atât timp cât nu sunt create reperele funcționale ale unei minți mai puțin condiționate (influențate) de lumea exterioară și, totodată, mai capabilă de detașare, interiorizare, introspecție, concentrare, liniște, observare, luciditate, discernamânt, meditație, etc. Ori pentru a crea și stabiliza aceste facultăți superioare ale minții este necesară practica care generează suficient de multă și semnificativă experiență pentru a face saltul spre noul mecanism de funcționare al minții care duce spre decondiționare, libertate interioară, bucurie a existenței și integrare înțeleaptă a momentului prezent.
Aceasta presupune întotdeauna o conștientă extinsă și asupra tiparelor și mecanismelor subconștiente care determină reacții și efecte asupra minții aflate în starea ei obișnuită. A reuși să neutralizezi sau chiar să disloci obiceiurile perceptiv-senzoriale și reactive ale minții subconștiente poate fi un proces de durată și depinde de aceste noi calități pe care mintea conștientă le dezvoltă. S-a afirmat de multe ori, chiar și de către unii psihologi, că puterea de ”a purifica” mintea și neutraliza acele impregnări latente (tipare, scheme și mecanisme subconștiente), repetitive depinde de ”poziția” din care sau de unde acționezi. Cu alte cuvinte, eficiența unui proces transformator la nivel mental depinde de cât de mult reușești să ”iluminezi” și acea parte mai obscură, dacă nu chiar întunecată a planului subconștient.
Așadar, o parte mai pură, mai elevată, mai înțeleaptă, mai calmă și înzestrată cu mai mult discernământ a minții (numim acest nivel al minții – buddhi – intelectul discriminativ) va deveni gradat capabilă să plonjeze și să asaneze acele substraturi ale minții subconștiente care reprezintă depozitarul unei ”matrici” existențiale condiționate. Acest depozit îl reprezintă memoria cu toate substraturile sale care adăpostesc și întrețin instincte, impulsuri, obiceiuri, dorințe, atașamente, etc.
Conținutul minții care se mișcă în fel și chip la suprafață, precum undele unui vast ocean, ascunde și depozitează totodată și mecanismul funcționării sale. A revela acest mecanism și a ieși de sub condiționarea lui istorică nu este ceva pe care mintea comună o poate face. Numai o minte antrenată, care și-a recăpătat claritatea, limpezimea și puritatea sa originară devenind din ce în ce mai transparentă față de lumina interioară a Sinelui ne poate ghida apoi cu înțelepciune spre a extrage din adâncurile memoriei amintirea primordială A CINE SUNTEM NOI ÎN REALITATE.
Această supremă revelație poate apare exact când ne așteptăm mai puțin dar …întotdeauna presupune pregătirea.
ADEVĂRUL a fost, este și va fi mereu prezent în fiecare dintre noi, dar pentru a-L trăi este necesar să ne ”ridicăm” și să ne luăm zborul, cu mintea și sufletul simultan, spre spațiul vast și etern luminos al Inimii Spirituale – Conștiința Sinelui Divin – atman – cum este el numit în tradițiile contemplative de sorginte indiană.
Și aici …intervine PRACTICA!
Amintește-ți de Sine! 
Cuvinte si fapte sfinte !!