Despre programul de stimulare și armonizare mentală – MINDPOWER

Aici este o prezentare făcută cu ocazia deschiderii programului de stimulare și armonizare mentală. Sunt expuse anumite aspecte cu privire la creier ca interfață fizică și subtilă necesară unei bune funcționări a planului mental.

În luna mai 2017, în cadrul Centrului de Yoga și Meditatie KAMALA am inițiat programul practic MINDPOWER menit să trezească și să amplifice capacitățile mentale.

Programul are două direcții de acțiune:
1. Stimularea creierului recurgând la proceduri și tehnologii descoperite de psihologia modernă și neuroștiință

2. Folosirea tehnicilor yoghine în vederea trezirii și activării centrului mental de comandă și control Ajna Chakra – centru energetic important de care depinde întreaga activitate psiho-mentală. 

Acest program își propune să ofere o metodă practică orientată în vederea:

1. amplificării energiei mentale;

2. stimulării și fortificării unui model mental caracterizat de o viziune pozitivă și luminoasă asupra vieții;

3. obținerii auto-controlului psiho-mental;

4. îmbunătățirii memoriei și capacității de asimilare a informațiilor;

5. stimulării creativității;

6. dezvoltării lucidității și clarității mentale;

7. creșterii capacității de liniștire a minții și a puterii de interiorizare:

8. amplificării puterii de concentrare mentală;

9. trezirii și dinamizării mentalului dicriminativ și a intelectului;

10. trezirii și dezvoltării conștiinței martor, a aptitudinilor meditative și contemplative.

Trăind în prezent putem crea miracolul vindecării

Am avut o prezentare mai demult cu privire la vindecarea naturală. Și, cu privire la principiile gândirii pozitive, am fost interpelat cu o întrebare. Am dezvoltat răspunsul pentru a se înțelege că responsabilitatea vindecării ne aparține. Tot ceea ce vrem să transformăm în bine are un început. Este momentul prezent. Numai prezentul este cel care poate crea clipă de clipă viitorul nostru mai bun. Dar cu o singură condiție: A fi în acel moment conștient de necesitatea de a acționa într-un mod adecvat și apoi de a continua cu perseverență să ”încarci” binefăcător următoarele clipe; și următoarele, și următoarele… Acum, în prezent, construiești. 

Cum ”deschidem” timpul?

Prezentarea de astăzi continuă tema consacrată necesității de a trăi având timpul de partea noastră. Și, așa cum veți vedea, aceasta are de-a face cu starea de conștiență, de prezență asumată în mod favorabil pentru noi ca și pentru semenii noștri.

Abordez această temă pentru că mulți justifică lipsa de timp ca fiind principalul lor obstacol în ”a face” mai multe lucruri care îi interesează sau îi preocupă. Cum ar fi practica meditației. Chestiunea este înțeleasă greșit. Pentru că nu se pune problema de ”a face” mai multe, ci de a crește calitatea existenței pe care o trăiești, iar aceasta, cu puțină sinceritate, implică a fi conștienți de necesitatea unor alte opțiuni. De ce? Pentru că dacă ai fi mulțumit de felul în care trăiești și interacționezi  cu ceilalți nu ai ofta prea des și nici nu ai fi stresat. Ori a învăța să te relaxezi eficient și în mod natural, a învăța să te liniștești pentru a te destresa, implică timp. Cum faci rost de timp? Cum? Prin creșterea eficienței, calmului, lucidității, puterii de concentrare, energiei voinței, vitalității, etc., aspecte pe care ți le poate conferi o practică sistematică. Da! Poți spune că investești 2 ore pe săptămână la un curs pentru a învăța arta meditației, dar ceea ce vei obține (pe lângă multe alte lucruri) este TIMPUL. Pentru că toate aceste calități ale minții, energiei și corpului tău cum ar fi claritatea, luciditatea, calmul, stăpânirea de sine, răbdarea, puterea voinței, liniștea și relaxarea, etc.  vor optimiza și vor eficientiza toate celelalte resurse. Astfel vei ”lucra” asupra timpului învățând cum să creezi timpul de care ai nevoie. Investiția de timp pentru a ”produce” TIMPUL este o calitate a inteligenței superioare, care, odată trezită, te va răsplăti cu multe alte daruri începând DE ACUM.  

Rezistența minții la progresul spiritual

Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.

Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri.  Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.

DESPRE CONŞTIINŢĂ ŞI DECONDIŢIONAREA FAŢĂ DE MINTE ŞI SIMŢURI

Subiectul este esenţial dar există o dificultate majoră. Abordarea sa teoretică, discursivă poate să ofere minţii doar nişte reprezentări mai mult sau mai puţin clare. Este ca atunci când priveşti o stereogramă (o imagine compusă pe calculator care privită într-un anume mod îţi revelează aspectul tridimensional al unei realităţi). Dificultatea de a percepe corect imaginea reală tridimensională provine de la modul eronat de a privi pe care l-am fortificat în timp tocmai pentru a putea obţine acurateţe în actul percepţiei obişnuite de zi cu zi . Privim deci focalizat. Pentru a percepe însă stereograma trebuie privit în alt mod şi anume defocalizat adică exact în modul care nu ne ajută aparent în viaţa de zi cu zi. Şi totuşi, momentul desluşirii semnificaţiei obiectului tridimensional dintr-o stereogramă este un moment de descoperire, de bucurie a recunoaşterii unei realităţi care până acum ne era ocultată de …o imagine bidimensională ”fără sens”.  

Acest exemplu este sugestiv şi prin prisma aspectului său oarecum …inefabil. Căci momentul desluşirii este un moment ”Evrika”, de mare intensitate. Ca şi cum deodată s-a făcut lumină, vezi, înţelegi şi simultan te bucuri ceea ce vezi. Apoi ceea ce ai de făcut este să te menţii în genul acesta de atitudine perceptivă, pentru a putea explora liber şi fericit întreaga imagine 3D. Uşor de zis dar mai greu de făcut, pentru că nu suntem suficient de obişnuiţi cu modul acesta de a privi …spre a vedea tridimensional o imagine bidimensională.

Iată aici un exemplu:

Cine ar putea crede că aici este este un lacăt?

lacat

sau aici simbolul YIN – YANG al tradiţiei taoiste? 

YIN YANG

Aşa este şi cu starea de ”a fi” – pur şi simplu – decondiţionat faţă de mintea care, prin mecanismele ei reflexe specifice, supraimpune şi proiectează peste acest ”fond” al realităţii conştiinţei (văzută ca substrat unitar al Universului), micile fragmente perceptive filtrate de umilele simturi cu care mintea lucrează. Când vedem ”în parte” este ocultată viziunea întregului şi implicit bucuria recunoaşterii realităţii unitare a TOT-ului nu poate să apară. 

Relitatea conştiinţei de Sine nu este doar ceea ce mintea percepe ca reflexie ajutată sau nu de simţuri. Nu este deloc acelaşi lucru a vorbi sau a aborda la modul discursiv, intelectual un subiect (cum este acesta: conştiinţa) cu experienţa trăită ca realitate.

Ştiinţa, cultura pot ajuta la crearea unor reprezentari mentale, dar numai experienţa în sine, obţinută ca stare de a fi (unificat şi conştient simultan de aceasta), poate face diferenţa. Din această cauză încurajez abordarea unor modalităţi spirituale eficiente de transformare interioare cum ar fi meditaţia prin care se poate produce gradata recunoaştere a realităţii care noi suntem. Prin practica spirituală creem condiţiile favorabile unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră. Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior. Să ne amintim cât de frumos spunea Theillard de Chardin: “nu suntem fiinte umane care trăiesc o experientă spirituală, ci fiinţe spirituale care trăiesc o experienţă umană”

Când încercăm să cunoaştem ceva, să înţelegem, să percepem şi să acţionăm, mai ales mintea cuplează prin diferitele ei mecanisme. Dar aceasta nu înseamnă că ”substratul” de fond – Conştiinţa martor – Văzătorul – Subiectul Ultim – Sinele  nu este acolo. EL este o prezenţă pură mereu ”tăcută”, necondiţionată de nici o cunoaştere, înţelegere, percepţie, senzaţie sau acţiune, pe care am putea-o noi crede semnificativă pentru obiectivarea sa.  

În cele două clipuri de mai jos sunt prezentate câteva aspecte legate de conştiinţă şi sunt oferite câteva repere şi exemple analogice prin care să ne reprezentăm posibilitatea decondiţionării faţă de minte.

DESPRE CONTROLUL ŞI INTERIORIZAREA SIMŢURILOR ÎN MEDITAŢIE

Invata sa te interiorizeziVorbeam în clipul anterior despre unele obstacole în meditaţie şi cum sunt explicate din perspectiva activităţii cerebrale. În clipul de astăzi vă arăt cum putem creşte capacitatea de concentrare şi eficienţa meditaţiei.

Din păcate, deşi există un interes din ce în ce mai mare cu privire la spiritualitate, tehnici de transformare şi dezvoltare personală, autocontrol mental şi nu în ultimul rând asupra practicilor meditative şi a sistemului Yoga, puţini sunt cei dispuşi să-şi însuşească o metodologie eficientă şi să abordeze în mod mai riguros practica spirituală.

Reamintesc că toate aceste prezentări au fost solicitate pe de-o parte, de cei care au participat la unele conferinţe, seminarii sau cursuri de yoga desfăşurate în cadrul Centrului de Yoga şi Meditaţie Kamala (ca materiale de rememorare) şi, pe de altă parte, de cei plecaţi din ţară sau de către cei ce au solicitat de-a lungul timpului accesul la anumite materiale pe blogul personal sau pe site-ul centrului.

În cadrul dialogurilor, atunci când îi întreb pe oameni care sunt obstacolele cu care se confruntă în practica spirituală şi mai specific în meditaţie, mulţi spun că sunt încă nemulţumiţi de mintea lor. Mintea lor este cea care, spun ei, ”le creează probleme”. Au dificultăţi în a-şi controla mintea, a şi-o disciplina, a o concentra, a o linişti şi pacifica, etc.

Şi totuşi, mintea este totodată şi marele dar. Este foarte interesant să constatăm că mintea, prin natura şi activitatea ei prezintă această ambivalenţă: când cel mai bun aliat şi prieten, când cel mai mare obstacol sau inamic.

Nu o să zăbovesc acum asupra caracteristicilor minunate ale minţii şi naturii umane. Am făcut-o deja cu alte ocazii. O să subliniez însă unele cauze care fac ca mintea noastră să nu ne ”mulţumească”.

Dacă ne amintim doar de faptul că mintea este o suprafaţă de reflexie şi proiecţie a ceea ce a fost perceput şi receptat de la cele cinci canale senzoriale ne-ar fi mai uşor să înţelegem propriile ei dificultăţi în ceea ce priveşte gestionarea tuturor stimulilor, percepţiilor şi informaţiilor care îi parvin simultan din universul exterior şi interior.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale unei minţi obişnuite este ”mişcarea”. Caracterul dinamic şi mereu schimbător al minţii se datorează unui flux permanent de gândire. O mare parte a acestui flux automat de stimuli şi informaţie se datorează modului în care funcţionează acest substrat senzorial al minţii numit ”manas”.

Tradiţia yoghină explică foarte precis modul în care este structurat ceea ce noi numim ”mentalul”, arată funcţionarea pe diferitele sale niveluri şi propune totodată o manieră etapizată de abordare a unor tehnici specifice prin care ”mentalul” poate fi ”disciplinat”.

Una dintre aceste etape, clar definită în manualele şi tratatele fundamentale de Yoga, o reprezintă Pratyahara – interiorizarea simţurilor sau capacitatea de abstragere a simţurilor de la „obiectele” lor.

Din păcate, din dorinţa de a accede mai repede la stările superioare de conştiinţă promise de practica meditaţiei, foarte mulţi adepţi precum şi majoritatea începătorilor trec peste această etapă şi dificultăţile cu care se confruntă ulterior se datorează în mare măsură lipsei de experienţă şi incapacităţii de a ”gestiona” realmente acest palier al minţii senzoriale.

În această expunere am intenţionat să clarific astfel câteva aspecte legate de această etapă importantă a practicii spirituale. 

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 2

Iată aici continuarea temei pe care v-am propus-o în clipul trecut cu privire la minte şi la rolul acesteia în procesul evoluţiei conştiente care să culmine cu revelarea completă de sine.

Aşa cum aminteam şi cu alte ocazii, procesul cunoaşterii de sine nu se limitează doar la zona de suprafaţă ce se arată simţurilor şi minţii noastre aşa zis obişnuite. Căutătorul spiritual dezvoltă mai mult decât ceilalţi, datorită unei practici consecvente, abilitatea de a controla şi de a folosi structurile superioare ale minţii sale pentru a se orienta din ce în în ce mai bine atât în ceea ce numim generic ca fiind spaţiul interior al conştiinţei cât şi în dimensiunea exterioară a vieţii trăită în lume printre ceilalţi semeni ai săi. 

Aş putea spune că succesul unei căutări interioare menite să ducă sufletul uman către perfecţiune şi împlinire este obţinut dacă pe de-o parte, înaintăm acţionând cu voinţă şi susţinuţi de cunoaştere  spre trezirea tuturor resurselor interioare şi pe de altă parte, dacă reuşim, având de acum la dispoziţie aceste resurse superioare, să le folosim spre a contracara şi depăşi ceea ce înainte ne ţinea în loc sau ne bloca; cu alte cuvinte, ne condiţiona într-un mod nefast propria existenţă. 

Pentru cei interesaţi de metoda dinamizării binefăcătoare a subconştientului găsiţi aici principalele direcţii şi principii de acţiune.

Ştiu că maniera de a vă prezenta aceste aspecte în videoclipuri poate părea dificilă pentru toţi cei care se grăbesc. Dar însăşi procesul de auto-cunoaştere cere timp şi sinceritate. Ştiu că este mai uşor să citeşti rapid câteva rânduri şi să răsfoieşti câteva postări pe ici pe colo. Feedback-ul primit de la mulţi este suficient de încurajator pentru a continua să prezint unele aspecte spirituale în acest mod. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

CÂTEVA EXERCIŢII DE AMPLIFICARE A VIZUALIZĂRII

Putem îmbunătăţi imaginaţia şi putem creşte capacitatea de vizualizare. Cu o singură condiţie: SĂ VREM.

Aceste simple exerciţii le puteţi adapta fiecare pentru a corespunde condiţiilor şi nevoilor dumneavoastră.

A reuşi în viaţă presupune de multe ori o reprezentare şi o evaluare corectă a ta, a  celorlalţi, a resurselor şi condiţiilor specifice. Presupune a te adapta şi a reuşi să adaptezi mediul la necesităţile tale. A crede cu întreaga fiinţă că meriţi succesul pentru că ai gândit şi mentalizat corect, ai cunoscut şi ai acţionat corect, cu voinţă şi tenacitate.