Despre programul de stimulare și armonizare mentală – MINDPOWER

Aici este o prezentare făcută cu ocazia deschiderii programului de stimulare și armonizare mentală. Sunt expuse anumite aspecte cu privire la creier ca interfață fizică și subtilă necesară unei bune funcționări a planului mental.

În luna mai 2017, în cadrul Centrului de Yoga și Meditatie KAMALA am inițiat programul practic MINDPOWER menit să trezească și să amplifice capacitățile mentale.

Programul are două direcții de acțiune:
1. Stimularea creierului recurgând la proceduri și tehnologii descoperite de psihologia modernă și neuroștiință

2. Folosirea tehnicilor yoghine în vederea trezirii și activării centrului mental de comandă și control Ajna Chakra – centru energetic important de care depinde întreaga activitate psiho-mentală. 

Acest program își propune să ofere o metodă practică orientată în vederea:

1. amplificării energiei mentale;

2. stimulării și fortificării unui model mental caracterizat de o viziune pozitivă și luminoasă asupra vieții;

3. obținerii auto-controlului psiho-mental;

4. îmbunătățirii memoriei și capacității de asimilare a informațiilor;

5. stimulării creativității;

6. dezvoltării lucidității și clarității mentale;

7. creșterii capacității de liniștire a minții și a puterii de interiorizare:

8. amplificării puterii de concentrare mentală;

9. trezirii și dinamizării mentalului dicriminativ și a intelectului;

10. trezirii și dezvoltării conștiinței martor, a aptitudinilor meditative și contemplative.

Trăind în prezent putem crea miracolul vindecării

Am avut o prezentare mai demult cu privire la vindecarea naturală. Și, cu privire la principiile gândirii pozitive, am fost interpelat cu o întrebare. Am dezvoltat răspunsul pentru a se înțelege că responsabilitatea vindecării ne aparține. Tot ceea ce vrem să transformăm în bine are un început. Este momentul prezent. Numai prezentul este cel care poate crea clipă de clipă viitorul nostru mai bun. Dar cu o singură condiție: A fi în acel moment conștient de necesitatea de a acționa într-un mod adecvat și apoi de a continua cu perseverență să ”încarci” binefăcător următoarele clipe; și următoarele, și următoarele… Acum, în prezent, construiești. 

Cum ”deschidem” timpul?

Prezentarea de astăzi continuă tema consacrată necesității de a trăi având timpul de partea noastră. Și, așa cum veți vedea, aceasta are de-a face cu starea de conștiență, de prezență asumată în mod favorabil pentru noi ca și pentru semenii noștri.

Abordez această temă pentru că mulți justifică lipsa de timp ca fiind principalul lor obstacol în ”a face” mai multe lucruri care îi interesează sau îi preocupă. Cum ar fi practica meditației. Chestiunea este înțeleasă greșit. Pentru că nu se pune problema de ”a face” mai multe, ci de a crește calitatea existenței pe care o trăiești, iar aceasta, cu puțină sinceritate, implică a fi conștienți de necesitatea unor alte opțiuni. De ce? Pentru că dacă ai fi mulțumit de felul în care trăiești și interacționezi  cu ceilalți nu ai ofta prea des și nici nu ai fi stresat. Ori a învăța să te relaxezi eficient și în mod natural, a învăța să te liniștești pentru a te destresa, implică timp. Cum faci rost de timp? Cum? Prin creșterea eficienței, calmului, lucidității, puterii de concentrare, energiei voinței, vitalității, etc., aspecte pe care ți le poate conferi o practică sistematică. Da! Poți spune că investești 2 ore pe săptămână la un curs pentru a învăța arta meditației, dar ceea ce vei obține (pe lângă multe alte lucruri) este TIMPUL. Pentru că toate aceste calități ale minții, energiei și corpului tău cum ar fi claritatea, luciditatea, calmul, stăpânirea de sine, răbdarea, puterea voinței, liniștea și relaxarea, etc.  vor optimiza și vor eficientiza toate celelalte resurse. Astfel vei ”lucra” asupra timpului învățând cum să creezi timpul de care ai nevoie. Investiția de timp pentru a ”produce” TIMPUL este o calitate a inteligenței superioare, care, odată trezită, te va răsplăti cu multe alte daruri începând DE ACUM.  

Rezistența minții la progresul spiritual

Fluctuațiile conștiinței individuale sunt percepute în primul rând la nivel mental. Cum? Prin intermediul gândurilor. De calitatea, orientarea, intensitatea, periodicitatea, persistența și volumul acestora depinde însăși calitatea vieții pe care o trăim. Este de la sine înțeles că cel care își poate controla mintea ajunge să trăiască o viață mai bună. Tot acel discurs mental, acel automatism reactiv, acele șabloane comportamentale, continua tendință de conceptualizare, închistarea dogmatică, aberațiile imaginative, atașamentele, fricile de tot felul și multe altele sunt cauzele unei existențe condiționate și marcate de suferință.

Multă lume acceptă acest lucru. Chestiunea importantă însă rămâne. Cum acționăm spre a cultiva resursele superioare ale minții? Mintea a fost și va rămâne unul dintre darurile cele mai prețioase pe care le-am primit, prin însăși natura și rolul ei. Mentalul uman a fost instrumentul interior cultivat cel mai mult de-a lungul istoriei evolutive. Și totuși trebuie să înțelegem că tot mentalul a fost și sursa multor orori și dezastre care au avut și continuă să aibă loc. Mentalul este sabia cu două tăișuri.  Poate nu interesează prea mult aceste generalități, dar aceste aspecte încep să devină mai interesante în raport cu noi, cu fiecare în parte, mai ales în situația în care optăm spre transformare.

DESPRE CONŞTIINŢĂ ŞI DECONDIŢIONAREA FAŢĂ DE MINTE ŞI SIMŢURI

Subiectul este esenţial dar există o dificultate majoră. Abordarea sa teoretică, discursivă poate să ofere minţii doar nişte reprezentări mai mult sau mai puţin clare. Este ca atunci când priveşti o stereogramă (o imagine compusă pe calculator care privită într-un anume mod îţi revelează aspectul tridimensional al unei realităţi). Dificultatea de a percepe corect imaginea reală tridimensională provine de la modul eronat de a privi pe care l-am fortificat în timp tocmai pentru a putea obţine acurateţe în actul percepţiei obişnuite de zi cu zi . Privim deci focalizat. Pentru a percepe însă stereograma trebuie privit în alt mod şi anume defocalizat adică exact în modul care nu ne ajută aparent în viaţa de zi cu zi. Şi totuşi, momentul desluşirii semnificaţiei obiectului tridimensional dintr-o stereogramă este un moment de descoperire, de bucurie a recunoaşterii unei realităţi care până acum ne era ocultată de …o imagine bidimensională ”fără sens”.  

Acest exemplu este sugestiv şi prin prisma aspectului său oarecum …inefabil. Căci momentul desluşirii este un moment ”Evrika”, de mare intensitate. Ca şi cum deodată s-a făcut lumină, vezi, înţelegi şi simultan te bucuri ceea ce vezi. Apoi ceea ce ai de făcut este să te menţii în genul acesta de atitudine perceptivă, pentru a putea explora liber şi fericit întreaga imagine 3D. Uşor de zis dar mai greu de făcut, pentru că nu suntem suficient de obişnuiţi cu modul acesta de a privi …spre a vedea tridimensional o imagine bidimensională.

Iată aici un exemplu:

Cine ar putea crede că aici este este un lacăt?

lacat

sau aici simbolul YIN – YANG al tradiţiei taoiste? 

YIN YANG

Aşa este şi cu starea de ”a fi” – pur şi simplu – decondiţionat faţă de mintea care, prin mecanismele ei reflexe specifice, supraimpune şi proiectează peste acest ”fond” al realităţii conştiinţei (văzută ca substrat unitar al Universului), micile fragmente perceptive filtrate de umilele simturi cu care mintea lucrează. Când vedem ”în parte” este ocultată viziunea întregului şi implicit bucuria recunoaşterii realităţii unitare a TOT-ului nu poate să apară. 

Relitatea conştiinţei de Sine nu este doar ceea ce mintea percepe ca reflexie ajutată sau nu de simţuri. Nu este deloc acelaşi lucru a vorbi sau a aborda la modul discursiv, intelectual un subiect (cum este acesta: conştiinţa) cu experienţa trăită ca realitate.

Ştiinţa, cultura pot ajuta la crearea unor reprezentari mentale, dar numai experienţa în sine, obţinută ca stare de a fi (unificat şi conştient simultan de aceasta), poate face diferenţa. Din această cauză încurajez abordarea unor modalităţi spirituale eficiente de transformare interioare cum ar fi meditaţia prin care se poate produce gradata recunoaştere a realităţii care noi suntem. Prin practica spirituală creem condiţiile favorabile unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră. Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior. Să ne amintim cât de frumos spunea Theillard de Chardin: “nu suntem fiinte umane care trăiesc o experientă spirituală, ci fiinţe spirituale care trăiesc o experienţă umană”

Când încercăm să cunoaştem ceva, să înţelegem, să percepem şi să acţionăm, mai ales mintea cuplează prin diferitele ei mecanisme. Dar aceasta nu înseamnă că ”substratul” de fond – Conştiinţa martor – Văzătorul – Subiectul Ultim – Sinele  nu este acolo. EL este o prezenţă pură mereu ”tăcută”, necondiţionată de nici o cunoaştere, înţelegere, percepţie, senzaţie sau acţiune, pe care am putea-o noi crede semnificativă pentru obiectivarea sa.  

În cele două clipuri de mai jos sunt prezentate câteva aspecte legate de conştiinţă şi sunt oferite câteva repere şi exemple analogice prin care să ne reprezentăm posibilitatea decondiţionării faţă de minte.