MISCAREA CA …MEDICAMENT

Când se rosteşte cuvântul “medicament”, majoritatea dintre noi ne gândim la pastile, picături, injecţii sau chiar intervenţii chirurgicale. Mişcarea fizică este însă unul dintre cele mai puternice medicamente, chiar dacă nu se poate cumpăra de la farmacie, şi nici nu puteţi ruga pe altcineva să vi-l administreze.

Recomandarea mişcării ca medicament a devenit din ce în ce mai frecventă, deoarece ea ne ajută să tratăm sau să reducem gravitatea simptomelor unor afecţiuni adesea destul de grave cum ar fi: diabetul, depresia, astmul, artrita, valori mari ale colesterolului, afecţiuni cardiace, osteoporoză, cancer.

Mişcarea nu costă nimic şi este extrem de eficientă, nu prezintă riscuri atunci când este adecvată corect afecţiunilor cu care pacienţii se confruntă, este simplu de “administrat” şi nu are efecte secundare. În era automatizării şi a telecomenzilor, mişcarea fizică constituie remediul perfect pentru prevenirea şi tratamentul numeroaselor afecţiuni datorate sedentarismului.

Mişcare pentru trup şi regenerare pentru suflet

O mare parte a adulţilor manifestă faţă de mişcarea fizică aceeaşi atitudine de respingere ca în faţa unei seringi hipodermice sau a unor picături amare. Copiii, dimpotrivă, sar, aleargă, zburdă cu o bucurie şi frenezie uimitoare; ei transformă astfel mişcarea într-un joc minunat care le stârneşte entuziasmul.

De aceea este necesar să procedăm la rândul nostru în aceeaşi manieră şi să transformăm necesitatea de a face exerciţiu fizic în ceva plăcut, fără să avem sentimentul datoriei. Realizată astfel, după exemplul plin de elan şi entuziasm al copilăriei, mişcarea fizică şi jocurile dinamizante pot să determine nu numai menţinerea stării corporale, ci chiar o veritabilă reîntinerire sufletească.

A ne transforma dintr-o persoană sedentară într-una activă poate constitui o provocare, în special datorită tiparelor cu care ne-am obişnuit: serviciul adesea completat de orele suplimentare, îndatoririle familiale şi alţi factori care ne solicită într-atât încât seara nu ne mai rămâne adesea energie decât pentru „paşnica” navigare pe posturile de televiziune (o activitate de altfel foarte cheltuitoare de energie).

Unii dintre cititori ar putea gândi: „Fireşte că mă mişc, eu fac zilnic mai mulţi kilometri pe jos, mergând la serviciu sau la piaţă”. Sunt oare aceştia mai puţin expuşi pericolelor sedentarismului? Într-o anumită măsură da, însă acestui tip de mişcare îi lipsesc câteva caracteristici esenţiale care transformă dinamismul în medicament:

– bucuria de a o realiza – sunt destul de puţini cei care merg într-un mod plin de entuziasm şi debordând de bucurie la… piaţă.

– amplitudinea şi diversitatea mişcărilor – până la urmă mersul pe jos într-un mare oraş este o formă de mişcare regulată şi mereu aceeaşi, astfel că numai anumite grupe musculare sunt puse în mişcare, în detrimentul altora; a sta mult în picioare sau a merge pe asfalt pe distanţe lungi generează în timp unele tulburări: contracturi musculare, varice, edeme, probleme articulare etc.

– lipsa atenţiei – atunci când realizăm un joc dinamic foarte interesant, participăm cu întreaga fiinţă la ceea ce facem, fiind o simultană participare fizică, mentală şi psihică la acea activitate. Pe de altă parte, atunci când ne deplasăm „cu treburi” prinşi de gânduri şi frământaţi interior, activitatea fizică este ceva secundar şi automat, ceea ce face ca trupul să acţioneze oarecum lipsit de influxul de energie ce provine dintr-o stare lăuntrică bună.

Prin urmare mişcarea poate să devină medicament în condiţiile în care avem o stare interioară favorabilă, o atitudine care să ne ajute să beneficiem cu adevărat cu întreaga fiinţă de pe urma acestei acţiuni. Realizată astfel, ea ne poate furniza energie prin simplul fapt că ne relaxează şi ne destinde, prin satisfacţia pe care o produce. O astfel de mişcare zilnică dublată de atenţie şi relaxare înseamnă mai mult decât o preocupare igienică (cum ar fi spălatul pe dinţi), ea trebuie să devină o obişnuinţă plăcută şi atractivă, care să ne implice cu totul.

7 paşi pentru a ne mişca… terapeutic

Iată în continuare câţiva paşi pe care este bine să-i parcurgeţi pentru a deveni o persoană activă şi sănătoasă:

1. Recunoaşteţi când organismul are nevoie de mişcare.

Ne referim aici la o mişcare înţeleasă la un nivel calitativ diferit de cea realizată pentru mersul la piaţă, alergarea după obţinerea unor documente sau treburile casnice.

Este necesar să învăţăm să interpretăm corect mesajele primite de la organismul nostru. Spre exemplu am învăţat în copilărie să mâncăm atunci când ne este foame, dar atunci când ne simţim rigizi, lenţi, sau confuzi nu înţelegem că organismul tânjeşte după mişcare şi credem adesea că ne este necesar doar somnul – dar spre surprinderea noastră somnul în aceste condiţii nu ne odihneşte şi nu ne reface forţele, ci dimpotrivă, stările de confuzie, lentoare, rigiditate se accentuează. Aşadar este necesar să ne deplasăm atenţia concentrată excesiv în zona capului către întregul corp astfel încât să învăţăm să recunoaştem corect semnalele date de organism.

2. Alegeţi să vă mişcaţi.

Cu toţii suntem puşi în situaţii în care putem alege să ne mişcăm mai mult sau mai puţin, sau uneori aproape deloc. Alegeţi prin urmare treptele în locul liftului, adoptaţi acea atitudine pro-acţiune şi lăsaţi altora “calea minimei acţiuni” şi a minimului efort. Nu ezitaţi să parcaţi într-un loc ceva mai departe de cel unde aveţi nevoie să mergeţi, alegeţi să faceţi o plimbare până la magazin în loc să mergeţi cu maşina, nu ezitaţi să faceţi câte o scurtă drumeţie. Nu ezitaţi, spre exemplu, să dansaţi chiar singuri (singure) în casă pentru câteva minute, lăsând trupul să îşi exprime bucuria sau entuziasmul pe un fundal muzical dinamic şi armonios.

3. Propuneţi-vă să faceţi mişcare în mod regulat

Gândiţi-vă la o activitate fizică ce vă face plăcere şi programaţi-o în agenda săptămânală. O idee în acest sens este grădinăritul: lucrul în aer curat, cu plantele este foarte relaxant şi energizant în acelaşi timp. Contactul cu natura este dealtfel forma de mişcare cea mai căutată şi mai valoroasă. Scurte drumeţii sau plimbări prin pădure, diferite jocuri realizate în natură împreună cu cei apropiaţi pot să combată efectul multor zile de tensiuni şi griji şi să elimine încordarea şi stagnarea fizică.

4. Cultivaţi o atitudine plină de optimism şi bucurie în ceea ce faceţi.

Dacă veţi spune “nu pot”, în mod firesc nu veţi putea. Aveţi încredere în puterea de a vă împlini planurile care reprezintă cea mai importantă treaptă către succes. Includeţi în acelaşi timp în aceste planuri pe termen lung, nu numai împlinirea sentimentală sau materială, ci mai ales o stare globală de bine a propriei fiinţe, bazată pe un mod de viaţă echilibrat, natural, energic şi care să nu fie lipsit de hrană pentru suflet. Astfel, mişcarea devine un factor benefic atunci când este însoţită de mult umor, veselie şi entuziasm. Chiar mai mult, alternarea perioadelor de mişcare cu relaxarea, cu momente de tăcere profundă, de linişte trăite în mijlocul naturii poate să determine o stare inegalabilă de echilibru lăuntric

5. Evitaţi să staţi pe scaun perioade lungi de timp

Dacă natura serviciului vă obligă să staţi aşezat perioade lungi, luaţi pauze din timp în timp şi plimbaţi-vă chiar şi numai în jurul biroului. Atenţie de asemenea la poziţiile rigide ale spatelui sau braţelor – nu este suficient doar să vă ridicaţi de pe scaun după mai multe ore de lucru intens, ci este necesar să realizaţi şi mişcări de destindere a braţelor şi spatelui.

6. Găsiţi-vă prieteni dinamici.

Gândiţi-vă la un prieten – poate fi şi canin – care să vă împărtăşească bucuria de a face mişcare împreună. Dacă nu aveţi posibilitatea de a întreţine un câine, cu siguranţă că veţi găsi un vecin care să fie încântat să-i plimbaţi patrupedul, sau care să vă însoţească. Deşi poate să pară o metodă oarecum simplă, ea funcţionează chiar şi atunci când treburile par să ne copleşească.

7. Fiţi atent la suflul respirator în timp ce faceţi mişcare.

Atenţia îndreptată asupra acestui proces care de obicei de produce automat determină un aport mărit de energie în corp. Dacă fără apă sau hrană putem trăi o perioadă de timp de mai multe zile, fără a respira nu putem rezista mai mult de câteva minute. Cu toate acestea, deşi există multe scrieri despre cum să mâncăm sau ce să bem pentru a ne menţine sănătatea, mai puţin se pune problema cum respirăm. Respirând într-un mod defectuos, superficial, un aer adesea mult prea poluat, nu facem decât să diminuăm rezistenţa organismului nostru şi să ne scurtăm viaţa, prin îmbătrânirea accelerată a organismului. De aceea mişcarea în natură trebuie să fie însoţită de respiraţii calme, profunde, realizate cu atenţie, astfel încât să simţim toate savorile şi aromele aerului inspirat. Acţionând astfel chiar şi numai de 1-2 ori pe săptămână ne putem regenera mult mai amplu şi ne putem „încărca” pentru mai multe zile. (Articol preluat din lucrarea „Principii si directii in vindecarea naturala” aparuta la Editura KAMALA)